Pretentii. Decizia nr. 3480/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3480/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 679/3/2012
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.3480 R
Ședința publică de la 5 mai 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – I. C. G.
JUDECĂTOR – C. M. F.
JUDECĂTOR – C. P.
GREFIER - I. P.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTIîmpotriva sentinței civile nr.947 din data de 20.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cuintimatul-reclamant P. A. A. și intimatul-chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării recursului.
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin sentinta civilă nr. 947/20.02.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti s-au retinut și dispus următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul tribunalului sub nr._ /CA/2012, reclamantul P. A. A., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2-prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București si ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, a solicitat instantei sa dispuna obligarea paratelor la restituirea sumei de 12.965 lei platita de reclamant conform chitantei . 7 nr._/19.10.2011, ca fiind nedatorata, incasata nelegal, cu titlu de taxa pe poluare pentru autovehicule; plata dobanzii legale aferenta acestei sume calculata de la data platii taxei pana la data restituirii integrale a taxei si obligarea la suportarea cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii reclamantul a sustinut in esenta ca pentru a putea inmatricula in Romania autoturismul marca MERCEDES BENZ cu nr. de identificare WDD2210221A134512, an de fabricatie 2007 a fost nevoit sa plateasca suma de_ lei reprezentand taxa pe poluare pentru autovehicule, suma stabilita conform deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/19.10.2011 emisa de AFPS 2, si care in opinia sa contravine prevederilor comunitare, obligatorii si pentru Romania, respectiv art. 110 fost 90 din Tratatul CE.
In drept actiunea a fost intemeiata pe prevederile art.26, 28,30 si 110 fost 90 din Tratatul CE, legea nr. 554/2004, art. 124 c.pr, fisc, jurisprudenta CJCE.
In cauza a formulat intampinare parata A. Finantelor Publice Sector 2 prin Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a AFPS 2, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata in acest sens aratandu-se ca potrivit art. 1 din OUG nr. 50/2008 si art. 3 alin. 3-8 din HG nr. 686/2009, aceasta taxa intra in bugetul Administratiei F. pentru Mediu care are obligatia administrarii si gestionarii acesteia in calitate de titular AFPS 2 neavand decat atributia legala de stabilire a cuantumul taxei de poluare care potrivit art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008 se plateste de contribuabil ., deschis la unitatile Trezoreriei Statului pe numele Administratiei F. pentru Mediu.
Totodata, pentru aceleasi motive, parata a formulat si cerere de chemare in garantie a ADMINISTRATIEI F. PENTRU MEDIU.
In dosar reclamantul a depus inscrisuri, iar actiunea a fost legal timbrata.
In conformitate cu dispozitiile art. 137 alin. 1 cpc, tribunalul a solutionat cu prioritate exceptia invocata prin intampinare.
Astfel, in ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de A. FINANTELOR PUBLICE SECTOR 2, tribunalul mentioneaza ca, in general, pentru a avea calitate procesuala pasiva . litigiu, trebuie sa existe identitate intre persoana (autoritatea fiscala) parata si cel obligat in cadrul raport juridic fiscal dedus judecatii.
In aceste conditii, tribunalul a constatat ca prin actiune reclamantul a sustinut ca a achitat taxa de poluare a carei restituire o solicita, la AFPS 2, iar potrivit prevederilor art. 2 din OMFP nr. 1899/2004, restituirea sumelor platite ca si obligatii fiscale, cum sunt si cele solicitate de reclamant in prezenta cauza, se efectueaza la cererea contribuabilului, de catre organul fiscal caruia ii revine competenta de administrare a creantelor bugetare, potrivit art. 33 din OG nr. 92/2003, in speta acesta fiind AFPS 2, care conform sustinerilor reclamantului a calculat si incasat suma pretinsa in aceasta cauza, astfel ca din punct de vedere procedural parata AFPS 2 are calitate procesuala pasiva, temeinicia pretentiilor reclamantului in raport de aceasta parata putand fi stabilita doar dupa analizarea pe fond a cauzei. In plus, asa cum reiese din probele depuse in dosar, AFPS 2 este cea care a emis atat decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule precum si cea care a incasata aceasta taxa astfel stabilita (f.16).
Totodata tribunalul a retinut si ca desi potrivit art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, taxa de poluare se plateste de catre contribuabil . deschis la unitatile Trezoreriei Statului pe numele Administratiei F. pentru Mediu, aceasta se calculeaza si se incaseaza de catre autoritatea fiscala competenta, in speta de catre parata A. Finantelor Publice Sector 2 ( avand in vedere ca reclamantul are domiciliul in Sectorul 2), astfel ca in prezenta actiune care vizeaza restituirea acestei taxe, calitatea procesuala pasiva nu poate avea decat autoritatea fiscala competenta sa calculeze si sa incaseze taxa, iar faptul ca suma astfel incasata ajunge . AFM, nu intereseaza raportul juridic dedus judecatii, ramanand ca ulterior, cele doua institutii sa-si regleze conturile in vederea returnarii acestei taxe, in eventualitatea admiterii actiunii, astfel ca tribunalul a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a AFPS 2, ca neintemeiata.
Pe de alta parte, tribunalul a constatat, pentru aceleasi considerente si fata de obiectul actiunii deduse judecatii, respectiv acela de a se analiza daca refuzul AFP S2 de a restitui suma platita de reclamant cu titlu de taxa de poluare, la inmatricularea autoturismului mentionat in actiune, este justificat sau nu, ca este neintemeiata si cererea de chemare in garantie a Administratiei F. pentru Mediu, intrucat intre reclamant si aceasta autoritate nu exista nici un raport juridic direct, iar imprejurarea ca suma solicitata a fost virata in bugetul AFM, nu justifica o astfel de cerere de chemare in garantie, intrucat in situatia in care AFP S2 va fi obligata sa restituie suma reclamantului, aceasta se va putea regresa, in virtutea dispozitiilor legale ce reglementeaza procedura de incasare si virare a acestei taxe, impotriva AFM, in cadrul unei proceduri in care reclamantul nu este parte, astfel ca tribunalul va respinge ca neintemeiata si cererea de chemare in garantie a AFM, formulata de parata AFPS2.
Cat priveste fondul cauzei, analizand intregul material probator administrat in dosar tribunalul a retinut ca in fapt, reclamantul a achiziționat la 23.06.2011 din Comunitatea Europeana, un autoturism second hand marca MERCEDES BENZ, . WDD2210221A134512, ce a fost inmatriculat prima data in Belgia, in data 22.03.2007, iar pentru inmatricularea acestuia in Romania, A. Finantelor Publice Sector 2 i-a adus la cunostinta prin decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/19.10.2011 (f. 15), ca potrivit OUG nr. 50/2008 trebuie sa plateasca taxa de poluare in cuantum de_ lei, suma pe care reclamantul a achitat-o potrivit chitantei . nr._/19.10.2011(f.16).
Ulterior, la 28.11.2011, reclamantul a adresat AFP Sector 2 o cerere prin care a solicitat restituirea sumei platita cu titlu de taxa de poluare, insa parata nu a solutionat favorabil aceasta cerere.
Avand in vedere situatia de fapt retinuta Tribunalul a considerat in mod gresit AFP Sector 2 a impus reclamantului sa plateasca taxa de poluare mentionata si implicit in mod nelegal a refuzat sa-i restituie taxa astfel platita.
In acest sens tribunalul constata ca problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de poluare, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de dispozitiile OUG nr. 50/2008, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, actualmente 110, paragraful 1, urmând ca analiza acestor dispoziții, privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă, taxa de poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008 cu modificarile ulterioare si din analiza acestor dispozitii rezulta ca pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua inmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania, dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE daca este inmatriculat pentru prima data in Romania.
Reglementata in acest mod, taxa de poluare diminueaza sau este destinata sa reduca introducerea in Romania a unor autoturisme second hand deja inmatriculate . membru, cumparatorii fiind astfel orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule deja inmatriculate in Romania, iar aceasta tendinta este cu atat mai evidenta cu cat, prin adoptarea OUG nr. 218/2008, a fost inlaturata taxa de poluare pentru autoturismele noi Euro 4, capacitate cilindrica mai mica de 2000 cm cubi, fiind cunoscut faptul ca in Romania se fabrica autoturisme cu aceste caracteristici, daca acestea se inmatriculeaza aici pentru prima data in perioada 15.12._09, protejandu-se astfel productia interna de automobile .
Totodata tribunalul a constatat ca in conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Se constată de asemenea, că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin OUG nr. 50/2008 modif., norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiul, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competentelor, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat si că asupra incalcarii art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenta de tratament intre produsele interne si cele importate din alte state ale UE, s-a pronuntat Curtea de la Luxembourg prin hotararea din 11 august 1995 cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a, c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen( discriminarea intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre) sau prin hotararea din 7 mai 1987 cauza 184/85 Comisia c.Italia.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că refuzul pârâtei AFPS2 de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prev. art. 18 al. 1 si 3 din Legea nr. 554/2004 republicată, a admis in parte acțiunea si a obligat parata A.F.P.S. 2 sa restituie reclamantului suma de_ lei achitata de acesta cu titlu de taxa pe poluare conform chitantei . 7 nr._/19.10.2011 si dobanda fiscala aferenta acestei sume, calculata conform prevederilor art. 124 c.pr. fiscala., sub acest aspect dispozitiile fiscale avand prioritate de aplicare.
Totodata, in baza art. 274 alin. 1 cpc, a obligat parata A.F.P.S 2 sa plateasca reclamantei suma de 1647 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Impotriva sentintei civile mai sus indicate a formulat recurs parata AFP Sector 2 Bucuresti prin DGRFP Mun Bucuresti, cu motivarea, in esență, că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal sau a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Recurenta critică eronata respingerea exceptiei lipsei calitatii sale procesuale pasive, invocata la instanta de fond.
Pe fondul cauzei, arata ca in mod gresit prima instanta a dispus restituirea taxei pe poluare, întrucât taxa în cauză nu intra in categoria taxelor vamale la import si la export sau altor taxe cu efect echivalent, taxa aplicandu-se tuturor autoturismelor înmatriculate in România indiferent dacă provin din producția internă sau din spațiul comunitar. Prin urmare, existenta unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, neexistand motive temeinice pentru a se dispune restituirea taxei.
In ceea ce privește dobânda fiscală, arata ca nu este îndeplinită condiția pentru acordarea acesteia, conform art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, arată că nu sunt îndeplinite condițiile art. 274 alin. 1 C..
Analizând recursul formulat, Curtea reține:
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale a AFP Sector 2 Bucuresti, în mod corect tribunalul a respins aceasta exceptie, dat fiind faptul ca raportul juridic ca urmare a achitarii taxei de poluare s-a nascut intre debitorul taxei si creditorul care a incasat-o, acesta din urma fiind obligat la restituire, imprejurarea ca taxa incasata s-a facut venit la bugetul Administratiei F. pentru Mediu tine de un raport juridic ulterior intre A. Finanțelor Publice si Administrația F. pentru Mediu, deci de calitatea procesuala pasiva a chematului in garantie, dupa cum in mod corect a retinut tribunalul.
Pe fondul litigiului cu care a fost investită instanța de fond, se rețin:
Taxa pe poluare prevazuta de art.3 alin. 1 din OUG nr.50/2008 a vizat toate autovehiculele (cu exceptia celor prevazute la alin. 2 din același articol, între care, însă nu se încadreaza si autovehiculul din speță), indiferent daca acestea era noi sau rulate si indiferent daca erau produse in Romania sau in alt stat membru al Uniunii Europene.
Asadar, instanta constata, pe de o parte ca autovehiculul importat de partea reclamantă a fost inmatriculat pentru prima data in strainatate la data de 22.03.2007, iar pe de alta parte faptul ca la aceasta data in Romania era deja instituita taxa pe poluare, astfel incat autoturismele second-hand de acelasi tip si de aceeasi vechime cu acela al partii reclamante, aflate deja in Romania la data stabilirii taxei, au fost suspuse si ele acestei taxe.
Astfel, potrivit Codului fiscal, forma in vigoare la data de 22.03.2007:
ART. 214^1
Nivelul taxei speciale
(1) Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.
(2) Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță, medicină și pompieri. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1, care face parte integrantă din prezentul titlu (…).
ART. 214^2
Exigibilitatea și plata taxei speciale la bugetul de stat
Taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
ART. 214^3
Scutiri
Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt:
a) încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare;
b) provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate.
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de la Luxemburg, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R.., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C‑393/98, R.., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R.., p. I‑7487, punctul 55).
În această privință, Curtea de la Luxemburg a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într‑un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, citată anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Comisia/G., C‑74/06, Rep., p. I‑7585, punctul 28).
Pentru a obține acest rezultat, deprecierea reală a vehiculelor de ocazie importate trebuie luată în considerare la calcularea valorii taxei. Această luare în considerare nu trebuie în mod necesar să dea naștere la o evaluare sau la o expertiză a fiecărui vehicul. Astfel, evitând dificultățile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ și calculate pe baza unor criterii precum vechimea, rulajul, starea generală, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regulă generală, ar fi foarte apropiată de valoarea lor reală (Hotărârile Gomes Valente, punctul 24, Weigel, punctul 73, și Comisia/G., punctul 29).
Instanta constata, pe de o parte ca autovehiculul importat de partea reclamantă a fost inmatriculat pentru prima data in strainatate la data de 22.03.2007, iar pe de alta parte faptul ca la aceasta data in Romania era deja instituita taxa specială cu ocazia primei înmatriculari în Romania, astfel incat autoturismele second-hand de acelasi tip si de aceeasi vechime cu acela al partii reclamante, aflate deja in Romania la data stabilirii taxei, au fost suspuse si ele acestei taxe.
De asemenea, în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, Curtea a considerat că (fostul) articol 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Conform unei jurisprudențe consacrate la nivelul Curții de la Luxemburg, există o încălcare a (fostului) articol 90 primul paragraf CE atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea hotărârea Weigel, punctul 67).
Astfel, în temeiul respectivei dispoziții, taxele asupra produselor provenind din alte state membre nu pot fi superioare celor aplicate produselor naționale similare.
În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele de ocazie care se află deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr‑un alt stat membru decât Romania, trebuie comparate efectele taxelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale taxelor reziduale care se aplică primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare.
Noțiunea de „ valoare reziduală” are un înțeles diferit în legislația internă față de interpretarea din jurisprudența CJUE. În acest context, în lumina jurisprudenței mai sus citate, taxa inițială este încorporată în valoarea vehiculului neputând fi concepută o valoare reziduală a taxei mai mare decât valoarea inițială – conform jurisprudenței indicate („valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul”).
Daca autovehiculul părții reclamante ar fi fost înmatriculat ca nou în România la data înmatriculării în străinătate, atunci taxa specială ce trebuia achitată ar fi fost de 5651,81 lei (fila 17 dosar recurs).
Astfel, prin instituirea taxei achitate de către partea reclamanta întru-un cuantum mai mare decât cel al taxei care s-ar fi aplicat dacă vehiculul ar fi fost înmatriculat de nou în România s-au încălcat prevederile art. 110 TFUE, astfel că instanța, în virtutea obligației stabilite prin art. 148 alin. 4 din Constituția României, de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenței prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunțat de alineatul 2 al aceluiași articol din Constituția României, va admite recursul, va admite în parte acțiunea reclamantului, va retine obligația paratei de a restitui partii reclamante suma de 8842 lei (ca diferenta intre taxa achitata si taxa ce s-ar fi perceput daca autoturismul ar fi fost inmatriculat ca nou in Romania la data primei inmatriculari in strainatate, taxa din care s-a scazut coeficientul de reducere a taxei in functie de deprecierea autoturismului care corespunde vechimii autoturismului partii reclamante la data la care acesta a achitat taxa).
Celelalte dispozitii ale sentintei recurate vor fi mentinute (cele privind solutia pe exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, pe cererea de chemare in garantie, pe dobanda legala fiscala și pe cheltuielile de judecata).
Astfel, in ceea ce priveste dobanda legala, aceasta in mod legal a fost acordata in conformitate cu dispozitiile art. 124 C pr fiscala. De asemenea, cheltuielile de judecata au fost corect acordate in raport cu dispozitiile art. 274 alin. 1 Cpr civila, pe temeiul culpei procesuale a paratei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTIîmpotriva sentinței civile nr.947 din data de 20.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cuintimatul-reclamant P. A. A. și intimatul-chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că suma de restituit de pârât către reclamant este de 8842 lei.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. C. G. C. M. F. C. P.
GREFIER
I. P.
Red. C.M.F
2ex/
Tribunalul București Secția a IX a contencios administrativ și fiscal– judecător G. S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 6098/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 7950/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
