Obligaţia de a face. Decizia nr. 9249/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9249/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 46644/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 9249
Ședința publică de la 11.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE P. S. JUDECĂTOR V. R. M.
JUDECĂTOR G. M. E.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – reclamantă D. ( T.) GH. C. Ș. împotriva Sentinței civile nr.1300/ 24.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal ( fostă a IX-a) în dosarul nr._ /CA/2012 în contradictoriu cu intimata – pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI și cu intimatul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 04.11.2014, respectiv 28.10.2014, întâmpinări formulate de intimata – pârâtă U. S. HARET și de intimatul –chemat în garanție M. Educației Naționale la recursul ce face obiectul pricinii dedusă judecății; la întâmpinarea formulată de intimata – pârâtă U. S. Haret anexându-se un set de înscrisuri; întâmpinările fiind comunicate părților, conform citativului și a dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare, atașate la filele 55 - 58 dosar.
La data de 17.11.2014 s-a mai depus la dosar, tot prin Serviciul Registratură, din partea recurentului – reclamant, prin Cabinetul de avocatură C. M. V., dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei, pe cererea de recurs, astfel cum i s-a pus în vedere de către instanță; solicitând totodată și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alineat 2 C.pr.civ.
Curtea, având în vedere să s-a solicitat de către toate părțile din proces și judecarea cauzei în lipsă, nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 1300/ 24.02.2014 pronunțată de Tribunalul București s-a dispus respingerea acțiunii promovată de reclamantul D. ( T.) GH. C. Ș. și totodată respingerea cererii de chemare în garanție, formulată de pârâta U. S. Haret.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a înscris la Facultatea de Finanțe și Bănci din cadrul USH, specializarea Finanțe și Bănci, forma de învățămînt – frecvență redusă, astfel cum se menționează în înscrisurile privind studiile acesteia depuse la dosar de către reclamantă, dar și de pîrîta USH.
Potrivit adeverințelor depuse la dosar, reclamanta a obținut titlul de licențiat, promovînd examenul de licență din anul 2009. În adeverințe, se menționează că USH, avînd învățămînt de zi autorizat sau acreditat, poate organiza învățămînt la distanță și cu frecvență redusă, potrivit art.60 alin.1 din legea nr.84/1995.
Tribunalul a constatat că, nici la momentul înscrierii reclamantei în anul I de studii și nici la momentul finalizării acestora, pîrîta USH nu era acreditată sau autorizată provizoriu pentru cursuri la specializarea urmată de reclamantă, forma de învățămînt FR.
Astfel, nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată forma de învățămînt FR pentru specializarea urmată de reclamantă – Finanțe și Bănci, în cadrul Facultății de Finanțe și Bănci a USH, în nici una dintre hotărîrile în care se prevăd expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență – HG nr.1609/2004, anexa 2, pct.6, HG nr.916/2005, anexa 1, lit.B, pct.6, HG nr.676/2007, anexa 3, pct.6, HG nr.635/2008, anexa 3, pct.6, HG nr.749/2009, anexa 3, pct.30, HG nr.966/2011, anexa 3, pct.6.
Conform actelor normative enunțate, pentru Facultatea de Finanțe și Bănci din cadrul USH, nu erau acreditate, respectiv autorizate provizoriu cursuri pentru forma de învățămînt FR.
Nu pot fi primite susținerile pîrîtei în sensul că formele de învățămînt ID și FR puteau fi organizate întrucît universitatea avea învățămînt de zi autorizat sau acreditat. Este adevărat că art.60 alin.1 din legea nr.84/1995 prevedea că formele de învățămînt FR și ID se pot organiza de instituțiile de învățămînt superior care au cursuri de zi.
Legea impunea condiția premisă ca instituția să poată organiza cursuri la formele ID și FR numai dacă la specializarea respectivă există și cursuri de zi.
Însă nu era suficient pentru legala funcționare a acestor forme de învățămînt ca instituția respectivă să aibă cursuri de zi, ci era necesar ca pentru ID sau FR să se parcurgă și procedura de acreditare provizorie, după cum a statuat și ÎCCJ prin decizia nr.3306/8.06.2011.
Potrivit art.103 alin.2 din legea nr.84/1995, instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor legii învățămîntului.
De asemenea, prin legea nr.443/2002 s-a înființat U. S. Haret, iar la art.3 din acest act normativ se prevede că, după . legii, în structura Universității S. Haret din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Reclamanta a urmat studiile la forma de învățământ FR, care nu a fost autorizată provizoriu sau acreditată să funcționeze pentru specializarea acesteia.
Nu se poate susține că absolvenții sînt îndreptățiți să le fie eliberate diplomele de licență întrucît după susținerea examenului de licență au primit adeverințe în acest sens, adeverințe care nu au fost anulate.
Completarea adeverințelor de către universitate imediat după susținerea examenului de licență nu reprezintă un motiv pentru a legitima organizarea nelegală a unor cursuri de către USH, prin emiterea ulterioară a diplomelor de licență. Valabilitatea acestor adeverințe este limitată, tocmai pentru a se putea emite diplomele de licență după ce se verifică îndeplinirea tuturor condițiilor pentru atestarea studiilor.
Potrivit art.5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățămînt superior aprobat prin OMECT nr.2284/2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Ținînd cont că forma de învățămînt urmată de către reclamanți nu era legal organizată, nici nu se puteau elibera absolvenților acte de studii care să fie recunoscute în plan național și internațional.
De asemenea, potrivit art.38 din același regulament, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni. Adeverințele eliberate absolvenților au termen redus de valabilitate și, prin atingerea termenului, își încetează oricum efectele, astfel că nu mai era necesară anularea adeverințelor.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că reclamanta nu a dovedit că este nejustificat refuzul de eliberare a diplomelor de licență și actelor aferente după aprobarea tipizatelor, deci nu sunt întrunite condițiile art.1 din legea nr.554/2004 pentru a obliga autoritățile la emiterea vreunui act, iar acțiunea dedusă judecății este neîntemeiată și a fost respinsă.
De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată și cererea de chemare în garanție în temeiul art.60 C.pr.civ., în condițiile în care pîrîta nu a căzut în pretenții.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta D. ( T.) GH. C. Ș. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In opinia sa, art. 9 din Ordinul ministrului educației nr. 3545/2005 prevede ca « formele de învățământ FR (frecventa redusa] sau ID (învățământ la distanta) se organizează numai de către universitățile care organizează cursuri de zi in domeniile respective«.
Facultatea de D. a fost acreditata/ autorizata de funcționare si avea cursuri de zi, așa încât în mod legal a organizat si cursuri ID.
In art. 4 din ordinul ministrului educației nr. 3545/2005 se arata ca « admiterea se organizează numai in instituțiile de învățământ superior care au in structura domeniilor de studiu prev. de HG 88/2005 specializări acreditate si specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie« .
Contrar susținerilor instanței de fond recurentul a apreciat că legea nu impunea de la data înscrierii la cursuri decât 2 condiții – îndeplinite – ca desfășurarea formei de învățământ ID să fie una legală, anume: 1- specializarea respectivă să fie acreditată/autorizată provizoriu de funcționare; 2-să deruleze forma de învățământ ZI.
Art. 40 din OUG nr. 75/2005 (Mon. Of. 642/20.07.2005) prevede ca „toate instituțiile și unitățile de învățământ public care funcționează la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență sunt considerate acreditate și se supun procedurilor de evaluare periodică din 5 în 5 ani”.
Nici susținerile primei instanțe privind autorizarea/acreditarea formei de învățământ nu pot fi primite în raport de disp. incidente din legislația de la acea dată; astfel, în legea 87/2006 de aprobare a OUG nr. 75/2005 se arată la art. 29 alin. 3 ca „în învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program de studii din ciclul de licență care conduce la o calificare universitară distinctă”; per a contrario, nu se fac la nivelul formelor de învățământ.
Așadar, legiuitorul a avut în vedere ca evaluarea și acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii care duc la o calificare universitară distinctă, nicidecum la nivelul formelor de învățământ.
Legea prevede că se acreditează și se evaluează programe de studii și nu forme de învățământ, acestea nefiind decât modalități de desfășurare a programelor de studii care evident sunt supuse evaluării și acreditării; în legislația românească oricare ar fi forma de învățământ absolvită calificarea universitară este aceeași.
Apoi, legat de eliberarea actelor de studii, arată că în conf. cu disp. art. 15 din Ordinul ministrului educației nr. 295/2007 privind cadrul general de organizare a examenelor de finalizare a programelor de finalizare a studiilor în învățământul superior – examene de absolvire (în vigoare în anul 2009) „diplomele pentru absolvenții care au promovat examenul de licență se eliberează de către instituția organizatoare”, așa încât, doar și pe acest unic temei, cererea mea trebuie admisă în raport cu acest pârât.
Mai mult, potrivit art. 1161 (1) din Legea nr. 480/2006 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, „Universitățile particulare sunt instituții de învățământ superior libere, deschise, autonome atât din punct de vedere academic, cât și economico-financiar, având drept fundament proprietatea privată, garantată de Constituție”, așa încât, în baza acestor prevederi de lege, U. S. Haret se bucură de autonomie academică și economico-financiară totală, nefiind în subordinea sau în coordonarea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, conform Anexei nr. 3 la Hotărârea de Guvern nr. 366/18.04.2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului.
Referitor la organizarea și desfășurarea formelor de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, așa cum am arătat si mai sus baza legală este reprezentată de art. 60(1) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, care prevede: „Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi".
Conform prevederilor art. 2 din Legea 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - „Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului" iar conf. prev. art. 3 din Legea 443 / 2002 privind înființarea Universității S. Haret din București: „După . prezentei legi în structura Universității S. Haret din București vor intra și facultățiile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii"; aceste aspecte nu fac decât să confirme funcționarea Universității S. Haret în condiții de legalitate si indreptatirea noastră la eliberarea actelor de studii solicitate.
Interpretarea legată de acreditare data de instanța disp. art. 60 /legea 84/1995 este de neacceptat întrucât instanța nu poate sa adauge la lege, iar unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie sa distingă; mai mult, asemenea interpretări sunt ulterioare si adaugă la lege, fapt inadmisibil întrucât legea in vigoare la momentul înscrierii noastre la cursuri nu condiționa U. S. Haret să se acrediteze / autorizeze pe forme de învățământ, fiind suficient ca specializarea să fie acreditată pentru forma zi pentru a organiza ID și FR așa cum prevede art. 60 din Legea 84 / 1995 „aceste forme de învățământ se pot organiza doar de acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ zi" ori pe principiul teoriei validității aparentei dreptului sunt îndreptățit la admiterea cererii asa cum am formulat-o.
Mai mult, dispozițiile OUG și HG emise in anii 2005 si 2006 nu pot înfrânge dispoziții cuprinse în legi organice, iar dacă dispozițiile din legi organice vin în contradictoriu cu dispozițiile din OUG / HG se vor avea în vedere dispozițiile din actele normative cu forță superioară.
Legat de invocate lipsa a "dreptului", arat ca „vocația" pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță în specializările autorizate sau acreditate și „dreptul" de a putea organiza cursuri, nu sunt cuprinse în dispozițiile precitate ale art. 60 din Legea 84/1995.
OUG/ HG emise ulterior cat privește aceasta facultate in vorbesc de autorizare / acreditare „ forme de învățământ", condiții inexistente în Legea 84 / 1995 la momentul înscrierii în anul I.
In conformitate cu prevederile art. 3(3) din Hotărârea de Guvern nr. 1175/2006, „Specializările universitare sunt programe de studii care concretizează oferta educațională a instituțiilor de învățământ superior".
Textul de lege cuprins în art. 29(3) din Legea nr. 87/2006 se referă strict la o specializare universitară din ciclul de studii de licență, care conduce la o calificare distinctă și nu are în vedere formele de învățământ, deoarece acestea reprezintă doar modalități de organizare a activității didactice.
Apoi, chiar in ipoteza că am accepta ca reglementările legale ulterioare referitoare la organizarea învățământului superior ar fi conținut dispoziții contrare celor în vigoare la data autorizării sau acreditării specializărilor din structura Universității S. Haret, ele nu ar putea fi aplicabile, deoarece legea dispune numai pentru viitor si a proceda altfel ar însemna a se aduce atingere drepturilor câștigate în temeiul legii vechi, și s-ar înfrânge principiul „ suveranității legii anterioare".
Tocmai de aceea, art. 40 din Legea nr. 87/2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației stipulează că „Toate instituțiile si unitățile de învățământ care funcționează legal la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență își păstrează statutul și se supun prevederilor acestei ordonanțe de urgență".
Admiterea la U. S. Haret în ciclul de studii universitare de licență pentru anii de învățământ 2005/2006, 2006/2007 și 2007/2008 s-a desfășurat în baza prevederilor legale menționate, precum și a OMEC nr. 3545 din 10.03.2005, nr. 3404 din 7.03.2006 și nr. 308 din 12.02.2007.
Art. 9 din OMEC nr. 3545 din 10.03.2005 precizează: „Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective".
Art. 8 din OMEC nr. 3404 din 7.03.2006 stabilește: „Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective si dispun de departamente specializate".
Art. 1 din OMEC nr. 308 din 12.02.2007 prevede: „Admiterea în învățământul superior de stat si particular, pentru fiecare ciclu de studii, se organizează pe baza metodologiilor proprii de admitere stabilite de fiecare unitate, cu respectarea prevederilor legislației în vigoare si ale prezentului ordin".
În condițiile prezentate mai sus, nu vad cum ar putea fi justificată printr-un scop legitim dezavantajarea mea prin neacordarea actelor de studii solicitate in raport cu colegi de clasa care deja si-au obținut actele de studii, urmare a promovării unor acțiuni in instanța.
Potrivit art. 21 din O.G. nr. 137/2000, republicată și cu modificările ulterioare, „persoana care se consideră discriminată, poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun".
Pârâta U. "S. HARET" a formulat întâmpinare prin care a solicitat ca, în cazul în care se va admite recursul promovat de C. I., să se admită și cererea sa de chemare in garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS).
În acdest sens s-a arătat că U. S. Haret, a fost înființată prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ, care a funcționat ., fiind un furnizor de programe educaționale de studii recunoscut pe plan național.
Prevederile legale la momentul înscrierii reclamantului la cursurile USH, obligă la obținerea acreditării numai pe specializările (facultățile) existente in cadrul Universității S. Haret si nicidecum pe formele de învățământ.
În baza art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (în vigoare pe întreaga perioada de școlarizare a reclamantului) activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme:de zi,seral,cu frecventa redusa si la distanta. Formele de învățământ seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior, care au cursuri la zi.
Ca atare, singura condiție pentru desfășurarea formei de învățământ la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu și să aibă forma de învățământ la zi.
In acest sens, legiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitara distinctă, si nu la nivelul formelor de învățământ.
Programa de studii este cea care susține calificarea distincta,indiferent de forma de învățământ absolvita (zi,seral,frecventa redusa sau învățământ la distanta).
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către recurentii-reclamanti era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art.29 alin.3 si 4 din acest act normativ „in învățământul superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitara distincta. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive:
a) autorizarea de funcționare provizorie,care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, dupa caz, admiterea la studii
b)dreptul de a emite diplome certificate studii recunoscute de M. Educației si organiza, dupa caz,examen de absolvire,doctorat."
Dispozițiile art.29 din OUG nr.75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de învățământ, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.
Noțiunea de „ program de studii" a fost definita in cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr. 1418 / 2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării și cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
Din coroborarea disp. art.29 din OUG nr.75/2005 cu dispozițiile art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995 (in vigoare la data promovării examenului de licența ), diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvita ,se poate desprinde concluzia ca nu forma de învățământ absolvita(zi, frecventa redusă, învățământ la distanta) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasa si urmata.
Mai mult, art.4 din HG nr.535/1999 arata ca :" Autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa si la forma de învățământ seral sau fără frecventa, fără a fi necesara "îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academica si Acreditare instituțiilor de învățământ superior."
Învățământul deschis la distanta beneficiază de o reglementare la art.5 din același act normativ " învățământul deschis la distanta,similar cu învățământul fără frecvență se poate organiza numai in cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzuta de lege".
Prin art.5 din HG 916/2005 se arata ca:
"(1) Structurile si specializările prevăzute in anexele nr.1 si 2 funcționează începând cu anul universitar 2005/2006, pentru anul întâi de studii.
(2) Specializările prevăzute in anexele nr.1-3 la Hotărârea Guvernului nr.410/2002 privind structurile si specializările acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior,cu modificările si completările ulterioare,care nu se regăsesc in anexa nr.3 la prezenta hotărâre intra in lichidare începând cu anul universitar 2005/2006."
U. S. Haret este cuprinsa in anexa acestui act normativ.
Potrivit prevederilor art.6 din HG 676/2007"specializările (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.916/2005 privind structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu si a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența si prin Hotărârea Guvernului nr.1.175/2006 privind organizarea studiilor universitare de licența si aprobarea listei domeniilor si specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora, cu modificările ulterioare, care funcționează începând cu anul I ,2005-2006 si care se regăsesc in prezenta hotărâre își continua activitatea".
Prin art.1 din HG nr.1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licența si a specializărilor din cadrul acestora, al specializărilor reglementate sectorial si/sau general. Din lecturarea textelor legale, evocate mai sus, se poate observa ca am funcționat ..
In aceste condiții de reglementare si in raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale,chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, apreciem ca aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de învățământ la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, tine de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul înscrierii reclamanților la Facultate.
Recunoașterea, prin chiar art.8 din Ordinul nr.3404/20Q6,emis de către ministrul educației, a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanta, pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi, conferă reclamanților dreptul de a cere sa li se elibereze Diploma de licență însoțită de Suplimentul la Diplomă, drept recunoscut de pct. VII din Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobata de Senatul Universității "S. Haret" ia data de 13 mai 2009,act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr.1405 din 21.05.2009.
Așa cum a remarcat si subliniat înalta Curte de Casație si Justiție acest drept nu poate fi afectat si cu atât mai puțin suprimat, în fapt sau în drept de divergentele ce au apărut în decursul timpului,intre U. "S. Haret" si M. Educației,pe seama valabilității inițierii si desfășurării formei de învățământ la distanta,pentru specializările la care se organizau si cursuri de zi acreditate/autorizate,atâta timp cat M. Educației sau Agenția R. de Asigurarea Calității in învățământul Superior(ARACIS), înființata in baza O.U.G. nr.75/2005,nu au demarat si nu au finalizat vreo procedura administrative care sa conducă la concluzia ca subscrisa a acționat in afara cadrului legal, in condițiile în care în principiu, Ministerului Educației i se recunoștea, prin art.6 din Legea nr.443/2002,dreptul de a "propune încetarea activității de învățământ si desființarea prin lege a universității".
Chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, a formulat de asemenea întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În susținerea poziției sale, a arătat că organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale Ministerului Educație Naționale.
Având în vedere acest aspect precizăm că atribuțiile și competențele M.E.N sunt reglementate în H.G. nr. 185/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Naționale, cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Prin O.U.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, studenților ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță li s-a recunoscut dreptul de a-și continua studiile Ia specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Astfel, actul normativ mai sus invocat a oferit posibilitatea tuturor studenților – indiferent de forma de învățământ frecventata - de a-și finaliza a studiile într-un cadru legal și de a se bucura de toate drepturile ce decurg din deținerea unui act de studiu legal. Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de învățământ în respectiva norma s-a reglementat posibilitatea ca aceștia sa treacă la formele autorizate sau acreditate, in urma susținerii unor examene diferențiale care sa le asigure echivalarea studiilor.
Desi a fost creata aceasta oportunitate legislativa, nici U. „S. Haret" si ni părțile reclamante în atare spețe deduse judecății, în niciun moment nu au făcut dovada ca ar fu susținut si promovat asemenea examene pentru a beneficia de asimilarea cu studenții care au absolvit cursuri acreditate/autorizate. Așadar, nu există niciun temei legal pentru demersul părți reclamante de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
Curtea, analizând actele dosarului și susținerile părților în raport de prevederile legale incidente, constată următoarele:
Reclamanta s-a înscris la Facultatea de Finanțe și Bănci din cadrul USH, specializarea Finanțe și Bănci, forma de învățămînt – frecvență redusă, astfel cum se menționează în înscrisurile privind studiile acesteia depuse la dosar de către reclamantă, dar și de pîrîta USH.
Potrivit adeverințelor depuse la dosar, reclamanta a obținut titlul de licențiat, promovînd examenul de licență din anul 2009. În adeverințe, se menționează că USH, avînd învățămînt de zi autorizat sau acreditat, poate organiza învățămînt la distanță și cu frecvență redusă, potrivit art.60 alin.1 din legea nr.84/1995.
Din corespondența purtată între Universitate și M. Educației Tineretului și Sportului rezultă că refuzul acestuia de a aproba eliberarea formularelor tipizate se bazează pe faptul că „pentru desfășurarea formelor de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță”, este necesară îndeplinirea condiției ca „specializarea să fie acreditată sau autorizată provizoriu și să aibă forma de învățământ la zi. Legiuitorul a avut în vedere faptul că evaluarea și acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitară distinctă, și nu la nivelul formelor de învățământ, cum în mod eronat s-au interpretat actele normative incidente”.
Curtea constată, contrar opiniei primei instanțe, că refuzul de eliberare a diplomelor și a suplimentului de diplomă nu este justificat, reclamantul fiind îndreptățită la obținerea acestor acte, în condițiile în care a promovat examenul de licență, conform adeverinței eliberate de instituția de învățământ care atestă acest fapt.
Cu privire la îndeplinirea de către U. “S. Haret” a criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare pentru studiile urmate de reclamantă, Curtea observă că, în perioada în care aceasta a urmat cursurile Facultății la forma ID, deși potrivit HG 366/2007 MECTS conducea sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate(…), constând, printre altele în „evaluarea și controlarea realizării politicilor și programelor în domeniu, stabilirea sau propunerea, după caz, a măsurilor de corectare a lor, controlarea și monitorizarea, aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ particular”, nu au fost sesizate nereguli în privința activității de învățământ din cadrul Universității “S. Haret”, respectiv cu privire la valabilitatea formei de învățământ pentru specialitatea în discuție, nu a fost demarată și finalizată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că U. a acționat în afara cadrului legal, nu s-a contestat dreptul Universității de a organiza examen de licență pentru formele de învățământ pe care ministerul le consideră neacreditate și nu s-a solicitat anularea examenelor în urma cărora li s-au eliberat absolvenților adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat la o anumită specializare.
Conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal - decizia nr. 2874 /2010, finalizarea cursurilor universitare organizate de către U. “S. Haret”, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea, în urma acestuia, a unei diplome, presupune, în fapt, recunoașterea formei de învățământ urmată de către M. Educației, Cercetării și Inovării. Potrivit deciziilor nr. 5656 din 24.11.2011 și nr. 2533 din 22.05.2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal - în dosarele_, respectiv_, U. “S. Haret” are obligația ca ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății, susținerea și promovarea examenului de licență precum și dobândirea titlului de licențiat, să elibereze și diploma de licență. „Actul prin care s-a recunoscut calitatea de licențiați (…) este în ființă, nu a fost revocat, anulat, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ”.
De amintit că Înalta Curte de Casație și Justiție a adoptat la 28. 10.2013 și la 7.11.2013 ca soluție pentru unificarea jurisprudenței, în același sens, de obligare a Universității „S. Haret” la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentului la acestea; de admitere a cererii de chemare în garanție și de obligare a chematului în garanție MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate.
În consecință, constatând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se impune admiterea recursului formulat de recurentul-reclamant și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei U. “S. Haret” la emiterea diplomei de licență și a suplimentului la aceasta.
Cererea de chemare în garanție formulată de reclamant va fi respinsă ca inadmisibilă, acesta nefiind îndreptățit să acționeze direct M. Educației Naționale.
În acest sens, se va reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Ordinul nr.2284/2007, instituțiile de învățământ superior pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Prin urmare, instituțiile de învățământ superior, cum este și USH, solicită eliberarea avizului pentru un număr de tipizate, iar MECTS, după verificare, eliberează avizele respective. Rezultă deci că, procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele-tipizate, este o procedură care implică numai instituțiile de învățământ superior particulare acreditate, MECTS și ROMDIDAC S.A., nicidecum absolvenții universităților respective.Singurul titular al dreptului subiectiv de a solicita MEN îndeplinirea acestei obligații este U. S. Haret, căreia îi incumbă obligația de a elibera diploma, după obținerea tipizatului, obligația pârâtei fiind deci subsidiară.
Întrucât, obligația Universității nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece intimatul-chemat în garanție MECTS, în prezent M. Educației Naționale, refuză tipărirea formularelor tipizate necesare, deși pârâta a emis reclamantului adeverință că este licențiat și, prin urmare, poate pretinde eliberarea diplomei de licență, iar, în cauză, există o interdependență între cele două obligații menționate în cererea introductivă, în raport de competența fiecărei autorități, se va admite și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. “S. Haret” și va fi obligat MEN să aprobe tipărirea formularelor tipizate, în termen de 30 de zile de la pronunțare, conform prevederilor art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit prevederilor art. 274 cod proc. civilă va fi obligat chematul în garanție la plata sumei de 624,3 lei cheltuieli de judecată la fond către intimata-pârâtă U. „S. Haret" și obligată intimata-pârâtă la plata către recurenta-reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6,45 lei.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod proc. civilă va fi respinsă cererea intimatei U. S. Haret la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere calitatea sa procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta – reclamantă D. ( T.) GH. C. Ș. împotriva Sentinței civile nr.1300/ 24.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal ( fostă a IX-a) în dosarul nr._ /CA/2012 în contradictoriu cu intimata – pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI și cu intimatul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite acțiunea reclamantei.
Obligă pârâta U. „S. Haret" București la emiterea în favoarea reclamantei a diplomei de licență și a suplimentului la aceasta.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. „S. Haret" București.
Obligă chematul în garanție, M. Educației Naționale (fost MECTS), să aprobe tipărirea formularelor tipizate.
Obligă chematul în garanție la plata sumei de 624,3 lei cheltuieli de judecată fond către intimata-pârâtă U. „S. Haret" .
Respinge cererea intimatei-pârâte U. „S. Haret" de obligare a chematului în garanție la plata cheltuielilor de judecată în recurs, ca neîntemeiată.
Obligă intimata-pârâtă la plata către recurenta-reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6,45 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, P. S. V. R. M. G. M. E.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – jud.M.G.
JUD. FOND R. E. M. - Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal ( Fostă a IX-a)
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 5891/2014. Curtea de Apel... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
