Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 3331/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3331/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 4483/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3331
Ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. O.
GREFIER: F. V. M.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe L. Curtea de Apel București reprezentat de Procuror B. D..
Pe rol se află soluționarea cererii formulate de reclamanta Y. M. JANE MERCADO în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU IMIGRĂRI – SERVICIUL DEPISTĂRI ȘI COMBATEREA ȘEDERII ȘI MUNCII ILEGALE A STRĂINILOR BUCUREȘTI, având ca obiect „litigiu privind regimul străinilor”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde reclamanta, prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtul, prin consilier juridic N. A., care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea probatoriului.
Reclamanta, prin avocat, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și arată că nu are alte probe.
Curtea încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin avocat, solicită instanței admiterea acțiunii și anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr._/02.07.2014. Arată că motivul pentru care au fost întârziate demersurile de prelungire a permisurilor de ședere a fost legată de lipsa certificatului de atestare fiscala a angajatorului reclamantei, înscris indispensabil pentru depunerea dosarului de prelungire a permisului de ședere, pe care ANAF a refuzat sa i-1 înmâneze, astfel cum rezulta din Adresa nr._/13.06.2014. Deși a început demersurile pentru prelungirea permisului de ședere la data de 14.05.2014 si a pregătit toate actele necesare, din motive neimputabile reclamantei, nu s-a putut realiza acest lucru in termenul legal, deoarece angajatorul acesteia nu a putut obține in termen util certificatul fiscal, ultimul înscris necesar pentru depunerea dosarului său de prelungire.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită instanței respingerea cererii ca neîntemeiată, toate demersurile întreprinse de reclamantă au fost începute după expirarea dreptului de ședere pe teritoriul României.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței respingerea cererii ca neîntemeiate, cererea de prelungire a dreptului de ședere pe teritoriul României trebuind formulată cu 30 zile înaintea expirării dreptului de ședere. Arată că în cauză reclamanta a făcut demersurile pentru obținerea înscrisurilor necesare prelungirii dreptului de ședere după expirarea acestui termen.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal la data de 08.07.2014 cu nr._ reclamanta Y. M. JANE MERCADO a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU IMIGRĂRI – SERVICIUL DEPISTĂRI ȘI COMBATEREA ȘEDERII ȘI MUNCII ILEGALE A STRĂINILOR BUCUREȘTI, ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr._/02.07.2014 emisa de către pârât.
În motivarea cererii a învederat următoarele:
La data de 02.07.2014 in urma unui control efectuat de către agenți din cadrul Oficiului R. pentru Imigrări din cadrul Ministerului Administrației si Internelor aceștia i-au intocmit Decizia de returnare de pe teritoriul României motivat de faptul ca nu a părăsit teritoriul României inaintea expirării dreptului de ședere stabilit in permisul de ședere, având o ședere ilegala de 50 de zile.
In primul rand, apreciază că situația descrisa in conținutul deciziei nu corespunde realității; prelungirea șederii sale pe teritoriul României dupa expirarea valabilității permisului s-a datorat faptului ca in acest timp a intreprins dar fara success demersuri de obținere a dreptului de ședere in continuare in România.
Desi a incercat sa explic lucratorilor ORI care era realitatea, aceștia nu au ascultat explicațiile sale, replicându-i-se ca toate aceste susțineri le pot face in fata instanței, ocupandu-se doar cu consemnarea faptica nu si cu explicațiile si mențiunile contravenienților.
A menționat ca, în opinia sa, a dovedit pe deplin prin comportament, acțiuni si atitudine, loialitate fata de statul roman si nu a intreprins sau sprijinit si nici in trecut nu am intreprins sau sprijinit acțiuni impotriva ordinii de drept ori a siguranței naționale a României.
Din contra, a asigurate in România mijloacele legale pentru o existenta decenta, fiind cunoscută cu o bună comportare și nu a fost condamnată în România sau în străinătate pentru o infracțiune care sa o faca nedemnă de a fi cetățean roman sau de a-i prelungi șederea pe teritoriul României.
F. de toate cele invederate, a solicitat admiterea contestației asa cum a fost formulată si anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României.
La data de 21.08.2014 și-a precizat acțiunea inițială, învederând următoarele:
A învederat că nici reclamanta și nici angajatorul său - B. A. I., nu a avut cunoștința ca demersurile privind prelungirea dreptului său de ședere trebuie incepute cu peste 30 zile inainte de data expirării.
Cauza pentru care au fost intarziate demersurile de prelungire a permisurilor de ședere a fost legata de lipsa certificatului de atestare fiscala a angajatorului său, inscris indispensabil pentru depunerea dosarului de prelungire a permisului de ședere, pe care ANAF a refuzat sa i-1 inmaneze, astfel dupa cum rezulta din Adresa nr._/13.06.2014.
Astfel, cata vreme angajatorul depusese anul anterior certificatul fiscal fara probleme, nefiind inregistrat cu datorii, in mod inexplicabil in acest an ANAF a prelungit termenul de eliberare al certificatului fiscal la 45 zile, aflandu-ne astfel in situația de a depasi termenul legal de depunere a cererii de prelungire.
Astfel dupa cum rezulta din inscrisurile anexate cererii, reclamanta achitase inca din luna mai toate taxele si obținuse toate actele necesare prelungirii cererii de ședere, singurul impediment fiind acest Certificat fiscal al angajatorului său.
Toate aceste aspecte rezulta din Cererea de prelungire din data de 28.05.2014, chitanța seria_/28.05.2014 prin care a achitat taxa aferenta prelungirii permisului, Certificatul de atestare fiscala emis abia la 09.07.2014 desi angajatorul său depusese cererea la 05.06.2014, Adresa nr._/13.06.2014 prin care erau anunțați ca se va prelungi termenul de eliberare a certificatului fiscal, Declarația data de către angajatorul său in fata ORI la data de 02.07.2014, dovada ca a plătit in aceeași zi amenda data de către ORI ca urmare a depășirii termenului, chitanța nr._/28.05.2014 prin care a plătit taxa consulara, Adeverințele medicale din data de 24.06.2014, Declarație, domiciliu 24.07.2014, Contract de comodat notarial nr. 19/ 15.04.2013, Buletinul de analize din 14.05.2014.
Apreciază că toate aceste inscrisuri vin sa arate buna sa credința si sa dovedească realitatea celor susținute, in sensul in care desi a inceput demersurile pentru prelungirea permisului de ședere la data de 14.05.2014 si a pregătit toate actele necesare, din motive neimputabile reclamantei, nu s-a putut realiza acest lucru in termenul legal, insa reclamanta nu se face vinovata cu nimic de faptul ca angajatorul său nu a putut obține in termen util certificatul fiscal, ultimul inscris necesar pentru depunerea dosarului său de prelungire.
F. de toate cele invederate, a solicitat admiterea contestației asa cum a fost formulate si anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României.
A anexat cererii toate inscrisurile de care a făcut vorbire in cerere și de care inteleg sa se folosească in susținerea cererii.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării a învederat următoarele:
Cetățeana filipineză Y. M. JANE MERCADO a avut prelungit dreptul de ședere temporară pentru angajare în muncă la persoana fizică B. A. I., în perioada 14.05._14.
La data de 02.07.2014, cetățeana străină s-a prezentat la Serviciul Depistări și Combaterea Șederii și Muncii Ilegale a Străinilor București, în vederea reglementării situației șederii sale în România, ocazie cu care s-a constatat, în urma verificărilor efectuate, că este în ședere ilegală din data de 14.05.2014, dată de la care dreptul conferit prin permisul de ședere a expirat.
În consecință, a fost emisă față de Y. M. JANE MERCADO decizia de returnare nr._/02.07.2014, în temeiul art.82 alin.3 lit.a pct.i din O.U.G. 194/2002 privind regimul străinilor în România, prin care aceasta a fost obligată să părăsească teritoriul României în termen de 15 zile, întrucât nu a respectat prevederile art.4 alin.4 și art.11 alin.i din 0.U.G. nr.194/2002, prin faptul că nu a părăsit teritoriul țării înaintea expirării dreptului de ședere stabilit prin viză, având o ședere ilegală de 50 de zile.
Deși prezenta cauză are ca obiect anularea unei decizii de returnare emise pentru ședere ilegală și nu anularea unei decizii de returnare emise ca urmare a unui refuz de prelungire a dreptului de ședere temporară în scop de muncă, față de apărările reclamantei, care vizează în special o etapă neparcursă de aceasta (nu a depus în anul 2014 o cerere de prelungire a dreptului de ședere), se impune a fi arătate următoarele:
Potrivit art.51 alin. i și 2 din O.U.G. nr.194/2002, cererea de prelungire se depune personal de către străin la autoritate cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea dreptului de ședere și trebuie să fie însoțită de toate documentele necesare prevăzute de lege. Așadar, pe de o parte, obligația prezentării documentației (inclusiv certificatul de atestare fiscală) revine exclusiv străinului, iar pe de altă parte, chiar dacă certificatul de atestare fiscală privește situația datoriilor la bugetul de stat ale angajatorului, ambele persoane au în cauză un interes comun, astfel încât diligentele lor trebuie să conveargă.
Faptul că angajatorul nu a putut să-i pună la dispoziție în timp util actele necesare prelungirii dreptului de ședere temporară și astfel nu i se poate reține o culpă, nu poate constitui temei de anulare a deciziei de returnare. Totodată, necunoașterea legii reclamată de străină și angajator nu o exonerează pe reclamantă de îndeplinirea obligațiilor stabilite prin lege, cu atât mai mult cu cât, în anul 2013, cetățeana străină a mai depus o cerere de prelungire a dreptului de ședere, având același angajator, astfel încât avea cunoștință de procedura administrativă de urmat și de documentația necesară.
În acest context, trebuie observat și faptul că toate documentele deținute în vederea prelungirii dreptului de ședere au fost obținute după data la care reclamantei îi expirase dreptul de ședere, respectiv 14.05.2013. Astfel, chitanța privind achitarea taxei este din data de 28.05.2014, adeverința medicală din 13.06.2014, raportul salariatului din aplicația REVISAL din 05.06.2014, cererea privind obținerea certificatului de atestare fiscală din data de 05.06.2014, în condițiile în care toată documentația și cererea de prelungire trebuiau depuse înainte de expirarea dreptului de ședere și cel mai târziu 14.04.2014.
Așadar, obținerea cu întârziere a documentației în vederea obținerii prelungirii dreptului de ședere temporară, în situația în care nu ne aflăm în prezența unui refuz al unei asemenea cereri, nu poate atrage nulitatea deciziei de returnare, iar faptul că, în prezent, străina se află în posesia documentelor prevăzute de lege, nu are nicio relevanță asupra speței de față. în concluzie, în opinia noastră, acțiunea reclamantei este lipsită de fundament, aceasta încercând în mod neîntemeiat să justifice șederea ilegală prin invocarea unor motive neimputabile (în realitate o lipsă a coordonării demersurilor), neexistând însă împrejurări mai presus de voința sa care să o împiedice să obțină înscrisurile necesare și să depună o cerere de prelungire a dreptului de ședere temporară în condițiile și termenul prevăzut de lege.
Din coroborarea prevederilor art.51 coroborat cu cele ale art.52 din O.U.G. nr.194/2002, rezultă în mod clar data la care un cetățean străin trebuie să depună cererea de prelungire și în raport de care trebuie analizată îndeplinirea sau nu a condițiilor legale. Dacă am da curs viziunii reclamantei asupra motivelor care pot conduce la anularea deciziei de returnare, ar însemna că o prelungire a dreptului de ședere ar putea fi obținută oricând, când se obține documentația necesară (iar autoritățile române ar trebui să o soluționeze pozitiv), chiar și după o perioadă îndelungată de ședere ilegală, cu singura condiție ca la data solicitării, cetățeanul străin să îndeplinească condițiile legale.
Față de cele expuse mai sus, consideră că decizia contestată a fost emisă în mod temeinic și legal.
În drept a invocat prevederile O.U.G.nr.194/2002.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate în cauză curtea reține că cererea reclamantei este neîntemeiată,urmând a fi respinsă ca atare.
Prin Decizia de returnare nr._/02.07.2014 emisă de I. G. pentru Imigrări –Serviciul Depistări și Combaterea Șederii și Muncii ilegale a străinilor București în temeiul art.82 alin.3 lit.a pct.i din O.U.G. 194/2002 privind regimul străinilor în România reclamanta Y. M. Jane Mercado fost obligată să părăsească teritoriul României în termen de 15 zile, întrucât nu a respectat prevederile art.4 alin.4 și art.11 alin.i din 0.U.G. nr.194/2002 prin faptul că nu a părăsit teritoriul țării înaintea expirării dreptului de ședere stabilit prin viză, având o ședere ilegală de 50 de zile.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei curtea reține că reclamanta Y. M. Jane Mercado, cetățean filipinez, a avut prelungit dreptul de ședere temporară pentru angajare în muncă la persoana fizică B. A. I., în perioada 14.05._14.
La data de 02.07.2014, cetățeana străină s-a prezentat la Serviciul Depistări și Combaterea Șederii și Muncii Ilegale a Străinilor București, în vederea reglementării situației șederii sale în România, ocazie cu care s-a constatat, în urma verificărilor efectuate, că este în ședere ilegală din data de 14.05.2014, dată de la care dreptul conferit prin permisul de ședere a expirat.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta nu a depus în anul 2014 o cerere de prelungire a dreptului de ședere pe teritoriul României, astfel încât, așadar curtea subliniază că prezenta cerere de chemare în judecată nu are ca obiect anularea unei decizii de returnare emise ca urmare a unui refuz de prelungire a dreptului de ședere temporară în scop de muncă.
Potrivit art.51 alin. i și 2 din O.U.G. nr.194/2002, cererea de prelungire se depune personal de către străin la autoritate cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea dreptului de ședere și trebuie să fie însoțită de toate documentele necesare prevăzute de lege. Așadar, pe de o parte, obligația prezentării documentației ,inclusiv certificatul de atestare fiscală, revine exclusiv cetățeanului străin, iar pe de altă parte, chiar dacă certificatul de atestare fiscală privește situația datoriilor la bugetul de stat ale angajatorului, ambele persoane au în cauză un interes comun, astfel încât diligentele lor trebuie să conveargă.
Susținerile reclamantei potrivit cărora angajatorul nu a putut să-i pună la dispoziție în timp util actele necesare prelungirii dreptului de ședere temporară și că nu are nicio culpă în această privință nu sunt de natură să atragă anulare a deciziei de returnare.
Totodată, necunoașterea legii reclamată de străină și angajator nu o exonerează pe reclamantă de îndeplinirea obligațiilor stabilite prin lege, cu atât mai mult cu cât, în anul 2013, cetățeana străină a mai depus o cerere de prelungire a dreptului de ședere, având același angajator, astfel încât avea cunoștință de procedura administrativă de urmat și de documentația necesară.
În acest context, trebuie observat și faptul că toate documentele deținute în vederea prelungirii dreptului de ședere au fost obținute după data la care reclamantei îi expirase dreptul de ședere, respectiv 14.05.2013 ,neputând fi avute în vedere la soluționarea cererii de prelungire a dreptului de ședere pe teritoriul României.
Astfel,chitanța privind achitarea taxei este din data de 28.05.2014, adeverința medicală din 13.06.2014, raportul salariatului din aplicația REVISAL din 05.06.2014, cererea privind obținerea certificatului de atestare fiscală din data de 05.06.2014, în condițiile în care toată documentația și cererea de prelungire trebuiau depuse înainte de expirarea dreptului de ședere și cel mai târziu 14.04.2014.
Așadar, obținerea cu întârziere a documentației în vederea obținerii prelungirii dreptului de ședere temporară, în situația în care nu ne aflăm în prezența unui refuz al unei asemenea cereri, nu poate atrage nulitatea deciziei de returnare, iar faptul că, în prezent, străina se află în posesia documentelor prevăzute de lege, nu are nicio relevanță asupra speței de față.
Curtea reține că cererea reclamantei este neîntemeiată întrucât aceasta nu a depus o cerere de prelungire a dreptului de ședere temporară în condițiile și termenul prevăzut de lege.
Din coroborarea prevederilor art.51 coroborat cu cele ale art.52 din O.U.G. nr.194/2002, rezultă în mod clar data la care un cetățean străin trebuie să depună cererea de prelungire și în raport de care trebuie analizată îndeplinirea sau nu a condițiilor legale.
Pentru aceste motive curtea va respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta Y. M. JANE MERCADO, cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură actelor la Cabinet de avocat „R. C." cu sediul in București, .. 2 IA, ., etaj 1, ., în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU IMIGRĂRI – SERVICIUL DEPISTĂRI ȘI COMBATEREA ȘEDERII ȘI MUNCII ILEGALE A STRĂINILOR BUCUREȘTI, cu sediul în București, .-5, sector 5, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. O. F. V. M.
Red OS/5 ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 3958/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 1718/2014. Curtea de... → |
|---|
