Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2385/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2385/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 227/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 2385
Ședința publică din 27.03.2014
Curtea constituită din:
Președinte: V. D. C.
Judecător: S. D. G.
Judecător: R. I.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant C. V. N. împotriva sentinței civile nr.4374/27.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți S. DE S. PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989 și C. P. A REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-pârât SSPR din Decembrie 1989, prin consilier juridic I. L. cu delegație la fila 10 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurentul-reclamant C. V. N. a timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, potrivit dovezii aflată la fila 16 dosar, că intimatul-pârât, SSPR din Decembrie 1989 a transmis pe fax, la 26.03.2014, întâmpinare în 2 exemplare și că nu s-a solicitat judecarea în lipsă, după care:
Curtea ia act că recurentul-reclamant C. V. N. a achitat taxa de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei și procedează la anularea acestora.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentantul intimatului-pârât SSPR din Decembrie 1989 solicită respingerea recursului pentru considerentele arătate pe larg în cuprinsul întâmpinării și pe cale de consecință, menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală. Raportat la excepțiile de ordine publică ce pot fi invocate și în această fază procesuală, invocă excepția lipsei dreptului subiectiv civil. La interpelarea Curții, arată că excepția poate fi interpretată și ca o apărare de fond. În susținerea excepției invocate, arată că deși reclamantul are certificat eliberat în baza Legii nr.42/1990, are brevet de atestare a titlului de luptător pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 totuși, recurentul-reclamant nu a exercitat în termenul de decădere obligația imperativă stabilită de legea 341, respectiv de a depune la SSPR din Decembrie 1989 cerere și dosar de preschimbare până la data prevăzută de norma imperativă (30.04.2009). Având în vedere că în interiorul acestui termen, recurentul-reclamant nu și-a exercitat acest drept subiectiv civil, consideră că actualmente dreptul subiectiv civil este stins, operând deci decăderea din dreptul de exercitare a acestui drept subiectiv civil. Pentru aceste motive solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii reclamantului ca fiind inadmisibilă. Pe fond, solicită menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală pentru considerentele pe larg arătat în întâmpinare. Arată că în mod corect instanța de fond s-a raportat la art.19 și 20 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.341 în ideea că aceste articole nu pot avea incidență în speța de față având în vedere că aceste articole de act normativ sunt aplicabile doar persoanelor care au depus cerere de preschimbare și dosar de preschimbare la sediul SSPR, nefiind și cazul recurentului-reclamant. Prin urmare, criticile recurentului-reclamant vizavi de aceste două articole, consideră că sunt nefondate, motiv pentru care solicită să fie respinse ca nefondate. Solicită respingerea și a celorlalte critici ca fiind nefondate, instanța de fond procedând la analizarea aprofundată a temeiului de drept a cererii cât și a întregului ansamblu probator existent la dosarul cauzei în baza căruia a ajuns la concluzia că în speța de față nu poate fi vorba de un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri având în vedere că nu există cerere de preschimbare la sediul instituției pârâte care să fi făcut obiectul unui refuz nejustificat al unei cereri și care ar fi putut să fie cenzurat de instanța de judecată. Având în vedere toate celelalte considerente arătate și susținute în întâmpinare, solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Curtea declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 12 ianuarie 2011pe rolul C. secția a VIII-a C., reclamantul C. V.-N. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții C. P. A REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE și S. DE S. PENTRU PROBLEME REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989, obligarea pârâtelor la analizarea, verificarea și acordarea certificatului doveditor al calității de revoluționar, având în vedere participarea sa activă și de notorietate la evenimentele din timpul Revoluției din decembrie 1989.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a învederat instanței că a participat nemijlocit la evenimentele din timpul revoluției, făcând numeroase demersuri pentru obținerea certificatului de revoluționar, depunând dosarul complet cu toate documentele solicitate la Asociația B. Decembrie 1989, însă din motive obiective nici până la momentul promovării acțiunii nu deține acest certificat.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 10 iunie 2011, pârâtul S. DE S. PENTRU PROBLEME REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989 a invocat excepția tardivității introducerii cererii,, respectiv excepția prescripției dreptului la acțiune.
Excepțiile tardivității acțiunii are în vedere faptul că vechea Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989 și-a încetat activitatea la data de 07.05.1997. În tot acest interval, reclamantul nu a depus la instituțiile abilitate ale statului diligențele necesare pentru recunoașterea dreptului pretins.
Or, prin formularea prezentei cereri sunt nesocotite disp. art. 5 din legea nr. 42/1990, modificat prin OUG nr. 184/1999, potrivit cărora „Listele cuprinzând propunerile vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, prin grija Secretariatului de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, eventualele contestații urmând să fie prezentate comisiei parlamentare prevăzute la art. 7, în termen de 30 de zile de la publicare.
Contestațiile vor fi soluționate în termen de 10 zile de la primirea lor, iar hotărârile vor fi comunicate în scris Președinției României și contestatarilor”.
Excepția lipsei procedurii prealabile a fost fundamentată pe nerespectarea de către reclamant a prevederilor art. 9 alin. 5 din Legea nr. 341/2004, care impun obligativitatea formulării de contestații privind preschimbarea sau neefectuarea preschimbării adresate Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989.
Or, reclamantul nu a făcut dovada că ar fi urmat, în termenul maxim impus de lege, de 6 luni de la publicarea listei, o atare contestație adresată pârâtei de rândul 1, potrivit procedurii speciale, astfel că sesizarea instanței nu se putea face decât după urmare acestei perioade.
Pe fondul cauzei, arată că în urma verificării în baza de date a SSPR a rezultat faptul că există un domn C. V.-I. căruia i-a fost conferit certificatul doveditor al calității de revoluționar . nr._, născut la data de 14.02.1947, reclamantul nefigurând în nicio bază de date și nici nu face dovada că ar fi depus cerere pentru obținerea certificatului.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 14 iunie 2011, pârâta C. P. A REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, învederând instanței că reclamantul trebuia să facă dovada existenței certificatului obținut conform Legii nr. 42/1990, de Remarcat, având în vedere că se efectuează numai preschimbarea certificatelor existente, astfel că acordarea titlului de Luptător pentru V. revoluției din decembrie 1989 – Remarcat nu este posibilă dacă nu a făcut dovada existenței unui certificat obținut conform Legii nr. 42/1990.
Totodată, pârâta a subliniat că s-a încheiat perioada de preschimbare a noilor tipuri de certificate, fiind publicată lista finală în Monitorul oficial partea I nr. 467 bis/07.07.2010, de la această dată începând perioada în care se pot depune contestații la C. parlamentară, în termen de maxim 6 luni de la publicarea listei finale, or reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă, întrucât nu a depus până la data menționată contestația la CPRD pentru nepreschimbarea certificatului.
Prin sentința civilă nr. 4374/27.06.2012, Curtea de Apel București secția a VIII-a C. a respins excepția lipsei procedurii prealabile și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
1. În ce privește excepția lipsei procedurii prealabile:
Potrivit disp. art. 9 din Legea nr. 341/2004 Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987,
„(1) Certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de C. pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de C. pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) și (5), se vor preschimba, la cererea titularului, de către S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, până la data de 30 aprilie 2010 inclusiv.
(2) Persoanele care solicită preschimbarea documentelor care atestă titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), potrivit prezentei legi, precum și președinții organizațiilor nominalizate la art. 5 alin. (4) poartă răspunderea penală pentru corectitudinea întocmirii dosarelor, care vor fi verificate de către S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și avizate de C. parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989, în vederea eliberării de către acesta a certificatelor doveditoare, preschimbate conform alin. (1).
(3) Certificatele eroilor-martiri se eliberează și se acordă la propunerea Secretariatului de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, cu avizul Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, și se atribuie urmașilor acestora, conform normelor metodologice.
(4) Certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de C. pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de C. pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, pe perioada preschimbării, maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, își păstrează valabilitatea.
(5) Contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, care le soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens.
(6) În conformitate cu prevederile prezentei legi, titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) se atribuie, prin decret, de către Președintele României, la propunerea Secretariatului de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, cu avizul comisiei parlamentare constituite pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, potrivit principiilor cuprinse la art. 2 și criteriilor stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi, pe baza certificatelor doveditoare preschimbate conform alin. (1)”.
Din analiza textului mai sus redat reiese că legea instituie, în art. 9 alin. 5, o procedură specială de contestare a preschimbării sau a neefectuării preschimbării certificatelor de revoluționar, la C. parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989.
Potrivit art. 19 din HG nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, „Lista finală cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate se certifică prin ordin al secretarului de stat al SSPR și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Procedura specială de contestare instituită în art. 9 alin. 5 al legii este detaliată în cuprinsul art. 20 din HG nr. 1412/2004, text potrivit căruia
„(1) Persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor sau care consideră, pe bază de probe, că în cazul altor persoane cărora le-a fost preschimbat certificatul doveditor nu au fost respectate prevederile Legii nr. 341/2004 sau ale prezentelor norme metodologice pot face contestație la C. P., în termen de maximum 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1).
(2) În cuprinsul contestației vor fi prezentate expres și lipsit de orice echivoc datele de identificare a contestatarului, actele sau faptele contestate și, totodată, vor fi anexate documente doveditoare în susținerea contestației.
(3) În vederea soluționării contestațiilor, C. P. poate solicita instituțiilor publice punerea la dispoziție a documentelor necesare, acestea având obligația de a le transmite, în copie, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data solicitării, precum și punctul de vedere al SSPR cu privire la contestația formulată.
(3^1) Orice contestație care nu conține datele de identificare sau semnătura contestatarului, precum și motivele contestației este nulă.
(4) În termen de 30 de zile de la data depunerii contestației, C. P. comunică contestatarului și la SSPR modul de soluționare a contestației.
(5) Pe baza propunerilor formulate de C. P. SSPR reanalizează documentația pe baza căreia a fost luată decizia ce formează obiectul contestației și, în raport de decizia adoptată, procedează conform reglementărilor în vigoare”.
- Curtea a apreciat că textele menționate, care reglementează procedura de contestare administrativă vizează exclusiv situațiile în care SSPR a analizat cererea de preschimbare a certificatului, „privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi”, ceea ce presupune o prealabilă analiză a dosarului, finalizată fie prin preschimbarea certificatului, fie prin respingerea cererii, nicidecum și situațiile de nesoluționare în vreun fel a invocatei cereri.
Prin urmare, curtea a apreciat că prezentei proceduri nu îi sunt aplicabile prevederile art. 9 alin. 5 din legea nr. 341/2004, astfel că va respinge excepție lipsei procedurii prealabile.
2. În ceea ce privește fondul cauzei, curtea a reținut că, potrivit disp. art. 9 alin. 1 din Legea nr. 341/2004 Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987,
„(1) Certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de C. pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de C. pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) și (5), se vor preschimba, la cererea titularului, de către S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, până la data de 30 aprilie 2010 inclusiv”.
3. Din analiza textului mai sus redat reiese că legea instituie o procedura de preschimbare doar a unor certificate preexistente, la cererea expresă, formulată în termenul legal, a titularului certificatului.
Dacă pe parcursul soluționării cauzei, reclamantul a făcut dovada deținerii brevetului și certificatului de luptător pentru V. Revoluției Române din Decembrie 1989 (f. 33-34), care l-ar fi îndreptățit a depune cerere de preschimbare a acestuia în temeiul legii nr. 341/2004, nu același lucru se poate spune și despre formularea unei atare cereri.
Astfel, inițial, reclamantul a susținut, depunând la dosarul cauzei în ședința publică din 2 noiembrie 2011, o filă conținând pe ea numărul de înregistrare 226 și numele reclamantului (f. 42), că a depus cerere de preschimbare sub acest număr în anul 2004.
Din verificările efectuate de pârâtul SSPR a reieșit că cererea de preschimbare a certificatului purtând nr. 226 nu aparține reclamantului, ci numitului I. I. (f. 52, 54 și urm.).
Ulterior, reclamantul a revenit și a susținut că cererea sa de preschimbare a fost depusă în anul 2009, sub nr. 9775 (f. 85), însă, urmare a verificărilor pârâtului SSPR a reieșit că nici această cerere nu-i aparține reclamantului, ci numitului Ghergheață I. Mercur, iar cererea purtând acest număr nu este aferentă unui dosar înregistrat din 2009, ci în 2004 (f. 92-93).
Prin urmare, curtea reține că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi depus, în termenul legal, cererea pentru preschimbarea certificatului său de revoluționar în temeiul Legii nr._.
4. Or, competența instanței de contencios administrativ este circumscrisă de legea generală în materie, cu privire la care nu există nicio derogare în legea specială, de prevederile art. 1 alin. 1 citite împreună cu prevederile art. 8 alin. 1 și 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ conturează sfera jurisdicției administrative în art. 2 alin. 1 lit. f, care definește contenciosul administrativ ca „activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.
Art. 8 alin. 1, care conturează obiectul acțiunii judiciare, statuează că „(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Potrivit art. 18 alin. 1, care statuează soluțiile care pot fi pronunțate în materia contenciosului administrativ, „(1) Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă”.
Or, în lipsa unei cereri de preschimbare adresată de reclamant pârâtului SSPR, al cărei refuz de soluționare să fie eventual sancționat de instanța de contencios administrativ, în raport de reglementările legale incidente, menționate mai sus, curtea a respins ca neîntemeiată prezenta acțiune.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.
În motivarea căii de atac s-au arătat următoarele:
„ O prima critica a instanței de fond este aceea că aceasta nu a ținut cont de prevederile art.3 alin.2 din Legea nr.341/2004, potrivit cărora „titlurile și certificatele de revoluționar se preschimbă având în vedere titlurile și certificatele obținute in baza Legii nr.42/1990,
Recurentul-reclamant are certificat de revoluționar obținut si acordat in baza Legii nr.42/1990, după o analizare, verificare prealabilă, de către Comisiile îndreptățite: mai mult recurentul-reclamant are si brevet acordat prin Decret al președintelui României, I. I., publicai in Monitorul Oficial al României.
Instanța de fond nu a reținut faptul că, potrivit art.19 si art. 20 din H.G.nr.1412/2004, cu modificările si completările ulterioare, persoanele nemulțumite de preschimbarea sau nepreschimbarea certificatelor de revoluționar, se pot adresa Comisiei Parlamentare, lucru ce s-a si întâmplat; recurentul-reclamant s-a adresat, înainte de a formula acțiunea pe rolul instanței de judecată, Comisiei parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989, solicitând preschimbarea certificatului de revoluționar, aceasta refuzând preschimbarea lui.
Având in vedere aceste aspecte, recurentul-reclamant s-a adresat instanțelor judecătorești solicitând instanței obligarea celor doua pârâte la preschimbarea acestui certificat de revoluționar.
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că Decizia Curții Constituționale nr.176/11,02.2009 precizează faptul ca „activitatea acestei Comisii (CPRD) este una de control parlamentar al unei activități administrative a Secretariatului de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. Textul de lege criticat, reglementează o procedură de control parlamentar, iar nu o procedură administrativă, care in condițiile prevederilor constituționale ale art.21 alin.(4) este oricum facultativă, persoana interesată având posibilitatea fie de a apela la această procedură, fie de a se adresa direct instanței de judecată.
Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond respinge acțiunea reclamantului pe motiv că acesta nu s-a adresat Secretariatului de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în termenul până la 30.04.2009, dar, așa cum a m precizat, instanța de fond nu a avut în vedere și prevederile art.19 și art.20 din HG nr.1412, privind preschimbarea sau nepreschimbarea certificatului de revoluționar, procedură care oricum era facultativă.
Pe de alta parte, reclamanta, înainte de a se adresa instanței de judecată, a întocmit procedura prealabilă, adresându-se mai întâi instituției emitente, respectiv Comisiei Parlamentare, aceasta, la rândul ei, nu a dat nici un răspuns.
Având in vedere aceste considerente, am fost obligați a ne adresa instanței de judecată pentru a obliga cele doua instituții pârâte la eliberarea certificatului de revoluționar preschimbat conform Legii nr.341/2004 avându-se in vedere art.3.alin.(2) din Legea nr.341/2004: titlurile instituite la alin (l) se vor acorda în condițiile prezentei legi, avându-se in vedere calitățile si titlurile atestate, potrivit Legii nr,42/1990 (cazul reclamantului, in speța)
În drept, disp.art.299 și urm. art.1, din Legea nr.554/2004, legea nr.341/2004, art.10 alin.(4) din HG nr.1412/2004.”
Prin întâmpinarea depusă, intimatul SSPR a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și temeinică și își însușește integral considerentele acesteia.
Nu este întemeiat motivul de recurs prin care reclamantul susține că instanța de fond a ignorat prevederile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 341/2004 și art. 19, 20 din HG nr. 1412/2004. Aceasta întrucât este fără relevanță deținerea de către recurentul reclamant a unui certificat de revoluționar eliberat în temeiul Legii nr. 42/1990, atâta timp cât acesta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 4/1 alin. 1 din Legea nr. 341/2004, respectiv nu a formulat cererea de preschimbare a certificatului și nu a depus documentația aferentă. Neîndeplinirea acestei obligații are drept consecință imposibilitatea recurentului reclamant de a beneficia de prevederile acestui din urmă act normativ.
Contrar susținerilor recurentului, Curtea reține că cererea de preschimbare a certificatului de revoluționar nu este facultativă, ci obligatorie, în virtutea dispozițiilor legale mai sus menționate. Decizia CCR nr. 176/11.02.2009 nu se referă la această cerere, ci privește contestațiile adresate comisiei parlamentare specializate
Față de aceste împrejurări, Curtea apreciază că este justificat refuzul autorității de a acorda recurentului reclamant certificatul doveditor preschimbat al calității de revoluționar și, în consecință, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 c.p.c. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant C. V. N. împotriva sentinței civile nr.4374/27.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți S. DE S. PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989 și C. P. A REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. D. C. S. D. G. R. I.
GREFIER,
T. M.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 6689/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1147/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
