Pretentii. Decizia nr. 337/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 337/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 6111/87/2012

DOSAR NR._

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 337

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2014

Curtea constituită din:

Președinte C. P.

Judecător I. C. G.

Judecător C. M. F.

Grefier C. M.

Pe rol soluționarea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A M. A. împotriva sentinței civile nr. 254/20.02.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat – reclamant G. M. L..

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, față de prevederile O.U.G. nr. 74/2013 și H.G. nr. 520/2013 dispune rectificarea citativului în sensul că recurentă - pârâtă este Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman. Constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că recurenta - pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, o reține spre soluționare.

CURTEA

Deliberând, constată:

Prin sentinta civila nr. 254/20.02.2013 pronuntat de Tribunalul Teleorman, s-au retinut si dispus urmatoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.6111 din 07.12.2012, reclamantul Guțcal M. L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A., restituirea sumei de 6210 lei reprezentând taxă pe poluare.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că,a achiziționat autoturismul marca Ford, tip Mondeo, categoria auto M1, cu număr de identificare WFOXXGBW1K719359, fiind înmatriculat pentru prima dată într-un alt stat membru al Uniunii Europene.

Solicitând înmatricularea autoturismului în România, a fost obligată să plătească taxă de poluare în sumă de 6210 lei calculată conform deciziei de calcul a taxei pe poluare emisă de pârâtă.

A susținut reclamantul că, nu se află în ipoteza unei prime înmatriculări a autoturismului, ci în situația înmatriculării subsecvente în Romănia și ,prin urmare, sunt aplicabile prevederile art.23,25 și 90 din Tratatul UE.

S-a arătat că, prevederile art. 214/1 -214/3 Cod fiscal roman au fost deja declarate de instanțele românești ca fiind neconforme cu dispozițiile art.90 din Tratatul UE si taxa de poluare nu este conforma cu Tratatul UE, respectiv cu art. 25, art. 28 si art. 90, aceasta pentru că taxa de poluare s-ar percepe numai pentru autoturismele înmatriculate in Uniunea Europeană si reînmatriculate pentru prima dată în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate in România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută.

Art 90 par. I din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene prevede ca "Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare"; scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor.

Jurisprudenta Curții europene este in același sens: hotărârea CJE in cauza Weigel (2004); obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre ; rostul acestor reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.

In cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, fapt ce rezulta din art.148 din Constituția României conf cu care "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii

Europa precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor netului de aderare".

Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.

Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, apreciem ca exista o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE si se încalcă principiul libertății circulației maturilor prin dezavantajarea, direct sau indirect, mașinilor din celelalte tari membre UE, in competiția cu produsele similare autohtone.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1 și următoarele din Legea nr.554/2004, art.16, 148 din Constituția României, art.25,28,3 alin.3, Directiva 92/12, 90/CE.

În dovedirea acțiunii reclamantul a depus înscrisuri.

Pârâta A.F.P. a municipiului A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că:

Reclamantul nu se afla în vreun caz expres prevăzut de lege pentru a fi exonerat de plata taxei auto, așa cum prevede art. 3 din O.U.G. nr. 50/2008 și nici nu poate fi vorba de eroare de calcul din moment ce există program informatic național, unitar care stabilește cuantumul taxei după caracteristici tehnice și parametri ce reies din talonul auto și fișa emisă de R.A.R.

Cu privire la neconcordanța dintre dreptul românesc și dreptul european, aceasta nu există în fapt și acest aspect reiese din răspunsul pe care Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului European l-a dat la petiția nr. 1717/2008, stabilindu-se că, prin adoptarea de către statul român a O.U.G. nr. 50/2008, nu mai există neconcordanța între dreptul european și dreptul intern și Curtea Europeană nu poate declara admisibile acțiunile contra statului român având ca obiect taxa de primă înmatriculare ca fiind contrară principiului liberei circulații a bunurilor în comunitatea europeană.

Referitor la legalitatea cuantumului taxei, pârâta a arătat că, prin modificarea adusă legislației în domeniu (legea nr.9/2012) s-a statuat că toți contribuabilii care au achitat taxa calculată pe legea veche pot uza de dreptul de a cere recalcularea acestei taxe pe emisiile poluante, având astfel posibilitatea de a li se restitui o parte din banii plătiți ca taxă de poluare.

Din probele administrate în cauză se reține că:

Reclamantul Guțcal M. L. a achiziționat autoturismul marca Ford, tip Mondeo, categoria auto M1, cu număr de identificare WFOXXGBW1K719359, norme de poluare E3 fiind înmatriculat pentru prima dată într-un alt stat membru al Uniunii Europene la data de 06.06.2002.

În vederea efectuării primei înmatriculări în România a autoturismului i s-a calculat o taxă de poluare în sumă de 6210 lei conform deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule (fila 8 dosar) achitată potrivit chitanței . nr._ din 09.09.2010.

Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepea, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru UE, dacă erau înmatriculate pentru prima dată în România, fiind exceptate autoturismele, care au fost anterior înmatriculate tot în România.

Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminua sau era destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene.

Potrivit art. 90 paragraful 1 din TCE (art. 110 TFUE) „niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, în scopul de a se asigura libera circulație a mărfurilor”.

În jurisprudența sa Curtea de Justiție a Uniunii Europene (cauza T., cauza N.) a statuat că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.

A stabilit CJUE că o taxă precum cea de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 constituie un impozit intern ce intră sub incidența art. 110 TFUE, astfel că argumentul în sensul că taxa în discuție, fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului, nu poate fi asimilată impozitelor interne, este lipsit de orice fundament și nu poate fi primit.

CJUE a reamintit scopul art. 110 TFUE, acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, garantând astfel neutralitatea deplină a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.

Se reține astfel că, reglementarea taxei de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 avea caracter indirect discriminatoriu, favorizând piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul celor importate, și încălca din acest motiv art. 110 TFUE.

Având în vedere principiul preeminenței și supremației dreptului comunitar se va admite acțiunea reclamantului, obligând pârâta să-i restituie suma de 6210 lei, reprezentând taxa de poluare.

În cauză dovedindu-se culpa procesuală a pârâtei, în temeiul art.274 Cod proc.civ. va fi obligată să plătească reclamantului suma de 539,30 lei cheltuieli de judecată.

Așa fiind, tribunalul a pronuntat urmatoarea solutie:

„Admite acțiunea formulată de reclamantul Guțcal M. L. cu domiciliul ales la C.. Av. T. C. R., A., ., ., . în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A. cu sediul în A., ., Județul Teleorman .

Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 6210 lei reprezentând taxă pe poluare.

Obligă pârâta la plata sumei de 539,30 lei cheltuieli de judecată către reclamant”.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs AFP A., cu motivarea, in esență: taxa pe poluare este stabilita prin emiterea unei decizii care reprezintă un act administrativ al organului fiscal competent, deci încasarea taxei are la baza un act administrativ, iar nu un act normativ. De asemenea, critica sentința recurată ca fiind rezultatul unei greșite interpretări a dreptului comunitar.

Nu s-a depus intampinare.

Analizand recursul formulat, Curtea retine ca este neintemeiat si il va respinge ca atare.

Curtea reține că, în mod corect prima instanta a admis actiunea reclamantului, aplicand cu prioritate dispozitiile dreptului comunitar incidente in spetă (art. 90 din Tratat, actualmente art. 110 din TFUE) cu referire la art. 148 din Constitutia Romaniei. Chiar dacă statul român a adoptat, prin OUG nr. 50/2008 modif., norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.

Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).

Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.

Este de menționat si că asupra incalcarii art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenta de tratament intre produsele interne si cele importate din alte state ale UE, s-a pronuntat Curtea de la Luxembourg prin hotararea din 11 august 1995 cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a, c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen( discriminarea intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre) sau prin hotararea din 7 mai 1987 cauza 184/85 Comisia c.Italia.

În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.

Acest raționament rezultă din însuși cuprinsul cauzei T. c. României (Cauza C‑402/09).

Astfel, Curtea Europeana de Justiție a reținut, în mod expres faptul că articolul 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.

Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente. Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.

În această privință, o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.

În plus, în cauza C‑263/10 N. c. României, Curtea Europeană de Justiție a reținut, între altele că (...) toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.

Altfel spus, considerentele Curții Europene de Justiție consacra ideea ca taxa pe poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Aceasta situație de discriminare a existat încă de la data achitarii taxei pe poluare de catre reclamant iar efectele sale nu pot fi anihilate decât prin restituirea taxei, astfel dupa cum a dispus prima instanta.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.pr.civ. Curtea urmeaza sa respinga recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN (fostă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A M. A.) împotriva sentinței civile nr. 254/20.02.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat – reclamant G. M. L., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.01.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C. P. I. C. G. C. M. F.

GREFIER,

C. M.

Red CMF. – 2 ex.

Tribunalul Teleroman – Jud. V. V.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Decizia nr. 337/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI