Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5935/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5935/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 39073/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ CU NR. 5935
Ședința publică din data de 4 septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
JUDECĂTOR - G. G.
JUDECĂTOR - O. D. P.
GREFIER - R. O.
Pe rol pronunțarea recursului declarat de recurenta reclamanta M. M., împotriva sentinței civile cu nr. 5882/27.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. S. Haret și cu intimatul chemat în garanție M. Educației Naționale, cererea de chemare în judecată având drept obiect obligare emitere act administrativ.
La primul apel nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează completului de judecată modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că prin intermediul Compartimentului Registratură, în data de 27.05.2014 intimata U.S.H. înaintează la dosar întâmpinare și practică judiciară; prin intermediul aceluiași compartiment, în data de 2.06.2014 M. Educației Naționale înaintează la dosar întâmpinare iar la data de 16.06.2014 recurenta reclamantă înaintează la dosar motive de recurs – care au fost comunicate intimaților, împuternicire avocațială și timbru judiciar.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a se prezenta părțile.
La a doua strigare a cauzei făcută în ședință publică părțile nu se prezintă.
Curtea constată faptul că se solicită judecarea cauzei în lipsă și reține recursul spre deliberare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București –Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 08.10.2012 sub nr._ reclamanta M. M. i-a chemat în judecată pe pârâta U. S. Haret București și pe chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând obligarea pârâtei la întocmirea și eliberarea diplomei de licență a reclamantei și a suplimentului de diplomă în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței și obligarea chematului în garanție să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamantă, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de 1.000 lei/zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul București prin sentința civilă nr.5882/27.11.2013 a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M. Educației Naționale, iar pe fondul cauzei a respins cererea principală formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâții, ca neîntemeiată. Totodată a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale ca neîntemeiată.
În esență, pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de MEN aceasta este neîntemeiată întrucât tipărirea formularelor tipizate necesare pentru diplomele de licență și suplimentele acestora este făcută de către Romdidac SA doar cu aprobarea scrisă a Ministerului Educației Naționale (fost MECTS), astfel cum rezultă din adresele depuse la filele 38, 40, 42.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că reclamanta a urmat cursurile Universității „S. Haret” în cadrul Facultății de Management Financiar-Contabil din C., specializarea contabilitate și Informatică de Gestiune, a absolvit această facultate în anul 2009 și a promovat examenul de licență organizat de pârâta U. „S. Haret” în sesiunea iulie 2009, astfel cum reiese din adeverințele eliberate de pârâta U. „S. Haret” (filele 18-19).
Conform contractelor de studii și situației școlare depuse la filele 9-16 reclamanta a urmat cursurile facultății menționate mai sus în perioada 2006-2009, la forma de învățământ cu frecvență redusă (FR).
U. „S. Haret” a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, facultățile și specializările acreditate conform art. 2 din acest act normativ fiind următoarele: Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, specializarea limba și literatura străină A (engleză, franceză) - limba și literatura străină B (franceză, engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă, latină), cu predare în limba română; Facultatea de D., specializarea drept, cu predare în limba română; Facultatea de Educație Fizică și Sport, specializarea educație fizică și sport, cu predare în limba română; Facultatea de Management Financiar-Contabil, specializarea contabilitate și informatică de gestiune, cu predare în limba română.
Potrivit art. 3 din lege, după . acestui act normativ în structura Universității "S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Prin HG 410/2002 (Anexa 3) a fost autorizată să funcționeze provizoriu specializarea contabilitate și informatică de gestiune la C., forma ZI, cu durata studiilor de 4 ani.
Conform HG nr. 693/2003 (Anexa 2) printre structurile și specializările autorizate să funcționeze provizoriu la universitatea pârâtă s-a numărat și specializarea contabilitate și informatică de gestiune la C., forma ZI, cu 240 de credite.
Prin HG 1609/2004 (Anexa 2) a fost acreditată Facultatea de Management Financiar - contabil din C. cu specializarea contabilitate și informatică de gestiune, forma ZI, cu 240 de credite.
Prin HG 676/2007 (Anexa 3) și HG 635/2008 (Anexa 3) s-a menținut acreditarea pentru Facultatea de Management Financiar Contabil din C., cu specializarea contabilitate și informatică de gestiune, forma ZI, cu 180 de credite.
Ca atare, facultatea urmată de reclamantă nu a fost acreditată sau autorizată provizoriu la forma FR.
S-a reținut că HG 410/2002, HG 693/2003, HG 1609/2004, HG 676/2007 și HG 635/2008 prevăd structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior, respectiv facultățile, specializările și forma de învățământ (ZI, FR sau ID) acreditată (A) sau autorizată să funcționeze provizoriu (. din cadrul fiecărei universități în parte.
Potrivit art. 60 alin. 1 din Legea 84/1995 activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi.
Tribunalul a reținut că la art. 92 alin. 3 lit. c) din Legea 84/1995 se prevede că autonomia universitară se realizează, printre altele, prin proiectarea, organizarea și stabilirea formelor de învățământ postuniversitar, confirmate prin acreditarea programelor de studiu.
Conform art. 17 din HG 1011/2001 procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii 88/1993 republicată, această lege fiind abrogată și înlocuită de OUG 75/2005.
Potrivit OUG 75/2005 art. 29 alin. 3 în învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. În alin. 4 al aceluiași articol se prevede că acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acordă - alături de drepturile prevăzute la lit. a) - și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire.
La art. 1.6 din Metodologia de evaluare externă, standardele, standardele de referință și lista indicatorilor de performanță a Agenției Române de asigurare a Calității Învățământului Superior (ARACIS), aprobată prin HG 1418/2006 și care s-a aplicat începând cu anul universitar 2006-2007, se arată că un program de studii/specializare constă în totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere și realizarea efectivă a predării, învățării și cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare. Programele de studii se diferențiază în funcție de (a) nivelul calificării universitare: licență, master, doctorat; (b) forma de învățământ: la zi, seral, cu frecvență redusă, învățământ la distanță etc.; (c) domeniul de specializare a cunoașterii, conform cu diviziunea academică a cunoașterii și cu diviziunea profesională a muncii.
S-a constatat că din coroborarea dispozițiilor Legii 84/1995 cu cele ale HG 1011/2001, ale OUG 75/2005 și ale Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 rezultă, pe de o parte, că învățământul cu frecvență redusă poate fi organizat doar de instituțiile de învățământ superior care au și cursuri de zi pentru specializarea respectivă, iar pe de altă parte că acreditarea trebuie obținută nu doar pentru forma de zi, ci și, în mod expres, pentru cea cu frecvență redusă. Faptul că instituția de învățământ superior a obținut acreditarea pentru forma de învățământ la zi nu o exonerează de obligația de a parcurge procedura de acreditare și pentru forma de învățământ cu frecvență redusă. Existența acreditării pentru forma de învățământ la zi creează doar o vocație, nu un drept de a organiza și forma de învățământ FR.
S-au avut în vedere dispozițiile HG 410/2002, HG 693/2003, HG 1609/2004, HG 676/2007 și HG 635/2008 în care se menționează pentru fiecare specializare forma de învățământ acreditată sau autorizată provizoriu, iar universitatea pârâtă a obținut la anumite specializări autorizarea de funcționare provizorie pentru învățământul cu frecvență redusă (specializarea D. din cadrul Facultății de D., specializarea Filosofie-Jurnalism din cadrul Facultății de Filosofie și Jurnalism, specializarea Management din cadrul Facultății de Management din B., specializarea Pedagogie muzicală din cadrul Facultății de Muzică, specializarea Contabilitate și informatică de gestiune la B., Câmpulung, C. și Râmnicu V., dar nu și la C. etc. conform HG 1609/2004; specializarea D. din cadrul Facultății de D. și Administrație Publică, specializările Filosofie și Științe ale Comunicării din cadrul Facultății de Filosofie și Jurnalism, specializările Management și Contabilitate și informatică de gestiune din cadrul Facultății de Management din B., specializarea Pedagogie muzicală din cadrul Facultății de Muzică, specializarea Finanțe și bănci din cadrul Facultății de Management Financiar-Contabil din C., specializările Contabilitate și informatică de gestiune și Finanțe și bănci din cadrul Facultății de Management Financiar-Contabil din C. etc. conform HG 676/2007 și HG 635/2008).
S-a reținut că nu la fel s-a întâmplat pentru specializarea urmată de reclamantă la Facultatea de Management Financiar Contabil din C..
Potrivit art. 5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Întrucât pârâta U. „S. Haret” nu obținuse acreditarea sau autorizarea provizorie de funcționare aferentă învățământului cu frecvență redusă pentru facultatea și specializarea urmată de reclamantă, aceasta nu avea dreptul (nici obligația) de a elibera diploma de licență solicitată de reclamantă, iar M. Educației Naționale nu are obligația de a autoriza tipărirea formularelor tipizate necesare în acest scop.
S-a mai apreciat de instanța de fond că nu poate fi reținută în favoarea reclamantei existența unei erori comune și invincibile cu privire la dreptul universității de a organiza cursurile la care s-a înscris, cât timp prin HG 410/2002, HG 693/2003, HG 1609/2004, HG 676/2007 și HG 635/2008 au fost prevăzute în mod clar specializările acreditate sau autorizate provizoriu și formele de învățământ pentru care s-a acordat acreditarea/autorizarea provizorie, iar reclamanta avea posibilitatea de a verifica și la MECTS sau la ARACIS informațiile furnizate de universitate, eroarea în care s-ar fi putut afla reclamanta nefiind deci una invincibilă, chiar dacă a avut o largă răspândire.
Împrejurarea că adeverințele de studii eliberate de U. „S. Haret” nu au fost revocate sau anulate nu are relevanță în speță și nu conferă reclamantei dreptul la eliberarea diplomei de licență întrucât adeverințele respective nu mai produc efecte, având o valabilitate limitată de maxim 12 luni, conform art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007.
Respingând cererea principală, instanța de fond a dat aceeași soluție și cu privire la cererea de chemare în garanție (aceasta din urmă având același obiect ca și cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu ministerul).
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, pe care l-a declarat, timbrat și motivat în condițiile legii.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 13.05.2014 sub nr._ .
Recurenta critică sentința de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurenta solicită admiterea recursului și modificarea in tot a sentinței civile atacate in sensul admiterii cererii de chemare in judecata.
Se reiterează în mare susținerile formulate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Arată recurenta că la data înscrierii la cursurile universitare din cadrul Universității S. Haret., MECTS avea posibilitatea, potrivit dispozițiilor Art. 116 si Art. 141 din Legea nr. 84/1995 sa invoce nelegalitatea în organizarea de către Universitatatea S. Haret a studiilor, dar MECTS nu a invocat nicio neregula în acest sens.
De asemenea, solicită să se rețină că prin Contractele anuale de studii incheiate intre ea si parata, aceasta s-a obligat sa asigure pregătire profesionala de calitate, in conformitate cu prevederile legale in vigoare in domeniul invatamantului, in vederea autoevaluării si evaluării, pe baza cursurilor titularilor de discipline si puse la dispoziție de Universitate, contracost.
Recurenta solicită să se aibă în vedere că a promovat fiecare an universitar, și că la în anul 2009, adică la finele studiilor oferite de Universitate, a achitat taxa de participare la licența, a susținut si a promovat examenul de licența, in sesiunea iulie 2009 si a obținut la proba "Evaluarea cunoștințelor fundamentale si de specialitate", nota 10.00. si pe cale de consecința a obținut Titlul de Licențiat in Științe Economice, în urma promovării examenului de licența eliberându-i-se adeverința nt 1525/16.07.2009 cu termen de valabilitate, conform inscrisului menționat "pana la eliberarea Diplomei de Licența".
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de MEN apreciază că este total neîntemeiata, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, înrucat tipărirea formularelor tipizate necesare pentru diplomele de licența si suplimentele acestora este făcuta de Romdidac SA doar cu aprobarea scrisa a MEN (fosta MECTS).
Arată că în mod neîntemeiat s-a reținut de către instanța de fond că facultatea urmata de ea nu a fost acreditata sau autorizata provizoriu la forma FR" fara sa aiba in vedere dispozițiile Art. 60 A. 1 din Legea nr. 84/1995, inactivitatea didactica se poate organiza in următoarele forme: de zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de invatamant seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de invatamant superior care au cursuri de zi".
Motivarea iNstanței conform căreia in mod corect a fost reținuta ca autonomia universitara se realizează, printre altele, prin proiectarea, organizarea si stabilirea formelor de invatamant postuniversitar, confirmate prin acreditarea programelor de studiu, este deopotrivă eronata, susținerile sale fiind înlăturate fara fundament legal.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere ca in baza Art. 60 A. 3 din Legea nr. 84/1995 - republicata, diplomele si certificatele de studii eliberate de Instituțiile de invatamant superior, in condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de invatamant absolvita.
Invocă dispozițiile Art. 29 din OUG 75/2005 nu conduc la concluzia necesitata unei acreditări distincte pentru fiecare forma de invatamant, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta. Coroborând cu dispozițiile Art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995, diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de invatamant superior, in condițiile legii, pentru aceeași specializare sau echivalente, indiferent de forma de invatamant absolvita, se poate desprinde concluzia ca nu forma de invatamant absolvita (zi, frecventa redusa, invatamant la distanta) este cea care duce la o calificare universitara, ci specializarea aleasa si urmata.
Mai mult decât atat, Art.4 din HG nr.535/2009 arata ca autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de invatamant de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de invatamant de zi, pot funcționa si la forma de invatamant seral sau fara frecventa, fara a fi necesara îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academica si Acreditare, instituțiilor de invatamant superior, învățământul deschis la distanta beneficiază de o reglementare distincta la Art.5 din același act normativ "învățământul deschis la distanta, similar cu invatamantul fara frecventa, se poate organiza numai in cadrul instituțiilor de invatamant superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege".
Din lecturarea textelor legale, evocate mai sus, se poate observa ca pârâta U. S. Haret a funcționat .. în aceste condiții de reglementare si in raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, apreciază ca aprobarea de către U. "S. Haret" a admiterii la forma de invatamant la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, tine de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul înscrierii Subsemnatei, la Facultate.
Mai arată recurenta că la data de 04.04.2012, U. i-a eliberat o noua adeverința ( respectiv sub numărul de înregistrare 510/04.04.2012), prin care Reclamantului ii sunt recunoscute, promovarea Examenului de Licența, precum si dobândirea Titlului de Licențiat in Științe Economice.
Solicită să se rețină ca U. fiind acreditata nu a fost necesar susținerea si promovarea de catre studenții acesteia a vreunui examen de filtru prevăzut de Art. 12 din Ordinul M.E.N. nr. 5134 din data de 0312.1998 si nu poate fi opusa Reclamantului, dupa acceptarea dosarului pentru examenul de licența si achitarea taxei pentru acest examen, iar pana la data prezentei nu s-a pronunțat de catre nicio instanța judecătoreasca, vreo hotărâre judecătoreasca prin care sa se dispuna anularea diplomei obținută de ea ori anularea examenului de licența. De asemenea, de vreme ce Adeverințele nu au fost revocate sau, dupa caz, anulate acestea produc în continuare efecte juridice, ceea ce presupune ca beneficiarilo adeverințelor trebuie sa li se recunoască toate drepturile conferite de lege.
În drept au fost invocate dispozițiile Codului de Procedura Civila, Legea nr. 554/2004, precum si celelalte acte normative la care a făcut referire în cerere.
Intimatul MEN a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Instituția de învățământ superior care solicită un anumit număr de exemplare trebuie să facă dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu. Astfel, acest aviz este condiționat de desfășurarea în condițiile legii a procesului educațional.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
În esență, sunt reiterate motivele invocate în fața instanței de fond.
Intimatul pârât USH prin întâmpinare a solicitat ca în cazul admiterii recursului să se admită și cererea acesteia de chemare în garanție a MEN pentru următoarele considerente:
Ca o prima precizare considera ca nu poate fi admis recursul si acțiunea recurentului-reclamant fara a fi admisa si cererea de chemare in garanție, formulata in conformitate cu dispozițiile art.60-63 Cproc.civ.de U. S. Haret.intrucat intre cele doua cauze exista o evidenta interdependență, dupa cum urmează:
U. S. Haret, a fost infiintata prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de invatamant, care a funcționat ., fiind un furnizor de programe educaționale de studii recunoscut pe plan național.
Prevederile legale la momentul inscrierii reclamantului la cursurile USH, ne obliga sa obținem acreditare numai pe specializările (facultățile) existente in cadrul Universității S. Haret si nicidecum pe formele de invatamant.
În baza art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (in vigoare pe intreaga perioada de școlarizare a reclamantului) activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme:de zi,seral,cu frecventa redusa si la distanta. Formele de invatamant seral cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de invatamant superior care au cursuri la zi.
Ca atare,singura condiție pentru desfășurarea formei de invatamant la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu si sa aiba forma de invatamant la zi.
în acest sens,legiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii,care duc la o calificare universitara distincta,si nu la nivelul formelor de invatamant.
Programa de studii este cea care susține calificarea distincta,indiferent de forma de invatamant absolvita (zi,seral,frecventa redusa sau invatamant la distanta).
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul inceperii studiilor de către recurenții- reclamanți era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art.29 alin.3 si 4 din acest act normativ jn invatamantul superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licenta,care duce la o calificare universitara distincta.Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive:
a)autorizarea de funcționare provizorie,care acorda dreptul de a desfășura procesul de invatamant si de a organiza,dupa caz,admiterea la studii
b)dreptul de a emite diplome certificate studii recunoscute de M. Educației si organiza,dupa caz,examen de absolvire,doctorat."
Dispozițiile art.29 din OUG nr.75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de invatamant, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.
Noțiunea de „program de studii" a fost definita in cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr. 1418 / 2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, invatarii si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
Din coroborarea disp. art.29 din OUG nr.75/2005 cu dispozițiile art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995 (in vigoare la data promovării examenului de licența), diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de invatamant superiorjn condițiile legii,pentru aceeași specializare sunt echivalente .indiferent de forma de invatamant absolvita ,se poate desprinde concluzia ca nu forma de invatamant absolvita(zi,frecventa redusajnvatamant la distanta) este cea care duce la o calificare universitara,ci specializarea aleasa si urmata.
Mai mult art.4 din HG nr.535/1999 arata ca :" Autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de invatamant de zi.Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de invatamant de zi,pot funcționa si la forma de invatamant seral sau fara frecventajara a fi necesara îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academica si Acreditarejnstitutiilor de invatamant superior."
învățământul deschis la distanta beneficiază de o reglementare la art.5 din același act normativ"învățământul deschis la distanta,similar cu "învățământul fara frecventare poate organiza numai in cadrul instituțiilor de invatamant superior care au urmat procedura de autorizare prevăzuta de lege".
Prin art.5 din HG 916/2005 se arata ca:
"(1) Structurile si specializările prevăzute in anexele nr.1 si 2 funcționează incepand cu anul universitar 2005/2006,pentru anul intai de studii.
(2) Specializările prevăzute in anexele nr.1-3 la Hotărârea Guvernului nr.410/2002 privind structurile si specializările acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu din instituțiile de invatamant superior,cu modificările si completările ulterioare,care nu se regăsesc in anexa nr.3 la prezenta hotararejntra in lichidare incepand cu anul universitar 2005/2006."
U. S. Haret este cuprinsa in anexa acestui act normativ.
Potrivit prevederilor art.6 din HG 676/2007 "specializarile (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.916/2005 privind structurile instituțiilor de invatamant superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu si a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența si prin Hotărârea Guvernului nr.1.175/2006 privind organizarea studiilor universitare de licența si aprobarea listei domeniilor si specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora.cul modificările ulterioare care funcționează incepand cu anul 1,2005-2006 si care se regăsesc in prezenta hotărâre isi continua activitatea".
Prin art.1 din HG nr.1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licența si a specializărilor din cadrul acestora,al specializărilor reglementate sectorial si/sau general. Din lecturarea textelor legale, evocate mai sus, se poate observa ca am funcționat ..
Asupra admiterii cererii de chemare in garanție s-a pronunțat înalta Curte de Casație si Justiție, dupa cum urmează: in Dosar nr._, in Dosar nr._, in Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._ ,Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, in sensul admiterii cererii subscrisei de chemare in garanție a MECTS-irevocabil.
F. de cele învederate arată că la soluționarea recursul promovat de recurentul reclamant sa aibă in vederea respectarea principiului coerentei si unității jurisprudentei consacrat ca atare in practica Curții Europene a Drepturilor Omului ( a se vedea cauza B. contra României).
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.p.c., Curtea apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Recurenta reclamantă a urmat cursurile Facultății de Management Financiar și Contabil din C., specializarea Contabilitate și informatică de gestiune, din cadrul Universității S. Haret, forma de învățământ frecvență redusă – FR.
A solicitat acestei intimate pârâte eliberarea diplomei de licență după expirarea perioadei de valabilitate a adeverinței de licență, dar aceasta nu a răspuns cererii și nu a eliberat diploma de licență.
Prin HG 693/2003 și HG 676/2007, U. S. Haret a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ la zi, pentru mai multe domenii de licență, printre care și cel urmat de reclamant.
Conform art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi.
În consecință, U. S. Haret a organizat formele de învățământ la distanță, respectiv, cu frecvență redusă, iar ulterior absolvirii studiilor de către studenți are obligația de a elibera diplomele de licență și suplimentele la diplomele de licență.
Conform art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ, aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007, formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de către MECT (…).
Rezultă, așadar, că eliberarea actelor de studii absolvenților instituțiilor de învățământ superior este condiționată de desemnarea de către ministerul pârât a unității de specialitate care să tipărească formularele acestor acte.
Refuzul intimatului-pârât MECTS de a aproba tipărirea acestor formulare în cazul reclamantului este unul nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care reclamantul a promovat examenul de licență, a obținut titlul de licențiat, actul eliberat de instituția de învățământ, care atestă acest titlu, nefiind anulat până în prezent, el continuând să producă efecte juridice.
Susține intimatul – pârât M.E.N. în întâmpinare că pentru forma de organizare FR – frecvență redusă, U. S. Haret nu era nici acreditată, nici autorizată să funcționeze provizoriu, reclamanta nefiind îndreptățit să obțină actele de studii.
Sub acest aspect, Curtea reține că nu este învestită cu analizarea legalității actului care atestă calitatea reclamantei de licențiată, ca urmare a finalizării studiilor universitare și a promovării examenului de licență, analiză care ar fi impus examinarea respectării prevederilor legale ce reglementează regimul studiilor urmate de reclamantă.
Ceea ce are de stabilit instanța în prezenta cauză, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, este dacă refuzul Universității S. Haret de a elibera reclamantei diploma de licență și suplimentul la diplomă, respectiv refuzul MECTS de a aproba tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă, au un caracter nejustificat prin prisma faptului că actul emis de universitate, conform căruia reclamantul este licențiat, este în vigoare, se bucură de prezumția de legalitate și produce efecte juridice.
În speță nu s-a solicitat analizarea îndeplinirii de către U. S. Haret a criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare pentru studiile urmate de reclamant, printr-o cerere care să aibă acest obiect, astfel că instanța nu are de examinat susținerile intimatului pârât M.E.N. referitoare la lipsa acreditării, respectiv a autorizării de a funcționa provizoriu pârâta pentru forma de învățământ I.D.
Cu privire la verificarea formei de învățământ parcursă de reclamantă, instanța reține că nu a fost învestită cu o cerere privind legalitatea acestei forme de învățământ.
Examinarea prevederilor actelor normative la care intimatul face trimitere în întâmpinare se impunea a fi făcută de instanță, în cazul în care avea să se pronunțe asupra unei cereri având ca obiect legalitatea formei de învățământ sus menționate.
Cum, în speță, o asemenea cerere nu a fost formulată, aceste susțineri ale intimatei sunt nefondate.
Nici susținerea că nu există niciun temei legal pentru demersul reclamantei de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu nu poate fi reținută, în condițiile în care nu s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă faptul că forma de învățământ la specializarea urmată de reclamant trebuia acreditată/autorizată provizoriu și că studiile reclamantului s-au desfășurat în afara cadrului legal.
Conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal - decizia nr. 2874 /2010, finalizarea cursurilor universitare organizate de către U. S. Haret, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea, în urma acestuia, a unei diplome presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată, de către M. Educației, Cercetării și Inovării. Potrivit deciziilor nr. 5656 din 24.11.2011, nr. 2533 din 22.05.2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal - în dosarele_, respectiv_, U. S. Haret are obligația ca ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății, susținerea și promovarea examenului de licență precum și dobândirea titlului de licențiat în drept, să elibereze și diploma de licență. „Actul prin care s-a recunoscut calitatea de licențiați în drept este în ființă, nu a fost revocat, anulat, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ”.
În cauza B. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut următoarele: 34. În cazul în speță, Curtea constată că, în temeiul Legii nr. 309/2002, nu puteau beneficia de măsurile reparatorii decât recruții care au prestat muncă forțată în unități aparținând D.G.M. Bazându-se pe principiul nediscriminării, pornind de la decizia pronunțată la 2 decembrie 2003, Înalta Curte de Casație, într-o . decizii, a extins însemnătatea acestei legi la toți recruții care au prestat o muncă forțată în timpul serviciului lor militar, fără a ține cont de subordonarea ierarhică a unităților militare din care au făcut parte.
35. Cu toate acestea, într-o altă . decizii pronunțate în cursul aceleași perioade, Înalta Curte de Casație a desfășurat o jurisprudență contrară, din moment ce a respins, ca în cazul reclamantului, acțiunile recruților care au prestat muncă forțată în afara D.G.M.
36. În lipsa unui mecanism capabil să asigure coerența practicii chiar în cadrul celei mai înalte instanțe interne, aceasta din urmă a ajuns să pronunțe, uneori în aceeași zi, decizii diametral opuse în privința domeniului de aplicare a Legii nr. 309/2002 (a se vedea, de exemplu, deciziile din 11 ianuarie, 1 și 28 martie 2005).
37. Desigur, divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței (Zielinski și Pradal și Gonzales și alții împotriva Franței [GC], nr._/94 și_/96 la_/96, paragraful 59, CEDO 1999-VII).
38. În cazul în speță, trebuie constatat că Înalta Curte de Casație se afla la originea acestor divergențe profunde și persistente în timp.
39. Această practică, ce s-a dezvoltat în cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, este în sine contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski împotriva Poloniei, nr._/95, paragraful 56, CEDO 2000-III). În loc să-și îndeplinească rolul său stabilind o interpretare de urmat, Înalta Curte de Casație a devenit ea însăși sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar (a se vedea, mutatis munandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr._/99, paragraful 97, CEDO 2002-VII și P. citat anterior, paragraful 98, și, a contrario, Pérez Arias împotriva Spaniei, nr._/03, paragraful 70, 28 iunie 2007).
40. Curtea concluzionează deci, că această incertitudine jurisprudențială a avut drept efect privarea reclamantului de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, în condițiile în care altor persoane care au prestat o muncă forțată în afara D.G.M. li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile acestei legi.
În consecință, a fost încălcat încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție”.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată incidente aceleași rațiuni pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea disp. art. 6 alin. 1 din CEDO în sensul obligației instanțelor de recurs de a adopta o jurisprudență unitară astfel încât să fie respectat principiul siguranței publice „care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar”.
Pentru reținerea caracterului întemeiat al recursului, Curtea va avea în vedere și soluția de principiu pentru unificarea practicii, adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal în ședința din 7.11.2013, conform căreia pârâta U. S. Haret are obligația să elibereze diploma de licență și/sau suplimentul de diplomă, iar M.E.C.T.S., în calitate de chemat în garanție, are obligația să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă, la adoptarea acestei soluții de principiu avându-se în vedere jurisprudența reprezentată de deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 690/2012, 953/2012, 1638/2012 și 3302/2012.
Față de aceste considerente, se constată că sentința este dată cu aplicarea greșită a legii fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.p.c., astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 C.p.c., Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul că va admite în parte acțiunea, va obliga pârâtul M. Educației Naționale să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamantă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de față, va obliga pârâta U. S. Haret la eliberarea în favoarea reclamantei a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 zile de la data la care M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligația sus-menționată și va respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Va menține în rest sentința față de împrejurarea că pârâta U. S. Haret nu a formulat recurs împotriva soluției de respingere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamanta M. M., împotriva sentinței civile cu nr. 5882/27.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. S. Haret și cu intimatul chemat în garanție M. Educației Naționale.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâtul M. Educației Naționale să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamantă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de față.
Obligă pârâta U. S. Haret la eliberarea în favoarea reclamantei a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 zile de la data la care M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligația sus-menționată.
Respinge în rest acțiunea, ca neîntemeiată.
Menține în rest sentința civilă recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-M. C. G. G. O. D. P.
GREFIER,
R. O.
Gh. G.
Tehnored. C.O./2 ex.
Tribunalul București – SCAF
Judecător de fond: S. S. C.
| ← Obligaţia de a face. Hotărâre din 27-06-2014, Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2129/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
