Obligaţia de a face. Hotărâre din 27-06-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 654/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la data de 20.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - G. A. F.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea acțiunii formulată de reclamanta I. H. în contradictoriu cu pârâții T. I., INSPECȚIA J. DIN C. CONSILIULUI S. AL MAGISTRATURII și C. S. AL MAGISTRATURII, având ca obiect „obligația de a face + anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, conform R.O.I.I.J., în eventualitatea prezentării părților.
La a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Verificând actele dosarului, va dispune disjungerea acțiunii în ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul T. I., prin care solicită obligarea acestui pârât să-i pună la dispoziție înregistrarea sau transcrierea înregistrării ședinței publice penale din data de 20.09.2013, C3 penal- fond și acordă termen la data de 05.09.2014 în dosarul nou format când va fi discutată excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.
Va reține în pronunțare acțiunea în ceea ce privește cererea formulată de reclamanta I. H. în contradictoriu cu pârâții C. S. al Magistraturii și Inspecția J. din cadrul Consiliului S. al Magistraturii și va amâna pronunțarea.
DISPUNE:
Disjungerea acțiunii în ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul T. I., prin care solicită obligarea acestui pârât să-i pună la dispoziție înregistrarea sau transcrierea înregistrării ședinței publice penale din data de 20.09.2013, C3 penal- fond și acordă termen la data de 05.09.2014 în dosarul nou format, pentru când va fi discutată excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.
Amână pronunțarea, în ceea ce privește cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții C. S. al Magistraturii și Inspecția J. din cadrul Consiliului S. al Magistraturii, la data de 27.06.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.06.2014.
PreședinteGrefier
G. A. F. M. H.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2053
Ședința publică de la data de 27.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - G. A. F.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea acțiunii formulată de reclamanta I. H. în contradictoriu cu pârâții INSPECȚIA J. DIN C. CONSILIULUI S. AL MAGISTRATURII și C. S. AL MAGISTRATURII, având ca obiect „obligația de a face + anulare act administrativ”.
Dezbaterile părților au avut loc în ședința publică de la data de 20.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când la solicitarea apărătorului reclamantului pentru a avea posibilitatea să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, Curtea a amânat pronunțarea la data de 27.06.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta I. H., avocat în cadrul Baroului București, a chemat în judecată pârâții T. I., Consiliului S. al Magistraturii și Inspecția J., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea Tribunalului I. să-i pună la dispoziție înregistrarea sau transcrierea înregistrării ședinței publice penale din 20.09.2013 complet C3 penal fond, condus de judecător R. M. R. și Rezoluția din data de 15.10.2013 a judecătorului R. M. R., privind transcrierea înregistrării acestei ședințe, precum și obligarea Consiliului S. al Magistraturii să-i pună la dispoziție actele întocmite cu ocazia “Verificărilor prealabile" ce au stat la baza Rezoluției din data de 16.12.2013, comunicată la data de 17.01.2013.
Totodată, reclamanta a formulat contestație împotriva Rezoluției din data de 16.12.2013, a Inspecției Judiciare a Consiliului S. al Magistraturii, primită la data de 17.01.2014.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta arată că în ședința publică din data de 20.09.2013, a apărat interesele petentului U. P. în dosarul nr._, al Tribunalului I., Secția Penală.
Președintele completului de judecată a avut un comportament abuziv și discriminatoriu fața de reclamantă, încălcând în acest fel Codul deontologic al Magistraților.
Precizează reclamanta că nemulțumirea sa privește comportamentul abuziv și discriminatoriu al președintelui completului de judecată, și nu soluția dată în cauză.
La data de 14.10.2013 a formulat o cerere către Președintele Tribunalului I. prin care a solicitat transcrierea înregistrării ședinței publice din 20.09.2013, pentru dosarul nr._ .
Spre surprinderea reclamantei, această cerere a fost soluționată de judecătorul cauzei și nu de președintele tribunalului, cerere ce a fost respinsă prin rezoluția din data de 15.10.2013, a judecătorului R. M. R.. Acesta, în loc să se dea curs celor solicitate, atașat la adresa emisă la data de 24.10.2013, a dispus comunicarea consemnărilor din caietul grefierului.
Precizează reclamanta că nu a contestat cele reținute prin încheierea de ședință, nu s-a plâns de activitatea grefierului legată de dosarul nr._, ci s-a plâns de încălcarea de către judecătorul R. M. R. a codului deontologic.
Față de faptul că T. I. nu a dat curs solicitării sale, de a-i pune la dispoziție transcrierea ședinței de judecată din data de 20.09.2013, că cererea a fost repartizată spre soluționare celui împotriva căruia s-a plâns, față de comportamentul acestuia din timpul ședinței de judecată, reclamanta s-a adresat Consiliului S. al Magistraturii prin memoriul înregistrat cu nr. 1/_/1154/04.11.2013.
Prin memoriu, reclamanta a solicitat consiliului să analizeze comportamentul judecătorului R. M. R., din cadrul Tribunalului I., Secția Penală, avut în timpul ședinței de judecată din data de 20.09.2013, față de avocat și față de clientul său, U. P., petent în dosarul nr._ .
Prin Rezoluția din data de 16.12.2013, a Inspecției Judiciare a CSM, se dispune clasarea sesizării formulate de reclamantă.
Solicită reclamanta ca instanța să oblige pe cei doi pârâți să-i comunice transcrierea înregistrării, rezoluția judecătorului R. M. R. și actele privind verificarea prealabilă deoarece:
Rezoluția din 16.12.2013 a Inspecției Judiciare a CSM nu reflectă realitatea. Ori verificarea nu a avut loc, ori chiar dacă a avut loc, este părtinitoare cu judecătorul R. M. R..
Susține reclamanta că verificarea memoriul său nu a avut loc, întrucât dacă ar fi avut loc, ar fi constatat cu certitudine că a solicitat în numele clientului meu termen, întrucât a fost angajată în dimineața zilei respective și nu în faza de urmărire penală.
Ar fi constatat de asemenea ca împuternicirea la care s-a referit apărătorul părții adverse este pentru Judecătoria B., în dosarul nr._/94/2012.
Ar fi observat că la Judecătoria B., unde reclamanta a apărat interesele clientului său în baza acelei împuterniciri avocațiale, prin Sentința penală nr. 42/23.01.2013 s-a admis plângerea, s-a desființat Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 914/P/2012 emisă de P. de pe lângă Judecătoria B. la data de 28.08.2012 și Rezoluția nr. 1185/II-2/2012 emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. la data de 12.10.2012 și s-a dispus trimiterea dosarului la P. de pe lângă Judecătoria B., în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin 1 si 3 cp. și art. 143 alin nr. 2 din Legea nr. 85/2006, față de numitul P. Ș. C.. în motivarea acestei soluții "instanța reține că în cauză nu au fost efectuate acte premergătoare de niciun fel" în ceea ce privește infracțiunea de bancrută frauduloasă. P. de pe lângă Judecătoria B. a dispus disjungerea cu privire la infracțiunea de bancrută frauduloasă și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă T. I..
Ar fi constatat și că această împuternicire nu este dată în faza de urmărire penală la P. de pe lângă T. I., unde s-au făcut cercetări pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă, și că la T. I. fusesem angajată în dimineața acelei zile.
Cu privire la cererea de acordare a unui nou termen, precizează reclamanta că judecătorul se pronunțase pe această cerere, acordase deja un termen, dar a revenit asupra acestei dispoziții la solicitarea părții adverse și atunci când a solicitat dreptul la replică, dorind să învedereze instanței că nu a fost angajată în faza de urmărire penală, nici la P. de pe lângă Judecătoria B., nici la P. de pe lângă T. I., judecătorul nu i-a acordat dreptul la replică, lăsând dosarul la ordine și a dispus jandarmului îndepărtarea reclamantei din sală.
Cu privire la motivarea soluției că obligația de numerotare și aranjare în ordine corectă a plângerii revenea reclamantei, se arată că plângerea a fost corect numerotată la dactilografiere, iar aranjarea, coaserea și numerotarea cu numărul filei din dosarul instanței se face de către personalul instanței. Dacă s-ar proceda cum susține inspecția judiciară, avocații și părțile din dosar ar putea înlocui în orice moment înscrisurile existente la dosar, cu altele care le servesc interesele.
În legătură cu îndepărtarea din sală a numitului U. P. pentru că i-a sunat telefonul măsura a fost corect luată, dar nu este normală expresia folosită de judecător, că o să vadă acesta ce pățește când o să-i vină rândul dosarului.
Tot față de reținerile Inspecției Judiciare, arăt că U. P. a solicitat în două rânduri să i se permită să ia cuvântul.
Din caietului grefierului, comunicat în extras reclamantei, se observa că susținerile avocatului părții adverse sunt consemnate pe mai multe file, câtă vreme cuvântul reclamantei a fost succint, așa cum a cerut președintele instanței, iar față de aceste susțineri era firesc să ceară dreptul la replică, dar în niciun caz nu a făcut-o după ce președintele completului a rămas în pronunțare, așa cum susține Inspecția J..
Arată reclamanta că cel mai mult mă nemulțumește faptul că Inspecția J. reține că susținerile sale cu privire la expresia folosită de judecător, că: "Pe lumea asta sigur nu ne mai vedem, iar pe cealaltă lume...", sunt nefondate și că pe "parcursul ședinței nefiind menționate aspecte care să aibă legături cu situația personală sau vârsta acesteia."
Inspecția judiciară nu este clară dacă judecătorul R. a folosit sau nu o astfel de expresie, și că în cazul în care a folosit-o, nu consideră că ar avea legătură cu vârsta și persoana reclamantei și că ar fi discriminatorie.
Ce alt înțeles poate avea poate avea o astfel de expresie, atunci când o adresează un om tânăr unui om în vârstă, decât că acesta din urmă este la un pas de a trece pe cealaltă lume, cu alte cuvinte ce mai caută să exercite profesia de avocat.
În loc ca CSM-ul să ia măsura legală împotriva judecătorului, să-i aplice cel puțin un avertisment, prin soluția dispusă de Inspecția J., reclamanta s-a simțit și mai mult lezată, fiind practic făcută mincinoasă, după 40 de ani de profesie de jurist, din care o parte ca judecător, fără să fie vreodată sancționată.
Față de cele de mai sus, reclamanta solicită admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată.
Inspecția J. a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii având ca obiect contestarea rezoluției din data de 16 decembrie 2013 emisă în dosarul nr. 4786/IJ/3196/DIJ/2013 al Inspecției Judiciare- Direcția de inspecție judiciară pentru judecători, ca inadmisibilă.
În acest sens, Inspecția J. arată că reclamanta I. H. își întemeiază, în drept, prezenta cerere, pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, însă, atribuțiile și modalitatea de lucru a inspectorilor judiciari, precum și posibilitatea contestării rezoluțiilor emise de Inspecția J. sunt reglementate de Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, care reprezintă astfel legea specială în materie, și care, în situația concursului dintre legea specială și legea generală, se aplică cu prioritate.
Reclamanta s-a adresat Consiliului S. al Magistraturii cu o sesizare, care ulterior a fost transmisă, spre competentă soluționare, Inspecției Judiciare, solicitând a se analiza comportamentul domnului judecător R. M. R. din cadrul Secției penale a Tribunalului I. din timpul ședinței de judecată din data de 20.09.2013 în instrumentarea dosarului nr._, invocând o conduită necorespunzătoare față. de aceasta și față de clientul său.
In speță, inspectorul judiciar din cadrul Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție judiciară pentru judecători, desemnat a soluționa lucrarea înregistrată sub nr. 4786/IJ/3196/DIJ/2013 a procedat la efectuarea verificărilor prealabile privind aspectele invocate de petentă pentru a stabili dacă există indicii de săvârșire a unei abateri disciplinare de către magistratul ce a fost învestit cu soluționarea cauzei.
În urma verificărilor efectuate, inspectorul judiciar a constatat că nu s-a confirmat încălcarea responsabilităților specifice funcției sau a normelor de deontologie profesională de către judecătorul la care se face referire în sesizare și nu se impune luarea vreunei măsuri de competența Inspecției Judiciare astfel încât, prin rezoluția din 16 decembrie 2013, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) raportat la art. 47 alin. (1) lit. b din Legea nr. 317/2004, privind C. S. al Magistraturii, republicată, a dispus clasarea sesizării.
Precizează pârâta că, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, „rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ-fiscal a Curții de Apel București, Iară îndeplinirea unei proceduri prealabile."
De asemenea, conform dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, „rezoluția de clasare este definitivă".
Din conținutul acestor dispoziții legale, rezultă că poate fi contestată de către persoana care a formulat sesizarea către Inspecția J., numai rezoluția prin care s-a respins sesizarea sau când inspectorul-șef infirmă rezoluția inspectorului judiciar și dispune respingerea sesizării.
În cauza de față, se constată că nu există niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, fiind o rezoluție de clasare ,care este definitivă si împotriva căreia nu este prevăzută cale de atac.
De altfel, chiar în situațiile prevăzute de art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, în cazul rezoluției de respingere a sesizării dispozițiile legale, respectiv art. 47 alin. (6), stabilesc ca soluție posibilă pe care o poate pronunța instanța de contencios desființarea rezoluției inspectorului judiciar și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare, ceea ce presupune că s-a dispus începerea cercetării disciplinare.
Mai mult, actul comunicat petiționarei, care reprezintă rezultatul verificărilor prealabile a aspectelor semnalate, nu poate fi supus controlului instanței de contencios administrativ, deoarece nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care definește actul administrativ ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice... "
Învederăm instanței că Secția de C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel București s-a mai pronunțat asupra naturii juridice a rezoluției de clasare emisă de Inspecția J., în sensul că una dintre condiții pentru ca un act să aibă natură administrativă și să poată fi supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ este ca acesta să producă efecte juridice proprii, respectiv să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.
Or, rezultatul verificărilor prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare nu este de natură a produce efecte juridice, întrucât nu dă naștere, nu modifică, nu stinge raporturi juridice, ci este doar un act prin care se comunică neîndeplinirea unor condiții formale ale sesizării (ex. nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea) ori inexistența indiciilor privind săvârșirea unei abateri disciplinare (cum este cazul în speță).
De altfel, Curtea de Apel București a statuat faptul că "actul emis în astfel de condiții este definitiv și nu poate forma obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, fiind de sublimat că admisibilitatea căii de atac se analizează în funcție de prevederile legale sub imperiul căruia a fost edictat actul administrativ." (sentința civilă nr. 1166/2013 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ ).
Pe de altă parte, inadmisibilitatea reprezintă acel fine de neprimire caracterizat prin faptul că reclamanta fie folosește o cale procedurală ce îi este interzisă de lege, fie folosește o cale procedurală legală, dar într-un alt scop decât cel avut în vedere de legiuitor la edictarea legii; în speța pendinte este întrunită prima ipoteză, respectiv reclamanta folosesc un mijloc procedural care nu le este permis de lege.
Astfel, față de prevederile legale care reglementează atribuțiile inspectorilor judiciari din cadrul Inspecției Judiciare și procedura contestării la instanță a rezoluțiilor întocmite de inspectorii judiciari, pârâta solicită respingerea cererii formulate de reclamanta I. H., ca inadmisibilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei C. S. al Magistraturii invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând respingerea cererii, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără legitimare procesuală pasivă, având în vedere următoarele considerente:
Cererea formulată de doamna I. H., în cauza pendinte, denumită „contestație", are ca obiect anularea Rezoluției Inspecției Judiciare înregistrată sub nr.4786/IJ/3196/DIJ/16.12.2013, respectiv obligarea pârâtei de a depune actele care au stat la baza emiterii acesteia.
Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive, C. S. al Magistraturii arată că nu deține actele solicitate, acestea fiind întocmite de Inspecția J..
Prin Legea nr. 24/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a Legii nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2012, au fost modificate dispozițiile Secțiunii a 4-a din Capitolul IV al Legii nr. 317/2004, republicată, referitoare la atribuțiile Consiliului S. al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a magistraților și a fost introdus un nou capitol, Capitolul VII denumit "Organizarea Inspecției Judiciare și statutul inspectorilor judiciari".
Potrivit art. 65 alin. (I) din Legea nr. 317/2004, republicată, Inspecția J. are personalitate juridică astfel că, în conformitate cu art. 56 din Codul de procedură civilă, poate să fie parte în judecată.
Art. 65 alin. (3) din lege dispune în sensul că " Inspecția J. acționează potrivit principiului independenței operaționale, îndeplinind, prin inspectori judiciari numiți în condițiile legii, atribuții de analiză, verificare și control în domeniile specifice de activitate ".
Potrivit art. 74 alin. (1) lit. a din același act normativ inspectorii judiciari au ca atribuții, în materie disciplinară, dispunerea și efectuarea cercetării disciplinare în vederea exercitării acțiunii disciplinare față de judecători, procurori, inclusiv față de cei care sunt membri ai Consiliului S. al Magistraturii, precum și față de magistrații-asistenți de la înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile legii.
Legitimarea procesuală pasivă presupune identitatea care trebuie să existe între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, or o astfel de identitate nu poate fi reținută, în condițiile în care, în concret, Consiliului S. al Magistraturii nu-i incumbă existența unei obligații sau încălcarea unui drept al reclamantului, în sensul că nu a emis rezoluția sus-menționată și, pe cale de consecință, nu este în măsură să răspundă petițiilor formulate în legătură cu aceasta.
În considerarea celor anterior expuse, pârâta solicită respingerea cererii reclamantei, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În cauză a fost încuviințată și administrată dovada cu înscrisuri.
Prin încheierea din 20.06.2014 curtea a dispus disjungerea cererii formulate în contradictoriu cu pârâta T. I. și formarea unui dosar distinct, în vederea soluționării separate a pretenției formulate de reclamantă în contradictoriu cu această pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. S. al Magistraturii și va respinge în consecință acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu acest pârât, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.36 C.proc.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta solicită obligarea Consiliului S. al Magistraturii să-i pună la dispoziție actele întocmite cu ocazia “verificărilor prealabile" ce au stat la baza Rezoluției din data de 16.12.2013, comunicată la data de 17.01.2013, precizând totodată, că înțelege să formuleze contestație împotriva Rezoluției din data de 16.12.2013, a Inspecției Judiciare a Consiliului S. al Magistraturii, primită la data de 17.01.2014.
Așa cum au arătat ambii pârâți prin întâmpinare, rezoluția de clasare contestată în prezenta cauză emană de la Inspecția J., autoritate constituită ca structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului S. al Magistraturii, conform dispozițiilor art.65 din Legea nr.317/2004.
Ca atare, raportat la faptul că Inspecția J. se înfățișează ca o autoritate de sine stătătoare, învestită cu personalitate juridică(aspect ce nici nu ar fi determinant în mod necesar, dat fiind faptul că în litigul de contencios administrativ esențială este capacitatea administrativă) și abilitată legal să soluționeze sesizările privind posibila săvârșire a abaterilor disciplinare de către judecători sau procurori, este evident că acțiunea având ca obiect anularea rezoluției emise de Inspecția J. în urma verificărilor întreprinse conform prevederilor art.74 din Legea nr.317/2004 nu poate fi formulată decât în contradictoriu cu emitentul acesteia, respectiv Inspecția J..
În egală măsură, pretenția de obligare a Consiliului la comunicarea actelor premergătoare rezoluției de clasare nu poate fi îndreptată împotriva Consiliului, din moment ce nu această autoritate a procedat la îndeplinirea unor atare acte prealabile.
Față de aceste considerente, curtea constată întemeiată excepția ridicată de pârâta C. S. al Magistraturii, considerent pentru care acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu această pârâtă va fi respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive.
Cât privește acțiunea având ca obiect anularea rezoluției Inspecției Judiciare nr.4786/IJ/3196/DIJ/16.12.2013, curtea constată inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, prin rezoluția contestată de reclamantă inspectorul judiciar a dispus, în temeiul prevederilor art.45 alin.4 litera b raportat la art.47 alin.1 litera b din Legea nr.317/2004 clasarea sesizării reclamantei.
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.2 din Legea nr.317/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care Inspecția J. este titulară a acțiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de C. S. al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori.
Potrivit dispozițiilor art.47 din aceeași lege”În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată:
a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului S. al Magistraturii;
b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă;
c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
(3) Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.
(4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).
(5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.
(6) Soluțiile pe care le poate pronunța Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt:
a) respingerea contestației;
b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.
(7) Hotărârea Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă”.
Ca atare din cuprinsul dispozițiilor citate și al prevederilor art. 45 alin.4 litera b, rezultă fără echivoc, că rezoluția de clasare, dispusă în urma efectuării verificărilor prealabile efectuate de Inspecția J. din oficiu sau la sesizarea persoanei interesate și în cadrul cărora se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, este definitivă.
Din aceleași dispoziții rezultă că numai rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București nu și rezoluția de clasare, considerente pentru care curtea va respinge ca inadmisibilă prezenta acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. S. al Magistraturii și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta I. H., domiciliată în București, .. 76, S1B-S1C, ., sector 3, în contradictoriu cu pârâții INSPECȚIA J. DIN C. CONSILIULUI S. AL MAGISTRATURII, cu sediul în București, .. 40, sector 5 și C. S. AL MAGISTRATURII, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 141B, sector 6, având ca obiect anularea rezoluției IJ nr. 4786/IJ/3196/DIJ/2013.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. S. al Magistraturii.
Definitivă, în privința cererii de anulare a rezoluției de casare. Pronunțată în ședință publică, azi, 27.06.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
G. A. F. M. H.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 4660/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5935/2014.... → |
|---|
