Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 7425/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7425/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 46638/3/2012
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 7425
Ședința publică de la 13.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. C. M.
JUDECĂTOR - P. C.
JUDECĂTOR - G. I. C.
GREFIER - A. P.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă M. (S.) I.M., împotriva sentinței civile nr. 565/28.01.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE și cu intimata-pârâtă U. S. HARET, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 08.10.2014 recurenta-reclamantă depune un exemplar al motivelor de recurs semnat, după care,
Curtea, ia act de faptul că recurenta reclamantă a depus la dosarul cauzei originalul cererii de recurs semnate, astfel cum i s-a pus în vedere.
Nefiind cereri prealabile formulate, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 565/28.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, s-au reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta M. (S.) I.M., în contradictoriu cu pârâtul U. S. HARET BUCUREȘTI și chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, a solicitat obligarea pîrîtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, deși a promovat examenul de licență, i se refuză în mod nejustificat dreptul de a obține diploma de licență, cu toate că formele de învățămînt cu frecvență redusă sau la distanță puteau fi organizate de universitatea pîrîtă în condițiile în care erau organizate cursuri la zi.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile legii învățămîntului, legii contenciosului administrativ, Ordinul MEC nr. 3404/2006, protocolul 1 la CEDO.
S-au depus la dosar, în copie, înscrisuri privind studiile reclamantei.
Pîrîta U. S. Haret - USH, prin întîmpinare, a arătat că și-a îndeplinit toate obligațiile față de reclamant și a formulat cerere de chemare în garanție a MECTS care nu a aprobat tot necesarul de formulare tipizate, motiv pentru care pîrîta USH este în imposibilitate de a elibera diplome de licență tuturor absolvenților. Totodata, in temeiul disp. art. 60 Cod proc. Civ., a formulat cerere de chemare in garantie a MEN
Pîrîtul MEN a depus întîmpinare in raport de cererea de chemare in garantie, prin care a invocat excepția inadmisibilitatii cererii, adeverinta invocata de reclamanta fiind un act emis exlusiv de institutia de invatamant, neexistand un raport juridic decat intre emitent si beneficiarul actului. Pe fondul cauzei, a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, la data înscrierii reclamantului în anul I de studii forma de învățămînt la distanță nefiind autorizată sau acreditată pentru specializarea D. din cadrul Facultății de D. și Administrație Publică.
Analizînd actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilitatii cererii de chemare in garantie, tribunalul consideră că este neîntemeiată și o va respinge, avînd în vedere că în procedura de eliberare a tipizatelor sînt implicate în mod direct instituția de învățămînt superior și MEN, prin urmare, nu se poate nega dreptul absolvenților ca persoane vătămate, în sensul art.1 din legea nr.554/2004, de a contesta la instanța de contencios administrativ institutiei de invatamant de a emite un act care să servească atestării studiilor, aceasta la randul sau fiind indrituita, in masura in care invoca lipsa unei culpe proprii in acest sens, sa conteste refuzul pîrîtului MEN, in calitate de institutie abilitata să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență, pe calea institutiei cererii de chemare in garantie, fiind indeplinite conditiile de admisibilitate prevazute de art. 60 C..
Pe fondul cauzei, tribunalul reține că reclamanta s-a înscris în anul 2006 la Facultatea de D. și Administrație Publică din cadrul USH, specializarea Administratie Publica, forma de învățămînt – învățămînt la distanță (ID), conform înscrisurilor depuse la dosar.
Potrivit adeverinței nr.813/8.07.2009 – fila 12, reclamanta a obținut titlul de licențiat în stiinte administrative, promovînd examenul de licență din luna iulie 2009. În adeverință, se menționează că USH, avînd învățămînt de zi autorizat sau acreditat, poate organiza învățămînt la distanță și cu frecvență redusă, potrivit art.60 alin.1 din legea nr.84/1995.
Tribunalul constată că, nici la momentul înscrierii reclamantului în anul I de studii și nici la momentul finalizării acestora, ca de altfel nici în prezent, pîrîta USH nu era acreditată sau autorizată provizoriu pentru cursuri la specializarea Administratie Publica, forma de invățămînt ID.
Astfel, nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată forma de învățămînt ID pentru specializarea Administratie Publica în nici una dintre hotărîrile în care se prevăd expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență – HG nr.1609/2004, anexa 2, pct.6, poz.2, HG nr.916/2005, anexa 1 lit.B pct.6, HG nr.676/2007, anexa 3 pct.6, HG nr.635/2008, anexa 3 pct.6, HG nr.749/2009, anexa 3, pct.30, poz.2, HG nr.966/2011, anexa 3 pct.6, poz.2.
Conform actelor normative enunțate, pentru Facultatea de D. și Administrație Publică din cadrul USH, specializarea Administratie Publica, erau acreditate, respectiv autorizate provizoriu formele de învățămînt ZI, respectiv FR - frecvență redusă, fără a fi prevăzută forma de învățămînt ID.
Nu pot fi primite susținerile pîrîtei în sensul că formele de învățămînt ID și FR puteau fi organizate întrucît universitatea avea învățămînt de zi autorizat sau acreditat. Este adevărat că art.60 alin.1 din legea nr.84/1995 prevedea că formele de învățămînt FR și ID se pot organiza de instituțiile de învățămînt superior care au cursuri de zi.
Legea impunea condiția premisă ca instituția să poată organiza cursuri la formele ID și FR numai dacă la specializarea respectivă există și cursuri de zi.
Însă nu era suficient pentru legala funcționare a acestor forme de învățămînt ca instituția respectivă să aibă cursuri de zi, ci era necesar ca pentru ID sau FR să se parcurgă și procedura de acreditare provizorie, după cum a statuat și ÎCCJ prin decizia nr.3306/8.06.2011. De altfel, pîrîta USH a depus dosar de evaluare pentru acreditarea formei de învățămînt ID pentru specializarea Administratie Publica din cadrul Facultății de D. și Administrație Publică, dar a primit aviz de neacreditare în anul 2003.
Potrivit art.103 alin.2 din legea nr.84/1995, instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor legii învățămîntului.
De asemenea, prin legea nr.443/2002 s-a înființat U. S. Haret, iar la art.3 din acest act normativ se prevede că, după . legii, în structura Universității S. Haret din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii. La art.2 din legea de înființare a USH se prevede printre facultățile și specializările acreditate de la înființare Facultatea de D., specializarea drept, cu predare în limba română. Însă forma de învățămînt acreditată pentru această facultate și specializare era ZI, conform HG nr.410/2002, anexa 3, poziția 14.
Reclamanta a urmat studiile la forma de învățământ la distanță - ID, care nu a fost și nu este nici în prezent autorizată provizoriu sau acreditată să funcționeze pentru specializarea Administratie Publica din cadrul Facultății de D. și Administrație Publică a USH.
Tribunalul consideră că sînt neîntemeiate și susținerile conform cărora absolvenții sînt îndreptățiți să le fie eliberate diplomele de licență întrucît după susținerea examenului de licență au primit adeverințe în acest sens, adeverințe care nu au fost anulate.
Completarea adeverințelor de către universitate imediat după susținerea examenului de licență nu reprezintă un motiv pentru a legitima organizarea nelegală a unor cursuri de către USH, prin emiterea ulterioară a diplomelor de licență. Valabilitatea acestor adeverințe este limitată, tocmai pentru a se putea emite diplomele de licență după ce se verifică îndeplinirea tuturor condițiilor pentru atestarea studiilor.
Potrivit art.5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățămînt superior aprobat prin OMECT nr.2284/2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Ținînd cont că forma de învățămînt urmată de către reclamanta nu era legal organizată, nici se puteau elibera absolvenților acte de studii care să fie recunoscute în plan național și internațional.
De asemenea, potrivit art.38 din același regulament, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni. Adeverințele invocate de absolvenți au termen redus de valabilitate și, prin atingerea termenului, își încetează oricum efectele, astfel că nu mai era necesară anularea adeverințelor.
Prin urmare, tribunalul apreciază că reclamanta nu a dovedit că este nejustificat refuzul pîrîților de eliberare a diplomei de licență cu suplimentul aferent după aprobarea tipizatului, deci nu sunt întrunite condițiile art.1 din legea nr.554/2004 pentru a obliga autoritățile la emiterea vreunui act, cu consecința recunoașterii dreptului reclamantei de a deține o diplomă de licență, iar acțiunea dedusă judecății este neîntemeiată și va fi respinsă. De asemenea, va fi respinsă ca neîntemeiată și cererea de chemare în garanție în temeiul art.60 C.pr.civ., în condițiile în care pîrîta nu a căzut în pretenții.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a hotărât: „Respinge exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in garantie. Respinge actiunea formulată de reclamanta M. (S.) I.M., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C. M. Vicentiu din București, sector 5, Calea Rahovei nr.266-268, clădirea 60, ., în contradictoriu cu pârâtul U. S. HARET BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 3, ..13, ca neintemeiata.
Respinge cererea de chemare in garantie a MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, sector 1, ..28-30, ca neintemeiata.”
Împotriva sentinței civile mai sus indicate, a formulat recurs partea reclamantă.
In motivarea cererii de recurs se arata, in esenta, urmatoarele:
In fapt, obiectul cererii de chemare in judecata il formează obligarea paratei U. S. Haret la eliberarea diplomelor de licența si a suplimentelor de diploma, in termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței si a paratului Ministerului Educației si Cercetării Tineretului si Sportului la emiterea avizului pozitiv pentru tipărirea diplomelor de licența si a suplimentelor de diploma.
Recurenta a urmat cursurile facultății paratei U. S. Haret, a susținut si promovat toate examenele, inclusiv examenul de licența, iar parata i-a recunoscut calitatea de licențiat, eliberandu-i adeverința de licența.
Întrucât adeverința atasata dosarului de fond avea un termen de valabilitate de maxim 12 luni, potrivit art. 20, alin. 1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant superior, la implinirea termenului respectiv recurentul au solicitat decanului Facultății eliberarea diplomei de licența, fapt pe care U. S. Haret nu l-a indeplinit.
Instanța trebuia sa retina faptul ca intre aparenta in drept si buna credința a reclamantului exista o strânsa legătura, intrucat aplicarea teoriei aparentei implica intotdeauna buna-credinta a celui care dobândește un drept de la titularul aparent in speța reclamantul titular al adeverinți de licența eliberate de către universitatea S. Haret) .
Astfel spus, teoria aparentei presupune buna credința a dobânditorului unui drept sau eronata convingere a celui care invoca dobândirea unui anumit drept. Pentru aplicarea acestei teorii este necesar ca persoana sa se afle ., in care ar fi putut sa se afle orice persoana rezonabila, in aceeași situație, sau o eroare . persoana diligenta.
Mai arata ca instanta de fond a omis sa se pronunte asupra efectelor pe care le-a produs deja adeverinta de licenta eliberata recurentului, care se bucura de prezumtia de legalitate, autenticitate si de veridicitate
Prin intampinari, MEC a solicitat respingerea recursului, iar U. S. Haret a solicitat admiterea acestuia.
Curtea, deliberând asupra recursului formulat, îl apreciază ca fiind întemeiat.
Partea reclamantă a absolvit Facultatea de drept si administratie publica Specializarea D., din cadrul Universitatii S. Haret promotia 2009, conform adeverintei de la fila 12 dosar fond.
Adeverința în cauză se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu au fost atacate de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza finală din Legea nr. 554/2004.
În aceste condiții, după o analiză riguroasă a succesiunii demersurilor efectuate de partea reclamantă, a reacției entităților implicate în procedură și a modului în care acestea și-au îndeplinit atribuțiile, instanța de fond trebuia sa retina că U. avea obligația de a elibera diploma de licență, potrivit Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007. Această obligație nu poate fi însă respectată fără îndeplinirea corelativă a obligației ministerului de a aproba tipărirea formularelor necesare or, în condițiile în care, așa cum s-a menționat și anterior, ministerul nu a solicitat anularea adeverințelor de promovare a examenului de licență, nu pot fi reținute apărările privind legalitatea organizării examenului de licență de către instituția de învățământ superior și corelarea numărului de formulare cu numărul de absolvenți ai specializărilor acreditate.
Instanța de control judiciar constată, de aceea, că instanta de fond trebuia sa retina obligația Ministerului de a aproba tipărirea formularelor.
În acest sens, Curtea are în vedere pe de o parte, că operațiunea de desemnare a unității de specialitate pentru tipărirea formularelor este subsumată obligației menționate mai sus, privind eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la diploma.
In plus, dreptul reclamantului de a i se elibera diploma de licență nu poate fi afectat, în fapt sau în drept, de divergențele ce au apărut, în decursul timpului, între U. S. Haret și M. Educației, pe seama valabilității inițierii și desfășurării formei de învățământ la distanță, pentru specializările la care se organizau și cursuri de zi acreditate/autorizate, atâta timp cât M. Educației sau Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS) nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că menționata instituție de învățământ superior a acționat în afara cadrului legal, în condițiile în care, în principiu, Ministerului Educației i se recunoștea, prin art.6 din Legea nr.443/2002, dreptul de ”a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității”.
Prin urmare, se reține că partea reclamantă este licențiată, beneficiază de toate drepturile legale conferite de aceasta calitate, în atare conditii impunandu-se sancționarea atitudinii pârâtilor, in sensul aratat anterior.
În ceea ce privește obligațiile ce revin Universității S. Haret, prin prisma celor expuse anterior, Curtea constată că instituția de învățământ superior nu a rezolvat în termenul legal cererea de eliberare a diplomei de licență și a suplimentelor la diplomă, acțiunea partii reclamante fiind, sub acest aspect, întemeiată.
In fine, se mai retine de catre Curte faptul ca la data de 28.10.2013 și 07.11.2013 Sectia de C. Administrativ și Fiscal a Inaltei Curti de Casatie și Justiție a adoptat solutia de practica unitara conform careia in ceea ce priveste problema de drept pe care o ridica și speța de față, soluția adoptata a fost aceea in sensul „jurisprudentei de obligare a paratei U. S. Haret sa elibereze diploma de licenta si/sau suplimentul la diploma și de admitere a cererii de chemare in garantie a MECTS si de obligare a acestuia in calitate de chemat in garantie sa aprobe tiparirea formularelor tipizate constand in diplomele de licenta si suplimentele la diploma”. Totodata, trebuie avut in vedere și faptul că, la adoptarea acestei soluții de practica unitara, Inalta Curte a avut in vedere jurisprudenta anterioara a acesteia constand in deciziile nr. 690/2012, nr. 953/2012, nr. 1638/2012, nr. 3302/2012.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul arătat anterior.
În ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii, aceasta in mod corect a fost respinsa de prima instanta, in conditile in care, . dispozitiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoana care pretinde o vatamare in contradictoriu cu o autoritate publica are garantat de legiuitor dreptul de acces la instanta de contencios administrativ, inclusiv in ceea ce priveste contestatrea refuzului nejustificat al autoritatii, cazul in speță.
In fine, in ceea ce privește cheltuielile de judecata solicitatae de U. S. Haret, acestea vor fi respinse întrucat intimata a cazut ea însăși în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă M. (S.) I. M., împotriva sentinței civile nr. 565/28.01.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE și cu intimata-pârâtă U. S. HARET.
Modifica in parte sentința recurata in sensul ca:
Admite acțiunea.
Obliga parata U. S. Haret sa elibereze reclamantului diploma de licența si suplimentul la diploma.
Admite in parte cererea de chemare in garanție. Obliga chematul in garanție MECTS (actual MEN) sa aprobe tipizarea formularelor de diploma de licența si supliment de diploma pentru reclamant.
Menține in rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge cererea intimatei parate U. S. Haret privind cheltuielile de judecata, ca nefondata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. C. M. P. C. G. I. C.
GREFIER
A. P.
Red. FCM
2 ex./………………
Jud. fond: B. R.
| ← Pretentii. Decizia nr. 6173/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 7082/2014.... → |
|---|
