Anulare act administrativ. Hotărâre din 10-10-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-10-2014 în dosarul nr. 3859/2/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

Î N C H E I E R E

Ședința publică de la data de 19.09.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - F. G. A.

GREFIER - H. M.

Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror E. I.

Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE în contradictoriu cu pârâții A. E. PERMANENTĂ, B. E. CENTRAL și M. D., având ca obiect „anulare act administrativ”.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, Agenția Națională de Integritate, reprezentată de consilier juridic I. L., cu delegație de reprezentare depusă la dosar (fila 5) și pârâtul M. D., personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială depusă la fila 284 din dosar, lipsind pârâții A. E. Permanentă și B. E. Central.

Procedura de citare este legal îndeplinită prin fax.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că pârâta A. E. Permanentă a depus, întâmpinare, în trei exemplare, la data de 11.09.2014, iar pârâtul B. E. Central a depus, la data de 09.09.2014, un înscris.

Curtea comunică reprezentantului reclamantei și apărătorului pârâtului M. D. câte un exemplar al întâmpinării depuse de pârâta A. E. Permanentă.

Apărătorul pârâtului M. D. solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării comunicare în ședință publică.

Reprezentantul reclamantei A.N.I. arată că nu se opune solicitării formulate de apărătorul pârâtului M. D..

Curtea, după deliberare, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a da posibilitate apărătorului pârâtului M. D. să ia cunoștință de conținutul întâmpinării depuse de pârâta A. E. Centrală.

La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta, Agenția Națională de Integritate, reprezentată de consilier juridic I. L. și pârâtul M. D., personal și asistat de avocat, lipsind pârâții A. E. Permanentă și B. E. Central.

Curtea pune în discuție excepțiile invocate de pârâții A. E. Permanentă și pârâtul M. D., respectiv necompetenței materiale a Curții de Apel București, excepția lipsei calității procesuale active a ANI, excepția inadmisibilității capătului de cerere introdus prin cererea modificatoare în raport de Legea nr. 33/2007 și Legea nr. 554/2004, excepția autorității de lucru judecat, iar în ceea ce privește pârâtul B. E. Central invocă, din oficiu, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acestuia, dat fiind faptul că această instituție a fost desființată după alegerile europarlamentare.

Apărătorul pârâtului M. D., având cuvântul asupra excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București, învederează că această excepție este oarecum legată de modalitatea în care a fost inițiat prezentul demers, cererea a fost formulată direct în fața Curții de Apel București, în ideea prezumată că ar fi vorba de acte administrative. D. într-un asemenea context înțelege că a fost avută în vedere investirea Curții de Apel București, de unde rezultă că excepția necompetenței prezentei instanțe este legată de inadmisibilitatea acestui demers din perspectiva Legii nr. 554/2004, întrucât susținerea pârâtului M. D. este în continuare că, prin cele 4 petite formulate de Agenția Națională de Integritate nu se urmărește, nu se pun în discuție acte administrative. Pe cale de consecință, toate solicitările admisibile sau inadmisibile, urmează să fie analizate de către o altă instanță de judecată. Consideră că primele două petite ale cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta ANI privesc anularea anumitor poziții din procesul verbal de constatare a rezultatului final privind alegerile europarlamentare. Or, procesul verbal este întocmit ca un act operativ-administrativ în cadrul alegerilor parlamentare, este prevăzut ca și modalitatea în cazul acestei proceduri de Legea nr. 33/2007 și nu face decât să constate într-un mod operativ care este rezultatul acestor alegeri. Arată că nu este un act administrativ, iar pe de altă parte instanța a constatat că B. E. Central nu are capacitate de folosință, nu este o autoritate publică care să genereze acte în regim de putere publică. Cât privește petitul al treilea al cererii de chemare în judecată, arată apărătorul pârâtului M. D. că reclamanta ANI consideră că natura contencios-administrativă se justifică prin calificarea atitudinii AEP ca fiind un refuz nejustificat sau act administrativ implicit prin Legea contenciosului administrativ. Dar reclamanta este în eroare, deoarece AEP a răspuns solicitării inițiale a reclamantei, deci din punct de vedere formal nu este un refuz nejustificat definit de Legea contenciosului administrativ. Referitor la cererea completatoare a ANI, apărătorul pârâtului M. D. învederează că acesta nu constituie un act nici implicit, nici explicit, un act cu caracter contencios-administrativ. Prin urmare, consideră că anularea actelor solicitate de reclamantă nu sunt acte specifice contenciosului administrativ, de unde solicită constatarea competenței materiale a Curții de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a Agenției Naționale de Integritate, apărătorul pârâtului M. D. învederează că demersul inițiat de reclamantă este oarecum atipic: A.N.I. atacă rezultatele unui vot direct exprimat de către electoratul român. Menționează că A.N.I. funcționează potrivit unei legi speciale, lege care delimitează inclusiv la nivel de regulament intern, competențele care îi revin. Legea nr. 176/2010 care reglementează activitatea A.N.I. stabilește la art. 8 ce poate face Agenția prevalându-se de acel interes public pe care îl opune în prezentul dosar: are atribuții legate de evaluarea averilor, de verificarea incompatibilităților, precum și atribuții strict rezumate la identificarea anumitor indici privind săvârșirea anumitor contravenții sau infracțiuni de sesizare a anumitor tipuri de organisme cu competențe specifice – P., organele fiscale sau organele disciplinare. Aduce în discuție și Decizia nr. 13/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care se stabilește lipsa calității procesuale active a A.N.I. în a sesiza instanțele de judecată cu cereri specifice. Prin urmare, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a A.N.I.

Referitor la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată în raport de Legea nr. 33/2007, apărătorul pârâtului M. D. învederează că această lege se aplică cu prioritate și stabilește întregul cadru procedural în care se desfășoară alegerile europarlamentar, reglementând până la actul final al constatării rezultatelor votului și notificării adresate Parlamentului European cu rezultatele obținute. Totodată, Legea nr. 33/2007 reglementează inclusiv procedurile de contestare ce pot fi inițiate în raport de alegerile europarlamentare, ori demersul A.N.I. nu vine decât într-un mod artificial să creeze și să extindă contestațiile și obiecțiunile față de ceea ce s-a întâmplat în cadrul alegerilor europarlamentare. Deoarece această lege nu prevedere o astfel de contestare ulterioară ca cea inițiată de A.N.I., prin care să se modifice ceea ce deja a fost stabilit și confirmat prin procedurile finale, apreciază că acest demers este inadmisibil.

Referitor la excepția lipsei de obiect ce privește capătul 3 al cererii de chemare în judecată, apărătorul pârâtului M. D. învederează că solicitarea reclamantei este lipsită de obiect întrucât A. E. Permanentă a emis notificarea din data de 11.06.2014 prin care a transmis Parlamentului European rezultatul final, în lista privind reprezentanții României în Parlamentul European fiind inclus și dl. M. D.. Nu se mai poate discuta în acest moment de obligarea Autorității Electorale Permanente de neacceptare a dlui. M. D. în calitate de membru al Parlamentului European.

Referitor la excepția autorității de lucru judecat, arată apărătorul pârâtului M. D. că la momentul la care pârâtul M. D. și-a depus mandatul pentru candidatura la demnitatea de europarlamentar B.E.C. a emis, într-o primă etapă, o decizie de respingere a acestei candidaturi. În cadrul litigiilor existente au fost pronunțate hotărâri judecătorești irevocabile, la care se adaugă contestația formulată și soluționată în favoarea domnului M. D. privind nelegalitatea deciziei Biroului E. Central de neacceptare a candidaturii sale. Arată că a depus la dosarul cauzei deciziile instanțelor de judecată din care rezultă că ceea ce s-a judecat a privit legalitatea candidaturii, dar a privit și vocația domnului M. D. de a ocupa demnitatea de europarlamentar, întrucât toate demersurile au avut în vedere interpretarea aceluiași text legal ce este invocat astăzi –art. 25 din Legea nr. 176/2010. Instanțele de judecată s-au pronunțat deja și au stabilit că domnul M. D. se află sub efectul interdicției instituite de art. 25 din Legea nr. 176/2010, de acest aspect de repercutează asupra legalității mandatului obținut ulterior și desemnării dânsului în calitate de europarlamentar. Nu se poate crea un artificiu de procedură și să se spună că atunci s-a judecat legalitatea candidaturii, iar acum se judecă legalitatea mandatului. Ceea ce s-a judecat și tranșat irevocabil a fost posibilitatea, vocația, dreptul domnului D. de a ocupa funcția de europarlamentar, astăzi se revine pe același aspect. Art. 431 din codul de procedură civilă interzice și stabilește că chestiunile litigioase stabilite, judecate în cadrul unor proceduri anterioare se interpun cu putere de lucru judecat. Apreciază că se află în situația puterii lucrului judecat, nu se mai poate judeca o dată pe ceea ce instanțele de judecată au stabilit irevocabil. Tocmai în baza acestor hotărâri judecătorești, domnul M. D. ulterior a avut posibilitatea de a fi ales ca europarlamentar. Acest demers al reclamantei A.N.I .este atipic, deoarece Agenția de Integritate arată că se prevalează de un interes public, dar tinde să nege opțiunea unui electorat exprimat în mod direct.

Reprezentantul reclamantei A.N.I., arată că soluționarea prezentului dosar nu își găsește un precedent în practica instanțelor de judecată de contencios administrativ din România, studiind și practica Curții Europene în materie a constatat că nu există un precedent tranșat de instanțele de judecată cu privire la posibilitatea de invalidare a mandatului obținut în condițiile în care candidatul se află sub o sancțiune activă a dispozițiilor unei legi ce îi este direct aplicabilă. În ceea ce privește excepție necompetenței materiale a Curții de Apel București, consideră că prezenta instanță este pe deplin competentă de a soluționa litigiul de față, prin raportare la dispozițiile art. 18 din Legea contenciosului, care reglementează contenciosul de plină jurisdicție. Arată că actul administrativ atacat nu este unul tipic, este vorba despre o autoritatea administrativ autonomă – A.N.I. - și o autoritate centrală, reprezentată de A. E. Permanentă, ambele instituții funcționează în baza unei legi organice, ambele instituții au prerogative de putere publică. Cu evidență, orice formă de exercitare a competențelor specifice de către aceste autorități, se materializează în acte administrative, producătoare de efecte juridice, emise în baza unor prerogative de putere publică. Fie că este vorba de acte administrative cu caracter individual, fie că este vorba de soluționări pe diferite spețe, acestea îmbracă fie forma unui act administrativ, fie forma atipică a unui act administrativ. Arată că toate instituțiile cu care colaborează reclamanta A.N.I. sunt instituții noi și cu evidență, a necesitat timp ca instanțele de judecată să aibă o jurisprudență constantă inclusiv în ceea ce privește interpretarea naturii juridice a actelor administrative. În ceea ce privește competența materială a Curții de Apel București solicită instanței să aibă în vedere dispozițiile Legii nr. 554/2004, ale Codului de procedură civilă, calitatea de autoritate centrală atât a A.N.I. cât și a Autorității Electorale Permanente, dar și obiectul dedus judecății-respectiv solicitarea ANI ca instanța de judecată să oblige o autoritate centrală la emiterea unui act administrativ producător de efecte juridice.

Referitor la calitatea procesuală a A.N.I. arată reprezentantul reclamantei că Legea nr. 176/2010 justifică calitatea procesuală a reclamantei, scopul acesteia nu se limitează numai la a efectua evaluări administrative în ceea ce privește respectarea regimului juridic privind incompatibilitățile, conflictul de interese și verificarea dobândirii averilor de către persoane care ocupă funcții publice, rolul acesteia, potrivit inclusiv Deciziei prin care s-a instituit Mecanismul de cooperare și verificare pentru România, este acela de a garanta integritatea în exercitarea funcțiilor publice. În exercitarea acestui rol, A.N.I. își manifestă un rol activ, inclusiv prin a aduce la îndeplinire deciziile definitive și irevocabile pronunțate de instanțele judecătorești în materie. Obiectul dedus judecății îl reprezintă aplicarea concretă a efectelor juridice produse de o decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Este vorba despre o persoană care ocupă o funcție publică, o persoană care se află sub decăderea de a ocupa această funcție publică încălcând regimul juridic privind incompatibilitățile. Consideră că Legea nr. 176/2010 nu poate fi invocată în nici un caz pentru a se dovedi lipsa calității procesuale a reclamantei A.N.I., cu atât mai mult cu cât această lege cuprinde norme privind procedurile desfășurate de reclamantă, printre atribuțiile reclamantei se regăsesc atribuții de anulare, atribuții de sancționare a instituțiilor care refuză ducerea la îndeplinire a sancțiunilor dispuse ca urmare a rămânerii definitive a rapoartelor de evaluare. Referitor la dispozițiile Legii nr. 33/2007, arată reprezentantul reclamantei că apărătorul pârâtului M. D. se află într-o eroare, deoarece nu a invocat dispozițiile acestei legi, nu a invocat nicio fraudă electorală, nu a solicitat anularea alegerilor, nu a nesocotit manifestarea dreptului de vot al cetățenilor, ci a solicitat Autorității Electorale Permanente să își exercite prerogativele de putere publică ce îi revin și să ducă la îndeplinire cele solicitate de A.N.I. având la bază o Decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Chiar Parlamentul European, în răspunsul la notificarea pe care A.N.I. a transmis-o a menționat faptul că autoritatea îndrituită să comunice începerea oricărei proceduri de invalidare a mandatului pentru pârât este A. E. Permanentă.

Având cuvântul asupra lipsei de obiect al capătului al treilea al cererii de chemare în judecată, reprezentantul reclamantei solicită respingerea ei având în vedere dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește invocarea Deciziei nr. 13, arată că aceasta are ca obiect dezlegarea unei alte probleme de drept fără legătură cu speța de față, iar în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, arată că aceasta nu poate fi invocată având în vedere faptul că în dosarul precedent obiectul dedus judecății l-a constituit o decizie emisă de B. E. Central, decizie prin care s-a invalidat candidatura domnului M. D.,analizată de instanța de fond în procedură necontencioasă,părțile nu au fost identice, obiectul, dar mai ales cauza nu au fost identice. Instanța de judecată s-a pronunțat cu privire la dreptul de a candida și nu la faptul dacă M. D. se află sau nu sub interdicția dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 176/2010. Nu întâmplător a fost formulată și o cerere de modificare și completare a cererii introductive, urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 418/03 iulie 2014.

Pentru toate aceste considerente, solicită reprezentantul reclamantei A.N.I. respingerea excepțiilor invocate.

La interpelarea instanței cu privire la capacitatea de folosință a Biroului E. Central, reprezentantul reclamantei arată că a contestat procesul-verbal nu în ceea ce privește numărul de voturi obținut de pârâtul M. D., ci actul administrativ care a fost publicat în Monitorul Oficial, validat de A. E. Permanentă; iar punctele contestate din procesul-verbal privesc chestiuni în legătură cu validarea mandatului pârâtului. Referitor la excepțiile invocate de pârâta A. E. Permanentă, reprezentantul reclamantei A.N.I. solicită respingerea acestora.

Apărătorul pârâtului M. D. solicită admiterea excepțiilor invocate de pârâta A. E. Permanentă și, în replică, la afirmațiile reprezentantului reclamantei arată că s-a judecat în numeroase dosare pe candidatura domnului D. în care s-a stabilit irevocabil, iar efectele irevocabilității sunt aceleași indiferent de instanța de judecată, că domnul M. D. este sub interdicția art. 25 din Legea nr. 176/2010 și acest lucru a dat automat și a confirmat dreptul dumnealui de a candida, a confirmat dreptul acestuia de a fi ales ca europarlamentar. Afirmă că nu se află în prezența autorității de lucru judecat, dar a efectelor lucrului judecat după cum sunt reglementate de dispozițiile art. 31 din Noul Cod Civil. Referitor la competențele A.N.I., apărătorul pârâtului M. D. arată că, ANI funcționează în baza Legii nr. 176/2010, lege ce stabilește în mod limitativ cadrul legal în care funcționează Agenția. Referitor la Legea nr. 33/2007, arată că aceasta stabilește clar ce se poate face, ce se poate contesta în cadrul unor alegeri, iar pentru rezultatul final din cadrul alegerilor, legea stabilește o singură procedură de contestare – frauda electorală. Ori, nu se află în cadrul unei asemenea proceduri, ANI nu face decât să conteste un rezultat, prezentul demers se circumscrie clar alegerilor europarlamentare.

În replică, referitor la autoritatea de lucru judecat, reprezentantul ANI arată că se creează confuzie între cauză și mijloacele de susținere a cauzei, evident că nu se discută despre aceeași cauză în condițiile în care în dosarul soluționat de Curtea de Apel București s-au analizat cu totul alte cauze și controlul de legalitate s-a efectuat dintr-o altă perspectivă. În prezenta cauză, se află în prezența refuzului nejustificat al Autorității Electorale Permanente de a notifica Parlamentul European cu privire la faptul că M. D. nu îndeplinește condițiile legale de exercitare a calității de membru în Parlamentul European. În actul din 1976 se menționează faptul că mandatul de parlamentar european poate fi invalidat pe motive de incompatibilitate și alte sancțiuni aplicabile în statele naționale, prin urmare este vorba despre o aplicare directă a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 176/2010. În ceea ce privește calitatea A.N.I. și interesul pe care aceasta îl are, prin raportare la dispozițiile contenciosului administrativ ale Codului de procedură civilă, arată justifică interesul legitim, personal, născut, practic, în coroborare cu dispozițiile Legii nr. 176/2010.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul asupra excepției invocată de instanță, din oficiu, privind lipsa capacității de folosință a Biroului E. Central, pune concluzii de admitere a acesteia, față de împrejurarea ca B. și-a încetat activitatea în termen de 48 de ore de la publicarea în Monitorul Oficial al rezultatului alegerilor. Referitor la excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și corelativ excepția inadmisibilității cererilor de chemare în judecată, învederează că cererea de chemare în judecată este întemeiată pe art. 1 din Legea contenciosului administrativ și apreciază că A. E. Permanentă este o autoritate publică ce-și îndeplinește competențele prin emiterea de acte administrative, astfel că actele atacate de reclamanta A.N.I. au caracter de acte administrative, discutabil fiind caracterul proceselor verbale despre care se face vorbire, iar, dincolo de orice dubiu, notificarea adresată Parlamentului European are caracter de act administrativ. Arată că A.N.I. a invocat în cererea de chemare în judecată împrejurarea că A. E. Permanentă a refuzat să soluționeze o cerere, fiind vorba practic de un refuz nejustificat cum acesta este definit de Legea contenciosului administrativ. Consideră că celelalte argumente invocate în susținerea excepției de inadmisibilitate, sunt argumente ce țin de caracterul fondat sau nefondat al cererii de chemare în judecată și nu de admisibilitatea acesteia. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a A.N.I. și excepția lipsei de interes, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 176/2010, scopul A.N.I .este definit de lege și este stabilit de aceasta, se referă la asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea datelor și informațiilor privind incompatibilitățile și conflictele de interes în care se pot afla persoanele prevăzute la alin. 1 din acest text de lege, în îndeplinirea funcțiilor și demnităților publice. Având în vedere acest scop stabilit de lege, arată că A.N.I. are calitate procesuală activă de a acționa potrivit acestui scop, în cauza de față calitatea procesuală activă este dovedită, aceasta urmărind punerea în executare a unei hotărâri prin care s-a constatat starea de incompatibilitate a domnului M. D..

În ceea ce privește excepția lipsei de obiect, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondată, arătând că această excepție trebuie raportată la cererea de chemare în judecată prin care s-a invocat refuzul Autorității Electorale Permanente de soluționare a unei cereri formulate de A.N.I. Consideră că nu se poate vorbi de un refuz justificat sau nejustificat, aspect ce ține de fond, primit din partea Autorității Electorale Permanente.

Referitor la excepția autorității de lucru judecat, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, apreciind că în cauză nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat deoarece nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză, între acțiunea ce face obiectul prezentului dosar și cauza ce a fost soluționată contestația domnului M. D. împotriva Deciziei B.E.C. de respingere a candidaturii domniei sale. În ceea ce privește puterea de lucru judecat, arată reprezentantul Ministerului Public că acesta este un aspect ce ține de fond.

Curtea acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Apărătorul pârâtului M. D. arată că înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor. Art. 25 alin. 2 fraza a II a din legea nr. 176/2010, depunând în acest sens înscris, comunicând un exemplar și reprezentantului reclamantei, precum și reprezentantului Ministerului Public.

Curtea acordă cuvântul pe cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. 2 fraza a II a din legea nr. 176/2010.

Apărătorul pârâtului M. D. învederează că sunt îndeplinite, conform art. 144 lit. b) din Constituție și art. 29 din Legea Curții Constituționale, condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată în ciuda faptului că există o Decizie recentă pronunțată de Curtea Constituțională referitor la acest articol, întrucât față de Decizia nr. 418/2014 a Curții Constituționale, nu se stabilește că acest text de lege este sau nu constituțional și nu îl declară în mod explicit neconstituțional. Ori, condiția centrală de admisibilitate este aceea ca textul de lege criticat să nu fi fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară. Față de dispozitivul și chiar considerentele Deciziei nr. 418/2014, consideră că această condiție de admisibilitate este îndeplinită și art. 25 suferă controlul, din nou, al verificării controlului de constituționalitate sub motivele invocate și detaliate în cererea depusă. Referitor la constituționalitatea sa, prin raportare la prevederile Constituției României - art. 39- și prin raportare la prevederile internaționale.

În ceea ce privește admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, reprezentantul reclamantei A.N.I. solicită respingerea ei ca inadmisibilă, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 47/1992, dar și prin raportare la Decizia interpretativă nr. 418/2014, prin care se consacră faptul că art. 25 este constituțional în măsura în care acesta este interpretat în conformitate cu ceea ce a decis Curtea Constituțională prin acea decizie. Consideră că este o încercare de tergiversare a soluționării judecății cauzei, o astfel de cerere nu poate fi admisibilă, pârâtul M. D. a mai formulat anterior excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25. din Legea nr. 176/2010.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25. din Legea nr. 176/2010 ca inadmisibilă, având în vedere că prin Decizia nr. 418/2014 Curtea Constituțională s-a pronunțat odată. Este adevărat că în dispozitivul Deciziei nr. 418 nu se arată că această dispoziție este neconstituțională, ci este constituțională în măsura în care este interpretată într-un anume fel. Din punctul său de vedere nu este îndeplinită condiția prevăzută de legea Curții Constituționale, respectiv aceea ca să u fi fost declarată ca neconstituțională dispoziția legală invocată.

Apărătorul pârâtului M. D. precizează că nu a mai invocat constituționalitatea art. 25 din Legea nr. 176/2010, nu este o încercare de tergiversare a soluționării cauzei, ci un mandat de apărare a drepturilor domnului D., inclusiv prin sesizarea Curții Constituționale de a verifica din nou din punct de vedere al controlului constituțional constituționalitatea acestui articol.

Având cuvântul pe fond, reprezentantul reclamantei A.N.I. solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și completată, obligarea Autorității Electorale Permanente să emită o notificarea către Parlamentul European prin care să fie modificată notificarea transmisă la data de 11.06.2014 și prin care să fie înștiințat cu privire la faptul că domnul M. D. nu îndeplinește condițiile necesare pentru a ocupa funcția de membru în Parlamentul European. Învederează că A.N.I. a emis un Raport de evaluare prin care s-a constat starea de incompatibilitate. Art. 25 din Legea nr. 176/2010 dispune cu privire la două aspecte produse de rămânerea definitivă a stării de incompatibilitate: eliberarea din funcția publică și decăderea din dreptul de a exercita o funcție publică pentru o perioadă de 3 ani. Ulterior dl. M. D. se înscrise în cursa electorală în vederea ocupării unei poziții de membru în Parlamentul European. B. E. Central emite o decizie prin care este invalidată candidatura acestuia, motivată de faptul că se află sub incidența art. 25 din Legea nr. 176/2010. Instanța analizând contestația formulată constată că dl. M. D. are dreptul de a candida. A. instituită cu prerogativele de putere publică, de analiza și de a controla inclusiv modalitatea de exercitare a drepturilor ulterioare ce decurg din calitatea de membru în Parlamentul European este A. E. Permanentă. Aceasta, conform legii, emite o rezoluție de acceptare. A.N.I. a solicitat Autorității Electorale Permanente să nu accepte candidatura dlui. M. D. și să notifice Parlamentului European cu privire la declanșarea procedurilor specifice din actul din 1976 și din regulamentele procedurale ale Parlamentului European cu privire la modalitatea mandatului dlui. M. D.. A.E.P. a răspuns că aceasta are doar atribuții de corespondență, în condițiile în care este investită cu prerogative de putere publică este absurd să se susțină că are doar competențe de a transmite corespondența. A.N.I. s-a conformat răspunsului dat de A.E.P. și s-a adresat Parlamentului European, iar acesta i-a răspuns că autoritatea competentă să solicite invalidarea mandatului de membru în Parlamentul European este A. E. Permanentă și nu Agenția Națională de Integritate. Având în vedere considerentele ce rezultă din adresa Parlamentului European, reclamanta a formulat și o acțiune în contencios administrativ prin care A. E. Permanentă să fie obligată să notifice Parlamentul European cu privire la faptul că dl. M. D. nu îndeplinește o condiție prevăzută de legislația națională.

Curtea Constituțională a tranșat definitiv modalitatea în care se aplică dispozițiile art. 25 alin. 2 teza a II a din Legea nr. 176/2010. Dacă într-o primă fază punctul de vedere al instanțelor de judecată a fost acela că nu se poate accepta o altă interpretare decât una gramaticală a sintagmei „aceeași funcție”, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art. 25 sunt constituționale și respectă din punct de vedere teleologic voința legiuitorului la momentul adoptării numai în măsura în care se referă la toate funcțiile eligibile și la toate categoriile de funcții prevăzute de art. 1 al Legii nr. 176/2010. Prin urmare, nu este doar o simplă decizie de interpretare, ci o validare a unui punct de vedere emis de Agenția Națională de Integritate, emis de Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia tranșării conflictului de natură constituțională între puterea legislativă și puterea judecătorească. Consideră că obiectul dedus judecății este unul care comportă o analiză complexă din toate punctele de vedere, deoarece natura juridică a actului pe care îl solicită a fi emis este una complexă, dar este determinantă și va crea un precedent, pentru că este important ca o decizie a unei instanțe judecătorești să fie executată,să fie respectată și să producă efecte.

Menționează reprezentantul reclamantei că există un cadrul legal ce obligă a fi și anume art. 16 din Constituția României, iar faptul că a fost ales nu înseamnă că își exercită pârâtul acest drept într-un mod absolut, încălcând sancțiunile care decurg din exercitarea unei hotărâri judecătorești. Efectele acesteia fiind invalidarea mandatului de membru în Parlamentul European, pentru că pe o perioadă de 3 ani acesta se află sub interdicția de a mai ocupa o funcție publică de face obiectul Legii nr. 176/2010.

Pentru toate considerentele ce au fost învederate și cu ocazia susținerii excepțiilor, dar și pentru considerentele exprimate în scris, solicită admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea Autorității Electorale Permanente, în exercitarea atribuțiilor pe care le are, să notifice Parlamentul European pentru ducerea la îndeplinire a efectelor Deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ceea ce privește anularea punctelor k) și i) din procesele-verbale ale Biroului E. Central, solicită admiterea cererii sale așa cum a fost formulată. În ceea ce privește adresa A.E.P. nr. 7520, solicită anularea acesteia pentru motivele expuse pe larg în cererea de chemare în judecată.

Apărătorul pârâtului M. D. solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de Agenția Națională de Integritate. Precizează că s-a judecat anterior, stabilindu-se irevocabil, cu aplicare strictă pe vocația domnului D. de a ocupa funcția de europarlamentar, constatând instanțele de judecată că acest drept există, iar acest drept include dreptul de a candida și dreptul de a exercita în mod efectiv această funcție. Din acest punct de vedere, arată că se află în aplicarea unor hotărâri judecătorești care s-au pronunțat și nu se pot prelua aceste chestiuni pentru a le supune dezbaterii întrucât se opune inclusiv principiul drepturilor câștigate de o persoană în cadrul instanțelor prin hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești. Arată că se insistă pe punerea în executare a unei decizii date în anul 2012 pe incompatibilitatea domnului D. și insistă în a arăta că demersul Agenției Naționale de Integritate este de ignorare, de omisiune și de a contracara niște hotărâri judecătorești pronunțate ulterior în legătură directă cu acest drept atât de mult contestat, dezbătut și confirmat de către instanțele de judecată. Arată că a enumerat și arătat hotărârile judecătorești pronunțate de Curtea de Apel București, atunci când s-a înscris domnul M. D. în cursa electorală.

Învederează că de la momentul depunerii cererii de chemare în judecată și până la acest moment s-a interpus o Decizie a Curții Constituționale ale cărei considerente și dispozitiv nu pot forma obiectul dezbaterii în cadrul acestui dosar, dar apreciază că această Decizie, ce nu este dată neapărat în verificarea constituționalității unui text legal ci în substituirea prerogativelor Parlamentului României, nu poate afecta dreptul domnului M. D. și validitatea mandatului său de europarlamentar.

Consideră că art. 147 din Constituția României consacră și merge pe cale de analogie, pentru că această Decizie a Curții Constituționale nu are precedent. Cât privește jurisprudența sa, prin care Curtea interpretează un text de lege în condițiile în care în decembrie 2013 aceeași Curte a stabilit referitor la același articol de lege că nu poate să interpreteze pentru că nu intră în prerogativele Curții Constituționale un astfel de demers, chiar și într-un context în care Curtea se răzgândește și pronunță această Decizie prin analogie consideră că se află în cadrul unei norme de interpretare care nu poate afecta cât privește drepturile deja câștigate prin legi instituite și prin hotărâri judecătorești pronunțate cu privire la aceste drepturi. Este principiul neretroactivității care include și principiul neafectării drepturilor câștigate, există și Legea nr. 24/2010 care stabilește modalitatea în care pot fi emise normele și legile în această țară, care la acest nivel arată în mod clar că legile de interpretare a unui text legal considerat la un moment dat neclar, nu pot afecta drepturile deja câștigate. Din acest punct de vedere, arată că dreptul său este câștigat pe fond, este abuziv în a spune că s-a judecat anterior strict pe legalitatea unei candidaturi, atâta timp cât tot reclamanta a dus la investirea instanțelor de judecată cu dezlegarea și interpretarea acestui text de lege art. 25. Instanțele l-au interpretat, l-au aplicat și au stabilit că domnul D. nu se află sub interdicția art. 25 privind exercitarea funcțiilor eligibile electorale. Din această soluție dată de instanțele judecătorești, în mod consecvent nu una, ci toate instanțele investite cu contestații repetate pe acest aspect, în mod colateral, adecvat și dreptul de a candida al domnului M. D. deoarece era și firesc că aceste chestiuni au fost tranșate odată. Referitor la intervenția Curții Constituționale depune practică de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională, care stabilește cu privire la intervenția unei legi în cursul judecării unui dosar care are ca efect dezechilibrarea pozițiilor procesuale ale părților în proces prin tendința evidentă în a modifica total previzibilitatea avută în vedere de către părțile din dosar la momentul inițierii cererii este inacceptabilă, iar acea intervenție legislativă tinde la a modifica așteptarea sa legitimă în dosarele deja soluționate anterior alegerilor și așteptarea sa legitimă la momentul la care a început acest proces. Prin urmare, consideră că efectele Deciziei nu pot afecta prezenta cauză, efectele pot privi eventual situații viitoare ivite eventual în legătură cu aplicarea acestui text legal.

Pentru aceste concluzii și pentru cele dezvoltate pe larg prin întâmpinările depus, solicită respingerea cererii Agenției Naționale de Integritate, iar cât privește prerogativele Autorității Electorale Permanente, în mod corect și legitim, acesta arată prin întâmpinare că nu are o astfel de prerogativă, pentru că Parlamentul European și reglementările specifice acestuia cât privește incompatibilitățile unui membru trimit la aplicarea legislației interne. Parlamentul European a răspuns că nu este competent să stabilească starea de incompatibilitate, că această stare de incompatibilitate eventual se reglementează la nivel intern, că dreptul de a ocupa și validarea unui mandat de european ține de legislația internă, iar în țara noastră procedura candidaturilor, a alegerilor, a confirmării rezultatelor și ulterior a notificării rezultatelor către Parlamentul European este stabilită intern. Menționează că A. E. Permanentă nu poate emite o notificare alta, cu un alt conținut decât cea care să reflecte în mod clar rezultatele votului așa cum sunt ele stabilite prin procesul-verbal de finalizare a votului întocmit de B. E. Central.

Mai arată că există o singură situație, sesizată de A. E. Permanentă, când ulterior intervine o stare de incompatibilitate pe un mandat de europarlamentar și potrivit unor proceduri care se coroborează, A.E.P. poate notifica modificări intervenite cât privește mandatul unui europarlamentar. Dar acest lucru înseamnă parcurgerea și exercitarea dreptului de apărare a europarlamentarului potrivit Agenției Naționale de Integritate. ANI poate notifica AEP o stare de incompatibilitate când acesta este confirmată irevocabil prin instanța de judecată, iar ANI are o întreagă procedură prin care mai întâi anchetează, cheamă în exercitarea dreptului de apărare persoana vizată să se apere, persoana are dreptul de a contesta raportul ANI. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea acțiunii.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de chemare în judecată ca nefondată având în vedere următoarele: legat de capătul 1 și 2 de cerere din cererea inițială de chemare în judecată, învederează că nu se poate solicita și dispune anularea unei poziții de pe lista membrilor aleși pentru Parlamentul European, respectiv nu se poate obține și nu poate fi contestat numărul de mandate decât în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/2007, în condițiile în care s-ar vorbi de o fraudă electorală. Ori, reclamantul prin reprezentantul său a arătat că nu invocă o astfel de fraudă electorală, motiv pentru care apreciază că nu se poate dispune anularea acestor mențiuni.

Referitor la capătul al treilea al cererii de chemare în judecată, reprezentantul Ministerului Public arată că A. E. Permanentă nu are atribuții de acceptare sau neacceptare a unui candidat declarat ales în Parlamentul European, acesta poate doar înainta Parlamentului European rezultatul scrutinului astfel cum a fost consemnat în procesul-verbal privind centralizarea voturilor și atribuirea mandatelor. Potrivit art. 25 din Legea nr. 33/2007, B. E. Central validează alegerile și publică rezultatul acestora în Monitorul Oficial, confirmând practic rezultatul sufragiului, iar potrivit art. 9 alin. 7 din aceeași lege, A. E. Permanentă îndeplinește formalitățile necesare acceptării candidaților declarați aleși în Parlamentul European. În nici un caz A. E. Permanentă nu acceptă acest candidat, ci Parlamentul European decide asupra validității fiecărui membru al său.

Referitor la cererea completatoare formulată de reclamantă după adoptarea Deciziei Curții Constituționale, reprezentantul Ministerului Public arată că, în ceea ce îl privește pe pârâtul M. D. operează puterea de lucru judecat întrucât problema interdicției de a candida și de a ocupa o funcție în Parlamentul European, a fost soluționată în mod definitiv cu ocazia contestației formulate împotriva deciziei Biroului E. Central de respingere a candidaturii depuse pentru alegerile europarlamentare. Cu acea ocazie instanțele, atât Tribunalul București, cât și Curtea de Apel București, s-au pronunțat dând o anume interpretare dispozițiilor art. 25 alin. 2 teza a II a din Legea nr. 176/2010 și nu s-au referit numai la posibilitatea de a candida ci s-au referit în ansamblu la întinderea efectelor acestor sancțiuni asupra persoanelor declarate incompatibile și la imposibilitatea de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de 3 ani. Instanțele nu s-au referit numai la candidatura respectivă, ci și la posibilitatea de a ocupa această funcție. Față de această împrejurare, chiar dacă ulterior a intervenit Decizia Curții Constituționale ce dă o altă interpretare art. 25 alin. 2 teza a II a din Legea nr. 176/2010, în opinia sa deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii dar au efect numai pentru viitor. Consideră că nu se mai poate pune în discuție la acest moment interdicția de a ocupa o funcție publică, deoarece a fost tranșată în mod definitiv de către instanțe anterior adoptării acestei Decizii.

Apărătorul pârâtului M. D. depune practică judiciară.

Curtea reține cauza în pronunțare pe excepțiile invocate prin întâmpinările depuse, pe cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. 2 fraza a II a din Legea nr. 176/2010 și, în subsidiar, pe fondul cererii de chemare în judecată.

CURTEA,

Având nevoie de timp pentru a delibera, dar și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, va amâna pronunțarea, motiv pentru care,

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de 26.09.2014.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19.09.2014.

PREȘEDINTEGREFIER

G. A. F. M. H.

Dosar nr._

Î N C H E I E R E

Ședința publică de la data de 26.09.2014

CURTEA,

În aceeași compunere și având nevoie de timp pentru a delibera,

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de 10.10.2014.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.09.2014.

PREȘEDINTEGREFIER

G. A. F. M. H.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2685

Ședința publică de la data de 10.10.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - F. G. A.

GREFIER - H. M.

Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror E. I.

Pe rol pronunțarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE în contradictoriu cu pârâții A. E. PERMANENTĂ, B. E. CENTRAL și M. D., având ca obiect „anulare act administrativ”.

Dezbaterile părților au avut loc în ședința publică de la data de 19.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, Curtea a amânat pronunțarea la data de 26.09.2014, respectiv 10.10.2014, când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta Agenția Națională de Integritate, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. E. Permanentă, B. E. Central și M. D.:

- Anularea „pct. K, Numărul mandatelor atribuite fiecărei liste de candidați sau fiecărui candidat independent, nr. Crt. 6-D. M. (pag. 12)" din procesul verbal al Biroului E. Central din 29.05.2014 privind centralizarea voturilor și atribuirea mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European 25 mai 2014,

- Anularea „ pct. I – Lista membrilor aleși pentru Parlamentul European, nr. Crt. 28, D. M. – candidat independent (pag. 14),, din procesul verbal al Biroului E. Central din 29.05.2014 privind centralizarea voturilor si atribuirea mandatelor la alegerile pentru parlamentul European 25 mai 2014, publicat in Monitorul Oficial nr. 399 din 29.05.2014

- Anularea adresei Autorității Electorale Permanente nr. 7520/29.05.2014 și în consecință, obligarea Autorității Electorale Permanente la neacceptarea domnului M. D. pentru reprezentarea României în funcția de membru în Parlamentul European.

În motivarea acțiunii sale, reclamanta arată că refuzul Autorității Electorale Permanente de a da curs solicitării formulate de Agenția Națională de Integritate de a emite actul de neacceptare a candidaturii lui M. D., respectiv de efectuare a demersurilor necesare către Parlamentul European prin structurile de specialitate cu privire la nevalidarea mandatului de membru al Parlamentului European al domnului M. D. este asimilat actului administrativ și în consecință, cenzurabil în instanța de contencios administrativ.

A. E. Permanentă este o instituție administrativă autonomă fundamentală a statului român care urmărește organizarea și desfășurarea operațiunilor electorale, în scopul asigurării condițiilor corespunzătoare de exercitare a drepturilor electorale, a egalității de șanse în competiția politică, a transparenței în finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale.

Prin prisma acestei prevederi legale, A. E. Permanentă este obligată la efectuarea unor operațiuni administrative in materia controlului aplicării legislației specifice, în exercitarea sarcinilor stabilite prin art.9 din Legea nr. 33/2007, prin coroborare inclusiv cu legislația în materia incompatibilităților, respectiv Legea nr. 161/2003 si Legea nr. 176/2010.

Legea nr. 33/2007 consacră Autorității Electorale prerogative privitoare la notificarea Parlamentului European, respectiv acceptarea candidaților aleși în Parlamentul European, prin urmare prerogative de putere publică.

Acceptarea emisă de A. E. Permanentă este un act producător de efecte juridice în baza Legii nr.33/2007, cu modificările și completările ulterioare și reprezintă formalitatea necesară acceptării

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin (2) din Hotărârea nr. 2 din 19 martie 2007 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Autorității Electorale Permanente, A. E. Permanentă exercită atribuții:

,,e) de control, prin care se realizează verificarea respectării legii și aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege, unde este cazul; "

Or în cazul de față, Agenția Națională de Integritate, în calitate de titular al competenței de a veghea la respectarea prevederilor legale în domeniul incompatibilităților și al conflictelor de interese a informat A. E. Permanentă despre faptul că M. D. se află sub interdicția dispozițiilor art. 25 din legea nr. 176/2010, solicitând Autorității exercitarea competențelor statuate de dispozițiile legale în vigoare.

În ceea ce privește interesul legitim al Agenției Naționale de Integritate, în formularea prezentei acțiuni, acesta decurge din dispozițiile Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

În conformitate cu dispozițiile art. 8 din actul normativ anterior menționat:

„ (1) Scopul Agenției este asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea declarațiilor de avere, a datelor și informațiilor privind averea, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităților și a conflictelor de interese potențiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art.1, pe perioada îndeplinirii funcțiilor și demnităților publice."

În conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 33/2007:

(4) Agenția Națională de Integritate constată cazurile de incompatibilitate între mandatul de parlamentar european și funcțiile prevăzute la alin. (1) și le comunică Autorității Electorale Permanente în termen de 15 zile de la constatare. //

(5) După caz, A. E. Permanentă notifică Parlamentului European cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 7 alin. (1) și (2) din Actul din 1976, în care se regăsesc membrii din România în Parlamentul European, sau constată, potrivit alin. (3), demisia persoanelor aflate în incompatibilitate.

(7) A. E. Permanentă îndeplinește formalitățile necesare acceptării candidaților declarați aleși în Parlamentul European.

(8) Cu excepția cazurilor prevăzute de alin. (3), constatarea încetării mandatului de parlamentar european se face conform Actului din 1976 și Regulamentului de procedură al Parlamentului European.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, menționăm că, în conformitate cu dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 - Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, la data de 28.05.2014 prin adresa nr. 8231 Agenția Națională de Integritate a notificat Autorității Electorale Permanente starea de incompatibilitate în care s-a aflat M. D. și a solicitat neacceptarea candidatului M. D. și Informarea Parlamentului European în vederea invalidării mandatului acestuia, având în vedere dispozițiile exprese ale art. 25 din Legea nr. 176/2010.

La data de 03.06.2014, A. E. Permanentă a formulat răspunsul nr. 7520 prin care a invocat lipsa de competență a acesteia, răspuns considerat de reclamant ca find circumscris dispozițiilor art. 2 alin (2) din Legea nr. 554/2004: „ Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Actul emis de A. E. Permanentă este de natură sa vatăme un drept recunoscut de lege sau un interes legitim, având în vedere decizia acestei instituții de acceptare a unui candidat care se află sub incidența dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 176/2010, respectiv de a ocupa o funcție publică care face obiectul acesteia.

Interesul vătămat este interesul public privind exercitarea unei funcții publice cu respectarea normelor legale privind integritatea, interes pe care Agenția Națională de Integritate are obligația legală de a-l proteja, obligație care decurge din cea de a doua condiționalitate a Mecanismului de Cooperare și Verificare, instituit prin Decizia Comisiei Europene 2006/928/CE și din dispozițiile Legii nr. 176/2010.

Prin Raportul privind progresele realizate în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare, remis opiniei publice in iulie 2011, Comisia Europeană a recomandat României „să demonstreze existenta unor rezultate pozitive în ceea ce privește pronunțarea de sancțiuni prin care să se dea curs hotărârilor Agenției Naționale de Integritate”, subliniind că „reacțiile insuficiente ale autorităților administrative si judiciare la constatările și sesizările ANI subminează eficiența întregului proces de consolidare a integrității administrației publice și limitează rezultatele activității ANI” fiind necesară „o reacție promptă și cuprinzătoare a autorităților administrative și judiciare pentru a asigura obținerea de rezultate de către sistemul de integritate în această

În fond, reclamanta arată că prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. nr.3104/2012 s-a constatat irevocabil faptul că domnul M. D. a încălcat regimul juridic privind incompatibilitățile în exercitarea funcției de senator în Parlamentul României.

Ulterior pronunțării înaltei Curți de Casație și Justiție, urmare a refuzului Senatului României de a duce la îndeplinire decizia anterior menționată, Consiliului Superior al Magistraturii a sesizat Curtea Constituțională a României care s-a pronunțat prin Decizia nr. 460 din 13 noiembrie 2013, în sensul că a constatat existenta unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, reprezentată de înalta Curte de Casație și Justiție pe de o parte, și autoritatea legiuitoare, reprezentată de Senatul României, pe de altă parte.

În substanța Deciziei Curții Constituționale s-a avut în vedere situația prezentată de Consiliul Superior al Magistraturii și faptul că, lipsirea de efecte a unei decizii a înaltei Curți de Casație și Justiție, poate conduce la un blocaj instituțional din perspectiva dispozițiilor constituționale ce consacră separația și echilibrul puterilor în stat și egalitatea în fața legii.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 176/2010, înalta Curte de Casație și Justiție a României, în punctul de vedere comunicat Curții Constituționale a României, a statuat următoarele:

„Art. 25 (1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta și dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni.

(2) Persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor alin. (1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. în cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.

(3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective."

Procedându-se, prin urmare, la o analizare tehnico-juridică a textului în discuție, se pot observa următoarele:, "„Dacă însă, în încercarea de a da un sens cât mai apropiat dispozițiilor art. 25 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 176/2010, de voința reala avuta de legiuitor la momentul adoptării lor, conținutul acestora este analizat și interpretat și dintr-o altă perspectivă decât cea strict literar-gramaticală, concluzia desprinsă poate fi total diferită de cea însușită de Comisia juridică de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului României, în sensul oferirii acestui text de lege a înțelesului juridic potrivit căruia, odată constatată definitiv existența unei stări de incompatibilitate, persoana în sarcina căreia această stare a fost stabilită decade din dreptul de a mai ocupa orice alta funcție de natura celei care a generat starea de incompatibilitate.

Or, având în vedere că potrivit principiilor generale ce guvernează știința dreptului, înțelesul unei norme legale se bazează pe raționamente de natură logico-juridică, de tip inductiv și deductiv, pe motivațiile sociale și istorice care au determinat adoptarea ei, pe determinarea locului pe care aceasta îl ocupă în întregul sistem de drept, cât și pe relația avută cu celelalte dispoziții care privesc, direct sau indirect, reglementarea acelorași realități juridice, credem că, pentru o corectă soluționare a problemei de față, se impune cu necesitate ca deslușirea sensului textului de lege în cauză să fie făcută cu depășirea limitelor unei interpretări strict literale, iar voința reală a legiuitorului să fie descoperită inclusiv prin aplicarea metodei logico-juridice, sistematico istorice și nu în ultimul rând teleologice de interpretare.

Astfel, procedând la o interpretare sistematico-istorică a dispozițiilor legale în cauză, reclamanta arată că se impun a fi făcute următoarele precizări:

Importanța reglementărilor în materia combaterii corupției și promovării integrității în sectorul public, în cadrul sistemului normativ național, este una bine cunoscută, aceste reglementări reprezentând nu doar un răspuns absolute necesar la o cerință reală a societății românești ci constituind și o component de bază a dialogului României cu partenerii săi europeni în cadrul procesului de evaluare a modului de îndeplinire a ^obligațiilor asumate de aceasta ca țară membră a Uniunii Europene (importanța reglementărilor de drept substanțial privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice a fost recunoscută, de altfel, chiar de Curtea Constituțională în deciziile sale - a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1412 din 16 decembrie 2008, publicata în M. Of. nr. 158 din_, sau Decizia nr. 1082 din 8 septembrie 2009, publicata în M. Of. nr. 659 din_ - în care s-a statuat, printre altele, ca din rațiuni de prevenire a faptelor de corupție de către anumite categorii de personal, anume individualizat, legiuitorul este liber să instituie în sarcina acelui personal obligații suplimentare, tocmai în considerarea activității pe care acesta o desfășoară, activitate care este de o anumita natură și importanță).

În acest context, apreciem ca fiind deosebit de relevant faptul că una din cele patru condiționalități impuse României prin Mecanismul de Cooperare și Verificare (înființat în decembrie 2006, prin Decizia 2006/928 Comisiei Europene) se referea la înființarea, conform celor prevăzute, a unei Agenții pentru integritate cu responsabilități în domeniul verificării patrimoniului, al incompatibilităților și al conflictelor de interese potențiale precum și cu capacitatea de a adopta decizii obligatorii care să poată duce la aplicarea unor sancțiuni disuasive …………

Tot din perspectiva unei interpretări sistematice a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 176/2010 - așadar, din perspectiva raportării acestora la întregul ansamblu legislativ în materie - apreciem a fi deosebit de relevante argumentele prezentate de Consiliul Superior al Magistraturii în materialul de sesizare a Curții Constituționale, "( solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii a fost formulată urmare a refuzului Senatului României de a constata încetarea mandatului de senator al lui M. D., pe motivul incompatibilității constatate irevocabil de înalta Curte de Casație și Justiție) " în sensul că, întrucât principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese și al incompatibilităților în exercitarea funcțiilor publice sunt imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public, scopul normelor incidente este atât unul preventiv cât și unul sancționator pentru anumite activități desfășurate pe durata mandatului urmărindu-se ca în cazul funcțiilor eligibile să fie instituită interdicția dreptului de a ocupa o funcție care presupune un vot de încredere.

C. a permite o astfel de interpretare în care unei peroane constatate a fi în stare de incompatibilitate să i se aplice rigorile legale doar în condițiile în care aceasta ocupă și la momentul rămânerii definitive a constatării ANI, aceeași funcție cu cea care a generat starea de incompatibilitate, ar pune practic, la îndemâna celor vizați de legea nr. 176/2010, un procedeu extrem de simplu de ocolire a legii și mai ales de sustragere de la aplicabilitatea sancțiunilor institute de aceasta, în sensul că, prin realizarea unei rotiri periodice a funcțiilor elective în intervalul de timp necesar parcurgerii întregii proceduri prevăzute de lege pentru constatarea stării de incompatibilitate (și care de cele mai multe ori este destul de îndelungat, incluzând și etapa procedurilor desfășurate în fața instanțelor de judecată) subiecții de drept vizați de regimul juridic al incompatibilităților pot obține, cu destul de multa ușurință, o eludare a cadrului legal referitor la acest regim.

Nu în ultimul rând, tot din perspectiva aplicării metodei de interpretare logico-juridice, sunt deosebit de relevante argumentele aduse de Consiliul Superior al Magistraturii în ceea ce privește instituirea, prin interpretarea dată de Comisia Juridică a Senatului României, a unei situații juridice inechitabile si discriminatorii, cu încălcarea principiilor generale de drept si, mai ales, cu încălcarea principiului egalității în fața legii și a autorităților publice, consacrat de dispozițiile art. 16 din Legea Fundamentală.

Prin urmare, reclamanta achiesează poziției exprimate de CSM în sensul că, „ a admite că persoana care a ocupat o funcție eligibilă nu mai poate ocupa aceeași funcție, în sensul identității calităților (același tip de funcție în exercitarea căreia se află la momentul constatării stării de incompatibilitate), pe o perioada de 3 ani de la data încetării mandatului, dar poate ocupa o alta funcție eligibilă, iar persoana față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate și care nu ocupă o funcție eligibilă este decăzută din dreptul de a mai exercita același tip de funcție sau o altă funcție sau demnitate public - oricare ar fi aceasta, (cu excepția celor electorale), pe o perioadă de trei ani de la data eliberării din funcție, este în mod vădit contrar semnificației și destinației avute în vedere de Legiuitor, încălcând principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. "

Consecințele juridice a stării de incompatibilitate sunt două:

- încetarea exercitării funcției de senator, conform normelor legale și constituționalei art. 25 din Legea nr. 176/2010 și dispozițiile art.70 din Constituția României);

- și interdicția de a mai ocupa o funcție eligibilă pentru o perioadă de trei ani de la data rămânerii ca definitive a stării de incompatibilitate.

Dacă în ceea ce privește prima consecință, aceasta a fost realizată, cu efortul susținut al Agenției Naționale de Integritate, Înaltei de Casație și Justiție, Consiliului Superior al Magistraturii și a Curții Constituționale a României împotriva refuzului Senatului României de a constata încetarea de drept a mandatului, în ceea ce privește ce-a de a doua consecință, urmează a fi analizată solicitarea Agenției Naționale de Integritate de a admite acțiunea formulată de Agenția Națională de Integritate, să dispuneți cele solicitate prin prezenta acțiune.

A. E. Permanentă prin refuzul de a da curs solicitării ANI, respectiv, neacceptarea domnului M. D. pentru reprezentarea României în funcția de membru în Parlamentul European, printr-o conduită pasivă, contrară legii a îndeplinit un act de acceptare a unei persoane care ar urma să își exercite mandatul sub efectul unei interdicții care decurge în mod direct din încălcarea pe de o parte a unor dispoziții legale cu caracter imperativ, cum sunt normele privind integritatea în exercitarea funcției publice iar pe de altă parte din Decizia definitivă și irevocabilă a Instanței Supreme din România. Din perspectiva teleologică a aplicării in concreto a principiilor privind integritatea, reglementate și la nivel comunitar, considerăm că analiza ce urmează a fi făcută nu trebuie să se limiteze de plano doar la aspecte formale ci trebuie să se raporteze la aspecte ce țin de fondul integrității în exercitarea calității de membru în Parlamentul European.

În lumina celor prezentate anterior, la data depunerii candidaturii pentru funcția de membru în Parlamentul European, Agenția Națională de Integritate a efectuat diligente către B. E. Central pentru a respinge candidatura domnului M. D., aflat sub interdicția de a ocupa o funcție publică .

În acest sens, reclamanta arată că la 2 aprilie 2014 - B. E. Central respinge candidatura lui M. D., prin decizia nr. 27D/02.04.2014, motivând că "la momentul depunerii candidaturii, domnul M. D. se află în perioada de interdicție a ocupării unei funcții eligibile". Zece membri au votat pentru nevalidarea candidaturii lui M. D., dintre care cinci judecători ai înaltei Curți de Casație și Justiție.

La data de 2 aprilie 2014 M. D. contesta la Tribunalul București decizia Biroului E. Central de invalidare a candidaturii sale. Termen - 4 aprilie 2014, ora 13:00.

La data de 9 aprilie 2014, Curtea de Apel București respinge apelurile celor 5 persoane fizice motivat de lipsa calității procesuale a respectivelor personae; respinge apelurile formulate de către Agenția Națională de Integritate, N. Elenina, respective Ministerul Public ca neîntemeiate și menține ca legală și temeinică Sentința Civilă nr. 18/AE/05.04.2014 formulată în dosarul nr. 9/C/AEPE/2014 de către Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă.

Este important de subliniat faptul că instanța de judecată, respectiv Curtea de Apel București s-a pronunțat în ceea ce privește dreptul lui M. D. de a candida, și nu asupra validării mandatului acestuia de membru în Parlamentul European.

Astfel, în continuarea demersurilor anterior expuse, Agenția Națională de Integritate a solicitat Autorității Electorale Permanente și a transmis spre știință și Biroului E. Central, ulterior finalizării alegerilor pentru Parlamentul European, faptul că domnul M. D. este sub interdicția de 3 ani de a ocupa o funcție publică, care decurge din starea de incompatibilitate constatată prin decizie irevocabilă a haltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 176/2010.

A. E. Permanentă, ca urmare a solicitării Agenției Naționale de Integritate de a nu accepta candidatul M. D. în calitate de reprezentant al României în Parlamentul European, a transmis prin adresa 7520/29.05.2014 faptul că: autoritatea îndeplinește formalități necesare acceptării candidaților declarați aleși, pentru ca aceștia să poată participa la lucrările Parlamentului încă de la deschiderea primei ședințe de după alegeri."

În acest mod, A. E. Permanentă a refuzat în mod nejustificat să îndeplinească prerogativele instituite prin lege, de a analiza pe fond dacă un candidat declarat ales îndeplinește condițiile legale pentru acceptarea în Parlamentul European.

A accepta punctul de vedere al Autorității, anume acela că atribuțiile acesteia se rezumă doar la o analiză formală, de corespondență, ar însemna să lipsim de eficientă celelalte dispoziții legale în coroborare cu care se interpretează prerogativa statuată în dispozițiile art. 9 din Legea nr. 33/2007.

În acest sens prevederile art. 9 din Legea 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor în România pentru Parlamentul European stabilește:

(1) Fără a aduce atingere incompatibilităților prevăzute de Actul din 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, cu modificările ulterioare, calitatea de membru al Parlamentului European este incompatibilă cu calitatea de deputat sau senator în Parlamentul României, de membru al Guvernului României, cu funcțiile prevăzute la art. 81 și 82 din cartea I titlul IV cap. III secțiunea a 2-a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, sau cu funcții echivalente din statele membre ale Uniunii Europene.

(2) In termen de 30 de zile de la data validării rezultatului alegerilor pentru Parlamentul European, persoanele aflate în situația de incompatibilitate trebuie să opteze între mandatul de parlamentar european și funcția care generează incompatibilitatea, demisionând din una dintre aceste funcții.

(3) După expirarea termenului prevăzut la alin. (2), dacă apare sau continuă să existe un caz de incompatibilitate cu funcțiile prevăzute la art. 81 și 82 din cartea I titlul IV cap. III secțiunea a 2-a din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, persoanele aflate în incompatibilitate sunt considerate demisionate din funcția de parlamentar european. Demisia se constată prin hotărâre a Autorității Electorale Permanente, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se comunică Parlamentului European.

(7) A. E. Permanentă îndeplinește formalitățile necesare acceptării candidaților declarați aleși în Parlamentul European.

În conformitate cu art. 1 din Hotărârea nr. 2 din 19 martie 2007 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Autorității Electorale Permanente:

„(1) A. E. Permanentă, instituție publică administrativă autonomă, se organizează și funcționează potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) și art. 62 - 65 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modificarea și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, a Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 35 - 40 din Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale prezentului regulament.

Art. 2 din același act normativ instituie ca misiune a Autorității aceea de a asigura organizarea și desfășurarea alegerilor și a referendumurilor, cu respectarea Constituției, a legii și a standardelor internaționale în materie.

Pentru îndeplinirea misiunii, A. exercită și funcția de control care se realizează prin verificarea respectării legii și aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege, unde este cazul.

Din textul de lege anterior menționat rezultă cu evidență faptul că rolul Autorității nu se limitează la formalități de corespondență. în aceste condiții, este nejustificat refuzul Autorității de a da curs solicitării formulate de Agenția Națională de Integritate.

Mai mult, la art. 4 din actul normativ anterior menționat se A. are ca atribuție aplicarea unitară a dispozițiilor legale în domeniul său de activitate;

În conformitate cu prevederile art. 4 alin. 4 din Regulamentul Parlamentului European: în cazul în care autoritatea competentă dintr-un stat membru notifică Președintelui încetarea mandatului unui deputat în Parlamentul European în conformitate cu dispozițiile de drept intern ale statului membru în cauză, fie din motive de incompatibilitate, în conformitate cu dispozițiile articolului 7 alineatul (3) din Actul din 20 septembrie 1976, fie ca urmare a invalidării mandatului în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din același act. Președintele informează Parlamentul cu privire ia încetarea mandatului la data comunicată de către statul membru și invită statul membru respectiv să ia măsuri pentru ocuparea locului vacant în cel mai scurt timp.

Or în condițiile în care Legea nr. 33/2007 se completează cu dispozițiile legii nr. 161/2003, act normativ încălcat de candidatul D. M., și se aplică prin coroborare cu legislația în domeniul integrității în exercitarea funcțiilor publice, A. E. Permanentă avea obligația de a duce la îndeplinire solicitarea Agenției Naționale de Integritate, cu respectarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 176/2010.

În conformitate cu art. 13 alin 3 al Actului din 20 septembrie 1976, în urma alegerilor pentru Parlamentul European din anul 2014, în cazul în care legislația unui stat membru prevede explicit retragerea mandatului unui membru al Parlamentului European, mandatul acestuia se încheie în conformitate cu dispozițiile legale.

În acest caz, Autoritățile naționale competente informează Parlamentul European cu privire la aceasta, prin competentele conferite de legislația naționala.

Agenția Naționala de Integritate a solicitat Autorității Electorale Permanente: - neacceptarea candidatului M. D. în calitate de reprezentant în Parlamentul European,

- după caz, efectuarea demersurilor necesare pentru o informare emisă de către Parlamentul European prin structurile de specialitate cu privire la invalidarea mandatului de membru al Parlamentului European al domnului M. D., în condițiile în care acesta se află sub interdicția de a ocupa o funcție publică eligibilă conform art. 25 din Legea nr. 176/2010, prin raportare la aplicarea dispozițiilor Actului din Septembrie 1976 referitor la alegerea membrilor in Parlamentul European, unde sunt prevăzute cazurile de invalidare a mandatelor prin luarea în considerare a reglementărilor comunitare și naționale cu privire la regimul incompatibilităților.

Răspunsul Autorității a fost în sensul de a refuza analiza pe fond a solicitării, cu consecința neacceptării candidatului D. M., susținând că nu are această competență, rolul acești autorități fiind unul de îndeplinire a unor formalități.

Mai mult, recomandarea Autorității a fost aceea ca Agenția Națională de Integritate să facă diligentele necesare, respectiv de sesizare Parlamentul European despre faptul ca domnul M. D. s-a aflat în stare de incompatibilitate confirmata prin Decizia înaltei Curți de Casație si Justiție nr.3104/2012, fiind sub interdicția prevăzută de art. 25 din Legea nr. 176/2010 de a mai ocupa o funcție publică.

M. D. se afla sub interdicția expresă prevăzută de lege pentru a ocupa o funcție eligibilă, cum este funcția de membru în Parlamentul European, mandatul de senator al acestuia, tot o funcție eligibilă încetând de drept prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a stabilit starea de incompatibilitate, și pe cale de consecința nu îndeplinește o condiție de fond pentru a putea fi validat pentru exercitarea funcției de membru în Parlamentul European.

În concluzie, reclamanta solicită admiterea acțiunii sale, astfel cum a fost formulată.

În drept, reclamanta s-a prevalat de dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, Legea nr. 33/2007 republicată privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, Legea nr. 134/2010 Republicată, privind Codul de procedură civilă

În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea dovezii cu înscrisuri.

A. E. Permanentă a depus întâmpinare, prin care a solicitat:

1. Respingerea acțiunii ca inadmisibilă în ceea ce privește primele două capete ale cererii de chemare în judecată, respectiv:

- „Anularea pct. K, Numărul mandatelor atribuie fiecărei liste de candidați sau fiecărui candidat independent, nr. crt.6 - D. M. din Procesul verbal al Biroului E. Central din 29.05.2014 privind centralizarea voturilor și atribuirea mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European 25 mai 2014 publicat în Monitorul Oficial nr. 399 din 29.05.2014";

-„Anularea pct. I - Lista membrilor aleși pentru Parlamentul European, nr. Crt. 28, Diaconii M. — candidat independent (pag. 14) din Procesul verbal al Biroului E. Central din 29.05.2014 privind centralizarea voturilor și atribuirea mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European 25 mai 2014, publicat în Monitorul Oficial nr. 399 din 29.05.2014".

2. Respingerea acțiunii ca neîntemeiată în ceea ce privește ultimul capăt al cererii, respectiv “Anularea adresei Autorității Electorale Permanente nr. 7520/29.05.2014 prin care s-a formulat răspuns la solicitarea Agenției Naționale de Integritate privind „neacceptarea candidatului M. D. în calitate de reprezentat în Parlamentul European" de către A. E. Permanentă”.

În ceea ce privește anularea în parte a Procesului-verbal privind centralizarea voturilor și atribuirea mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European - 25 mai 2014, emis de B. E. Central și publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 399 din 29 mai 2014, pârâta arată că Procesul verbal privind centralizarea voturilor și atribuirea mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European - 25 mai 2014 a fost întocmit în temeiul prevederilor art. 52 alin. (1) - (4) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, respectând modelul stabilit prin Hotărârea Guvernului României nr. 262 din 09 aprilie 2014 privind stabilirea modelelor proceselor-verbale de consemnare și centralizare a rezultatelor votării la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2014.

Poziția 6 a punctului „K" atacată în acțiunea formulată de Agenția Națională de Integritate se referă la numărul de mandate atribuite candidatului independent M. D.. Atribuirea mandatelor a fost făcută de către B. E. Central potrivit art. 51 alin. (2) din Legea 33/2007, care prevede „Candidaților independenți li se pot atribui mandate dacă au obținut, fiecare în parte, un număr de voturi valabil exprimate cel puțin egal cu coeficientul electoral național. Coeficientul electoral național reprezintă partea întreagă a raportului dintre numărul total de voturi valabil exprimate și numărul de mandate de parlamentari europeni ce revin României".

Numărul de voturi valabil exprimate pentru candidatul independent D. M. la alegerile pentru Parlamentul European - 25 mai 2014, stabilit în urma centralizării de către B. E. Central a rezultatelor alegerilor a fost de_ dintr-un total de_ voturi, candidatului independent fiindu-i repartizat un mandat potrivit prevederilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 33/2007.

La pct. I din același Proces verbal se află „Lista membrilor aleși pentru Parlamentul European" poziția 28 fiind a candidatului independent D. M., poziție contestată de Agenția Națională de Integritate.

Arată pârâta că toate aceste operațiuni electorale sunt în exclusiva competență a Biroului E. Central, organism constituit în temeiul art. 24 din Legea nr. 33/2007 și care își încetează activitatea la 48 de ore de la publicarea rezultatelor alegerilor în Monitorul Oficial al României.

În lumina celor expuse putem discuta de o excepție a lipsei calității procesuale pasive a Autorității Electorale Permanente în ceea ce privește operațiunile electorale privind numărarea voturilor și constatarea rezultatului alegerilor respectiv de lipsa calității procesuale active a Agenției Naționale de Integritate, întrucât rezultatele finale ale scrutinului din 25 mai 2014 publicate în M.Of. nr. 399/2014 pot suferi modificări în urma renumărării voturilor ca urmare a unei cereri de anulare a alegerilor pentru fraudă electorală care poate fi făcută numai de partidele politice, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțelor politice sau electorale care au participat la alegeri precum și candidații independenți.

În plus, aceste cereri de anulare a alegerilor sunt supuse unor condiții de admisibilitate stabilite în mod expres de art. 25 alin. 3 din Legea 33/2007, care trebuie temeinic motivate și însoțite de dovezile pe care se întemeiază, lipsa probelor atrăgând respingerea lor.

Or, în cazul în care B. E. Central ar fi constatat existența unei fraude electorale sau că stabilirea rezultatului alegerilor a avut loc prin fraude de natură să modifice atribuirea mandatelor putea dispune repetarea scrutinului și implicit modificarea Procesului verbal privind centralizarea voturilor.

În cazul de față, Agenția Națională de Integritate nu vorbește de o fraudă electorală și nu motivează în niciun fel solicitarea anulării punctelor „K" poziția 6 și „I" poziția 28.

În ceea ce privește admiterea sau nu a candidaturii independentului D. M. aceasta a făcut obiectul analizei Biroului E. Central care prin Decizia nr. 27D/02.04.2014 a respins candidatura independentă a domnului M. D. luând în considerare raportul Agenției Naționale de Integritate nr. 5034/G/II/2011 privind starea de incompatibilitate în care s-a aflat domnul M. D. ca urmare a exercitării concomitente a demnității de senator în Parlamentul României și funcției de director-manager al Teatrului „CI. Nottara" precum și a Deciziei nr. 3104/2012 irevocabilă a înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Sentința civilă nr. 18 AE/05.04.2014, Tribunalul București a admis contestația la Decizia nr. 27D/02.04.2014 a Biroului E. Central, respectiv a admis candidatura independentă a domnului M. D., apelurile declarate ulterior fiind respinse prin Decizia nr. 135A din 09.04.2014 a Curții de Apel București. In consecință, prin Procesul verbal nr. 503/C/16.04.2014 B. E. Central a constatat rămânerea definitivă a candidaturii domnului M. D. la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2014.

În ceea ce privește admisibilitatea cererii formulate de Agenția Națională de Integritate, pârâta arată că nu a fost indicat vreun act administrativ care să vatăme un drept sau interes legitim al Agenției Naționale de Integritate, nu a fost înaintată vreo plângere prealabilă potrivit Legii nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, ci în situația de față vorbim de un răspuns al Autorității Electorale Permanente prin care pârâta a arătat care sunt prerogativele prevăzute de dispozițiile art. 9 alin. (7) din Legea nr. 33/2007, în sensul că A. E. Permanentă comunică Parlamentului European lista deputaților aleși ca membri din România în Parlamentul European.

Asimilarea răspunsului Autorității Electorale Permanente nr. 7520 din 29.05.2014 cu un act administrativ prin care s-a refuzat emiterea unui act de neacceptare a candidaturii lui M. D., nu este corectă pentru următoarele considerente:

A. E. Permanentă nu are potrivit prevederilor legale, atribuția de acceptare sau neacceptare a unui candidat declarat ales în Parlamentul European ci înaintează practic organismului menționat rezultatul scrutinului consemnat în Procesul verbal privind centralizarea voturilor și atribuirea mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European, proces verbal adus la cunoștința publică prin publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României în data de 29.05.2014.

Potrivit art. 25 lit. j alin. (4) din Legea nr. 33/2007 „... B. E. Central validează alegerile și asigură publicarea rezultatului acestora în Monitorul Oficial al României, Partea I", iar potrivit art. 76 din aceeași lege „B. E. Central confirmă rezultatele sufragiului și asigură publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a rezultatelor alegerilor membrilor din România în Parlamentul European"

Astfel, așa cum rezultă din textele legale indicate validarea și confirmarea rezultatelor alegerilor este făcută de B. E. Central, care tot potrivit art. 25 lit. j. alin (4) teza a Il- a din Legea 33/2007, își încetează activitatea în termen de 48 de ore de la publicarea rezultatelor alegerilor. Publicarea rezultatelor încheie, potrivit art. 6 alin. (1) din aceeași lege procedura privind alegerile.

În ceea ce privește prevederile art. 9 alin. (7) din Legea nr. 33/2007, respectiv „A. E. Permanentă îndeplinește formalitățile necesare acceptării candidaților declarați admiși în Parlamentul European" așa după cum am precizat mai sus și în conformitate cu prevederile art. 3 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European: A. E. Permanentă comunică Parlamentului „... în cel mai scurt timp, numele deputaților aleși, pentru ca aceștia să poată participa la lucrările Parlamentului încă de Ia deschiderea primei ședințe de după alegeri".

La alineatul (2) din același Regulament de procedură al Parlamentului European se prevede că: „In cazul în care s-a stabilit, pe baza unor date verificabile și din surse accesibile publicului, că un deputat exercită o funcție incompatibilă cu calitatea de deputat în Parlamentul European, în sensul art. 7 alin. (1) și (2) din Actul din 20 septembrie 1976, Parlamentul constată, pe baza informațiilor furnizate de Președintele său, că locul este vacant".

După cum se poate observa și din alineatul următor Parlamentul European efectuează verificarea prerogativelor și statuează asupra validității fiecărui membru nou ales, precum și în privința eventualelor contestații în conformitate cu dispozițiile Actului din 20 septembrie 1976.

În aceste condiții se poate observa că nu A. E. Permanentă acceptă sau nu membri aleși pentru reprezentarea României în Parlamentul European, cum greșit se solicită de Agenția Națională de Integritate.

Este adevărat că potrivit art. 9 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 „Agenția Națională de Integritate constată cazurile de incompatibilitate între mandatul de parlamentar european și funcțiile prevăzute la alin. (1) și le comunică Autorității Electorale Permanente în termen de 15 zile de la constatare" . însă, așa după cum se observă din cuprinsul textului citat vorbim despre „mandatul de parlamentar european" ori, în situația de față, solicitarea Agenției Naționale de Integritate survine înainte de validarea mandatelor de către Parlamentul European și nu evidențiază o altă stare de fapt cu privire la candidatul M. D..

Astfel, aspectele indicate cu privire la acceptarea candidaturii constituie autoritate de lucru judecat potrivit Deciziei nr. 135A din 09.04.2014 a Curții de Apel București și respectiv Procesului verbal nr. 503/C/l6.04.2014 al Biroului E. Central privind constatarea rămânerii definitive a candidaturilor la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2014.

În sensul celor arătate a fost întocmit răspunsul Autorității Electorale Permanente nr. 7520/29.05.2014 fiind indicat faptul că potrivit prevederilor art. 12 din Actul din 20 septembrie 1976 și ale art. 3 alin. (3) și (4) din Regulamentul de procedură al Parlamentul European, Agenția Națională de Integritate, în calitate de titular al competenței de a veghea la respectarea prevederilor legale în domeniul incompatibilităților și al conflictelor de interese, poate înainta Parlamentului European o eventuală contestație.

În opinia pârâtei, indicarea posibilității legale în vederea perfectării unei situații distincte nu constituie un refuz așa cum eronat se susține în acțiunea formulată de Agenția Națională de Integritate, cât timp nu există temei legal pentru solicitarea adresată Autorității Electorale Permanente nici cu privire la neacceptarea candidatului M. D. și nici cu privire la informarea Parlamentului European pentru o invalidare a unui mandat care nu a fost validat.

În raport cu cele prezentate, pârâta solicită respingerea acțiunii reclamantei.

A depus întâmpinare și pârâtul D. M., solicitând respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către Agenția Națională de Integritate.

Prin întâmpinarea sa, pârâtul afirmă că acțiunea reclamantei este inadmisibilă în raport de legislația specială incidență în materia alegerilor europarlamentare, respectiv Legea nr.33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European (în continuare „Legea nr.33/2007") dar și în raport de Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrative (în continuare „Legea nr.554/2004") cu consecința necompetenței materiale a Curții de Apel București - Secția C. Administrativ și Fiscal.

De asemenea, pârâtul invocă excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de interes a acțiunii și a lipsei de obiect și faptul că demersul reclamantei încalcă autoritatea de lucru judecat.

Referitor la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, pârâtul arată că legislația specială incidență în materia alegerilor europarlamentare, respectiv Legea nr.33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European) care nu prevede o astfel de cale de atac. Demersul A.N.I. reprezintă în esență o contestație circumscrisă atribuțiilor Autorității Electorale Permanente cu privire la procedura electorală privind alegerea și desemnarea membrilor României în Parlamentul European, reglementată pe larg prin Legea nr.33/2007.

Contextul litigios în care se plasează prezentul dosar nu poate fi decât unul unitar, respectiv cel al derulării litigiilor electorale cu privire la care sunt aplicabile exclusiv prevederile legii speciale.

Astfel, Legea nr.33/2007 are regim special și deci aplicabilitate prioritară cât privește posibilitatea și modalitatea de contestare a dispozițiilor sau/și a manifestărilor autorităților publice și a entităților implicate în procesul electoral, inclusiv deci cât privește modalitatea în care B. E. Central și A. E. Permanentă își îndeplinesc atribuțiile alocate în cadrul acestei proceduri, prin legea specială.

Cu referire la primele două puncte din petitul acțiunii, respectiv anularea anumitor mențiuni din conținutul Procesului verbal al Biroului E. Central din 29.05.2014 privind centralizarea voturilor și atribuirea mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European 25 mai 2014 (în continuare denumit Procesul verbal), pârâta afirmă că Legea prevede o singură modalitate în care rezultatul votului, reflectat în Procesul verbal poate fi contestat, respectiv cererea de anulare a alegerilor pentru fraudă electorala (art.25 alin.3 și alin.4 din Legea nr.33/2007), reglementând totodată și procedura specifică unei atare contestații, adaptate caracterului special și urgent ce caracterizează derularea procesului electoral.

Or, în măsura în care rezultatele alegerilor se definitivează, Procesul verbal al Biroului E. Central întocmit în baza rezultatelor definitive, în lipsa unei prevederi legale speciale nu poate fi atacat nici total și nici parțial în fața instanțelor de judecată, acesta constituind doar un act operațional administrativ integrat procesului electoral.

Referitor la capătul al treilea de cerere, pârâta arată că în raport de dispozițiile art.9 și art.65 alin.5 din Legea nr.33/2007, A. E. Permanentă îndeplinește strict atribuții operativ - formale legate de procesul electoral, limitate în etapa avută în vedere de A.N.I. la notificarea transmisă către Parlamentul European a numelor membrilor aleși în cadrul scrutinului, astfel încât aceștia să poată participa la lucrările Parlamentului.

O atare notificare/adresă emisă de către A. E. Permanentă nu poate forma obiect de contestare în fața instanțelor de judecată, întrucât legea specială nu reglementează o astfel de posibilitate.

Pe de altă parte, dacă avem în vedere solicitarea A.N.I. de a dispune obligarea Autorității Electorale Permanente la neacceptarea domnului M. Diaconii pentru reprezentarea României în funcția de membru în Parlamentul European, pârâtul arată că A. E. Permanentă nu are competența de a emite acte în sensul acceptării sau neacceptării unui reprezentant ales, în calitate de reprezentant al României în Parlamentul European, astfel cum insinuos încearcă A.N.I. să inoveze prin adăugarea la Legea nr.33/2007. D. urmare, nici instanțele de judecată nu ar putea să oblige A. E. Permanentă să emită un asemenea act, un atare demers fiind de altfel în contradicție evidentă cu opțiunea electorală exprimată în cadrul alegerilor desfășurate la data de 25 mai 2014.

Atribuția Autorității Electorale Permanente se limitează la a notifica Parlamentului European rezultatele alegerilor, în sensul notificării candidaților aleși în cadrul alegerilor naționale și cărora B. E. Central le-a atribuit ca rezultat al alegerilor, mandatul de europarlamentar.

Consecința caracterului inadmisibil al cererii de chemare în judecată pe considerentul că actele ce formează obiectul litigiului nu sunt acte administrative, o constituie constatarea necompetenței materiale a Curții de Apel București de a soluționa prezentul dosar.

Cu referire la capătul trei din petitul acțiunii, A.N.I. arată că în susținerea admisibilității acțiunii și a calificării acesteia ca fiind de contencios administrativ, se prevalează de dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, privind refuzul nejustificat.

Astfel, este invocat pretinsul refuz nejustificat al Autorității Electorale Permanente de a soluționa solicitarea A.N.I. de neacceptare a candidaturii dlui M. D. pentru reprezentarea României în funcția de membru în Parlamentul European, solicitare transmisă prin Adresa nr.8231/28.05.2014.

Arată pârâtul că A. E. Permanentă a soluționat solicitarea A.N.I. prin emiterea Adresei nr.7520/29.05.2014. Astfel, este evident faptul că nu suntem în ipoteza refuzului nejustificat ca act administrativ asimilat, cum greșit invocă și susține A.N.I. în fundamentarea cererii de chemare în judecată. Constituie refuz nejustificat asimilabil unui act administrativ, exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane (art.2 alin.i lit.i din Legea nr.554/2004). Or, faptul că A. E. Permanentă, în mod legitim și fără exces de putere, a soluționat solicitarea A.N.I. în alt sens decât cel urmărit de către A.N.I., nu poate fi calificat în virtutea art.2 alin.2 din Legea contenciosului administrativ, refuzului nejustificat asimilat actului administrativ.

Lipsa calității procesuale pasive a Biroului E. Central.

B. E. Central, parte intimată în prezenta cauză, s-a constituit ca entitate tară personalitate juridică, ca organism cu atribuții administrative - operaționale în organizarea desfășurării alegerilor europarlamentare din 25 mai 2014, activitatea sa încetând în termen de 48 de ore de la publicarea rezultatelor alegerilor în Monitorul Oficial (art.25 alin.4 din Legea nr.33/2007).

Scopul constituirii Biroului E. Central îl reprezintă organizarea și desfășurarea operațiunilor specifice perioadei electorale, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 21 alin.(i) din Legea nr.33/2007, iar constituirea sa se realizează prin întocmirea unui proces-verbal, ca act de învestire, fără a parcurge formalitățile de dobândire a personalității juridice, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 24 alin.(5) din Legea nr. 33/2007.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a acțiunii, pârâtul arată că Legea nr.554/2004 condiționează calitatea procesuală activă de existența în persoana petentului a unei vătămări provocate prin emiterea actului administrativ sau de existența unui interes legitim care să susțină solicitările ce formează obiectul cererii de chemare în judecată.

În contextul prezentului dosar, A.N.I. și-ar putea justifica demersul cel mult prin invocarea unui interes public, general, însă este greu de susținut că A.N.I. susține un interes public general în prezenta cauză, atâta vreme cât demersul său reprezintă în mod evident o subminare a voinței electoratului roman și prin aceasta o sfidare a interesul public explicit exprimat în cadrul alegerilor din 25 mai 2014, cu consecința negării valorilor democrației autentice ce se sprijină în mod esențial pe garantarea dreptului de a alege liber, iar alegerile electoratului să fie respectate.

Lipsa interesului legitim, din perspectiva Legii nr.554/2004 are ca și consecință implicită lipsa calității procesuale active a A.N.I. în prezenta cauză.

Potrivit dispozițiilor art. (3) din Legea 176/2010 .Activitatea de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute la alin. (1) si (2) se desfășoară în cadrul Agenției Naționale de Integritate, înființată prin Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, republicată, denumită în continuare Agenția. Pentru președintele și vicepreședintele Agenției, precum și pentru personalul acesteia, activitatea de evaluare a averii, a intereselor și a incompatibilităților se desfășoară în cadrul Consiliului Național de Integritate".

Prin urmare, obiectul de activitate al ANI se raportează strict la evaluarea incompatibilității, iar în temeiul acestei reglementări, ANI a fost parte în procesul în care dl. M. D. a contestat Raportul de evaluare întocmit de această instituție, hotărârea privind starea de incompatibilitate rămânând definitivă și irevocabilă. Sub acest aspect, scopul activității A.N.I. și-a atins finalitatea

În obiectul de activitate al A.N.I. nu intră și prerogativa de a iniția cauze prin care să tindă de fapt la imixtiunea nelegitimă în procesul de definitivare a procedurilor de acceptare a reprezentanților aleși în Parlamentul European. O astfel de legitimare procesuală activă ar fi trebuit prevăzută expres de lege în favoarea ANI, ceea ce nu este statuat în nicio dispoziție legală.

În aceste condiții, A.N.I. nu întrunește cerințele pentru a li considerată persoană interesată, interesul său, raportat la obiectul de activitate, fiind afirmat în cadrul litigiului privind starea de incompatibilitate.

De asemenea, pârâtul arată că A. E. Permanentă a transmis către Parlamentul României notificarea privind alegerea dlui M. D., de către electoratul roman, în calitate de europarlamentar, astfel că acțiunea reclamantei este lipsită de obiect.

Pe fondul cauzei, pârâtul susține că acțiunea reclamantei încalcă dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului; încalcă dispozițiile art. 147 alin.(4) din Constituția României, republicată; încalcă dispozițiile art.25 alin.2 din Legea nr.176/2010 cu consecința încălcării principiului accesibilității și previzibilității legii și a principiului securității juridice.

În fapt, pârâtul afirmă că hotărârile judecătorești au confirmat dreptul lui M. D. de a candida pentru alegerile în cadrul Parlamentului European.

Cererea de chemare în judecată formulată de A.N.I. prezintă în mod voit trunchiat, inexact și denaturat cadrul legal și contextul litigios derulat și finalizat prin-multiple hotărâri judecătorești definitive, care au validat cu toată certitudinea faptul că dreptul pârâtului de a fi europarlamentar nu este afectat de interdicția (și nu incompatibilitatea cum greșit arată A.N.I.) prevăzută prin art.25 alin.2 teza II din Legea nr.176/2010.

Analiza instanțelor de judecată a cuprins atât observarea, interpretare și modalitatea de aplicare a art.25 alin.2 teza II din Legea nr.176/2010, cât și incidența Deciziei nr.3104/19.06.2012 pronunțată în Dosarul nr._, de către înalta Curte de Casație si Justiție a României, adică ambele motive de fond de care se prevalează din nou A.N.I. în încercarea subminării dreptului dlui M. D. de a fi ales și de a ocupa demnitatea de europarlamentar.

La data de 26 martie 2014, pârâtul D. M., în calitate de candidat independent, și-a depus candidatura în cadrul alegerilor 2014 pentru funcția de europarlamentar. În consecința depunerii candidaturii, instanțele de judecată au fost investite și s-au pronunțat definitiv și cu putere de lucru judecat atât cu privire la modul de interpretare al art.25 alin.2 teza a Il-a din Legea nr.176/2010, cât și la incidența Decizia ICCJ nr.3104/19.06.2012, cât privește situația dlui M. D., dispunând după cum urmează:

Prin contestația îndreptată împotriva candidaturii dlui M. D., înregistrată pe rolul Tribunalului București, petentul I. Zambra N. M. (Dosar nr.7/C/AEPE/2014) solicită respingerea candidaturii depuse de dl. M. D., contestația fiind pe fond întemeiată pe pretinsa incidență a art.25 alin.2 teza a Il-a din Legea nr.176/2010. Prin Sentința civilă nr. 6/AE/01.04.2014, pronunțată în soluționarea acestei contestații, Tribunalul București a stabilit:

„nu se poate reține că pârâtul M. D., în sarcina căruia nu s-a reținut nicio culpă, ar fi decăzut din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică, în sensul art.25 alin.2 din Legea nr.176/2010, iar hotărârea instanței de contencios administrativ (Decizia nr.3104/2012 a înaltei Curți) nu poate fi interpretată în acest sens, atâta timp cât prin aceasta nu s-a reținut săvârșirea unei abateri disciplinare în sarcina contestatorului recurent, chiar dacă Raportul de evaluare a rămas definitiv și irevocabil prin hotărârea judecătorească de confirmare a existenței stării de incompatibilitate"

„Pârâtul M. D. nu a fost decăzut, în condițiile legii, din dreptul de a fi ales, sau de a exercita o funcție sau o demnitate publică, iar menținerea Raportului de evaluare întocmit de A2V.7. prin hotărârea judecătorească de confirmare a existenței stării de incompatibilitate (Decizia nr.3104/2012 a înaltei Curți), nu poate fi interpretată „de plano", ca o decădere din dreptul de a fi ales, în condițiile în care instanțele au menționat expres, că pârâtul M. D. nu are nicio culpă privind menținerea stării de incompatibilitate".

Apelul Agenției Naționale de Integritate și al petentului I. Zambra N. M. împotriva Sentinței civile nr. 6/AE/01.04.2014 au fost respinse de către Curtea de Apel București, context în care statuările Tribunalului București au rămas definitive, având caracter de autoritate de lucru judecat.

În ciuda soluției pronunțării Sentinței civile nr. 6/AE/01.04.2014 de către Tribunalul București, a doua zi, prin Decizia nr.27DZ02.04.2014, B. E. Central a respins candidatura independentă a domnului M. D. la demnitatea de europarlamentar. Motivul invocat de către B. E. Central 1-a constituit aceeași pretinsa incidență a interdicției reglementate de art.25 alin.2 din Legea nr.176/2010, precum și pretinsa incidență a Deciziei nr.3104/2012 a înaltei Curți, respectiv exact aceleași aspecte invocate de către Agenția Națională de Integritate prin Adresa nr.8231/28.05.2014 înaintată Autorității Electorale Permanente și preluate în fundamentarea cererii de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar.

Decizia nr.27D/02.04.2014 emisă de B. E. Central a fost contestată de către dl. M. D., împrejurare ce a condus la reinvestirea în mod expres a instanțelor de judecată cu analizarea și stabilirea modului de interpretare a art.25 alin.2 din Legea nr.176/2010 și verificarea existenței/inexistenței vreunei interdicții și/sau incapacități legale de natură a afecta dreptul dlui M. D. de a candida în cadrul alegerilor și implicit de a ocupa demnitatea de membru în Parlamentul European.

Contestația a format obiectul Dosarului nr.9/C/AEPE/20i4, fiind admisă definitiv atât de către Tribunalul București cât și de către Curtea de Apel București.

Sentința tribunalului a rămas definitivă în urma pronunțării de către Curtea de Apel București a Deciziei civile nr. 135 A/09.04.2014, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de către Agenția Națională de Integritate.

Prin cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 09.04.2014 (Dosar nr.73/C/AEPE/20i4), petentul M. I. a formulat contestație împotriva candidaturii dlui M. D. la alegerile pentru Parlamentul European, invocând aceeași incidența a art.25 alin.2 teza a II-a din Legea nr.176/2010, precum și a Deciziei nr.3104/2012 a Înaltei Curți.

Prin Sentința civilă nr.33 AE din 10.04.2014, Tribunalul București a respins contestația dlui M. I., reținând următoarele:

„Decizia nr. 27D/02.04.2014 a Biroului E. Central a fost desființată prin sentința civilă nr. 18/AE/05.04.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. 9/C/AEPE/2014, prin care a fost admisă contestația formulată de contestatorul D. M. și a fost admisă candidatura independentă a acestuia la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2014.

Această sentință a rămas definitivă în urma respingerii apelurilor prin decizia pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă la data de 09.04.2014 în dosarul nr._ .

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că funcția eligibilă ocupată anterior de contestator a fost aceea de senator în Parlamentul României, iar candidatura sa nu vizează aceeași funcție eligibilă, ci o altă funcție eligibilă, respectiv aceea de parlamentar european, astfel că nu este incidență teza a H-a a dispozițiilor art. 25 alin. 2 din Legea nr. 176/2010, reținută de B. E. Central în decizia criticată.

În consecință, tribunalul constată că prin hotărâre judecătorească definitivă s-a reținut că starea de incompatibilitate în care s-a aflat fostul senator M. D., la care se referă și contestatorul din prezenta cauză, raportată la funcția pentru care acesta candidează în prezent, nu se circumscrie interdicției instituite de art. 25 alin. 2 teza a doua din Legea nr.176/2010, astfel că intimatul M. D. poate candida la alegerile pentru Parlamentul European din 2014.

În această situație, tribunalul reține că operează prezumția de lucru judecat reglementată de art. 431 alin. 2 Cod procedură civilă, chestiunea litigioasă invocată în prezenta contestație fiind dezlegată definitiv printr-o altă hotărâre, astfel că nu mai poate fi supusă unei noi analize".

Astfel, contextul pronunțării tuturor acestor hotărâri judecătorești, în mod unanim favorabile dlui M. D. și stabilind fără excepție inexistența vreunui impediment legal sau interdicție care să afecteze dreptul acestuia de a ocupa demnitatea de membru în Parlamentul European, a condus la acceptarea candidaturii sale în cadrul alegerilor din 25 mai 2014.

Deci, instanțele de judecată nu s-au pronunțat doar asupra dreptului acestuia de a candida, cum greșit susține A.N.I., din conținutul hotărârilor judecătorești pronunțate reieșind clar faptul că analiza instanțelor referitoare la existența vreunei interdicții legale de natură a a afecta candidatura acestuia a avut ca fundament analiza problemei de fond, respectiv existența dreptului fundamental al acestuia de a ocupa demnitatea de europarlamentar.

Prezentul demers al A.N.I., care, în ciuda hotărârilor judecătorești pronunțate, printr-un artificiu procedural nesusținut legal, vizează invalidarea mandatului deja obținut de către dl. M. D., reprezintă în primul rând o sfidare publică a voinței exprimate liber și democratic de către electoratul român, constituind de fapt o opoziție evidentă la exercitarea dreptului fundamental de a alege, un demers ce tinde la desființarea voinței electoratului român.

Pe de altă parte, abordarea incorectă a A.N.I. și modalitatea tendențioasă și de o evidentă rea credință de a prezenta situația juridică reală a mandatului de europarlamentar obținut în deplină legalitate de către dl. M. D., nu pot fi calificate decât un veritabil abuz de putere, depășind excesiv limitele manifestării într-un cadrul legitim a competențelor ce i-au fost atribuite prin legea specială, intervenția sa reprezentând atât o veritabilă imixtiune în prerogativele Autorității Electorale Permanente privind derularea formalitățile în vederea validării mandatelor de reprezentanți ai României în Parlamentul European, cât și o evidentă negare și contestare a unui drept fundamental instituit prin Constituția României și reglementările comunitare, respectiv dreptul dlui M. D. de a fi ales în Parlamentul European, confirmat irevocabil de către instanțele de judecată și validat de către alegători prin opțiunea exprimată în cadrul alegerilor europarlamentare desfășurate la data din 25 mai 2014.

Totodată, considerăm demersul Agenției Naționale de Integritate ca reprezentând o evidentă incitare la încălcarea hotărârilor judecătorești irevocabile pronunțate în opoziție inclusiv cu Agenția Națională de Integritate, prin care instanțele de judecată au stabilit în mod expres și irevocabil modul de interpretare și aplicare a art.25 din Legea nr.176/2010, confirmând inexistența vreunei interdicții legale de natură a afecta dreptul dlui M. D. de a fi ales și de a ocupa funcția de membru în Parlamentul European, în calitate de reprezentant al României.

În sensul considerentelor exprimate anterior stă realitatea juridică definită prin chiar art.25 din Legea nr.176/2010, analizată și confirmată de către instanțele de judecată în cadrul soluționării contestațiilor privind candidatura dlui M. D. la funcția de europarlamentar.

Față de situația de fapt prezentată și ansamblul argumentelor prezentate în întâmpinare, pârâtul solicită respingerea acțiunii reclamantei.

La 07.08.2014 reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând instanței ca, pe lângă cele trei capete de cerere arătate în acțiunea introductivă, să oblige A. E. Permanentă la emiterea unei notificări către Parlamentul European, prin care să fie modificată notificarea trimisă Parlamentului European la 11 iunie 2014 și prin care să fie înștiințat Parlamentul European cu privire la faptul că domnul M. D. nu îndeplinește condițiile necesare pentru a deține calitatea de membru al Parlamentului European, aflându-se în perioada de interdicție a ocupării unei funcții publice, potrivit art. 25 alin.(2) teza a doua din Legea nr.176/2010.

În motivare, reclamanta arată că cererea modificatoare este determinată, pe de o parte, de publicarea în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 418/2014 și pe de altă parte, de împrejurarea că instituția a primit, din partea Parlamentului European, adresa nr._ din 01.07.2014, înregistrată la ANI cu nr._ din 07.07.2014.

Cererea se întemeiază, în primul rând, pe împrejurarea că, în data de 30.07.2014, în Monitorul Oficial al României nr. 563/2014 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 418/2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.25 alin.(2) teza a doua și art.26 alin.(3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, a art.75 lit. b) din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali și a art.46 alin.(1) din Legea administrației publice locale nr.215/2001.

Potrivit art. 147 alin. 4 din Constituția României „Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.”

De asemenea, potrivit art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, „Deciziile, hotărârile și avizele Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor"

În aceste condiții, prevederile art. 25 alin.(2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative pot fi interpretate exclusiv în modalitatea stabilită potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 418/2014.

Potrivit Deciziei instanței de contencios constituțional, „Curtea Constituțională reține că, în cazul în care un text legal poate genera interpretări diferite, este obligată să intervină ori de câte ori acele interpretări generează încălcări ale prevederilor Legii fundamentale".

Analizând prevederile art. 25 alin.(2) din Legea nr.176/2010, Curtea Constituțională a arătat că „plecând de la premisa că intenția legiuitorului a fost aceea de a sancționa persoanele cu privire la care s-a constatat încălcarea regimului juridic privind incompatibilitățile sau conflictul de interese, fără a face vreo diferență între tipul funcțiilor elective deținute, Curtea constată că atribuirea pentru sintagma „aceeași funcție" a înțelesului unic de funcția care a generat starea de incompatibilitate sau conflict de interese este de natură să lipsească de eficacitate norma juridică respectivă, contrar spiritului Legii nr.176/2010”.

De asemenea, potrivit Curții Constituționale „a accepta interpretarea conform căreia unei persoane constatate a fi în stare de incompatibilitate sau conflict de interese îi este interzis să mai ocupe doar funcția care a generat starea de incompatibilitate sau conflictul de interese, putând, în schimb, ocupa orice altă funcție eligibilă, ar pune, practic, la îndemâna categoriilor de persoane vizate de Legea nr.176/2010 un procedeu extrem de simplu de eludare a legii și a aplicabilității sancțiunilor instituite de aceasta, aspect de neconceput într-un stat de drept.

În consecință, Decizia citată a statuat că „pentru a integra prevederile art. 25 alin.(2) teza a doua în litera și spiritul Legii nr.176/2010, astfel încât acestea să corespundă voinței reale avute de legiuitor la momentul adoptării lor, conținutul acestora trebuie interpretat în sensul că odată constatată definitiv existența unei stări de incompatibilitate sau conflict de interese, persoana în sarcina căreia această stare a fost stabilită decade din dreptul de a mai ocupa orice altă funcție eligibilă, prevăzută de art.1 din lege, pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului”.

Așa cum se observă, Decizia Curții Constituționale confirmă pe deplin interpretarea dată de instituția noastră, prevederilor art. 25 alin. 2 din Legea nr. 176/2010.

În plus, Decizia Curții Constituționale este general obligatorie, astfel că art. 25 alin.(2) din Legea nr.176/2010 nu poate fi susceptibil de o altă interpretare în afara celei date de instanța de contencios constituțional.

Mai mult, fiind o decizie cu rezervă de interpretare, Decizia Curții Constituționale nr. 418/2014 nu a dus la efectul prevăzut de art. 147 alin. 1 din Constituție. În acest caz nu se poate vorbi despre încetarea efectelor art. 25 alin.(2) din Legea nr.176/2010 la 45 de zile de la publicarea Deciziei Curții Constituționale și nici despre suspendarea de drept a respectivelor dispoziții pe durata acestui termen.

Efectul Deciziei Curții Constituționale nr. 418/2014 se manifestă prin instituirea caracterului obligatoriu al interpretării date de Curtea Constituțională prevederilor art. 25 alin.(2) din Legea nr. 176/2010. Acesta este, de altfel, rolul deciziilor prin care Curtea Constituțională impune acea interpretare a textului legal care este conformă cu principiile și prevederile Constituției.

Așa cum s-a arătat, „în lipsa posibilității de a adopta decizii interpretative, Curtea „ar abdica de la rolul său de garant al supremației Constituției, întrucât ar însemna să achieseze la posibilitatea înțelegerii textului contrar imperativului dispozițiilor constituționale"."

În concluzie, prevederea legală care a fost invocată prin cererea introductivă și care ar fi trebuit să fie aplicată de autoritățile pârâte nu a fost modificată, păstrându-și forma inițială, însă interpretarea ei nu poate contrazice considerentele si dispozitivul Deciziei Curții Constituționale nr. 418/2014.

Potrivit acestei Decizii, Curtea Constituțională „constată că prevederile art.25 alin (2) teza a doua din Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr.144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative sunt constituționale în măsura în care sintagma „aceeași funcție" se referă la toate funcțiile eligibile prevăzute de art.1 din aceeași lege".

Aceasta este și interpretarea pe care instituția noastră a dat-o art.25 alin.(2) teza a doua din Legea nr.176/2010 si pe care ar fi trebuit să o dea si autoritățile pârâte.

Mai mult, atât timp cât prevederea legală care a fost invocată prin cererea introductivă și care ar fi trebuit să fie aplicată de autoritățile pârâte nu a fost modificată, păstrându-și forma inițială nu s-ar putea susține că aceeași soluție legislativă, asupra căreia nu a fost operată nicio modificare, ar fi fost susceptibilă de două interpretări divergente, una valabilă înainte de apariția Deciziei Curții Constituționale, iar alta ulterioară Deciziei.

Odată ce prevederea legală nu a suferit nicio modificare, este evident că aceasta nu poate produce efecte contradictorii și nu poate admite interpretări diametral opuse.

Prevederea art.25 alin.(2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 este susceptibilă de o singură interpretare - indiferent de momentul aplicării ei - iar aceasta este cea stabilită prin Decizia Curții Constituționale nr. 418/2014.

Un alt motiv al cererii de modificare este împrejurarea că instituția reclamantă a primit, din partea Parlamentului European, adresa nr._ din 01.07.2014, înregistrată la ANI cu nr._ din 07.07.2014.

Potrivit acestui răspuns, orice modificare a listei ce cuprinde membrii Parlamentului European aleși în România poate fi operată exclusiv de A. E. Permanentă, pârâtă în prezenta cauză.

Potrivit răspunsului pe care Agenția Națională de Integritate 1-a primit de la Parlamentul European, notificarea Autorității Electorale Permanente din 11.06.2014 este actul oficial prin care au fost desemnați cei 32 de membri ai Parlamentului European aleși în România.

Din adresa Parlamentului European rezultă că actul administrativ care conferă calitatea de europarlamentar este notificarea emisă de A. E. Permanentă.

Având capacitatea de a conferi această calitate, notificarea emisă de A. E. Permanentă îndeplinește condițiile impuse de prevederile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care definesc actul administrativ ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

În consecință, potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, prin care este reglementat un contencios de plină jurisdicție, instanța are posibilitatea de a obliga A. E. Permanentă la emiterea unei noi notificări care să modifice notificarea inițială și care să stabilească faptul că domnul M. D. nu îndeplinește condițiile necesare pentru a deține calitatea de membru al Parlamentului European, aflându-se în perioada de interdicție a ocupării unei funcții publice, potrivit art.25 alin.(2) teza a doua din Legea nr.176/2010. în acest sens, înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că instanța de contencios administrativ „poate chiar să oblige autoritatea pârâtă să emită un act cu conținutul solicitat de reclamant, atunci când constată că sunt îndeplinite condițiile legii, iar nu doar să oblige autoritatea să reevalueze cererea care i-a fost adresată".

Pârâtul D. M. a depus întâmpinare la cererea modificatoare, reiterând excepțiile invocate față de cererea introductivă de instanță.

În ceea ce privește decizia Curții Constituționale nr.418/03.07.2014, precum și primirea Adresei nr._/01.07.2014 emisă de către Parlamentul European, pârâtul afirmă că niciunul dintre cele două documente nu este de natura a determina formularea petitului nou din conținutul Cererii modificatoare prin care A.N.I. solicită în esență obligarea Autorității Electorale Permanente la emiterea unei notificări de modificare a notificării din data de 11 iunie 2014.

În mod esențial, prin cererea modificatoare, sub pretextul unui nou petit, A.N.I. reia aceeași chestiune a interpretării art.25 alin.2 teza a H-a din Legea nr. 176/2010.

De menționat este faptul că instanțele de judecată au recunoscut dreptul pârâtului de a candida și de a ocupa funcția de europarlamentar, în cadrul litigiilor prin care în mod expres au fost investite cu aplicarea art.25 alin.2 teza II din Legea nr. 176/2010, soluționarea fiind rezultatul direct al demersului de interpretare al textelor de lege în discuție, prerogativă aparținând instanțelor judecătorești.

Privitor la Decizia Curții Constituționale nr.418/03.07.2014, în contextul hotărârilor judecătorești pronunțate, pârâtul arată că aplicabilitatea acesteia nu poate fi reținută în prezenta cauză spre a se constata inexistența dreptului domnului M. D. de a ocupa funcția de europarlamentar, fiind incidente o . prevederi constituționale și legale prohibitive.

Pe de o parte, în conformitate cu dispozițiile art.147 alin.4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale nu pot avea efect decât pentru viitor, iar pe de altă parte, prin analogie cu prevederile art.69 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (în continuare "Legea nr.24/2000"), efectele Deciziei nr.418/03.07.2014 nu pot aduce atingere drepturilor deja câștigate în instanță.

Art.69 alin.2 din Legea nr.24/2000 stabilește că Interpretarea legală intervenită potrivit alin. (1) poate confirma sau, după caz, infirma ori modifica interpretările judiciare, arbitrale sau administrative, adoptate până la acea dată, cu respectarea drepturilor câștigate.

În conformitate cu art.21 din Constituția României (1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. Este un principiu de drept ce implicit garantează securitatea drepturilor recunoscute de către instanțele de judecată.

În exercitarea dreptului fundamental al accesului liber la justiție, dl. M. D. s-a adresat instanțelor de judecată spre confirmarea și protejarea dreptului său de a candida pentru funcția de europarlamentar și evident pentru ocuparea ulterioară a unei atare funcții. Acest drept a fost recunoscut irevocabil de către instanțele de judecată.

Din această perspectivă, susținerea A.N.I. privind incidența în prezenta cauză a Deciziei nr. 418/03.07.2014 incită la încălcarea principiului constituțional privind securitatea drepturilor recunoscute de instanțele de judecată și câștigate irevocabil în cadrul unui litigiu, precum și la încălcarea interdicției legale de neafectare printr-o lege de interpretare, a drepturilor câștigate.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 15 din Constituție (1) Cetățenii beneficiază de drepturile si de libertățile consacrate prin Constituție si prin alte legi si au obligațiile prevăzute de acestea. (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Prin urmare, potrivit legii fundamentale singura excepție de la principiul neretroactivității o constituie legea penală sau contravențională mai favorabilă.

Astfel că, atât legile cât și deciziile Curții Constituționale nu pot produce efecte decât pentru viitor, în cazul legilor interpretative fiind în mod expres stabilit faptul că acestea nu pot afecta drepturile câștigate. Această ultimă calitate a deciziei Curții Constituționale de a produce efecte numai pentru viitor își găsește fundamentul în chiar principiul neretroactivității legii, conform căruia nu se poate aduce atingere drepturilor definitiv câștigate sau situațiilor juridice deja constituite. Consecințele înscrierii principiului neretroactivității în Constituție sunt reprezentate de asigurarea securității juridice și încrederii cetățenilor în sistemul de drept, blocând nesocotirea unor situații juridice rezolvate prin hotărâri judecătorești definitive, și reprezentând, totodată, o garanție fundamentală a drepturilor constituționale, îndeosebi a drepturilor și siguranței persoanei.

Întrucât specificul Deciziei nr.418/03.07.2014 îl constituie faptul că a fost pronunțată în interpretarea art.25 alin.2 teza II din Legea nr. 176/2010, Curtea Constituțională substituindu-se puterii legiuitoare, apreciază pârâtul că este pe deplin incident art.69 alin.2 care interzice aducerea vreunei atingeri drepturilor câștigate, prin interpretări aduse ulterior legii în raport de care au fost câștigate.

Față de totalitatea argumentelor pe larg expuse, pârâtul solicită respingerea petitului formulat prin cererea modificatoare.

Și pârâta A. E. Permanentă a depus întâmpinare la cererea de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care solicită respingerea cererii reclamantei. Pârâta arată că prin Notificarea nr. 8167 din 11.06.2014, A. E. Permanentă a comunicat Parlamentului European, în temeiul dispozițiilor art. 9 alin. (7) din Legea nr. 33/2007 și art. 3 alin. (1) din Regulamentul Parlamentului European, lista celor 32 de deputați aleși ca membrii din România în Parlamentul European la alegerile din 25 mai 2014, astfel cum este menționată aceasta în Procesul-verbal privind centralizarea voturilor și atribuirea mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European din 25 mai 2014, întocmit de B. E. Central la data de 29.05.2014 și publicat în Monitorul Oficial al României nr. 399, Partea I, din 29.05.2014.

Potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 3 alin. (1) din Regulamentul Parlamentului European, în urma alegerilor pentru Parlamentul European, autoritățile competente ale statelor membre comunică Parlamentului European, în cel mai scurt timp, numele deputaților aleși pentru ca aceștia să poată participa la lucrările Parlamentului încă de la deschiderea primei ședințe de după alegeri.

A. E. Permanentă este competentă, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 33/2007, să notifice Parlamentului European:

-lista membrilor din România pentru Parlamentul European, astfel cum este prevăzută aceasta în rezultatele oficiale ale alegerilor pentru Parlamentul European, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I,

-cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 7 alin. (1) și (2) din Actul din 1976, în care se regăsesc membrii din România în Parlamentul European,

-hotărârea prin care constată, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 33/2007, demisia persoanelor aflate în incompatibilitate.

Conform dispozițiilor art. 9 alin. (3) teza a II-a și alin. (4) din aceeași lege, A. E. Permanentă adoptă hotărârea prin care se constată demisia persoanelor aflate în incompatibilitate, ca urinare a comunicării cazurilor de incompatibilitate între mandatul de parlamentar european și funcțiile de deputat sau senator în Parlamentul României, de membru al Guvernului României sau funcțiile prevăzute la art. 81 și 82 din cartea I titlul IV cap. III secțiunea a 2-a din Legea nr. 161 /2003, constatate de Agenția Națională de Integritate.

Agenția Națională de Integritate nu a comunicat instituției niciun act juridic prin care s-a constatat incompatibilitatea dintre mandatul de parlamentar european, obținut de pârâtul M. D. în urma alegerilor pentru desemnarea membrilor din România în Parlamentul European din 25 mai 2014, și funcțiile de deputat sau senator în Parlamentul României, de membru al Guvernului României sau funcțiile prevăzute la art. 81 și 82 din cartea I titlul IV cap. III secțiunea a 2-a din Legea nr. 161/2003.

A. E. Permanentă nu are competența legală pentru a verifica dacă pârâtul M. D. îndeplinește condițiile necesare pentru a deține calitatea de membru din România în Parlamentul European.

În conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (3) din Regulamentul Parlamentului European, validarea mandatului fiecărui membru ales este de competența Parlamentului European, care se va pronunța în baza raportului unei comisii din cadrul acestuia, competentă pentru verificarea prerogativelor.

Prin urmare, instituția pârâtă nu are competența legală pentru a valida sau invalida mandatul unui candidat care a fost ales de către alegătorii din România pentru a exercita funcția de membru din România în Parlamentul European.

În consecință, pârâta solicită respingerea cererii reclamantei.

Prin cererea formulată la 19.09.2014 pârâtul D. M. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.25 alin.2 fraza a II-a din Legea nr.176/2010.

În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.

Soluționând cu prioritate excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinare instanța va respinge excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București Secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că obiectul principal al acțiunii de față, astfel cum a fost completată, vizează cenzurarea refuzului pârâtei A. E. Permanentă de a soluționa favorabil solicitarea reclamantei, în sensul obligării Autorității Electorale Permanente la neacceptarea domnului M. D. pentru reprezentarea României în funcția de membru în Parlamentul European și respectiv la emiterea unei notificări către Parlamentul European, prin care să fie modificată notificarea trimisă Parlamentului European la 11 iunie 2014 și prin care să fie înștiințat Parlamentul European cu privire la faptul că domnul M. D. nu îndeplinește condițiile necesare pentru a deține calitatea de membru al Parlamentului European.

În atare context cererile reclamantei se circumscriu acțiunii în contencios administrativ ce vizează cenzurarea refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, refuz asimilat actului administrativ unilateral prin dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004 și dată fiind calitatea autorităților pârâte de instituții publice de nivel central, competența materială de soluționare a acțiunii revine curții de apel în primă instanță, astfel cum prevede art.10 din Legea nr.554/2004.

Pentru aceleași considerente curtea va respinge ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de interes și excepția lipsei de obiect a acțiunii, reclamanta având calitate procesuală activă din moment ce se înfățișează ca titular al cererii adresate Autorității Electorale Permanente, soluționată nefavorabil.

Disputa cu privire la posibilitatea autorității reclamante de a invoca un interes legitim public nu poate fi tranșată în cadrul soluționării excepției lipsei de interes a acțiunii, fiind de subliniat că din perspectiva dispozițiilor art.1 din Legea nr.554/2004 dovada vătămării dreptului sau interesului legitim, public sau privat, invocat de subiectul de sezină, constituie o chestiune de fond și ca atare nu poate fi valorificată pe calea unei excepții procesuale.

În fine, neîntemeiată este și excepția lipsei de obiect a acțiunii, cât timp reclamanta contestă un act administrativ asimilat și solicită anularea parțială a procesului-verbal al B. din 29.05.2014 privind centralizarea voturilor și atribuirea mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European 25 mai 2014.

Curtea va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei B. E. Central, având în vedere că în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin (4) teza finală din Legea 33/2007 B. E. Central își încetează activitatea în termen de 48 de ore de la publicarea rezultatelor alegerilor, rezultate ce au fost publicate în Monitorul Oficial nr.399/29.05.2014.

În egală măsură, curtea va admite excepția de inadmisibilitate în ceea ce privește cererea de anulare parțială a procesului-verbal al B. din 29.05.2014 privind centralizarea voturilor și atribuirea mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European 25 mai 2014, pentru următoarele considerente:

Procesul verbal privind centralizarea voturilor și atribuirea mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European - 25 mai 2014 a fost întocmit în temeiul prevederilor art. 52 alin. (1) - (4) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, respectând modelul stabilit prin Hotărârea Guvernului României nr. 262 din 09 aprilie 2014 privind stabilirea modelelor proceselor-verbale de consemnare și centralizare a rezultatelor votării la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2014.

Astfel cum a arătat pârâta A. E. Permanentă, Legea nr.33/2007 prevede o singură modalitate în care rezultatul votului, reflectat în Procesul verbal poate fi contestat, respectiv cererea de anulare a alegerilor pentru fraudă electorala (art.25 alin.3 și alin.4 din Legea nr.33/2007), reglementând totodată și procedura specifică unei atare contestații, adaptate caracterului special și urgent ce caracterizează derularea procesului electoral.

În măsura în care rezultatele alegerilor se definitivează, procesul verbal al Biroului E. Central întocmit în baza rezultatelor definitive, în lipsa unei prevederi legale speciale, nu poate fi atacat nici total și nici parțial în fața instanțelor de judecată, astfel că acțiunea reclamantei se impune a fi respinsă ca inadmisibilă sub acest aspect.

În ceea ce privește cererea de anulare a adresei Autorității Electorale Permanente nr. 7520/29.05.2014 și în consecință, obligarea Autorității Electorale Permanente la neacceptarea pârâtului M. D. pentru reprezentarea României în funcția de membru în Parlamentul European precum și cererea referitoare la obligarea Autorității Electorale Permanente la emiterea unei notificări către Parlamentul European, prin care să fie modificată notificarea trimisă Parlamentului European la 11 iunie 2014 și prin care să fie înștiințat Parlamentul European cu privire la faptul că domnul M. D. nu îndeplinește condițiile necesare pentru a deține calitatea de membru al Parlamentului European, aflându-se în perioada de interdicție a ocupării unei funcții publice, potrivit art. 25 alin.(2) teza a doua din Legea nr.176/2010, curtea constată neîntemeiată acțiunea reclamantei, urmând a o respinge ca atare.

Pentru a hotărî astfel curtea constată, pe de o parte, că reclamanta repune în discuție dreptul pârâtului de a fi ales în funcția de europarlamentar, ca efect al interdicției prevăzute de art.25 din Legea nr.167/2010, și pe de altă parte că solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la neacceptarea pârâtului pentru reprezentarea României în funcția de membru în Parlamentul European precum și cererea referitoare la obligarea Autorității Electorale Permanente la emiterea unei notificări către Parlamentul European, prin care să fie modificată notificarea trimisă Parlamentului European la 11 iunie 2014, nu au temei legal.

În ceea ce privește primul aspect reținut anterior este de observat că îndeplinirea condițiilor de formă și de fond în persoana candidaților la funcția de europarlamentar este analizată prealabil desfășurării scrutinului, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.33/2007.

Potrivit dispozițiilor art.19 din Legea nr.33/2007, B. E. Central verifică îndeplinirea condițiilor de fond și de formă prevăzute de prezenta lege pentru candidaturi, și prin decizie, admite candidaturile care îndeplinesc aceste condiții sau respinge candidaturile care nu îndeplinesc condițiile legale.

Este evident că interdicția de ocupare a unei funcții sau demnități publice, ca o consecință a incompatibilității constatate în temeiul Legii nr.176/2010, reprezintă un impediment de fond față de dreptul de a fi ales, ce face obiectul analizei Biroului E. Central și practic un atare impediment a fost reținut în privința candidaturii pârâtului D. M., prin decizia de respingere a candidaturii sale, emisă de B. la data de 02.04.2014 sub nr.27D.

Or, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, contestația formulată de pârâtul D. M. împotriva deciziei de respingere a candidaturii a fost admisă de Tribunalul București Secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr.18 AE din data de 05.04.2014, în sensul desființării deciziei nr.27D/02.04.2014 și admiterii candidaturii independente a pârâtului la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2014.

Sentința civilă a devenit definitivă prin respingerea apelurilor declarate, conform deciziei civile nr.135 A pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III-a civilă și pentru cauze de minori și familie la data de 09.04.2014.

În fapt, s-a reținut prin hotărârile judecătorești anterior menționate, pronunțate în procesul în care a avut calitatea de parte și Agenția Națională de Integritate, că pârâtul M. D. are dreptul de a fi ales pentru Parlamentul European, constatare ce se bucură de puterea lucrului judecat, în conformitate cu prevederile art.431 alin.2 C.proc.civ.

Distincția propusă de reclamantă, în sensul că instanțele anterior menționate s-au pronunțat doar în privința dreptului pârâtului de a candida și nu asupra validării mandatului acestuia de membru în Parlamentul European este artificială, fiind de subliniat că ceea ce invocă reclamanta în prezenta cauză este exact neîndeplinirea de către pârât a tuturor condițiilor de fond pentru a candida la alegerile organizate pentru Parlamentul European.

Din perspectiva dispozițiilor Legii nr.33/2007 “validarea” privește exclusiv rezultatul și procedura de desfășurare a alegerilor și nu dreptul de a candida, condiție ce este analizată prealabil și nu mai poate fi discutată după întocmirea procesului verbal întocmit în conformitate cu dispozițiile art.20 alin.5 din Legea nr.33/2007, fiind de subliniat că acceptarea distincției propuse de reclamanta Agenția Națională de Integritate ar presupune o clară adăugare la lege, respectiv la prevederile art.20 din Legea nr.33/2007.

În fine, este de observat că în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Regulamentul de Procedură a Parlamentului European, validarea mandatului fiecărui membru ales este de competența Parlamentului European și nu de resortul autorităților naționale ale statelor în care au fost desfășurate alegerile.

Pentru considerentele mai sus arătate, din care rezultă că dreptul pârâtului D. M. de a fi ales în Parlamentul European a format obiectul verificărilor prevăzute de Legea nr.33/2007 și a fost consfințit definitiv, cu putere de lucru judecat, prin prin sentința civilă nr.18 AE din data de 05.04.2014, pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.135 A pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III-a civilă și pentru cauze de minori și familie, decizia Curții Constituționale nr.418/03.07.2014 nu constituie un argument pentru a repune în discuție eligibilitatea pârâtului pentru funcția de europarlamentar.

Astfel cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art.147 alin.4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, de la data publicării lor în Monitorul Oficial și au putere numai pentru viitor.

Or, la momentul publicării deciziei Curții Constituționale nr.418/03.07.2014 în Monitorul Oficial, litigiul ce a avut de obiect contestația formulată de pârâtul D. M. împotriva deciziei de respingere a candidaturii sale, emisă de B. la data de 02.04.2014 sub nr.27D, și în cadrul căruia a fost dedusă instanțelor disputa cu privire aplicabilitatea art.25 alin.2 teza a II-a din Legea nr.176/2010, era definitiv soluționat și este de notat că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.25 din Legea nr.176/2010, admisă prin decizia Curții Constituționale sus amintită, nu a fost ridicată în cadrul acelui litigiu.

Este de observat că potrivit art.509 pct.11 C.proc.civ. decizia de admitere a unei excepții de neconstituționalitate poate constitui motiv de revizuire, însă numai în condițiile în care, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții, condiții evident neîndeplinite în cauza de față.

Or, prezenta instanță reține că prin acțiunea de față reclamanta tinde la rediscutarea dreptului pârâtului D. M. de a fi ales în Parlamentul European, din perspectiva interpretării diferite a art.25 alin.2 teza a II-a date de Curtea Constituțională prin decizia nr.418/03.07.2014 față de interpretarea însușită de instanțele învestite cu contestația electorală, după că candidatura pârâtului a devenit definitivă și fără ca excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale ce au făcut obiectul controlului de constituționalitate să fi fost ridicată în litigul având de obiect contestația electorală.

Față de aceste considerente, curtea constată că răspunsul comunicat reclamantei la solicitarea adresată Autorității Electorale Permanente, în sensul neacceptării candidatului M. D. în calitate de reprezentant în Parlamentul European, nu constituie un refuz nejustificat, din moment ce A. E. Permanentă nu are competența de a statua cu privire la validitatea mandatului de europarlamentar ci transmite Parlamentului European lista membrilor din România pentru Parlamentul European, astfel cum este prevăzută aceasta în rezultatele oficiale ale alegerilor pentru Parlamentul European, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I; cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 7 alin. (1) și (2) din Actul din 1976, în care se regăsesc membrii din România în Parlamentul European; hotărârea prin care constată, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 33/2007, demisia persoanelor aflate în incompatibilitate.

Așadar, A. E. Permanentă notifică Parlamentului European rezultatul alegerilor și eventualele incompatibilități și după caz, hotărârea prin care constată demisia persoanelor aflate în incompatibilitate. A. E. Permanentă nu are căderea de a întreprinde o proprie analiză cu privire la îndeplinirea, de către candidatul ales, a dreptului de a fi ales(atribuție de resortul exclusiv al Biroului Electorul Central, cum s-a arătat anterior), astfel că emiterea unei notificări către Parlamentul European, în sensul dorit de către reclamantă și pentru motivele anterior arătate, respectiv înștiințarea Parlamentului European cu privire la faptul că domnul M. D. nu îndeplinește condițiile necesare pentru a deține calitatea de membru al Parlamentului European, ar reflecta o depășire evidentă a competențelor pârâtei și o încălcare gravă a prevederilor Legii nr.33/2007.

Nici adresa PE nr._ din 01.07.2014, înregistrată la ANI cu nr._ din 07.07.2014 nu constituie un argument pentru a susține argumentul reclamantei, în sensul că A. E. Permanentă este îndrituită să procedeze la o nouă analiză a îndeplinirii de către candidații declarați aleși în urma scrutinului, a cerințelor de fond și de formă prevăzute de Legea nr.33/2007 pentru candidatură.

Adresa sus menționată atestă faptul că notificarea emisă de A. E. Permanentă este considerată de către Parlamentul European înștiințarea oficială cu privire la rezultatele alegerilor și împrejurarea că A. E. Permanentă este singurul organism împuternicit să-l informeze pe Președintele Parlamentului European cu privire la lista membrilor aleși și cu privire la orice modificare a listei membrilor Parlamentului European aleși din România.

Ca atare, adresa sus menționată nu constituie un temei pentru a se reține în sarcina Autorității Electorale Permanente o competență pe care nu o are ci un punct de vedere ce reflectă, de altfel, conținutul prevederilor art.3 al Regulamentului de Procedură al Parlamentului European.

Față de aceste considerente instanța constată neîntemeiată acțiunea reclamantei, în ceea ce privește cererea de anulare a adresei Autorității Electorale Permanente nr. 7520/29.05.2014 precum și cererea de obligare a Autorității Electorale Permanente la emiterea unei notificări către Parlamentul European, prin care să fie modificată notificarea trimisă Parlamentului European la 11 iunie 2014 și prin care să fie înștiințat Parlamentul European cu privire la faptul că pârâtul M. D. nu îndeplinește condițiile necesare pentru a deține calitatea de membru al Parlamentului European.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția necompetenței materiale a instanței.

Admite excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului B. E. Central și respinge în consecință acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât.

Respinge excepția lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes a acțiunii, precum și a lipsei de obiect.

Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, cu sediul în București, .. 15, sector 1, în contradictoriu cu pârâții A. E. PERMANENTĂ, cu sediul în București, ., sector 3, B. E. CENTRAL, cu sediul în București, .. 28, sector 1 și M. D., cu domiciliul procesual ales la M. & Asociații în București, ., sector 1, în ceea ce privește cererea de anulare parțială a procesului-verbal al Biroului E. Central din 29.05.2014 privind centralizarea voturilor și atribuirea mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European - 25 mai 2014.

Respinge în rest, acțiunea reclamantei, astfel cum a fost completată, ca neîntemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10.10.2014.

PREȘEDINTEGREFIER

G. A. F. M. H.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

Î N C H E I E R E

Ședința publică de la data de 19.09.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - F. G. A.

GREFIER - H. M.

Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror E. I.

Procedura de citare este legal îndeplinită prin fax.

Curtea comunică reprezentantului reclamantei și apărătorului pârâtului M. D. câte un exemplar al întâmpinării depuse de pârâta A. E. Permanentă.

Apărătorul pârâtului M. D. solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării comunicare în ședință publică.

Reprezentantul reclamantei A.N.I. arată că nu se opune solicitării formulate de apărătorul pârâtului M. D..

Curtea acordă cuvântul pe cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. 2 fraza a II a din legea nr. 176/2010.

Curtea reține cauza în pronunțare pe cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 25 din Legea nr. 176/2010.

CURTEA,

Prin cererea formulată la 19.09.2014 în cadrul dosarului nr._, aflat pe rolul Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ și fiscal, pârâtul D. M. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.25 alin.2 teza a II-a din Legea nr.176/2010.

În motivarea cererii sale autorul excepției consideră îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, din moment ce excepția vizează o dispoziție legală în vigoare, ce nu a fost declarată neconstituțională printr-o decizie anterioară și este determinantă pentru soluționarea litigiului în care a fost ridicată.

În fond, autorul excepției afirmă că dispozițiile art. 25 alin.2 teza a II-a din Legea nr.176/2010 contravin prevederilor art.38; art.53 alin.1 și art.1 alin.5 din Constituție, și în esență, autorul excepției arată că prevederile legale criticate sunt lipsite de cerința previzibilității, aspect de altfel constatat de Curtea Constituțională prin decizia nr.418/2014 cât și de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale, instanța constată că este inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr.47/1992 Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 alin. 1 și 2 din Legea nr.47/1992 însă cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă în raport de prevederile alin.3 al aceluiași articol și de conținutul deciziei nr.418 pronunțată de Curtea Constituțională la 3 iulie 2014.

Prin decizia nr.418/2014 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art. 25 alin.2 teza a II-a din Legea nr.176/2010, text de lege criticat și în prezenta cerere, și a constatat că prevederile anterior citate sunt constituționale în măsura în care sintagma “aceeași funcție” se referă la toate funcțiile eligibile prevăzute de art.1 din aceeași lege.

Cu referire la această decizie, autorul excepției arată că din moment ce Curtea Constituțională a constatat constituționalitatea art. 25 alin.2 teza a II-a din Legea nr.176/2010 într-o anumită interpretare obligatorie rămâne deschisă posibilitatea formulării unei noi excepții de neconstituționalitate, întrucât art. 29 alin.3 prevede că nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Este de observat că prin considerentele deciziei nr.418/2014 Curtea Constituțională reține neconstituționalitatea art. 25 alin.2 teza a II-a din Legea nr.176/2010 pentru motivul că dispozițiile legale criticate sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, și în consecință, admite excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale și constată că sunt constituționale, numai în măsura în care sunt interpretate în înțelesul precizat de Curtea Constituțională în considerentele și dispozitivul deciziei în discuție.

Față de aceste considerente instanța va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.25 alin.2 teza a II-a din Legea nr.176/2010.

DISPUNE:

Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 25 din Legea nr. 176/2010.

Cu recurs, în 48 de ore de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10.10.2014.

PREȘEDINTEGREFIER

G. A. F. M. H.

← Obligaţia de a face. Decizia nr. 7475/2014. Curtea de Apel...		Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 8406/2014.... →

Anulare act administrativ. Hotărâre din 10-10-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Hotărâre din 10-10-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI