Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5182/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5182/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 1854/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5182 R
Ședința publică din data de 19.06. 2014
Completul constituit din:
Președinte - C.-M. C.
Judecător - O. D. P.
Judecător – M. B.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant I. I. C. împotriva sentinței civile cu nr. 5907/29.11.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a C. Administrativ Și Fiscal, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. HARET și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-reclamant personal.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin Serviciul Registratură, la data de 14.04.2014 și 15.04.2014 intimatele au depus întâmpinare.
Recurentul-reclamant, depune la dosar chitanța nr._/19.06.2014 în cuantum de 4 lei prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în valoare de 0,30 lei.
Curtea procedează la anularea chitanței, reținând achitată taxa judiciară de timbru, astfel cum a fost stabilită prin rezoluția de primire a cererii de recurs, după care, nemaifiind cererii prealabile de formulat, excepții de invocat, acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurentul-reclamant, personal, solicită admiterea recursului.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, reține dosarul în pronunțare.
CU R T E A,
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5907/29.11.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a IX-a C. a respins acțiunea formulată de reclamantul I. I. C. în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET și chematul în garanție M. EDUCAȚIEI CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI, ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul, a reținut, în esență că, față de prevederile art. 5 alin. 1 din Ordinul 2284/2007, U. S. Haret nu poate fi obligată decât la eliberarea unui act de studii prin care poate atesta parcurgerea de către persoana titulară a unei forme de învățământ pe care instituția de învățământ avea dreptul de a o organiza, respectiv pentru care avea acreditare sau autorizare provizorie. Corelativ, MECTS nu poate fi obligată la aprobarea tipizatului aferent diplomei decât în măsura verificării primei ipoteze.
Pentru forma de învățământ ID a Facultății de Științe Juridice și Administrative din B., specializarea Administrație Publică, la data înmatriculării reclamanților, această unitate nu avea o acreditare/autorizare distinctă, astfel încât reclamantul nu a parcurs o formă de învățământ superior într-o specializare care să fi fost acreditată ori autorizată provizoriu conform legii și prin urmare acesta nu este îndreptățit a obține diploma de licență și suplimentul la diplomă, la fel cum nici U., nu este îndreptățită să emită astfel de acte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul I. I. C., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, sub nr._, la data de 17.03.2014.
În motivare, a arătat că este îndreptățit la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma dat fiind faptul că este absolventă de studii universitare a Universității S. Haret București și a promovat examenele de licență in sesiunea iulie 2009. Urmare a acestui fapt, pârâta a emis adeverințele corespunzătoare, a căror valabilitate de cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, a expirat, iar pârâta nu a eliberat diplomele de licență. A mai menționat că formele de învățământ urmate au fost acreditate, că și-a îndeplinit toate obligațiile, astfel încât pârâta U. S. Haret are obligația să le elibereze diplomele de licență iar pârâtul M. Educației Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația de a i recunoaște titlul de licențiat. În măsura în care ar fi existat anumite neclarități în desfășurarea programelor de studii de licență parcurse în perioada 2004-2009 la U. S. Haret, pârâtul MECTS avea responsabilitatea de lua măsuri anterior începerii școlarizării, lucru ce nu s-a întâmplat.
Întrucât nu a ținut cont de toate aceste aspecte, soluția primei instanțe este nelegală.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004, Codul de procedură civilă, Legea nr. 85/1995.
Intimata U. „S. HARET", a formulat întâmpinare, solicitând admiterea si modificarea in parte a soluției pronunțate de instanța de fond, in sensul de a admite atât acțiunea, cat si cererea de chemare in garanție a MEN (fost MECTS).
A precizat că nu poate fi admis recursul fără a fi admisă și cererea de chemare în garanție.
A arătat că U. S. Haret a fost înființata prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ superior, persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ (art. 1), iar facultatea urmată de reclamanți, a fost acreditata incă din anul 2002 prin insasi Legea de înființare a Universității S. Haret, nr. 443/2002.
U. S. Haret, avea dreptul ca in anul 2006 sa organizeze formele de invatamant seral FR si ID, atâta timp cat nici prin Ordonanța 75/2005 nici prin alt act normativ nu s-a instituit obligația autorizării/acreditării formelor de invatamant.
A mai arătat că se impune admiterea cererii si in considerarea respectării principiului coerentei si unității jurisprudenței, consacrat ca atare in practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Intimatul M. Educației Naționale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Refuzul Ministerului Educației Naționale de a aproba eliberarea tipizatelor pentru ca U. "S. Haret” să-și îndeplinească obligația asumată față de absolvenții care au fost înmatriculați nelegal de către această instituție, la forme de învățământ neacreditate, nu se circumscrie noțiunii prevăzute la art.2, alin.(l), lit."i"din Legea nr.554/2004.
Nu există nici un act normativ care să oblige M. Educației Naționale la aprobarea emiterii tipizatelor diplomelor de licență și a suplimentelor la acestea decât în condițiile în care activitatea de învățământ s-a organizat și desfășurat, în condițiile legii.
În anul 2002, la data înființării Universității "S. Haret" (prin Legea nr.443/2002) era și este în vigoare și la această dată, H.G nr. 1011/2001 privind organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior. Această hotărâre a fost dată în vederea punerii în executare a prevederilor art.60 alin. (1) din Legea învățământului nr.84/1995, cu privire la organizarea și funcționarea învățământului particular superior, articol pe care instanța de fond îl invocă în susținerea legalității organizării de cursuri la forma de învățământ ID.
Afirmația privind obligativitatea și necesitatea autorizării și acreditării formei de învățământ pentru ca absolvenții acestei forme să fie îndreptățiți la eliberarea diplomei de licență, chiar în condițiile în care U. primise acreditare/autorizare pentru forma de învățământ "zi" este întemeiată pe dispozițiile art.3 al Legii nr.443/2002, art.116/1 alin.(3) din Legea învățământului nr.84/1995 care statuează că "Pentru recunoașterea și funcționarea lor, instituțiile de învățământ superior parcurg etapele de autorizare și acreditare prevăzute de legislația națională și europeană în domeniul învățământului superior ", art.17 din H.G nr.1011/2001 potrivit căruia "Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993. republicată,
Din coroborarea prevederilor legale invocate, rezultă fără drept de echivoc faptul că U. "S. Haret" avea obligația să se supună dispozițiilor legale privind procedura de autorizare și acreditare nu numai pentru specializările înființate ci și pentru toate formele de învățământ (zi, FR, ID).
La data înmatriculării reclamanților-recurenți care au absolvit în anul 2009, U. "S. Haret” nu era acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu la forma urmată de aceștia.
În drept au fost invocate prevederile Legii 554/2004, H.G. 940/2004, H.G. 1609/2004, Legea 88/1993 și H.G. nr. 1011/2011.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Reclamantul a urmat cursurile Universității S. Haret – Facultatea de Științe Juridice și Administrative din B., specializarea Administrație Publică, forma de învățământ ID, promovând examenul de licență – sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverință de licențiat.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului-pârât M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. Intimatul-pârât MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii recurenților de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
Curtea constată că recursul formulat de către recurent este întemeiat, în acest sens urmând a avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție –Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/ sau suplimentul de diplomă.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție, care chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată față de rol conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificarea a practicii judiciare.
Astfel, în motivarea soluției de principiu de mai sus, instanța supremă a făcut trimitere la jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/ 2012, nr. 953/ 2012, nr. 1638/ 2012 și nr. 3302/ 2012 ale ICCCJ-SCAF.
Prin aceste decizii de speță s-a statuat, în mod constant, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 54/2004. În ceea ce privește legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență, s-a arătat că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
În consecință, ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum recurentului i-a fost eliberată adeverință de licențiat, necontestată, acesta are dreptul la eliberarea diplomei de licențiat și suplimentului de diplomă, cererea de chemare în judecată formulată fiind întemeiată.
În consecință, Curtea va admite cererea de chemare în judecată și va obliga pârâta U. S. Haret la eliberarea în favoarea reclamantului a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de față.
În ceea ce privește solicitarea reclamantul de obligare a pârâtei la plata sumei de 9000 lei daune materiale, Curtea reține că prin cererea de recurs formulată, recurentul a renunțat la acest capăt de cerere, astfel încât acțiunea urmează a fi respinsă sub acest aspect.
Soluția primei instanțe de respingere a cererii de chemare în garanție formulată de USH în contradictoriu cu MEN urmează a fi menținută întrucât nu a fost recurată, intrând astfel în puterea lucrului judecat.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 312 Cod de Procedură Civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința reculată, în sensul că va admite acțiunea, va obligă pârâta U. S. Haret la eliberarea în favoarea reclamantului a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, va respinge în rest acțiunea și va menține în rest sentința civilă recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant I. I. C. împotriva sentinței civile cu nr. 5907/29.11.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a C. Administrativ Și Fiscal, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. HARET și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta U. S. Haret la eliberarea în favoarea reclamantului a diplomei de licență.
Respinge în rest acțiunea.
Menține în rest sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-M. C. O. D. P. M. B.
GREFIER,
C. I. Ș.
Red./tehnored./ 2 ex./ ODP.15.07.2014
Tehnored. CIȘ
Tribunalul București Secția a IX a C. Administrativ Și Fiscal
Jud. fond A. C.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 6108/2014.... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 212/2014. Curtea... → |
|---|
