Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 9458/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9458/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 13296/3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 9458
Ședința publică din data de 18.12.2014
Completul constituit din:
Președinte - R. M. V.
Judecător - M. E. G.
Judecător – S. P.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant N. Z. M. împotriva sentinței civile nr. 4794/27.06.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ Și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă prin avocat S. S. D., cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin Serviciul Registratură, la data de 12.12.2014, intimata a depus întâmpinare.
Curtea îi comunică recurentei-reclamante, prin avocat, un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le depune la dosar.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 305 Codul de Procedură Civilă, încuviințează pentru recurentul-reclamant proba cu înscrisuri, după care, nemaifiind cererii prealabile de formulat, excepții de invocat sau alte probe de administrat, acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Există un refuz nejustificat de soluționare, întrucât toate datele solicitate de intimată, au fost deja obținute, încă din luna februarie 2013 de la Prefectura Iași. Pe de altă parte, să se aibă în vedere momentul când a fost formulată o astfel de cerere de către intimată, respectiv la 6 ani de la momentul la care a fost înregistrat dosarul și la un an de la data formulării cererii de chemare în judecată ce face obiectul acestui dosar. Dacă exista bună-credință, se putea solicita mult mai devreme. Dacă se aplică Legea nr.165/2013, trebuie avute în vedere toate deciziile de neconstituționalitate pronunțate de Curtea Constituțională. În ceea ce privește legalitatea dispoziției de restituire, ea nu mai poate fi pusă în discuție de intimată pentru că legalitatea acesteia a fost deja stabilită de Prefectul Municipiului Iași. Termenul rezonabil a fost demult depășit.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, reține dosarul în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal la data de 03.04.2013 sub nr._ (dosar inițial pe rolul Curții de Apel București nr._ ), reclamanta N. Z. M. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paratului sa emită decizia reprezentând titlul de despăgubire aferenta dosarului cu nr._/CC, sub sancțiunea plații de daune cominatorii in cuantum de 100 de lei pentru fiecare zi de întârziere, pana la îndeplinirea obligației.
Prin cererea precizatoare din data de 23.05.2014, reclamanta a precizat că solicită obligarea pârâtei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, în calitate de continuatoare în drepturi a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005, iar în subsidiar obligarea pârâtei să emită decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 165/2013.
Prin sentința civilă nr. 4794/27.06.2014 Tribunalul București – Secția a II-a C. a respins excepția prematurității și excepția inadmisibilității, ca neîntemeiate. Totodată a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N. Z. M. în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii precizate și obligării intimatei - parate C. NAȚIONALA PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR sa emită decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat in mod abuziv, in temeiul dispozițiilor Legii nr. 165/2013; cu cheltuieli de judecată.
A arătat că hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea și aplicarea greșita a legii - art.304 pct.9 Cod Procedura Civila:
In primul rand trebuie sesizat un aspect deosebit de important: momentul in care intimata - parata i-a solicitat aceste relatii/informatii noi privitoare la dovada calitatii mele de moștenitoare a lui C. M., precum si la imobil.
Se va observa ca cererea de informații a intimatei - parate a survenit abia dupa ce ea a formulat cererea de chemare in judecata si la mai bine de 4 ani de la momentul Înregistrării dosarului la intimata - parata.
Rezulta din cele de mai sus faptul ca, in realitate, aceasta solicitare de informații a avut un singur scop, acela al justificării nesolutionarii cauzei sale, fiind deci întocmita pro causa.
Apoi, trebuie observate si alte aspecte de o importanta deosebita, precum:
a. s-a solicitat sa facă dovada calității de moștenitoare a lui C. M.. Solicitând aceasta dovada, intimata - parata incearca sa analizeze temeinicia/legalitatea Dispoziției nr.l899 din 09.06.2006, emisa de Primarul Municipiului lasi, rectificata prin Dispoziția nr.3093 din 24.10.2006. Or, intimata - parata nu are aceasta competenta de a analiza dispoziția sub aspectul legalitatii ei, Întrucât aceasta procedura a fost deja realizata de instituția abilitata in acest sens, respectiv Institutia Prefectului. Singurul aspect pe care il poate verifica intimata - parata este in ce masura este legala decizia de acordare de despăgubiri si nu de restituire in natura. Prin urmare, solicitarea de a face dovada calitatii de moștenitor de pe urma lui C. M. era neîntemeiata.
Apoi, potrivit dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea nr. 10/2001, ""de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire""". Reclamanta este singura care a formulat notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001, motiv pentru care ii sunt incidente prevederile legale mai sus mentionate.
b. s-a solicitat de la Primaria Municipiului lasi sa se precizeze daca parcarea care ocupa parțial terenul notificat este inclusa in planurile de urbanism ale Municipiului lasi si care este istoricul de artera si număr postai al imobilului.
Nu s-a precizat daca Primaria Municipiului lasi a oferit sau nu răspunsurile la Întrebările adresate de către intimata - parata, Daca răspunsurile au fost oferite, atunci nu mai era niciun impediment pentru soluționarea cererii sale. Daca nu au fost oferite, atunci culpa aparține in totalitate Primăriei Municipului lasi iar reclamanta nu poate suporta consecințele negative ale iresponsabilitatii autoritatilor statului.
Totuși, relațiile solicitate de către intimata - parata si in baza carora si-a motivat refuzul soluționării cauzei sale trebuie privite si din alta perspectiva: aceea a faptului ca reclamanta a formulat in temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 o notificare (având nr. 15/2001) de restituire in echivalent a imobilului situat in Iași, .-9, jud. Iași si nu de restituire in natura. Așadar, acea unica atribuție a intimatei - parate de a verifica legalitatea respingerii cererii de restituire in natura a fost anihilata, reclamanta solicitând o restituire prin echivalent si nu bunul in sine.
Consideră ca de la momentul Înregistrării dosarului la intimata - parata si pana in prezent a trecut enorm de mult timp (peste 7 ani). In toate aceasta perioada, in care am purtat cu intimata - parata o Îndelungata corespondenta legata de stadiul de soluționare al dosarului fără ca aceasta sa-mi justifice motivul trenării. Refuzul de soluționare a cererii sale este evident. El conduce atât la încălcarea dreptului său de proprietate prin privarea de beneficiul masurilor reparatorii datorate ca urmare a preluării imobilului in mod abuziv de către stat, dar si la nerespectarea termenului rezonabil și previzibil in care cererea trebuia soluționată. Sunt nesocotite in acest mod prevederile Internaționale, cu trimitere la art. l din Protocolul adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului si art.6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
In mod cert, soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 este necesar a se realiza într-un termen rezonabil, concluzie ce se desprinde din practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului privitoare la acordarea despăgubirilor, ce a statuat ca aceasta procedura nu trebuie sa conducă la crearea unui alt prejudiciu sau, mai precis, la mărirea celui inițial.
În drept, a invocat art.304 pct.9 Cod Procedura Civila.
Intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru următoarele considerente:
I. în perioada 15 martie 2012 - 15 mai 2013 procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titluri de despăgubire, a fost suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012.
Prin această suspendare s-a urmărit atât implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
În aceste condiții, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că solicitările având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de despăgubire de CCSD sunt premature, dreptul la soluționarea dosarului de despăgubiri fiind afectat de un termen suspensiv, până la împlinirea căruia obligația corelativă acestui drept neputându-se executa.
Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278 din 17 mai 2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege.
Mai mult decât atât, dispozițiile noii legi se aplică inclusiv „cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi" (art. 4).Așadar, potrivit acestui text de lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire al reclamantului se va realiza conform prevederilor Legii nr. 165/2013.
Prin această lege a fost înființată C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. 17 alin. (1) lit. a și b, precum și art. 21 - 26 din lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei entității învestite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri).
Totodată potrivit prevederilor art.21 alin (5) din Legea nr. 165/2013 „Secretariatul Comisiei Naționale, in baza documentelor transmise, procedeaza la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existentei dreptului persoanei care se considera indreptatita la masuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente in completare entităților investite de lege, titularilor dosarelor si oricăror altor institutii care ar putea deține documente relevante.”
Potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013: "în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte".
Numai în situația în care dosarul este validat de către CNCI, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. (9) din lege).
Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, "evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu."
Conform art. 21 alin. 7 din Legea 165/203, „numărul de puncte se stabileste dupa scaderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. 6”.
CNCI, este obligată să pună în aplicare dispozițiile legale adoptate de legiuitor, respectiv prevederile art. 1, art. 17 și art. 21 - 26, care prevăd expres: compensarea prin puncte a imobilelor, validarea/invalidarea de către C. Națională și evaluarea imobilelor potrivit grilei notariale.
II. Referitor la situația dosarului de despăgubire aferent Dispoziției nr. 1899/2006 emisă de Primăria Municipiului lași și înregistrat sub nr._/CC, învederează că acesta va fi soluționat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 165/2013, a termenului legal mai sus menționat precum și cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor de despăgubire stabilită prin Decizia nr._ din 14.11.2012 a CCSD, decizie însușită și de entitatea ce a preluat atribuțiile Comisiei Centrale, respectiv C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în ședința acesteia din data de 14.11.2013..
Referitor la Decizia nr._ din 14.11.2012 a CCSD, precizează că în cuprinsul art. 2 din decizia amintită, sunt prevăzute principiile care trebuie avute în vedere în soluționarea dosarelor.
Astfel, în cuprinsul art. 2 al deciziei mai sus menționate sunt enumerate punctual tipurile de dosare existente în cadrul Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor (fosta CCSD), precum și modalitatea de soluționare a acestora, cu precizarea că disp.pct.2.2 au fost abrogate în ședința CNCI din data de 27.02.2014. (a se vedea în acest sens prevederile pct. 2.1- 2.8 din Decizia nr._/14.11.2012).
Modalitatea de soluționare a dosarelor are la bază principiul proporționalității analizării dosarelor, egalitatea de tratament, precum și faptul de a nu fi defavorizate persoanele ale căror dosare au fost soluționate sau care urmează a fi soluționate de către entitățile învestite cu un număr mai mare de dosare decât altele (și la care, evident, ritmul de soluționare este mai lent).
Chiar dacă Decizia nr._ din 14.11.2012 emisă de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și însușită de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, face referire la procedura de evaluare așa cum a fost stabilită de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarul de despăgubire va fi soluționat conform noii proceduri prevăzute de Legea nr. 165/2013, modificată, cu completări, prin Legea nr. 368/2013.
În cazul de față dosarul de despăgubire nr._/CC face parte din categoria dosarelor de despăgubire menționate la pct. 2.8 din Decizia nr._/14.11.2012 a CCSD
III. Prin Decizia nr. 269/2014, Curtea Constitutională a României (CCR) s-a pronunțat asupra excepției de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (1) si (2), art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) si (8), art. 31 alin. (5), art. 34 alin. (1), art. 35 alin. (2) si art. 50 lit. b) teza intai din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania (publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014).
Curtea reține cu această ocazie că, pentru a contracara riscul menționat al apariției unui dezechilibru procesual și pentru a conferi, în același timp, eficacitate măsurilor de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist in România, instanța de contencios administrativ sesizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui să pronunțe - în acord cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care precizează soluțiile pe care le poate da instanța - o hotărâre având în vedere dispozițiile legii noi.
IV. Cu privire la solicitarea de plată a cheltuielilor de judecată, a solicitat respingerea cererii.
În drept, a invocat Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005, H.G nr. 1095/2005, O.U.G. nr. 81/2007, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, art. 308 din Codul de procedură civilă.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ. rap. la art. X din Legea nr. 2/2013, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 304 indice 1 C.pr.civ., reține următoarele:
La data de 20.05.2013 a intrat în vigoare Legii nr. 165/2013 publicată în Monitorul Oficial nr.278/17.05.2013.
Conform prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”.
Cu privire la prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 raportat la termenele prevăzute de art. 33 și art. 34 din același act normativ, Curtea reține că au fost pronunțate de către Curtea Constituțională deciziile nr. 88/27.02.2014 și nr. 269/7.05.2014, reținându-se că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 și art. 34 alin.(1) nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflat pe rolul instanțelor de judecată la data intrării în vigoare a legii.
În consecință, în soluționarea prezentei cauze, instanța nu poate avea în vedere termenul stabilit de art. 34 alin.(1) din Legea nr. 165/2013 pentru soluționarea de către CNCI a prezentului dosar.
Mai departe, Curtea reține că Legea nr. 165/2013 prevede o procedură administrativă de soluționare a dosarului reclamantei diferită de cea prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Astfel, art. 21 alin. 5 – 9 din Legea nr. 165/2013 prevede că „(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).”
Față de aceste prevederi legale, Curtea reține că CNCI are dreptul de a solicita orice documente pe care le apreciază ca fiind relevante pentru verificarea existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită, însă exercitarea acestui drept nu poate înfrânge termenul rezonabil în care trebuie analizat și soluționat dosarul de despăgubire.
Având în vedere noua reglementare introdusă prin Legea nr. 165/2013, Curtea reține însă că soluția de pronunțat în prezenta cauză este aceea a obligării CNCI să-și îndeplinească obligația de validare/invalidare a deciziei entității învestite de lege, în conformitate cu procedura prevăzută de art. 21 din Legea nr. 165/2013.
În considerentele deciziei nr. 88/27.02.2014, Curtea Constituțională a apreciat, în esență, că aplicarea retroactivă a termenelor prevăzute de noua legislație are ca efect amânarea rezolvării cauzelor aflate pe rolul instanțelor și obligarea persoanelor care au fost diligente în a se adresa justiției la suportarea unei sarcini suplimentare pe lângă cea legată de cunoscuta inactivitate a autorităților. În considerentele deciziei nr. 269/07.05.2014, Curtea Constituțională a arătat că în măsura în care instanțele ar interpreta art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în sensul că noile termene s-ar aplica și litigiilor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii s-ar încălca dreptul la un proces echitabil prin nesocotirea egalității armelor. În cuprinsul aceleiași decizii, Curtea Constituțională a mai arătat că pentru a contracara riscul apariției unui dezechilibru procesual, instanța de contencios sesizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 ar trebui, în acord cu dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, să instituie în sarcina CNCI obligația de a verifica existența dreptului, de a evalua despăgubirile și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora.
Obligarea pârâtei la desemnarea unui evaluator nu mai este posibilă întrucât prevederile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 au fost abrogate, iar respingerea cererii de chemare în judecată pe motiv că prin Legea nr. 165/2013 s-a instituit o nouă procedură administrativă de soluționare a dosarelor ar duce la prelungirea duratei de soluționare a acestora, ceea ce ar contraveni opticii Curții Constituționale, care nu este favorabilă unei astfel de soluții. Din acest motiv, Curtea va obliga CNCI să-și îndeplinească obligația prevăzută de art. 21 din legea nr. 165/2013 de validare/invalidare a deciziei entității învestite de lege.
Totodată, Curtea mai reține că dispozițiile referitoare la procedura reglementată de Legea nr. 165/2013 nu sunt abrogate la data pronunțării și nici declarate neconstituționale, producând astfel efecte juridice obligatorii, după cum nu incumbă Curții de apel atribuția de a cenzura constituționalitatea legii menționate, competență ce revine exclusiv Curții Constituționale în acord cu disp. art. 146 lit. d) din Constituția României revizuită. În plus, printr-o decizie nr. 1027 din 29 noiembrie 2012, Curtea Constituțională a reținut în considerente că „în jurisprudența sa, a reținut, spre exemplu prin Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare”.
Nici raportarea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu conduce la concluzia înlăturării efectului Legii nr. 165/2013, în ceea ce privește procedura administrativă, prin intermediul art. 20 alin. 2 din Constituția României.
În acest din urmă sens reține Curtea de apel considerentele din paragrafele 235 – 236 ale hotărârii CEDO M. A. și alții c. România din 12 octombrie 2010 (cererile nr. 30.767/05 și 33.800/06), în care se arată: « (235) În același timp, Curtea apreciază că alte exemple de bune practici și de măsuri de modificare legislativă, ce respectă principiile impuse de Convenție și de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale Convenției, ar putea constitui o sursă de inspirație pentru guvernul pârât (a se vedea în special cauzele Broniowski și Wolkenberg, …). Astfel, refacerea totală a legislației, care să conducă la reguli de procedură clare și simplificate, ar face sistemul de despăgubire mai previzibil în aplicarea sa, spre deosebire de sistemul actual, ale cărui prevederi sunt dispersate în mai multe legi, ordonanțe și hotărâri. Plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității. (236) Ținând cont de numărul mare de persoane vizate și de consecințele importante ale unui astfel de dispozitiv, al cărui impact asupra întregii țări este considerabil, autoritățile naționale rămân suverane pentru a alege, sub controlul Comitetului Miniștrilor, măsurile generale ce trebuie integrate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt încălcărilor constatate de Curte.».
Mai reține Curtea că sunt lipsite de temei și apărările intimatei cum că prin conduita sa administrativă ar fi respectat în cauză termenul rezonabil necesar soluționării dosarului de despăgubiri privind partea reclamantă, câtă vreme de la data înregistrării dosarului nr._/CC aferent dispoziției nr. 1899/2006 pe rolul Secretariatului CCSD și până în prezent a trecut un interval de peste 8 ani, fără însă ca partea interesată să cunoască dacă i se cuvin despăgubiri și în ce cuantum, iar pasivitatea părții pârâte pe durata intervalului de timp menționat îi este pe deplin imputabilă.
Instanța de fond nu a luat în considerare acest interval de timp de 8 ani în care dosarul reclamantei nu a fost soluționat, apreciind nejustificat că refuzul de emitere a actului administrativ ar fi legal, în condițiile în care dosarul trebuie completat cu documente vizând situația imobilului ce face obiectul dispoziției nr. 1899/2006. Fără a nega importanța acestor documente, Curtea subliniază faptul că exercitarea dreptului de a solicita lămuriri nu trebuie să înfrângă termenul rezonabil de soluționare a dosarului aferent notificării recurentei.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 312 și art. 304 pct. 9 C.pr.civ. (1865), va admite recursul formulat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 4794/27.06.2014, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va obliga pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (succesor al CCSD) să-și îndeplinească obligația de validare/invalidare a deciziei entității învestite de lege, obligație prevăzută de art. 21 din Legea nr. 165/2013 și va menține sentința recurată cu privire la excepția prematurității și inadmisibilității.
În ceea ce privește daunele cominatorii, instanța are in vedere dispozițiile art. 8 alin. 1 ind. 2 din Legea nr. 554/2004 care prevăd posibilitatea instanței de a dispune obligarea autorității parata la emiterea unui act/efectuarea unei operațiuni, sub sancțiunea penalităților de întârziere sau a amenzii, prevăzute la art. 24 al. 2 din Legea nr. 554/2004.
În materia contenciosului administrativ legea nr.554/2004 prevede în art.24 alin.2 o altă modalitate de constrângere la executarea unei astfel de obligații, respectiv aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere. De altfel și pe dreptul comun, în conformitate cu prevederile art.580 indice 3 C.pr.civ., s-a prevăzut ca modalitate de executare a obligațiilor de a face sau a nu face tot obligarea la plata unei amenzi în favoarea statului, iar potrivit alin.5 al aceluiași articol “pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii”. Decizia nr. 20/12.12.2005 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii nu mai poate fi aplicată, având în vedere prevederile alin. 5 din art. 580 indice 3 C.pr.civ. care au fost introduse prin legea nr. 459/2006, după pronunțarea instanței supreme. Prin interzicerea expresă a acordării de daune cominatorii, legiuitorul a arătat fără echivoc că nu este de acord cu interpretarea dată de instanța supremă. Dezlegarea problemelor de drept prin recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe până la o eventuală intervenție a legiuitorului care să clarifice problema asupra căreia a existat practică neunitară. De la momentul intervenției legiuitorului, prin modificarea sau completarea legii în sensul contrar interpretării date de ICCJ, recursul în interesul legii își pierde aplicabilitatea. Acordarea de daune cominatorii după . legii nr.459/2006 ar însemna ca instanța să depășească atribuțiile puterii judecătorești prin acordarea pe cale jurisdicțională a unor drepturi interzise expres de puterea legislativă. Reclamanta are posibilitatea de a se adresa ulterior instanței de contencios administrativ, in cazul in care paratul nu se conformează, potrivit procedurii prev. de art.24 din legea nr.554/2004.
În temeiul art. 274 C., având în vedere principiul disponibilității, Curtea va lua act că recurenta își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant N. Z. M. împotriva sentinței civile nr. 4794/27.06.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ Și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta să emită decizia de validare/invalidare a Dispoziției nr. 1899/09.06.2006 emisă de Primarul Mun. Iași.
Respinge petitul privind daunele cominatorii, ca inadmisibil.
Menține sentința asupra excepțiilor invocate.
Ia act că recurenta își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. V. M. E. G. S. P.
GREFIER,
C. I. Ș.
Red./tehnored. S.P./2 ex./06.01.2015
Judecător fond: I. M. - Tribunalul București Secția a II-a C. Administrativ Și Fiscal
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 6853/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 9537/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
