Anulare act administrativ. Decizia nr. 2880/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2880/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 86/87/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2880
Ședința publică de la 10.04.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE F. L. E.
JUDECĂTOR D. G.
JUDECĂTOR Ș. A.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 983 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. la data de 11.06.2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant A. G., cu intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. – reprezentată de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN și cu intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea ia act de modificarea legislativă intervenită în ceea ce privește denumirea autorității publice recurente – pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI TELEORMAN, care, prin . OUG nr. 74/2013, H.G. 520/2013 și Ordinului nr. 2211/2013, a devenit, prin reorganizare ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN ( din cadrul Direcției Regionale a Finanțelor Publice Ploiești) .
Urmare acelorași modificări legislative, atribuțiile și prerogativele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A. au fost preluate de ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN; citată această autoritate, cu dublă calitate, atât de recurentă, în nume propriu, prin reorganizarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Teleorman, cât și de intimată – pârâtă, prin reorganizarea Administrației Finanțelor Publice A., conform dovezilor de îndeplinire a procedurilor de citare atașate la filele 9, 11-12 dosar.
Pe cale de consecință dispune rectificarea citativului și menționarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN atât în calitate de recurentă – pârâtă, prin reorganizarea DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI TELEORMAN, cât și în calitate de intimată – pârâtă, prin preluarea atribuțiilor și prerogativelor ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A..
Totodată, constatând că prin cererea de recurs s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 C.pr.civ.; nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Teleorman la data de 11.01.2012 sub nr._, reclamantul A. G., a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice A. și Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman să dispună modificarea deciziei nr. 429/_ emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman, anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/_ emisă de Administrația Finanțelor Publice A. și restituirea sumei de 6.169 lei ce reprezintă contravaloarea taxei de poluare încasată necuvenit conform chitanței TS7 nr._/_ .
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca Opel tip Zafira categoria Auto M1 pentru care a plătit taxă de poluare în sumă de 6.169 lei, precum și faptul că dispozițiile în baza cărora a fost obligat să achite taxa de poluare contravin prevederilor art. 90 din Tratatul CE care interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, în condițiile în care pentru mașinile achiziționate din România, chiar și la mâna a doua, nu se percepe nici – un fel de taxă dacă sunt deja înmatriculate .
De asemenea, s-a mai susținut că în astfel de situații, conform jurisprudenței CJCE, judecătorul național este obligat să aplice cu prioritate dreptul comunitar, obligație care rezultă și din dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României precum și din Legea nr. 157/2006 de ratificare a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la U.E., prin care statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității Europene înainte de aderare.
Prin urmare, reclamantul a concluzionat că taxa de poluare achitată pentru reînmatricularea în România a autoturismului a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art. 90 alin. 1 al Tratatului Comunității, OUG nr. 50/2008 fiind destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru U.E., precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare.
La fel, a precizat că regimul juridic instituit pentru autovehiculele importate și înmatriculate în România din Comunitatea Europeană este discriminatoriu de vreme ce acestea au fost deja înmatriculate în țările membre.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice A. a formulat întâmpinare prin care, a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive susținând că taxa este pretinsă prin Instituția Prefectului și virată Ministerului Mediului, astfel că singura calitate ce i-ar putea fi atribuită este aceea de chemat în garanție.
La data de 20.01.2012 pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, pe considerentul că restituirea taxei de poluare se poate solicita doar ca diferențe de taxe plătite, in anumite cazuri expres si limitative prevăzute de lege, conform cap. VI din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, iar acțiunea formulata de reclamant nu se poate încadra in niciuna dintre cele două situații legale in care se poate solicita restituirea taxei de poluare, cererea acesteia este neîntemeiata in drept.
Întrucât taxa este în acord cu principiul comunitar „poluatorul plătește", iar în conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, veniturile realizate din taxare reprezintă surse bugetare pentru fondul de mediu gestionat de Administrația F. de Mediu, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 201/24.02.2012 Tribunalul Teleorman a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice A., a modificat decizia nr. 429/21.12.2011 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman în sensul că a admis contestația formulată de reclamantul A. G. împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman și Administrația Finanțelor Publice A..
Prin aceeași sentință s-a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr. 25.897/09.11.2011, iar pârâtele au fost obligate să restituie reclamantului suma de 6.169 lei reprezentând c/v taxă poluare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman și Administrația Finanțelor Publice A., iar Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 4117/15.11.2012 a admis recursurile, a casat în parte sentința recurată și a trimis aceleiași instanțe cererea de chemare în garanție pentru soluționarea acesteia, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Pe rolul Tribunalului Teleorman cauza a fost înregistrată la data de 28.02.2013 sub nr._, iar în această fază procesuală nu s-au administrat probe noi, însă în ședința publică din 14 mai 2013, față de considerentele deciziei de casare, în temeiul art. 61 și următoarele din Cod procedură civilă s-a conceptat și citat în cauză în calitate de chemat în garanție Ministerul Mediului și Pădurilor – Administrația F. pentru Mediu.
Prin sentința civilă nr. 983/11 iunie 2013 e respinsă cererea de chemare în garanție, constatându-se că aceasta nu este întemeiată, întrucât deși, potrivit art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008 taxa de poluare se plătește în numele Administrației F. pentru Mediu, aceasta se calculează și se încasează de către autoritatea fiscală competentă, în cauză de către Administrația Finanțelor Publice a municipiului A., situație ce rezultă din chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții.
Ca atare, se apreciază că în prezenta acțiune al cărei obiect îl reprezintă restituirea taxei de poluare, calitate procesuală nu poate avea decât autoritatea fiscală care a stabilit și încasat taxa, respectiv Administrația Finanțelor Publice a municipiului A. și nu Administrația F. pentru Mediu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, care critică respingerea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Recursul este fondat.
Greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție, câtă vreme în cadrul articolul 1 din OUG 50/2008, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasată, respectiv cel al Administrației F. pentru Mediu.
Actul normativ în baza căruia a fost achitată taxa de poluare de către petent (respectiv O.U.G nr.50/2008, prin normele sale de aplicare H.G. nr.686/2008) arată și expune pe larg în cadrul art.3 alin.5-8 modalitatea în care se transferă suma încasată cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu.
Prin urmare, Administrația F. Pentru Mediu trebuie să restituie pârâtei sumele încasate ca urmare a actului administrative nelegal al acesteia din urmă, și pe care pârâta a fost la rândul său obligată să le restituie reclamantei, sens în care trebuia admisă cererea de chemare în garanție, raportul de garanție fiind înțeles în sens larg.
Curtea constată că în mod greșit prima instanță a constatat inexistența unei obligații de despăgubire în sarcina chematei în garanție în condițiile în care pârâta este obligată la plata către reclamant a unei sume de bani care a fost plătită din dispoziția sa, dar în contul chematului în garanție. Acesta din urmă este ținut la restituirea către pârâtă a sumei de bani pe care aceasta, la rândul său, o plătește reclamantului (art. 60 alin. 1 C.p.civ.: „partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretențiuni, cu o cerere în garanție sau în despăgubire”).
În baza art. 312 C.pr.civ. va fi admis recursul în sensul celor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN ( din cadrul Direcției Regionale a Finanțelor Publice Ploiești), prin reorganizarea DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 983 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. la data de 11.06.2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant A. G., cu intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN prin preluarea atribuțiilor și prerogativelor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. – reprezentată de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN și cu intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că admite cererea, obligă chemata în garanție AFM la plata sumei de 6169 lei către pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, F. L. E. D. G. Ș. A.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – LFE ./2 ex/
JUD. FOND V. M. - Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3985/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 3223/2014.... → |
|---|
