Pretentii. Decizia nr. 8005/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8005/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 47501/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 8005
Ședința publică din data de 30 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ADMINISTRATIA SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE, împotriva Sentinței civile nr. 1912/14.03.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. A. M. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal - taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, din oficiu, invocă inadmisibilitatea acțiunii, ca motiv de recurs de ordine publică și, față de solicitarea de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1912/14.03.2014 a Tribunalului București au fost admise cererea reclamantei G. A. M. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI și cererea de chemare în garanție a pârâtei în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, s-a dispus anularea Deciziei de calcul al taxei pentru emisiile poluante pentru autovehicule nr._/27.11.2012, fiind obligată pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 5.407 lei, la care se adaugă dobânda legală de la data plății până la data restituirii efective precum și la plata cheltuielilor de judecată, iar chemata în garanție AFM la plata către pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI a sumelor ce fac obiectul cererii principale.
A fost respinsă cererea reclamantei de anulare a chitanței de plată . nr._/27.11.2012 reprezentând dovada plății taxei pentru emisii poluante, ca neîntemeiată.
Totodată, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Pronunțând această sentință, Tribunalul a reținut, în esență că reclamantul a achiziționat un autovehicul folosit, marca Alfa R., având număr de identificare ZAR_68, autoturism importat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv din Germania, achitând cu prilejul înmatriculării suma de 5.407 lei, prin chitanța . nr._/27.11.2012, taxă pentru emisii poluante ce a fost stabilită în temeiul Legii nr. 9/2012 prin decizia nr._/27.11.2012 a organului fiscal.
Apreciază Tribunalul că stabilirea taxei pentru emisii poluante s-a făcut prin încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidență în cauză, iar în condițiile în care acestea sunt prioritare, ca forță juridică celor naționale, rezultă că decizia de stabilire a taxei pentru emisii poluante este nelegală și trebuie anulată, dispunându-se restituirea acestei taxe reclamantului.
În acest sens, se reține că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În dreptul intern, discriminarea a fost realizată de legiuitor, care a legat plata taxei pentru emisii poluante de faptul înmatriculării, deși din cuprinsul Legii nr. 9/2012 rezultă că s-a urmărit realizarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pentru emisii poluante pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Conferind o forță juridică superioară dispozițiilor Legii nr. 9/2012, prin obligarea reclamantei la plata taxei pentru emisii poluante, în vederea înmatriculării autoturismului menționat, s-au încălcat prevederile art. 110 TFUE, astfel că instanța, în virtutea obligației stabilite prin art. 148 alin. 4 din Constituția României, de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenței prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunțat de alineatul 2 al aceluiași articol din Constituția României, a dispus obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5.407 lei.
În ceea ce privește dobânda legală, Tribunalul a reținut că reclamanta pretinde un drept de creanță accesoriu, fundamentându-și pretențiile pe lipsirea sa o perioadă de timp de folosința sumei de bani plătite cu titlu de taxă pentru emisii poluante și pe întârzierea restituirii acesteia.
Potrivit art. 994 C.civ., când cel ce a primit plata a fost de rea-credință, este dator a restitui atât capitalul, cât și interesele sau fructele din ziua plății.
Or, s-a reținut de către Curtea de Justiție în cauzele conexate Brasserie du pêcheur și The Queen că instanța națională nu poate, în cadrul legislației naționale pe care o aplică, să condiționeze repararea prejudiciului de existența unei culpe cu prevedere sau neglijență în cazul organismului de stat căruia îi este imputabilă încălcarea, fără a lua în considerare dacă aceasta este suficient de gravă.
Prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală reprezintă o excepție de la regula instituită de dispozițiile art. 1088 C.civ. 1864, potrivit cărora: „la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept”.
Art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 instituie acel caz prevăzut de lege când dobânda curge de drept, din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz.
Textul nu poate fi interpretat în defavoarea persoanei îndreptățite la dobânda legală ce curge de la o dată anterioară, cum este cazul plății nedatorate, atunci când accipiens-ul este de rea-credință (art. 994 C.civ. din 1864), cum este cazul Statului român, care prin autoritățile sale – legislativ și executiv – a instituit o taxă neconformă cu Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene și a perceput ilegal sumele pe care este obligat să le restituie.
Prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 24/14.11.2011 pronunțată în dosarul nr. 9/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut, cu referire la hotărârile pronunțate în cauzele C-68/1979 - Hans J. I c. Ministerului danez al impozitelor și accizelor și C-229/1996 Aprile - S.R.L., că posibilitatea reglementării de către statele membre ale Uniunii Europene a unor proceduri de restituire a taxelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar trebuie să respecte principiul echivalenței și principiul efectivității. Or, aceasta presupune aplicarea dispozițiilor de drept comun favorabile persoanei îndreptățite (art. 994 C.civ. 1864), iar nu înlăturarea acestora pe baza unui text de lege instituit pentru cazul în care persoana îndreptățită nu ar fi beneficiat de vreo dispoziție care să prevadă punerea de drept în întârziere a autorităților.
În data de 18.04.2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în cauza C-565/11, M. I. c. Administrației Finanțelor Publice Sibiu și a Administrației F. pentru Mediu, statuând că dreptul Uniunii se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, Tribunalul făcând aplicarea art. 274 alin 1 și 3 C., a dispus acordarea acestora, cu mențiunea diminuării onorariului avocațial de la suma de 1.000 de lei la suma de 700 lei.
Referitor la cererea de chemare în garanție, Tribunalul a reținut că potrivit art. 1 alin. din Legea nr. 9/2012, taxa pentru emisii poluante se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art. 60 alin. 1 C.pr.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
H.G. nr. 9/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglementează, în cadrul art. 3 alin. 5-8, modalitatea în care se transferă suma încasată cu titlu de taxa pentru emisii poluante de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe pentru emisii poluante - Administrația F. Pentru Mediu, respectiv: Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule",codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice. În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6. sumele colectate în contul prevăzut la alin. 5 Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului. Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. 6, unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule.
Prin urmare, în condițiile în care textele de lege prevăd că taxa pentru emisii poluante se achită de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, organ fiscal care și stabilește taxa prin act administrativ fiscal, iar ulterior sumele sunt transferate în contul Administrației F. pentru Mediu, rezultă, fără echivoc, atât raporturile fiscale dintre contribuabili și administrațiile finanțelor publice, cât și raporturile juridice dintre acestea din urmă și Administrația F. pentru Mediu. Pârâta este îndreptățită a se regresa împotriva Administrației F. pentru Mediu în situația în care este obligată la restituirea taxei pentru emisii poluante încasate, întrucât potrivit dispozițiilor legale amintite a virat suma respectivă la bugetul F. pentru mediu, gestionat de Administrația F. pentru Mediu. Bugetele administrațiilor finanțelor publice fiind distincte, din punct de vedere legal de bugetul F. pentru mediu, este evident că administrațiilor finanțelor publice, în situația în care sunt obligate la restituirea taxei pentru emisii poluante încasate, se pot îndrepta împotriva Administrației F. pentru Mediu cel puțin pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, Tribunalul a respins-o cu motivarea că pârâta este o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia, neavând relevanță în privința răspunderii sale modul de utilizare ulterioară a banilor în stabilirea calității procesuale.
Referitor la admisibilitatea acțiunii, Tribunalul a reținut că Decizia de calcul nr._/27.11.2012 este un act administrativ-fiscal, chiar dacă nu reprezintă un titlu de creanță, apt de a fi pus în executare, deoarece produce efecte juridice (imposibilitatea înmatriculării vehiculului fără plata taxei), astfel că instanța este competentă să se pronunțe asupra cererii de anulare a actului, conform art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICA BUCUREȘTI în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice, solicitând modificarea în tot și respingerea acțiunii, pentru lipsa calității procesuale și, în subsidiar, ca nefondată.
În motivare a arătat că în mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice, având în vedere că art.1 din Legea nr.9/2012, stabilește temeiul legal al încasării acestei taxe de poluare achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurării protecției mediului si finanțării unor programe si proiecte pentru protecția mediului.
De asemenea prin actul normativ menționat mai sus, in cadrul articolul 1, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasata, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este Administrația F. pentru Mediu, singura care are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cererii, arată recurentul că instanța de fond si-a format o convingere greșită ținându-se cont ca dispozițiile Legii nr.9/2012 sunt in vigoare, iar reclamantul nu le-a contestat considerând ca aceasta taxa este datorata la bugetul de stat.
Regimul taxei de poluare pentru autovehicule, care a intrat in vigoare începând cu data de 13 ianuarie 2012. a înlocuit in fapt regimul accizelor prevăzut in Codul Fiscal pentru autoturismele si automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pana la data de 31 decembrie 2006. In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Cu privire la Tratatul Comunității Europene, arată recurentul că acesta se refera la interzicerea taxelor vamale la import si la export si la alte taxe cu efect echivalent, ori, taxa de prima înmatriculare nu intra in aceasta categorie nefiind o taxa vamala care se percepe numai in cadrul relațiilor comerciale dintre tarile membre ale Uniunii Eurpene ci se aplica, tuturor autoturismelor /autovehiculelor înmatriculate in România indiferent daca provin din producția interna sau din spațiul comunitar.
Mai precizează recurenta că nicio lege în vigoare nu acorda competenta unei instanțe de drept comun de a se pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu constituția si cu tratatele internaționale. Aceasta atribuție revine exclusiv Parlamentului si, eventual Curții Constituționale, singurele instituții in măsura sa aprecieze daca legislația referitoare (a taxa de prima înmatriculare contravine Constituției sau reglementarilor Uniunii Europene si sa adopte hotărâri in consecința.
De asemenea, arată că reclamantul nu a formulat contestație împotriva actului prin care a fost stabilită taxa, ori solicitarea doar a restituirii taxei de poluare, fara a ataca acest act nu este admisibilă.
Cu privire la obligația de plată a dobânzii fiscale, arată că potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor". Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza nu este îndeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.
În final, arată că în mod eronat a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din 30.10.2014 Curtea din oficiu a pus în discuție un alt motiv de recurs de ordine publică, respectiv inadmisibilitatea acțiunii, prin raportare la aceea că, deși legal citat, intimata-reclamantă nu a făcut dovada că s-a adresat organelor fiscale cu cerere de restituire a taxei, anterior sesizării instanței de judecată.
Analizând cererea de recurs, Curtea va constata, în analiza motivului de ordine publică invocat din oficiu, că instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că reclamanta nu a adresat organului fiscal competent o cerere de restituire a taxei pe poluare, întemeiată pe dispozițiile art. 117 lit. d din Codul de procedură fiscală, anterior sesizării instanței de judecată cu prezenta acțiune, omisiune care a condus la admiterea în mod nelegal a acțiunii, devenind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Art. 2 alin. 1 lit. c definește actul administrativ drept actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
De asemenea, art. 2 alin. 2 prevede că se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. Refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane (art. 2 alin. 1 lit. i), iar nesoluționarea în termenul legal a unei cereri reprezintă faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.
Pornind de la aceste dispoziții legale, Curtea reține că specificul unei acțiuni în contencios administrativ constă în existența fie a unui act administrativ tipic, fie a unuia asimilat, reclamantul neputând formula o acțiune în fața instanței atâta timp cât nu s-a adresat în prealabil autorității cu o cerere, pentru a fi în măsură să învestească ulterior instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată fie pe invocarea unor cauze de nulitate a actului administrativ emis, fie pe motivul nesoluționării cererii în termenul legal, fie pe motivul nejustificat de rezolvare a cererii.
Or, în cauză, reclamanta nu a formulat anterior introducerii acțiunii o cerere de restituire a taxelor pe poluare, întemeiată pe dispozițiile art. 117 din Codul de procedură fiscală, deși a fost citată cu aceste mențiuni.
Este adevărat că prin decizia ÎCCJ nr. 24 din 14.11.2011 s-a admis recursul în interesul legii și s-a statuat că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din OUG nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei pe poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d CPF, însă această soluție nu este aplicabilă în prezentul litigiu, întrucât reclamantul nu a formulat o cerere de restituire a taxei, în baza art. 117 din Codul de procedură fiscală, adresându-se direct instanței de contencios administrativ, ceea ce este inadmisibil, întrucât aceasta poate fi învestită doar a cenzura legalitatea unui act administrativ tipic sau asimilat (tardivitatea, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri).
Or, neadresând în prealabil o cerere de restituire organului fiscal competent, care să fi fost respinsă, reclamanta nu poate învesti în mod legal instanța de contencios administrativ, nefiind vorba în cauză despre existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii de restituire, care să poată fi analizat, din prisma excesului de putere, prin raportare la compatibilitatea legislației naționale cu prevederile art. 110 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene.
Față de aceste considerente, având în vedere că intimata – reclamantă nu a înaintat în prealabil recurentei - pârâte o cerere de restituire a taxei pe poluare, motiv de ordine publică care a fost invocat și analizat din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca inadmisibilă, în cauză nefiind vorba despre un act administrativ tipic sau asimilat specific acțiunii în contencios administrativ.
Celelalte motive de recurs invocate de recurent nu se mai impune a fi cercetate, în raport de soluția dată cu privire la motivul de ordine publică invocat din oficiu de instanța de recurs.
Ca efect al soluției cu privire la cererea principală, Curtea, având în vedere și caracterul accesoriu al cererii de chemare în garanție, urmează a modifica și soluția instanței de fond dată asupra acestei cereri, în sensul respingerii sale ca lipsită de obiect.
În final, în ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de intimata- reclamantă prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 30.10.2014, Curtea va reține că excepția a avut în vedere faptul că, în opinia intimatei, recurenta nu și-a motivat cererea, în speță fiind incidente dispozițiile art- 306 alin 1 C..
Curtea va înlătura aceste apărări ale intimatei pe cererea de recurs, constând că recurenta a indicat care sunt criticile cu privire la sentința recurată, precum și care sunt textele de lege incidente, respectiv incidența art. 304/1 și a art. 304 pct. 9 C..
Totodată, urmează a mai fi avute în vedere și prevederile art. 306 alin 3 C., conform cărora „indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304”.
Din cererea de recurs se desprinde în mod evident care sunt criticile aduse hotărârii recurate, acestea putând fi cu ușurință încadrate în prevederile art. 304/1 și ale art. 304 pct. 9 C., astfel că nu se poate susține despre prezenta cerere că ar fi nemotivată și, deci, nulă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului, ca neîntemeiata.
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ADMINISTRATIA SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE, împotriva Sentinței civile nr. 1912/14.03.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. A. M. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Respinge cererea de chemare în garanție ca lipsită de obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. I. C. A. J. A. P.
GREFIER,
P. B. B.
Red: .- 2 ex. / 10.11.2014
Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal
Judecător: I. M.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 6469/2014.... | Despăgubire. Decizia nr. 7179/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
