Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3983/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3983/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 281/87/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3983
Ședința publică din data de 19 mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 348/06.03.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. A. C. și intimata-pârâtă U. „S. HARET” BUCUREȘTI, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 01.04.2014 recurentul-chemat în garanție a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, astfel cum i s-a pus în vedere, taxe pe care instanța le anulează, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 348/06.03.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M. A. C. în contradictoriu cu pârâta U. S. și chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și cererea de chemare în garanție, pârâta a fost obligată să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul de diplomă, chematul în garanție a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant sub sancțiunea penalităților de 50 lei/zi de întârziere, începând cu a 30- a zi de la rămânere irevocabilă hotărârii și până la îndeplinirea obligației, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 4,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul M. A. C. a urmat cursurile Facultății de D. și Administrație Publica, din cadrul Universității S. Haret București, forma - învățământ la distanta, a susținut și promovat examenul de licența în luna iulie 2009 așa cum rezulta și din adeverința nr. 6337/09.07.2009, eliberată de M.E.C.T.C. - U. S. Haret.
Potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisa de parata sub nr 1405/21.05.2009, precum și art. 20 alin 1 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr 2284/2007, pârâta U. S. Haret era obligata sa le elibereze actele de studii completate.
Ordinul MECTS nr.2284/2007, precum și Ordinul nr.4022/2008 conțin reglementări care atribuie chematului în garanție, competențe cu privire la conceperea și tehnoredactarea modelelor de referință ale formularelor actelor de studii în baza consultării cu instituțiile de învățământ superior și cu ale instituții prevăzute de legislația în vigoare, dar și competențe cu privire la desemnarea unității de specialitate pentru tipărirea și difuzarea formularelor actelor de studii astfel concepute.
U. „S. Haret" are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății de D. și Administrație Publică, susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, să elibereze și diploma de licență.
Obligația Universității nu poate fi însă dusă la îndeplinire, deoarece pârâtul MECTS refuză tipărirea formularelor tipizate necesare.
Motivul refuzului este acela că nu se pot elibera în mod nelimitat formularele tipizate, ci numai pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze.
Refuzul MECTS nu este justificat, întrucât U. a emis reclamanților adeverință că au absolvit o facultate și, prin urmare, poate pretinde eliberarea-diplomei de licență.
Actul prin care s-a recunoscut reclamantului calitatea de licențiat în drept este în ființă, nu a fost revocat (anulat), se bucura de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.
Pe de altă parte, chiar dacă specializarea reclamantului nu ar fi fost recunoscuta, acesta a fost de bună-credință, necunoscând acest aspect, iar eroarea în care s-a aflat produce efecte juridice (principiul error comunis facit ius) în sensul validității adeverinței de licență, ce constată promovarea tuturor studiilor și a examenului de licență.
În ce privește obligarea chematului în garanție la plata penalităților de 50 lei/zi de întârziere cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabila a hotărârii și până la îndeplinirea obligației, tribunalul a apreciat că și această cerere este întemeiată conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Încă de la momentul pronunțării sentinței se poate dispune obligarea la penalitatea, iar nu exclusiv pe calea aplicării sancțiunii amenzii pentru neexecutarea hotărârii judecătorești titlu executoriu.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs chematul în garanție M. Educației Naționale prin care a solicitat admiterea recursul astfel formulat și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate.
În motivare, s-a arătat că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C.pr.civ. întrucât instanța de fond a pronunțat sentința atacată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. În acest sens, recurentul a menționat că organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale Ministerului Educației Naționale.
De asemenea, s-a precizat că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
În prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a obligat MECTS să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii cu încălcarea prevederilor legale. Practic, instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit MECTS și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Instanța de fond se substituie MECTS și ARACIS și evaluează calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competenta de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
Pe de altă parte, recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., învederând că instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile spetei.
Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MECTS, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Nu a fost luată în considerare H.G. 535/1999, care prevede la art. 5 obligația instituțiilor de învățământ superior de a parcurge procedura de autorizare prevăzută de lege pentru a putea organiza învățământ la distanță.
H.G. nr. 1011/2001 prevede la capitolul IV, art. 17, faptul că „Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată."
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către U. S. Haret.
Prin urmare o instituție nu are dreptul să înscrie „studenți" și să elibereze diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, aceasta nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
Recurentul a mai învederat instanței de recurs că specializarea urmată de reclamant nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu la forma de învățământ ID, această nefiind menționată în nicio hotărâre a guvernului din perioada în care reclamantul a urmat studiile.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299-316 C.pr.civ., Legii învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 536/2011, Legii nr. 1/2011, H.G. nr. 1011/2001, Legii nr. 288/2004, Ordinului nr. 2284/2007, O.U.G. nr. 75/2005.
Intimata-pârâtă U. "S. Haret" a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Curtea reține că potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat recurentului-pârât M. Educației Naționale, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. Recurentul-pârât MEN a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii intimatului-reclamant de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
Din cuprinsul corespondenței dintre cele două instituții, Curtea reține că între acestea există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă, M. Educației Naționale considerând că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce U. S. Haret consideră că nu este necesară o astfel de acreditare pentru specializările acreditate pentru cursuri la zi, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul MECTS nr. 3404/2006 privind criteriile generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007.
În soluționarea acestei divergențe de interpretare a legii, Curtea va avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție –Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme; o astfel de soluție, chiar neavând forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune din necesitatea unificării practicii judiciare.
Astfel, prin soluția de principiu de mai sus instanța supremă a arătat că a fost avută în vedere jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/2012, nr. 953/2012, nr. 1638/2012 și nr. 3302/2012 ale ICCCJ-SCAF.
Prin aceste decizii de speță, se reținuse că, în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. (actualul M.E.N.) are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. c. României). Adeverința se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza fiscală din Legea nr. 54/2004.
Susținerile din recurs privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care U. S. Haret a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute, deoarece aceasta nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu o cererea privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
Ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea, în temeiul art. 312 C.pr.civ., va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE cu sediul în București, . nr. 28-30, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 348/06.03.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. A. C. cu domiciliul ales la CA C. M. Vicentiu în București, . 60, cam. 8, nr. 266-268, ., și intimata-pârâtă U. „S. HARET” BUCUREȘTI cu sediul în București, .. 13, sector 3, ca nefondat.
Obligă recurentul-chemat în garanție la plata sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu avocat, efectuate în recurs, către intimata-pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. V. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Red./thred. MD - 2 ex./04.07.2014
Tribunalul Teleorman
Jud. Fond – V. V.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 977/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 4452/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
