Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1786/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1786/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 3453/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1786
Ședința publică de la 04.06.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
GREFIER - C. A.
Pe rol se află judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții C. Concurenței și A. - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii prin DGRFP București, având ca obiect „ordonanță președințială”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta prin avocat C. G., cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtul C. Concurenței prin reprezentant M. B., care depune delegație la dosar, lipsind pârâta A. - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii prin DGRFP București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care pârâtul C. Concurenței, invocă excepția inadmisibilității cererii, apreciind că obiectul ordonanței astfel cum a fost completat constă în constatare inexistenței unor drepturi, nefiind îndeplinite condițiile pentru admisibilitate privind ordonanța președințială pe calea contenciosului. Consideră că se urmărește trecerea materiei ordonanței președințiale în contencios administrativ, fiind două acțiuni combinate, ce nu pot fi admisibile. Solicită admiterea excepției de inadmisibilitate și respingerea cererii ca inadmisibilă.
Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea excepției de inadmisibilitate, precizând că argumentele pârâtului țin de fondul acțiunii și nu de ordonanța președințială, apreciind că sunt întrunite condițiile legale. Precizează că a solicitat constatarea existenței unor drepturi care nu au existat la un moment dat. Precizează că acțiunea de ordonanță Președințială reprezintă o combinație a două demersuri procedurale. Arată că prevederile art.14 și 15 din legea nr.554/2004 nu pot fi substituite cu un alt text legal, cererea de ordonanță președințială neavând legătură cu suspendarea la executare, cele două acțiuni vizând scopuri diferite. Arată că ordonanța președințială nu vizează suspendarea executării ci întârzierea punerii în executare. Mai arată că nu a pus în discuție valabilitate actului administrativ. Invocă prevederile art.17, art.192 și 193 din Regulamentului de aplicare a Sancțiunilor al Consiliului Concurenței.
Curtea, acordă cuvântul și pe fondul cererii.
Reclamanta, prin avocat solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, invocând prevederile art. art.17, art.192 și 193 și alin.3 din Regulament, formulând în termen legal acțiunea în anulare a actului administrativ contestat.
Curtea solicită lămuriri în ce privește interesul acestei cereri.
Reclamanta, prin avocat, precizează că în prezent decizia Consiliului Concurenței nu a fost pusă în executare, dar poate fi pusă în orice moment, față de împrejurarea că termenul de 30 de zile de executare benevolă a expirat. Consideră că acțiunea dedusă judecății este o etapă prealabilă a începerii executării, apreciind că prevederile art.17 și art.19 nu puteau fi valorificate printr-o acțiune în constatare, iar aparența dreptului reiese și din conținutul acțiunii în anularea actului administrativ contestat, care se află atașată în copie la dosar. Solicită soluționarea prezentei cereri până la soluționarea definitivă a cererii de anulare.
Pârâtul C. Concurenței, prin reprezentant, în replică, pe excepția de inadmisibilitate, arată că acțiunea se referă și se raportează la două acțiuni diferite, având în vedere că Legea Concurenței, prevede că decizia se atacă în 30 de zile, putând solicita suspendarea cu obligația achitării unei cauțiuni. Urmează a se face coroborarea cu Codul de procedură fiscală, astfel că se impune respingerea cererii ca neîntemeiată. Depune practică judiciară și note scrise.
Curtea reține în pronunțare asupra excepției inadmisibilității și asupra fondului cererii.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București, SCAF, reclamanta S.C. M. I. S.R.L., („M."), in contradictoriu cu C. Concurentei, (denumit in continuare „C."), precum si cu Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, prin Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București (denumita in continuare „A."), in temeiul dispozițiilor 996 . cele ale art. 35 C. proc. civ., depunem prezenta CERERE DE ORDONANȚA PRESEDINTIALA prin care solicită, in virtutea art. 17 si art. 19 alin. (2) si (3) ale Regulamentului privind constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor de către C. Concurenței, puse în aplicare prin Ordinul nr. 668/2011 („Regulamentul"),să se constate lipsa caracterului executoriu al Deciziei Consiliului Concurentei nr. 8/17.03.2014 („Decizia") in privința M., inexistenta dreptului Consiliului Concurentei de a transmite către A. Decizia in scopul declanșării procedurii de executare silita, inexistenta dreptului A. de declanșare a procedurii executării silite, pana la momentul judecării definitive a cererii de anulare a Deciziei ce face obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Curții de Apel București, Secția a VlII-a de C. Administrativ si Fiscal.
In scopul evitării situației in care prezenta cerere ar fi lipsita de eficacitate, datorita intervenirii situației ce se dorește a fi prevenita prin introducerea prezentei acțiuni (punerea in executare a Deciziei Consiliului), solicită totodată instanțe sa faca aplicarea tezei secunde a art 998 alin. (1) C. proc. civ, conform căreia citarea pârtilor se va face potrivit normelor privind citarea in procesele urgente, precum si a art; 998 alin: (3)> potrivit cărora judecata se face de urgenta si cu precădere, solicitând astfel stabilirea unui termen scurt, luând in considerare teza finala a art. 998 alin. (1), potrivit căruia întâmpinarea nu este obligatorie.
Pentru a dispune in sensul celor mai sus enunțate, instanța este rugata sa aiba in vedere următoarele motive:
Prezenta cerere are o dubla natura juridica, fiind o cerere de ordonanța presedintiala, ce are insa ca obiect o cerere de constatare negativa temporara a drepturilor menționate in primul petit, respectiv a inexistentei dreptului Consiliului de a sesiza organele fiscale in vederea declanșării executării silite, a inexistentei dreptului A. de a iniția executarea silita impotriva reclamantei, datorita lipsei caracterului executoriu al Deciziei Consiliului.
COMPETENTA INSTANȚEI DE C. ADMINISTRATIV
O prima problema ce se cere lămurită este aceea a instanței competente sa soluționeze prezenta cerere.
In contextul clarificărilor ce vor fi aduse prin secțiunile de mai jos, particularitățile concrete ale spetei de fata conduc la concluzia ca instanța de contencios este competenta sa soluționeze o cerere in constatare (negativa) chiar si atunci cand aceasta este plasata in vehiculul procedural al unei ordonanțe presedintiale.
Competenta instanței de contencios administrativ in soluționarea unei acțiuni in constatare (negativa)
Literatura de specialitate a subliniat deja ca acțiunea in constatare negativa nu imbraca intotdeauna haina juridica a unei acțiuni civile. Acest aspect prezintă o semnificativa relevanta pentru stabilirea instanței competente sa judece o acțiune in constatare negativa exercitata cu privire la o decizie a Consiliului Concurentei. Asa cum corect a susținut doctrina, pentru a identifica instanța competenta sa judece o cerere in constatare negativa, trebuie avuta in vedere natura raportului juridic litigios si a dreptului a cărui existenta este negata .
In speța, instanța de judecata este rugata sa observe ca obiectul prezentei acțiuni, anume o cerere in constatare negativa, privește in mod evident un raport juridic de drept administrativ, cata vreme decizia sancționatoare a Consiliului este un act administrativ unilateral cu caracter individual, iar dreptul a cărui inexistenta se cere a fi constatata privește dreptul la acțiune al unei autorități administrative (i.e. C.) de a notifica o alta autoritate administrativa (i.e. A.).
O data in plus, a literatura de specialitate a precizat ca, in asemenea cazuri, competenta de soluționare a unei acțiuni in constatare negativa ar aparține instanței de contencios administrativ prevăzuta de lege .
In ceea ce privește instanța de contencios administrativ competenta sa soluționeze litigiul izvorand din raportul juridic de drept administrativ mai sus ilustrat, trebuie avute in vedere prevederile art. 10 al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ („Legea contenciosului"), potrivit cărora
„Litigiile privind [...] actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale [...] se soluționează in fond de sediile de contencios administrativ si fiscal ale curților de apel, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel" coroborate cu cele ale art. 49 al Legii concurentei, potrivit cărora
„Deciziile adoptate de C. Concurentei [...] pot fi atacate in contencios administrativ la Curtea de Apel București in termen de 30 de zile de la comunicare.
Astfel, pe de o parte luând in considerare faptul ca atat autoritatea de concurenta, cat si A. sunt autoritari publice centrale, iar pe de alta parte având in vedere caracterul derogator al prevederilor art 49 al Legii mai sus citat, rezulta cu certitudine ca instanța competenta sa soluționeze prezenta acțiune este Curtea de Apel București.
Competenta instanței de contencios administrativ de a soluționa o cerere de ordonanța presedintiala
Exista o bogata literatura de specialitate ce susține ideea incompatibilității dispozițiilor privind procedura ordonanței presedintiale cu cele ale Legii contenciosului. Prin prezenta acțiune nu-si propune sa schimbe aceasta abordare.
Învederează împrejurarea ca o atare incompatibilitate a fost subliniata exclusiv in legătura cu posibilitatea utilizării procedurii ordonanței in scopul suspendării efectelor unui act administrativ.
Este de acord cu raționamentul susținut de doctrina si de practica instanțelor, potrivit căruia Legea contenciosului prevede, prin art. 14 si 15, o procedura speciala prin care se poate obține suspendarea efectelor unui act administrativ,dispozițiile art 996 .. proc. civ. sunt de asememenea dispoziții ce reglementează o procedura speciala, nefiind insa permis ca o procedura speciala (i.e. cea a ordonanței presedintiale) sa inlocuiasa o alta procedura speciala (cea a suspendării efectelor actului administrativ) pentru exact același obiect .
Trebuie insa observat ca in speța de fata acțiunea cu care a fost sesizata instanța nu tinde la suspendarea efectelor unui act administrativ.
Ca atare, apreciază ca prezenta acțiune nu poate fi respinsa ca inadmisibila, pe considerentul ca pentru atingerea scopului urmărit exista alte dispoziții legale speciale ce ar trebui aplicate.
In fapt, prin acțiunea de fata, urmărește constatarea inexistentei dreptului Consiliului Concurentei si al A. de a proceda la declanșarea executării silite, independent de problema suspendării deciziei Consiliului.
Dupa cum urmează sa dezvolte in secțiunile subsecvente, problema fundamentala a cererii de fata o reprezintă condițiile in care Decizia Consiliului dobândește caracterul de titlu executoriu si nu legalitatea deciziei Consiliului (aspect ce poate fi „pipăit" in cadrul unei cereri de suspendare reglementata de art. 14 si 15 din Legea contenciosului).
Altfel spus, obiectul unei cereri de suspendare formulata in baza art. 14 si 15 din Legea contenciosului pune in discuție insasi legalitatea actului administrativ contestat. Prin contrast, acțiunea de fata ignora complet acest aspect, instanța sesizata cu prezenta cerere nefiind chemata sa analizeze nici măcar superficial aparenta de legalitate a actului administrativ reprezentat de Decizia Consiliului.
Astfel cum preciza in cele de mai sus, obiectul prezentei cereri tinde la lămurirea dobândirii sau nu de către Decizia Consiliului a caracterului de titlu executoriu, prin prisma condițiilor impuse de art. 17 si 19 din Regulamentul mai sus amintit (act ce emana chiar de la Consiliu, reprezentând o directa exteriorizare a voinței autorității de concurenta).
Si mai precis formulat, acțiunea de fata trebuie analizata chiar daca se pleacă de la presupunerea ca Decizia Consiliului indeplineste condițiile de validitate.
Aceasta intrucat ceea ce-si propune acțiunea de fata sa lămurească prin intervenția instanței este nu daca Decizia Consiliului este legala (pe fondul acesteia), ci momentul la care aceasta dobândește caracter de titlu executoriu, instituție juridica distincta de condițiile intrinseci ale actului administrativ ce trebuie îndeplinite pentru validitatea acestuia.
Or, momentul la care Decizia Consiliului devine titlu executoriu (chiar deplin valabila fiind pe fond) este in mod evident momentul la care sunt intrunite condițiile pentru dobândirea caracterului de titlu executoriu. Trebuie așadar făcuta ad necessitatem distincția dintre condițiile de validitate ale Deciziei Consiliului (relativ la care ar urma sa se pronunțe instanțele investite, dupa caz, cu cerere de anulare si/sau suspendare a acesteia) si condițiile in care respectiva Decizie devine titlu executoriu (acesta fiind, de fapt, obiectul dosarului de fata).
Face precizarea ca acțiunea de fata isi găsește sensul in împrejurarea ca in acest caz particular un anumit act normativ (Regulamentul mai sus amintit) impune o condiție suplimentara celor obișnuit regăsite in alte cazuri pentru ca actul susceptibil de a fi pus in executare sa poată dobândi caracterul de tidu executoriu.
Decizia consiliului nu îndeplinește condițiile pentru a dobândi caracterul de titlu executoriu.
Potrivit art. 17 din Regulament
„[...] decizia Consiliului Concurentei prin care se aplica sancțiuni, neatacate in termenul prevăzut de lege, constituie titlu executoriu, fam vreo alta formalitate" (subl. ns.).
Așadar, atunci cand deciziile Consiliului sunt atacate (asa cum este cazul in speța) acestea nu dobândesc caracter de titlu executoriu si pe cale de consecința nu devin executorii de drept. Dispozițiile anterior evocate trebuie coroborate cu prevederile art. 19 alin. (2) din Regulament, conform cărora
„In caz de neprezentare a documentului prin care se face dovada achitării amenzii stabilite prin decizie, C. Concurentei va transmite copia acesteia la organele de specialitate ale Agenției Naționale de Administrare Fiscala in a căror raza teritoriala isi are sediul/domiciliul contravenientul, spre executare, in termen de 30 de zile de la data expirării termenului de contestatare, daca decizia nu a fost atacata in acest termen", precum si cu cele ale alin. (3) al aceluiași articol, care prevede „ In acele situații in care contravenientul a formulat acțiune in anulare impotriva deciziei prin care a fost aplicata sancțiunea amenzii contravenționale, C. Concurentei va transmite la finalizarea procedurii judicare organelor de specialitate ale Agenției Naționale de Administrare Fiscala copia hotărârii judecătorești ramase irevocabila in ca^țtl respingerii acțiunii contravenientului sau a reducerii cuantumului amenzi aplicate.
Interpretarea respectivelor articole conduce la concluzia ca prin edictarea acestora s-a dorit impunerea unei interdicții legale {lato semit) de declanșare de către A. a procedurii de executare silita in baza unei decizii a Consiliului Concurentei, in situația in care respectiva decizie a fost atacata prin acțiune in anulare.
Astfel, rezulta cu claritate împrejurarea ca exercitarea acțiunii in anulare impotriva deciziei Consiliului Concurentei, in interiorul termenului de 30 de zile prevăzut in acest sens, are drept urmări:amânarea momentului la care titlul de creanța reprezentat de decizia Consiliului devine titlu executoriu si, pe cale de consecința, imposibilitatea nașterii dreptului Consiliului Concurentei de a notifica A., in vederea demarării executării silite impotriva entității amendate.
Or, invederează instanței de judecata ca, astfel cum reiese din extrasul de pe portalul instanțelor de judecata, precum si din cererea de anulare atașata prezentei, reclamanta a atacat la Curtea de Apel Decizia Consiliului, fiind astfel creata situația prevăzuta de normele mai sus invocate.
In acest sens menționează faptul ca cererea in anulare a fost depusa la instanța de judecata in termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru contestarea deciziilor Consiliului Concurentei, astfel cum rezulta din Adresa Consiliului Concurentei de comunicare a Deciziei, inregistrata sub nr. 151/20.03.2014, atașata prezentei, precum si din data certa ce apare pe cererea in anulare inregistrata la Curtea de Apel.
Prin urmare, instanța de judecata este rugata sa constate ca Decizia atacata nu îndeplinește condițiile necesare pentru ca aceasta sa capete caracter de titlu executoriu. In mod evident in absenta unui titlu executoriu procedura executarea silita nu poate fi declanșata.
In secțiunea precedenta a abordat fondul problemei ce constituie obiectul acestui dosar, demonstrând ca Decizia Consiliului n-a devenit titlu executoriu datorita atacării acesteia cu acțiune in anulare in termenul de 30 de zile prevăzut de art. 19 alin. (2) dm Regulament coroborat cu art. 49 din Legea concurentei.
Cum art. 17 si art. 19 alin. (2) si (3) ale Regulamentului impun practic o interdicție legala (lato sensu) pentru declanșarea procedurii de executare silita, prin stabilirea unei condiții suplimentare pentru ca decizia sanctionatorie a Consiliului sa devină titlu executoriu, de principiu acțiunea de fata nici nu ar mai fi necesara.
Trebuie insa observat ca exista o practica constanta a Consiliului Concurentei de a transmite deciziile sale către A. in scopul declanșării procedurii de executare silita ori de către ori cererile de suspendare a deciziilor respective nu sunt judecate/admise in timp util de către instanța, desi respectivele decizii au fost atacate si cu cerere de anulare, incalcandu-se astfel in mod flagrant, dispozițiile art. 17 si art. 19 alin. (2) si dispoziții care au fost emise de chiar C. Concurentei.
Fiind de notorietate practica constanta a Consiliului de ignorare a propriilor norme in acest sens, apare ca evident interesul procesual in formularea prezentei acțiuni, in scopul prevenirii abuzului Consiliului (constând in declanșarea procedurii de punere in executare a unei decizii atacate cu acțiune in anulare, prin transmiterea acesteia către A.).
Pentru aceleași motive se justifica si introducerea in cauza a A., subscrisa neavând cunoștința daca pana la momentul introducerii prezentei acțiuni, decizia Consiliului a fost deja transmisa către A. sau nu. De asemenea, luând in considerare si posibilitatea ca autoritatea de concurenta sa transmită Decizia către A., chiar dupa primirea acestei acțiuni, introducerea in cauza a autorității de executare fiscala va asigura opozabilitatea hotărârii judecătorești si fata de aceasta din urma.
Obiectul prezentului dosar nu poate fi obținut pe calea unei acțiuni in realizare - neincidenta art. 35 COD PROCEDURA CIVILA.
Daca in secțiunea precedenta a demonstrat interesul legitim pe care subscrisa il are in a face apel la instanța, in secțiunea de fata urmează sa demonstreze necesitatea hainei juridice pe care interesul trebuie sa-l îmbrace, in lumina condițiilor concrete ale spetei de fata, anume cerere in constatare negativa.
In contextul in care art. 35 C. proc. civ. impiedica admiterea unei acțiuni in constatare cata vreme reclamantul ar avea deschisa calea unei acțiuni in realizare, in subsectiunile de mai jos va arata ca nu dispune de o acțiune in realizare pentru atingerea scopului urmărit prin acțiunea de fata. Astfel, acțiunea in constatare negativa ramane singurul mijloc procedural pe care subscrisa il poate accesa in scopul prevenirii suportării unui prejudiciu semnificativ potențial iremediabil, prin incalcarea de către Consiliu a dispozițiilor art 17 si 19 alin. (2) si (3) din Regulament, inainte de verificarea legalității Deciziei de către instanța de judecata (cu ocazia acțiunii in anularea Deciziei).
Prezenta cerere in constatare negativa nu este împiedicata de posibilitatea exercitării acțiunii in realizare de suspendare a Deciziei Consiliului
Astfel cum precizează in cele de mai sus, prin formularea prezentei acțiuni nu intenționează sa obtina suspendarea Deciziei Consiliului, acțiune ce ar fi putut fi considerata ca facand obiectul unei acțiuni in realizare.
Dimpotrivă, acțiunea de fata este menita sa conducă la constatarea de către instanța de judecata, in scop preventiv, a inexistentei momentane a unor drepturi al Consiliului, respectiv al A., pe care aceste instituții si le-ar fi putut exercita, in absenta contestării de către subscrisa prin acțiune in anulare a Deciziei Consiliului. In acest sens instanța de judecata este rugata sa observe ca acțiunea in constatare, ce privește constatarea existentei sau inexistentei unui drept, produce efecte temporare sau definitive, in funcție de caracterul temporar sau definitiv al insusi dreptului a cărui constatare se cerc.
Ca atare, daca dreptul a cărui existenta/inexistenta se solicita a fi constatata este doar temporar, atunci la rândul ei hotărârea prin care s-ar admite acțiunea in constatare urmează sa-si producă efectele doar temporar, pana la momentul precizat in cererea introductiva ca fiind acela de la care sau, dupa caz, pana la care dreptul a cărui constatare se cere, exista. Altfel spus, dimensiunea temporala a efectelor hotărârii judecătorești de admitere a cererii de constatare a existentei sau inexistentei unui drept este indisolubil legata de dimensiunea temporala a dreptului respectiv.
Or, in contextul in care prin prezenta acțiune reclamanta nu-si propune sa obtina suspendarea Deciziei Consiliului, art. 17, coroborat cu art 19 alin. (2) si (3) din Regulament, stabilesc conținutul juridic al unei situații de fapt in care reclamanta se găsește (anume ca atacarea Deciziei Consiliului cu acțiune in anulare face ca aceasta sa nu poată dobândi caracter executoriu si astfel sa nu poată fi pusa in executare), insa este de notorietate practica constanta a Consiliului de a ignora efectele juridice ce deriva din actul normativ pe care insusi C. l-a emis, apare ca evident necesara formularea unei cereri in constatare negativa, vizând pe de o parte inexistenta dreptului Consiliului de a transmite către A. Decizia (intrucat aceasta nu a dobândit caracter executoriu), iar pe de alta parte, a inexistentei dreptului A. de a declanșa procedura efectiva de executare silita.
Suplimentar argumentelor anterior prezentate, trebuie totodată observat ca cererea de suspendare a Deciziei Consiliului, exercitabila in condițiile prevăzute de art 14 si 15 din Legea contenciosului, nu poate fi considerata in speța de fata ca fiind o acțiune in realizare cu aptitudinea de a impiedica introducerea prezentei acțiuni in constatare negativa si pentru motivul ca analizarea prezentei acțiuni nu presupune verificarea legalității Deciziei Consiliului.
Decizia Consiliului ar putea sa fie perfect valabila si cu toate acestea sa ramana lipsita de atributul executoriu, datorita contestării sale in instanța, in cadrul unui alt dosar (având ca obiect acțiunea in anulare) si nu in cadrul prezentului dosar.
Astfel, acțiunea in realizare având ca obiect suspendarea Deciziei Consiliului nu are legătura cu, si astfel nu poate bloca, in conformitate cu art. 35 C. proc. civ., admiterea prezentei acțiuni.
Prezenta cerere in constatare negativa nu este impiedicata de posibilitatea exercitării unei acțiuni in realizare pe calea contestației la executare.
Instanța de judecata este rugata sa observe ca executarea silita a deciziilor Consiliului nu se face de către executori judecătorești in condițiile Codului de procedura civila, ci de către executorii fiscali, in condițiile Codului de procedura fiscala. Specific executării silite a creanțelor fiscale este imprejurarea ca acestea nu mai suporta verificarea condițiilor de începere a executării silite de către instanța, asa cum acestea sunt cuprinse in cadrul procedurii de încuviințare a executării silite regăsite in Codul de procedura civila la articolele 665 .> Astfel, art. 665 alin. (5) pct. 2 C. proc. civ. prevede ca în procedura încuviințării silite instanța de judecata verifica daca înscrisul a cărui executare silita se urmărește se bucura, potrivit legii, de caracter executoriu. Potrivit alin. (6) al aceluiași articol, încheierea prin care instanța încuviințează executarea silita nu este supusa niciunei cai de atac. Art. 711 alin. (3) C. proc. civ. da insa posibilitatea debitorului ca dupa începerea executării silite sa ceara, pe calea contestației la executare, si anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite.
Urmează sa se constate insa ca dispozițiile procesual civile mai sus amintite nu-si găsesc corespondent in textul Codului de procedura fiscala. Este adevărat ca potrivit art. 2 alin. (3) din Codul procedura fiscala, acesta se completează cu prevederile procedurii de drept comun, insa in mod evident se completează numai cu acele dispoziții care sunt compatibile cu cele din Codul de procedura fiscala.
Or, cata vreme la rândul lui Codul de procedura fiscala prevede, prin art. 172 ei seq., o procedura proprie pentru contestația la executare, apare ca evident ca dispozițiile Codului de procedura fiscala exclud aplicarea dispozițiilor Codului de procedura civila, in virtutea principiului specialia generalibns derogant.
Este de observat ca nici dispozițiile art. 148 din Codul de procedura fiscala n-au aptitudinea de a bloca sesizarea instanței cu prezenta cerere in constatare, intrucat pe de o parte, dispozițiile respective privesc o executare silita deja inceputa or, acțiunea de fata are in vedere absenta caracterului executoriu al titlului in baza căruia executarea silita ar fi pornita, iar pe de alta parte, niciuna dintre condițiile de intervenire a vreuneia dintre cele trei situații avute in vedere de legiuitor (suspendare, întrerupere sau încetare a executării silite) nu sunt îndeplinite in speța.
Prezenta cerere in constatare negativa nu este împiedicata de posibilitatea exercitării acțiunii in realizare de anulare a Deciziei Consiliului
Pentru a evita reiterarea argumentelor expuse in secțiunea V.l de mai sus (pe deplin aplicabile si in acest context), instanța de judecata este rugata sa observe ca prin formularea prezentei acțiuni nu intenționează sa obtina anularea Deciziei Consiliului, acțiune ce ar fi putut fi considerata ca facand obiectul unei acțiuni in realizare.
Asa cum a precizat deja, scopul urmărit prin formularea prezentei acțiuni este cel al constatării inexistentei momentane a unor drepturi ale Consiliului, respectiv ale A..
Așadar, urmează sa se observe ca acțiunea in anularea Deciziei Consiliului nu poate fi considerata in speța de fata ca fiind o acțiune in realizare cu aptitudinea de a împiedica introducerea prezentei acțiuni in constatare negativa, fie si pentru simplul motiv ca analizarea prezentei acțiuni nu presupune verificarea legalității Deciziei Consiliului.
Prin prezenta acțiune reclamanta urmărește constatarea lipsei atributului executoriu al Deciziei Consiliului, si nu a nelegalității acesteia, aspect ce face obiectul acțiunii in anulare. Pe cale de consecința, instanța de judecata este rugata sa observe ca acțiunea in realizare având prezentei cauze, sa observe ca acțiunea indeplineste condiția aparentei dreptului prevăzuta de legiuitor.
Sunt de amintit in acest context precizările regăsite in literatura de specialitate ce merg in sensul ca pentru admiterea unei cereri de ordonanța presedintiala nu este necesar ca acțiunea ce vizează dreptul fondului sa fi fost deja introdusa .
Sub acest aspect, instanța de judecata este rugata sa observe ca a atacat Decizia Consiliului, in termenul prevăzut de art. 49 din Lege, cu acțiune in anulare.
Având in vedere ca de la momentul expirării perioadei impuse de legiuitor pentru exercitarea acțiunilor impotrivâ deciziei sancționatorii s-au scurs 33 de zile, precum si practica autorității de concurenta, astfel cum a fost subliniata in cele precedente, de a transmite asemenea decizii organelor fiscale chiar inainte de judecarea si soluționarea acțiunilor in anularea deciziilor Consiliului, apreciază ca se impune soluționarea de urgenta a prezentei cereri, conform prevederilor art. 998 C. proc. civ.
Instanța de judecata este rugata sa constate ca are interesul judecării urgente a cauzei, pentru a preveni o eventuala declanșare a procedurii de executare ca urmare a transmiterii Deciziei Consiliului către A., in condițiile expuse anterior. In acest sens, urmează sa se observe ca scopul avut in vedere de legiuitor prin instituirea procedurii speciale a ordonanței presedintiale, cel al prevenirii unei pagube iminente (in speța, reprezentata de consecințele executării silite a Deciziei Consiliului, ce ar putea avea efecte semnificative si ireversibile asupra subscrisei) ar fi atins prin soluționarea cu celeritate a prezentei acțiuni.
Neprejudecarea fondului
Facand trimitere la argumentele expuse in cuprinsul secțiunii VI. 1 de mai sus, instanța de judecata este rugata sa observe îndeplinirea condiției prevăzute de legiuitor. In mod evident, obiectul prezentei acțiuni este cu totul altul decât cel al dosarului având ca obiect anularea Deciziei Consiliului.
Astfel, va fi facil de constatat împrejurarea ca prin soluționarea prezentei acțiuni, in sensul constatării inexistentei unor drepturi ale autoritarii de concurenta si ale organelor fiscale, instanța de judecata nu poate prejudeca fondul cauzei dedus soluționării de către instanța de judecata (anume, anularea Deciziei Consiliului atacata de reclamantă).
Caracterul vremelnic
Sub acest aspect, instanța de judecata este rugata sa observe ca reclamanta a solicitat pronunțarea unei ordonanțe presedintiale care sa constate inexistenta temporara a unui drept al autorității de concurenta, efectele acesteia urmând a se produce pana la soluționarea definitiva a fondului cauzei (Le. a acțiunii in anulare formulate împotriva Deciziei Consiliului).
Cu alte cuvinte, urmează sa se constate ca prezenta acțiune permite instanței de judecata luarea unei masuri rapide, limitata in timp (pana la soluționarea acțiunii in anulare), acțiunea in constatare negativa ce face obiectul prezentei cereri de ordonanța presedintiala netranșând in mod definitiv problematica de fond supusa soluționării de către instanța investita cu acțiunea in anulare a Deciziei Consiliului.
Așadar, caracterul provizoriu, vremelnic, nedefinitiv al măsurii ordonanței președințiale ce se cere a fi dispusa de către instanța de judecata este pe deplin ilustrat de împrejurarea ca efectele acesteia ar fi in mod evident limitate, temporare, ele urmând a se produce numai pana la soluționarea definitiva a fondului cauzei.
În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisuri: cerere de anulare a deciziei, adresa de comunicare a deciziei.
Cererea a fost legal timbrată.
Deliberând asupra excepției inadmisibilității cererii având ca obiect ordonanța președințială, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este întemeiată urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
În fapt Curtea constată că prin prezenta acțiune reclamanta a solicitat pe calea dispozițiilor privind ordonanța președințială să se constate lipsa caracterului executoriu al deciziei pârâtului, inexistența dreptului pârâtului de a transmite către A. decizia în vederea executării silite a acesteia, precum și inexistența dreptului A. de a proceda la declanșarea procedurii de executare silită în temeiul aceleiași decizii.
Pe de altă parte Curtea constată că potrivit art. 996 din NCPC, „(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
(2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
(3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.
(4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului.
(5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.”
Totodată Curtea reține că potrivit acestui text a fost instituită procedura specială și urgentă de luare a unor măsuri provizorii pentru păstrarea unui drept care s-au putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În cadrul acestor măsuri se constată că reclamanta a susținut că obiectul acțiunii nu îl constituie suspendarea executării deciziei pârâtului, ci exclusiv luarea unor măsuri administrative prealabile declanșării executării acestui act administrativ, respectiv să se constate lipsa caracterului executoriu al deciziei, să se constate că pârâtul nu are îndreptățire de a înainta decizia către organele fiscale, iar cu privire la acestea din urmă să se constate că nu pot proceda la executarea silită a deciziei în cauză, toate aceste solicitări fiind în fapt circumscrise unei măsuri de suspendare a executării actului administrativ, fiind parte integrantă din procedura de executare a acestuia, respectiv comunicarea către organele fiscale și declanșarea executării silite efective a deciziei.
Prin urmare Curtea reține că prezentul demers procesual este destinat a împiedica executarea actului administrativ de către reclamantă, măsura care putea fi solicitată conform art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 exclusiv prin solicitarea suspendării executării deciziei, iar nu pe calea unei ordonanțe președințiale întemeiată pe dispozițiile dreptului comun.
Din această perspectivă Curtea apreciază că reclamanta tinde în fapt la suspendarea unui act administrativ-decizia emisă de către pârât- fără însă a solicita analizarea verificării condițiilor prevăzute de Legea nr. 554/2004, demersul său procesual vizând drept scop împiedicarea autorității administrative să pună în executare actul administrativ, demers care nu putea fi efectuat de către reclamantă în afara dispozițiilor art. 14-15 din legea nr. 554/2004, luându-se în considerare și disp. art. 28 alin. 1 din același act normativ, potrivit cărora „Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil și cu cele ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.”
Astfel, se reține că solicitarea suspendării executării unui act administrativ, inclusiv în situația în care se solicită constatarea inexistenței dreptului autorităților pârâte de a porni executarea silită și lipsa caracterului executoriu al actului administrativ în cauză, nu poate fi analizată în afara dispozițiilor Legii nr. 554/2004 care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ și fiscal, iar orice demers procesual care în fapt tinde către același scop-suspendarea executării actului - apare drept inadmisibil urmând a fi admisă excepția și respinsă acțiunea în consecință, analizarea condițiilor prevăzute de art. 996 NCPC devenind inutilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge acțiunea reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții C. Concurenței și A. - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii prin DGRFP București, ca inadmisibilă.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.06.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
G. D. C. A.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 8118/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 7648/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
