Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 330/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 330/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 8445/3/2012

DOSAR NR._

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 330

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2014

Curtea constituită din:

Președinte C. P.

Judecător I. C. G.

Judecător C. M. F.

Grefier C. M.

Pe rol soluționarea recursului formulat de pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 1405/19.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți CĂLINȚARU T. și CĂLINȚARU V..

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul – reclamant Călințaru T., care se legitimează cu carte de identitate . nr._, lipsind recurenta – pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și intimatul – reclamant Călințaru V..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.

Intimatul – reclamant solicită respingerea recursului.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 1405/19.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ au fost admise, în parte, acțiunile conexe formulate de reclamanții Călințaru T. și Călințaru V. în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și a fost obligată pârâta să emită decizia de validare/invalidare a hotărârii nr. 4195/22.09.2011 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr.9/1998, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri. A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind penalitățile de întârziere.

În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit art.7 alin.1 din legea nr.9/1998, comisiile județene și a municipiului București primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor, iar alineatul 3 al acestui articol prevede că pîrîta, în calitate de comisie centrală, va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului București în termen de cel mult 60 de zile.

Prin hotărîrea nr.4195/22.09.2011 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr.9/1998, s-au stabilit despăgubirile cuvenite reclamanților pentru bunurile abandonate de autorul acestora pe teritoriul statului bulgar.

Pîrîta nu s-a prezentat în instanță și nu a dovedit că pînă la momentul pronunțării hotărîrii instanței de contencios administrativ a analizat hotarîrea comisiei locale și a emis actul de validare/invalidare a acesteia, în termenul de 60 de zile prevăzut de dispozițiile legale enunțate anterior.

Prin urmare, cererea de obligare a pîrîtei la emiterea deciziei este întemeiată, potrivit art.8 alin.1 teza a II-a din legea nr.554/2004, pîrîta nepronunțîndu-se în termen asupra validității hotarîrii comisiei locale, ceea ce a produs o vătămare drepturilor reclamanților. Însă tribunalul nu poate obliga pîrîta să emită strict o decizie de validare, ci o decizie prin care sa se examineze validitatea hotarîrii comisiei locale, act care poate fi atît de validare, dar și de invalidare, în raport de situația concretă a solicitanților.

Prin urmare, tribunalul consideră că cererea este întemeiată în parte, a admis-o și a obligat pîrîta să emită decizia de validare/invalidare a hotărîrii nr.4195/22.09.2011 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr.9/1998, în termen de 30 de zile de la rămînerea irevocabilă a prezentei hotărîri, termen stabilit conform art.18 alin.6 din legea nr.554/2004.

Cu privire la capătul de cerere privind aplicarea unor penalități pentru neexecutarea hotarîrii, tribunalul consideră că este neîntemeiat. Reclamanții pleacă de la premisa că pîrîta nu va executa hotarîrea instanței de contencios în termenul prevăzut de lege, cerînd anticipat aplicarea unei sancțiuni. Însă aceștia au posibilitatea de a se adresa ulterior instanței de contencios administrativ, în cazul în care pîrîta nu se conformează, potrivit procedurii prev. de art.24 din legea nr.554/2004.

Oricum art.18 alin.6 din legea nr.554/2004 prevede doar o posibilitate a instanței de a stabili anticipat o sancțiune, însă tribunalul consideră că această modalitate de stabilire a sancțiunii s-ar impune doar în cazul unui abuz de putere exercitat cu o rea-credință evidentă de către autoritate, însă în cauză nu s-a dovedit incidența unui astfel de caz.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta ANRP solicitând modificarea sentinței recurată și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă arată că hotărârea nr. 4195/22.09.2011 a Comisiei Municipiului București se află în evidența sa și urmează circuitul legal ce prevede analizarea în ordine cronologică a acestora, respectiv ordinea emiterii hotărârilor.

Mai arată că în prezent recurenta-pârâtă soluționează dosare în care au fost emise hotărâri în 1998 și că în evidența sa sunt înregistrate 2274 de dosare în care nu au fost emise decizii de validare/invalidare.

Recurenta invocă și principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite la despăgubiri, precum și numărul mare de solicitări în raport de resursele materiale limitate de care dispune bugetul de stat.

Intimații-reclamanți, deși legal citați, nu au depus întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

O primă critică invocată de recurentă se referă la reținerea greșită de către instanța de fond a depășirii termenului de emitere a deciziei de validare sau invalidare a Hotărârii nr. 4195/22.09.2011 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii 9/1998.

Cu privire la acest aspect, Curtea reține că instanța de fond a reținut corect că sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea 9/1998 potrivit căruia ʺîn termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului București, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate. Hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanților și direcțiilor generale ale finanțelor publiceʺ.

Prin urmare, termenul legal în care recurenta-reclamantă avea obligația de a analiza hotărârea Comisiei Municipiului București prin care s-a propus acordarea de compensații pentru reclamanți, era de 60 de zile de la înregistrarea hotărârii în evidența pârâtei, acesta fiind un termen legal imperativ, ci nu de recomandare.

Practica soluționării dosarelor în ordine cronologică și activitatea pe care o presupune analiza dosarelor, nu justifică depășirea termenului legal de 60 de zile, pârâta având obligația de a realiza această activitate în acest termen prevăzut imperativ de Legea 9/1998.

Mai mult, recurenta-pârâtă nu invocă aspecte concrete pentru care analiza dosarului reclamanților nu s-a putut realiza în termenul legal, ci invocă doar aspecte generale legate de activitatea autorității pârâte, ce nu pot fi imputate intimaților-reclamanți.

Față de considerentele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ANRP, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 1405/19.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți CĂLINȚARU T. și CĂLINȚARU V., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.01.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C. P. I. C. G. C. M. F.

GREFIER,

C. M.

Red./Dact. GIC - 2 ex.

Jud. fond C. I.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 330/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI