Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4048/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4048/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 16067/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ CU NR. 4048
Ședința publică din data de 22 mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
JUDECĂTOR - G. G.
JUDECĂTOR - O. D. P.
GREFIER - R. O.
Pe rol pronunțarea recursului declarat de recurenții reclamanți M. M. T. și M. D. E., împotriva sentinței civile cu nr. 4931/2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți U. S. Haret și M. Educației Naționale și cu intimatul chemat în garanție M. Educației Naționale, cererea de chemare în judecată având drept obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul apel nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează completului de judecată modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că prin intermediul Serviciului Registratură, în data de 9.12.2013 U. S. Haret înaintează la dosarul cauzei întâmpinare; motivele de recurs au fost comunicate intimaților.
Constatând faptul că se solicită judecarea cauzei în lipsă Curtea reține recursul spre deliberare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – SCAF sub nr._ /CA/2012, reclamanții M. M. T. și M. (N.) D. E. au chemat în judecată pe pârâții U. „S. HARET” BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, solicitând obligarea pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, pentru fiecare reclamant, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței, obligarea pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de 1000 lei penalități pe zi de întârziere de la data pronunțării sentinței și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată (onorariu avocat, taxa de timbru și timbru judiciar).
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt absolvenți ai Universității S. Haret, Facultatea de D. și Administrație Publică din București, specializarea D., promoția 2009, forma de învățământ ID. De la momentul înscrierii la facultate și până la absolvirea acesteia, și-au îndeplinit toate obligațiile ce le reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu pârâta și Regulamentului privind activitatea profesională a studenților, în sensul că și-au plătit taxele de studii, au susținut și promovat toate examenele, inclusiv examenul de licență. În aceste condiții, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de pârâtă sub nr.1405/21.05.2009, precum și art.20 alin.1 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr.2284/2007, pârâta era obligată să elibereze reclamanților actele de studii completate.
Potrivit OMEC nr.3404/07.03.2006 și art.60 alin.1 din Legea nr.84/1995, rep., pârâta U. S. Haret, având învățământ de zi autorizat/acreditat, poate organiza învățământ la distanță și cu frecvență redusă.
Arată reclamanții că au promovat examenul de licență, iar facultățile din cadrul universității le-au recunoscut titlul de licențiați, potrivit adeverințelor de studiu eliberate.
Adeverințele de licență sunt în ființă, au produs și produc în continuare efecte juridice față de terți și constituie acte administrative nerevocate sau anulate de instanțele de judecată. Menționează că atât M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cât și U. S. Haret trebuie să respecte principiile de drept, dreptul la instruire conform art.2 din Protocolul 1 la CEDO, precum și dreptul la educație potrivit Constituției României. Prin urmare, câtă vreme pârâta însăși recunoaște că reclamanții au urmat cursurile pe care ea le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite și a emis acte ce recunosc acest fapt li calitatea de licențiați, acte ce premerg diplomelor finale de studii, respectiv câtă vreme MECTS nu a invocat nelegalități în organizarea de către pârâtă a studiilor, cererea reclamanților este întemeiată.
Precizează reclamanții că și-au îndeplinit obligația prealabilă, potrivit Legii nr.554/2004, de a depune plângeri atât la universitatea pârâtă, cât și la MECTS.
În drept, au fost invocate Constituția României, Legea nr.1/2011, Legea nr.84/1995, rep., Legea nr.554/2004, art.60-63 C.pr.civ., OMEC nr.3404/2006, Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin OMEC nr.2284/2007, CEDO și Protocolul 1 la Convenție.
Pârâta U. „S. HARET” a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamanți și cerere de chemare în garanție a MINISTERULUI EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI pentru obligarea acestuia la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în Diploma de licență și suplimentul la diplomă, sub sancțiunea prevăzută de art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004, în cuantum de 200 lei/zi, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și pentru obligarea la plata tuturor sumelor solicitate, cu titlu de daune, de reclamanți de la pârâtă.
M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, în calitate de pârât, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a reclamanților referitor la cererea de obligare a MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate ale diplomei de licență, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii. A formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În esență, pentru a pronunța această sentință, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active și pe fond a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, cât și cererea de chemare în garanție a MECTS.
În esență, pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut asupra excepției lipsei calității procesuale active, în susținerea căreia se arată că procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele-tipizate este o procedură care implică numai instituțiile de învățământ superior particular acreditate, MECTS și ROMDIDAC S.A. – Compania de Material Didactic, nicidecum absolvenții universităților respective, tribunalul reține că, prealabil introducerii prezentei acțiuni, reclamanții, în calitate de absolvenți ai Universității „S. Haret”, au formulat o cerere către M.E.C.T.S. prin care solicitau acordarea avizului favorabil tipăririi tipizatelor de diplomă de licență și suplimente de diplomă de licență (f.9-10), astfel că legitimarea procesuală a acestora este justificată din perspectiva art.1 și art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004. În materia contenciosului administrativ, calitatea procesuală activă este recunoscută de lege persoanelor care au sesizat o autoritate publică (inclusiv asimilată) cu o cerere și se consideră vătămate prin refuzul de soluționare ori prin nesoluționarea acesteia în termenul legal, deci inclusiv reclamanților din speță, cercetarea dreptului afirmat fiind o chestiune de fond, iar nu de legitimare procesuală. În consecință, tribunalul va respinge excepția.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții s-au înscris în anul 2006 la Facultatea de D. și Administrație Publică din cadrul USH, specializarea D., forma de învățământ – învățământ la distanță (ID), așa cum reiese din susținerile formulate în cuprinsul acțiunii, dar și din contractele anuale de studii și adeverințele depuse.
Potrivit adeverințelor atașate cererii introductive, reclamanții au obținut titlul de licențiat în drept, promovând examenul de licență din luna iulie 2009.
Tribunalul a constatat că, nici la momentul înscrierii reclamanților în anul I de studii și nici la momentul finalizării acestora, pârâta USH nu era acreditată sau autorizată provizoriu să organizeze cursuri la specializarea D. în cadrul Facultății de D. și Administrație Publică, forma de învățământ ID.
Astfel, nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată forma de învățământ ID pentru specializarea D. în nici una dintre hotărârile de guvern în care se prevăd expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență: HG nr.693/2003 – Anexa 2, pct.2, HG nr.1609/2004 - Anexa 2, pct.2, HG nr.676/2007 – Anexa 3, pct.2, HG nr.635/2008 – Anexa 3, pct.2.
Nu pot fi primite susținerile pârâtei USH în sensul că formele de învățământ ID și FR puteau fi organizate întrucât universitatea avea învățământ de zi autorizat sau acreditat.
Este adevărat că art.60 alin.1 din Legea nr.84/1995 prevedea că formele de învățământ FR și ID se pot organiza de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi. Așadar, legea impunea condiția premisă ca instituția să poată organiza cursuri la formele ID și FR numai dacă la specializarea respectivă există și cursuri de zi. Nu era însă suficient pentru legala funcționare a acestor forme de învățământ ca instituția respectivă să aibă organizate cursuri de zi, ci era necesar ca pentru ID sau FR să se parcurgă și procedura de acreditare provizorie. Existența acreditării pentru forma de învățământ la zi creează doar o vocație, nu un drept de a organiza și forma de învățământ cu frecvență redusă/la distanță.
Potrivit art.103 alin.2 din Legea nr.84/1995, instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor legii învățământului.
De asemenea, prin Legea nr.443/2002 a fost înființată U. S. Haret, iar la art.3 din acest act normativ se prevede că, după . legii, în structura Universității S. Haret din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Reclamanții au urmat studiile la forma de învățământ la distanță – ID care nu a fost pe durata studiilor acestora autorizată provizoriu sau acreditată să funcționeze pentru specializarea D. din cadrul Facultății de D. și Administrație Publică a USH.
Ca atare, s-a considerat că sunt neîntemeiate și susținerile conform cărora reclamanții sunt îndrituiți să le fie eliberate diplomele de licență și suplimentele de diplomă întrucât, după susținerea examenului de licență, au primit adeverințe în acest sens, adeverințe care nu au fost anulate.
Completarea adeverințelor de către universitate imediat după susținerea examenului de licență nu reprezintă un motiv pentru a legitima organizarea cursurilor de către USH, prin emiterea ulterioară a diplomelor de licență. Valabilitatea acestor adeverințe este limitată, tocmai pentru a se putea emite diplomele de licență după ce se verifică îndeplinirea tuturor condițiilor pentru atestarea studiilor.
Potrivit art.5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior aprobat prin OMECT nr.2284/2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Ținând cont că forma de învățământ urmată de către reclamanți nu era legal organizată, nu puteau fi eliberate absolvenților acte de studii care să fie recunoscute în plan național și internațional.
De asemenea, potrivit art.38 din același regulament, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni. Adeverințele invocate de reclamanți au termen redus de valabilitate și, prin atingerea termenului, își încetează oricum efectele, astfel că nu mai era necesară anularea lor.
Prin urmare, reclamanții nu au dovedit că sunt nejustificate neeliberarea diplomelor de licență cu suplimentele aferente și respectiv, refuzul MECTS de aprobare a tipizatelor, deci nu sunt întrunite condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 pentru a obliga autoritățile pârâte la emiterea vreunui act sau efectuarea vreunei operațiuni administrative, ca o consecință a recunoașterii dreptului reclamanților de a deține o diplomă de licență, iar acțiunea dedusă judecății este neîntemeiată și va fi respinsă de tribunal.
Cererea de chemare în garanție a MECTS va fi respinsă în temeiul art.60 C.pr.civ., în condițiile în care pârâta USH nu a căzut în pretenții.
Împotriva acestei sentința au formulat recurs reclamanții M. M. T. și M. D. E., recursul fiind declarat și motivat în condițiile legii.
Invocând în drept dispozițiile art. 304 alin.9 și art. 304 Cod proc.civ., recurenții arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În mod eronat, instanța învestită să judece această acțiune a respins-o ca neîntemeiată și nu a dat curs aplicării principiului disponibilității, principiu a cărui aplicare este obligatorie, pentru egalitatea și corectitudinea procesului civil.
În baza acestui principiu, instanța trebuia să rețină faptul că în speță este aplicabilă teoria validității aparenței în drept. În virtutea acestui principiu, instanța ar trebui să rețină faptul că există o aparență în drept care deja a produs efecte juridice, și anume că există niște acte juridice care se bucură de o prezumție de legalitate, nefiind contestate încă și a căror validitate reiese tocmai din faptul că acestea au fost încheiate cu bună-credință și cu o prudență sporită.
Instanța trebuia să rețină faptul că între aparența în drept și buna credință a reclamantului există o strânsă legătură întrucât aplicarea teoriei aprenței implică întotdeauna buna-credință a celui care dobândește un drept de la titularul aparent (în speță reclamanții titulari ai adeverințelor de licență eliberate de către USH).
Astfel spus, teoria aparenței presupune buna credință a dobânditorului unui drept sau eronata convingere a celui care invocă dobândirea unui anumit drept. Pentru aplicarea acestei teorii este necesar ca persoana să se afle într-o eroare legitimă, în care ar fi putut să se afle orice persoană rezonabilă, în aceeași situație, sau o eroare comună, invincibilă pentru orice persoană diligentă.
Trebuie reținut faptul că U. a creat această aparență de drept și aparența de legalitate a organizării, desfășurării acestor forme de învățământ.
Având în vedere faptul că se poate cataloga pârâta USH ca și „profesionist” (desfășoară o activitate cu caracter specific, repetată și în mod organizat) în aceste raporturi și având în vedere toate împrejurările descrise, putem trage concluzia că pârâta avea obligația de a pune la dispoziția beneficiarilor serviciilor prestate toată diligența, priceperea profesională, în limitele cadrului legislativ adecvat.
Atât MECTS cât și USH trebuie să respecte principiile de drept, dreptul la instruire conform art.2 Protocol 1 la CEDO precum și dreptul la educație potrivit Constituției României.
U. S. Haret a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului promovat de reclamanți, admiterea cererii acesteia de chemare în garanție a MEN.
Sunt reiterate motivele invocate în fața instanței de fond.
Recursul este fondat pentru motivele prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedura civilă.
Cererea de obligare a pârâtei USH să elibereze reclamante, diploma de licență și suplimentele la diplomă este întemeiată, alături de motivele de recurs formulate de recurentă drept critică asupra sentinței primei instanțe.
U. „S. Haret" are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății de D. și Administrație Publică, susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea titlului de licențiat în drept al reclamantei, să elibereze și diploma de licență.
Obligația nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece intimatul-pârât MECTS refuză tipărirea formularelor tipizate necesare. •
Motivul refuzului este acela că nu se pot elibera în mod nelimitat formularele tipizate, ci numai pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze.
Intimatul MECTS nu a opinat într-un sens neechivoc despre situația reclamantei-recurente, ci a analizat în abstract condițiile ce trebuie îndeplinite de fiecare universitate.
Instanța de fond, la rândul său, nu a analizat dreptul pretins a fi vătămat reclamantei, ci și-a însușit întâmpinarea pârâtului MECTS.
Mai mult, deși reține că instanța de judecată nu a fost investită cu analizarea criteriilor care au stat la baza eliberării diplomelor de licență și nici cu cea a corelării numărului de formulare cu numărul de absolvenți ai specializărilor acreditate, judecătorul fondului respinge acțiunea, reținând că pentru cererea USH prin care aceasta a solicitat MECTS eliberarea avizului pentru tipărirea formularelor.
Prin urmare, judecătorul fondului nu era împiedicat să analizeze în prezentul dosar cererea de chemare în garanție formulată de USH împotriva MECTS, cu privire la obligarea acestei instituții să aprobe tipărirea formularelor solicitate de reclamantă.
Prin urmare, se va reține că reclamanții sunt licențiați în drept și poate pretinde eliberarea diplomei de licență.
Actul prin care i s-a recunoscut calitatea de licențiată în drept este în ființă, nu a fost revocat (anulat), se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.
M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță anularea adeverinței și nu a solicitat printr-o alta acțiune să se analizeze criteriile de obținere a formularelor tipizate de către USH.
Obligația intimatei USH este corelativă obligației intimatului MECTS de a aproba formularele tipizate, astfel cum a arătat intimata pârâtă prin cererea de chemare în garanție, cerere care este întemeiată și urmează să fie admisă sub aspectul analizat.
În temeiul art.312 alin.(l) teza I și alin.(3) Cod procedura civilă coroborate cu art.20 alin.(3) din Legea nr.554/2004, modificată și completată, se va admite în parte recursul reclamanților cu consecința modificării sentinței recurate. Se va obliga pârâta USH să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentele la diplomă și se va obliga pârâtul MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă, pentru reclamanți. Se va respinge în rest acțiunea și cererea de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți M. M. T. și M. D. E., împotriva sentinței civile cu nr. 4931/2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți U. S. Haret și M. Educației Naționale și cu intimatul chemat în garanție M. Educației Naționale.
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta U. S. Haret să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul la diploma de licență.
Obligă pârâtul M. Educației Naționale să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți.
Respinge în rest acțiunea.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-M. C. G. G. O. D. P.
GREFIER,
R. O.
Red. Gh. G.
Tehnored. C. O./ 2 ex.
Tribunalul București – Secția a IX-a C.
Judecător de fond: B. S.
| ← Pretentii. Încheierea nr. 11/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Încheierea nr. 1/2014. Curtea de... → |
|---|
