Pretentii. Încheierea nr. 11/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 11/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 47566/3/2012
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 11.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - P. C. F.
GREFIER - A. P.
Pe rol se află soluționarea acțiunii promovate de reclamanta Administrația F. pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâta . și cu chemata în garanție .., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, la data de 23.10.2014, pârâta . a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1646,08 lei, conform OP nr. 787/20.10.2014 și timbru judiciar de 5 lei aferente cererii de chemare în garanție și că reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care,
Curtea, având în vedere lipsa părților, pentru a da acestora posibilitatea de a se prezenta în cauză, dispune lăsarea pricinii la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia act că s-a solicitat de către reclamantă judecata cauzei în lipsă, la fila 5-dosar existând mențiune în acest sens, procedează la anularea chitanței reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 1646,08 lei, încuviințează, în temeiul art. 167 C.proc.civ., proba cu înscrisuri, respectiv cele de la dosarul cauzei și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 18.11.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
P. C. F. A. P.
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3154
Ședința publică de la 18.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - P. C. F.
GREFIER - A. P.
Pe rol se află soluționarea acțiunii promovate de reclamanta Administrația F. pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâta . și cu chemata în garanție .., având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.11.2014, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.11.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
I) Circumstanțele cauzei
A)Obiectul acțiunii
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a (fosta Secție a IX-a) contencios administrativ și fiscal la data de 10.12.2012 sub nr. de dosar_, reclamanta Administrația F. pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâtul ., a solicitat să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 25.877,08 lei, reprezentând plată nedatorată (prejudiciu), ca urmare a admiterii la decontare a profitului și TVA aferentă acestuia pentru proiectul de finanțare în baza contractului de finanțare nr.248/N/09.10.2008.
1.2. În motivarea cererii, s-au arătat, în esență, următoarele:
- reclamanta a încheiat cu pârâtul contractul de finanțare nerambursabilă nr.248/N/09.10.2008, având ca obiect finanțarea proiectului ,,Amenajare parc zona centrală, .“;
- conform contractului, finanțarea în valoare totală de 667.171,48 lei a fost acordată pârâtului în calitate de beneficiar, în mai multe tranșe, în baza cererilor de tragere depuse de acesta;
- în intervalul august-octombrie 2009, reprezentanții Curții de Conturi a României–Departamentul XI–Direcția 2 au efectuat verificarea ,,constituirii, utilizării și gestionării F. pentru mediu” pentru perioada 1.01._09;
- verificarea a avut loc la sediul instituției reclamante și s-a finalizat cu procesul verbal de constatare nr.1278/12.01.2010, prin care auditorii publici externi ai Curții de Conturi au reținut că s-au încălcat prevederile art.5 alin.3 din OUG nr. 196/2005 privind fondul de mediu și ale art.3 și 4 din Ordinul nr. 1166/2007, având în vedere că, din economia celor două texte legale rezultă că profitul și TVA aferentă profitului nu figurează în nicio enumerare, iar profitul este o parte componentă a prețului unei lucrări reflectată ca atare în devizul acesteia și care rămâne în exclusivitate executantului lucrării beneficiarilor de finanțare din Fondul pentru mediu;
- interpretarea inițială a reclamantei a fost că suma care trebuia decontată de AFM beneficiarului includea și profitul și TVA aferentă acestuia care a fost contrazisă de către reprezentanții Curții de Conturi, care au apreciat că, cota de profit și TVA aferentă profitului ca fiind neeligibilă și trebuind a fi suportată de către beneficiari;
- reclamanta a formulat obiecțiuni la procesul verbal de constatare nr. 1278/12.01.2010, însă aceste obiecțiuni au fost respinse, procedându-se la emiterea deciziei nr.4/2010;
- împotriva deciziei s-a formulat contestație, criticându-se ca fiind netemeinică și nelegală pentru măsurile dispuse la pct.4,5 si 9 din decizie, dar, prin încheierea nr.1/2010, Comisia pentru soluționarea contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a dispus respingerea criticilor cu privire la acordarea profitului și TVA aferentă acestuia.
B)Apărările pârâtului și procedura în fața Tribunalului București
2.1. Prin întâmpinarea depusă la data de 10.12.2013, pârâtul . a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, s-a reliefat, în esență, că plata lucrărilor a fost efectuată după efectuarea controlului de Curtea de Conturi la reclamantă, că aceasta nu a făcut dovada privind modul de calcul al debitului pretins și că, din suma totală de 667.171,48 lei pentru lucrări de proiectare și execuție a proiectului, reclamanta a decontat conform extraselor de cont anexate suma totală de 617.707,17 lei, mai puțin cu 48.464,31 lei, ceea ce duce la concluzia clară că reclamanta nu a plătit suma reprezentând profit și TVA aferent acestuia.
2.2. Odată cu întâmpinarea, pârâtul . a formulat cerere de chemare în garanție în contradictoriu cu . G.- antreprenorul lucrării.
S-a solicitat ca, în cazul în care pârâtul va cădea în pretenții, să se dispună obligarea chematului în garanție la plata către pârât a sumei de 25.877,08 lei, reprezentând plată nedatorată (prejudiciu), cu cheltuieli de judecată.
A fost evidențiat, în motivare, faptul că suma pretinsă de reclamantă a fost virată chematei în garanție, cu care s-a încheiat, în urma licitației organizate, contractul de lucrări nr. 6011/17.11.2008.
3. La data de 14.03.2014, chemata în garanție . G. a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea cererii de chemare în garanție și a cererii introductive, ca nefondate.
4. La termenul din 18.03.2014, Tribunalul București a invocat din oficiu excepția de necompetență materială prin raportare la prevederile art.10 alin. 11 din Legea nr.554/2004, asupra căreia s-a pronunțat cu precădere.
Astfel, prin sentința civilă nr. 1970/18.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ , s-a admis excepția necompetenței materiale a Secției a II-a C. și a fost declinată competența soluționării cauzei în ce privește acțiunea formulată de reclamanta Administrația F. pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâta . și chemata în garanție ., în favoarea Curții de Apel București -Secția a VIII-a C..
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că, în fapt, între reclamantă și pârât s-a încheiat contractul de finanțare nerambursabilă nr.248/N/09.10.2008, având ca obiect finanțarea proiectului ,,Amenajare parc zona centrală, .“, că, conform contractului, finanțarea în valoare de 667.171,48 lei reprezintă 100% din valoarea cheltuielilor eligibile aprobate, în vederea realizării proiectului, că suma s-a acordat pârâtului, în calitate de beneficiar, în mai multe tranșe, în baza cererilor de tragere depuse de acesta, că sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. 1 și 11 din Legea nr. 554/2004, precum și că, în speță, având în vedere că obiectul contractului este acordarea unei finanțări nerambursabile din partea U.E și întrucât asemenea litigii sunt de competența C. indiferent de valoare, trebuie considerat că excepția necompetenței materiale este întemeiată, impunându-se admiterea sa și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
C)Procedura în fața Curții de Apel
5. Prin încheierea din data de 20.05.2014 (fila 7-dosar), Curtea, în compunerea completului de judecată de la acel termen, a constatat că, competența de soluționare a prezentei cauze „revine Curții de Apel București- Secția de contencios administrativ și fiscal, însă nu pentru motivele arătate de Tribunalul București în sentința de declinare a competenței, ci raportat la împrejurarea că litigiul vizează un contract administrativ de finanțare, încheiat de o autoritate publică centrală, respectiv Administrația F. pentru Mediu și față de dispozițiile art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004”.
Această încheiere este una interlocutorie, potrivit art. 1591 alin. 4 C.proc.civ. din 1865, coroborat cu art. 268 alin. 3 din același act normativ, aplicabil litigiului pendinte în raport de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 și față de data la care a fost înregistrată inițial cererea de chemare în judecată (10.12.2012), adică anterior momentului la care (15.02.2013) a intrat în vigoare Noul Cod de procedură civilă (Legea nr. 134/2010).
La solicitarea instanței, au fost depuse de către reclamantă unele înscrisuri (filele 11-72-dosar Curte).
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu prevederile legale incidente, Curtea reține următoarele :
II)Considerentele reținute de Curte în fundamentarea soluției adoptate în pricină
A) Cererea principală
6. Obiectul (principal al) litigiului dedus judecății în prezenta cauză, așa cum acesta a fost configurat prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București- Secția a II-a (fosta Secție a IX-a) contencios administrativ și fiscal la data de 10.12.2012 sub nr. de dosar_, rezidă în solicitarea formulată de către reclamanta Administrația F. pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâtul ., vizând obligarea pârâtului la plata sumei de 25.877,08 lei, reprezentând plată nedatorată (prejudiciu), ca urmare a admiterii la decontare a profitului și TVA aferentă acestuia pentru proiectul de finanțare în baza contractului de finanțare nr.248/N/09.10.2008.
7. În fapt, se observă că, prin contractul de finanțare nerambursabilă nr. 248/N/09.10.2008 (filele 66-72-dosar Curte), încheiat între reclamanta Administrația F. pentru Mediu, în calitate de autoritate contractantă și pârâtul ., în calitate de beneficiar, a fost acordată beneficiarului o finanțare nerambursabilă în sumă de 667.171,48 lei în vederea realizării proiectului „Amenajare parc zona centrală, .”.
8. S-a prevăzut, în acest contract, că:
- „finanțarea se raportează exclusiv la valoarea cheltuielilor eligibile ale proiectului” (art. 1.2.);
- „finanțarea este acordată pentru realizarea proiectului, beneficiarul obligându-se să utilizeze integral și numai pentru acest scop, conform cheltuielilor eligibile prevăzute în anexa nr. 1 la prezentul contract” (art. 1.4.);
- „orice plată excedentară efectuată de către AFM constituie plată necuvenită; beneficiarul are obligația de a restitui sumele necuvenite în termen de 5 zile de la data confirmării de primire a notificării din partea AFM” (art. 1.5.).
9. Conform extraselor de cont aflate la fila 14-dosar tribunal, reclamanta a plătit pârâtului la datele de 28.09.2009 și de 17.11.2009 sumele de 204.515,42 lei și, respectiv, de 413.191,75 lei.
A fost dat curs, astfel, cererilor de tragere nr. 1/09.07.2009 și nr. 2/31.08.2009 (filele 54-64-dosar Curte), formulate de către pârât.
10. Prin procesul-verbal nr. 1278/12.01.2010 (filele 16-40-dosar tribunal), încheiat de reprezentanții Curții de Conturi a României–Departamentul XI–Direcția 2 în urma controlului efectuat în intervalul august-octombrie 2009, având ca obiect verificarea ,,constituirii, utilizării și gestionării F. pentru mediu” pentru perioada 1.01._09, s-a reținut că s-au încălcat prevederile art.5 alin. 3 din OUG nr. 196/2005 privind fondul de mediu și ale art.3 și 4 din Ordinul nr. 1166/2007, având în vedere că, din economia celor două texte legale rezultă că profitul și TVA aferentă profitului nu figurează în nicio enumerare a cheltuielilor eligibile, astfel că se poate include la categoria cheltuielilor neeligibile.
S-a mai constatat, prin același proces-verbal, „plata nelegală din Fondul pentru mediu a sumelor reprezentând cota de profit și TVA aferentă acestuia” care, începând cu data de 27.04.2009, au fost „considerate eligibile și decontate beneficiarilor finanțărilor pentru contractele în derulare la data de 27.04.2009 până la data controlului”.
11. În baza procesului-verbal nr. 1278/12.01.2010, s-a emis de Curtea de Conturi a României–Departamentul XI–Direcția 2 decizia nr. 4/2010 (filele 31-39-dosar Curte).
Prin această decizie, respectiv pct. 4, constatându-se „decontarea nelegală a cotei de profit și TVA-ului aferent acestuia pentru unele proiecte și cotei de profit pentru celelalte proiecte aflate în derulare începând cu 27.04.2009”, s-a dispus „calcularea sumelor reprezentând cota de profit pentru proiectele finanțate din Fondul pentru mediu pentru îmbunătățirea calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități și a cotei de profit și TVA-ului aferent pentru celelalte proiecte aflate în derulare începând cu 27.04.2009 și recuperarea acestora de la beneficiarii finanțării respectivelor proiecte”.
12. Împotriva acestei decizii nr. 4/2010, reclamanta a formulat contestație (filele 26-29-dosar Curte).
Această cale de atac, însă, a fost respinsă, prin Încheierea nr. 1/31.03.2010 (filele 23-24-dosar Curte), pronunțată de Curtea de Conturi a României–Departamentul XI-Comisia de Soluționare a Contestațiilor.
13. Rezultă, așadar, din cele ce preced (pct. 10-12), că, prin acte de control ale Curții de Conturi a României, s-a stabilit că, nelegal, au fost plătite de către reclamanta din prezenta cauză beneficiarilor contractelor de finanțare nerambursabilă sume cu titlu de profit și TVA aferentă acestuia.
De altfel, în același sens se poate concluziona și dacă se analizează anexa nr. 1 la contractul de finanțare nerambursabilă nr. 248/N/09.10.2008, care cuprinde lista cu cheltuielile eligibile, pentru care finanțarea este acordată în mod exclusiv, în această anexă (filele 31-32-dosar tribunal) neregăsindu-se profitul și TVA aferentă acestuia.
Este judicioasă cu atât mai mult interpretarea dată de organele competente ale Curții de Conturi a României în sensul că enumerarea cheltuielilor eligibile de la art.3 lit. a), b), c) din Ordinul ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1166/2007 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a programului național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități - care prevede că: „3. Categorii de cheltuieli eligibile: a) actualizarea studiilor de fezabilitate, elaborarea si actualizarea proiectelor tehnice, inclusiv a studiilor de specialitate necesare realizării investițiilor din cadrul Programului. Valoarea acestora se decontează in procent de maximum 8% din valoarea cheltuielilor eligibile ale proiectului; b) realizarea obiectivelor de investiții, in conformitate cu indicatorii tehnico-economici aprobați prin hotărâre a consiliului local; c) taxa pe valoarea adăugată”- este una limitativă și nu poate fi extrapolată și că, întrucât profitul și TVA aferentă profitului nu figurează în enumerarea cheltuielilor eligibile, trebuie incluse la categoria cheltuielilor neeligibile, respectiv la cele menționate la pct. 4 lit. c) din Ordinul nr. 1166/2007- "alte taxe și cheltuieli, dacă nu sunt expres prevăzute la categoria cheltuielilor eligibile".
14. Apreciază Curtea, în continuare, că nu este fondată apărarea pârâtului, făcută prin întâmpinarea depusă la data de 10.12.2013, în sensul că reclamanta nu a făcut dovada privind modul de calcul al debitului pretins.
Astfel, în acest context, este necesar de evidențiat că, la filele 40-48-dosar Curte, reclamanta a depus „calcul proiect pentru proiectele finalizate”, în care, la pct. 20, se menționează că beneficiarul contractului de finanțare nerambursabilă nr. 248/N/ 09.10.2008 a încasat până la 25.11.2010 profit în cuantum de 25.877,08 lei.
În același sens sunt și actele depuse la filele 53 și 63-dosar Curte, necontestate de către pârât, din care rezultă fără echivoc faptul că în valorile decontate în urma cererilor de tragere nr. 1 și 2 -de 204.515,42 lei și, respectiv, de 413.191,75 lei- este inclus profit și TVA aferentă profitului în cuantum de 8.909,02 lei și, respectiv, de 16.968,06 lei, în total 25.877,08 lei.
Nu poate conduce la concluzia contrară simpla afirmație nedovedită a pârâtului, cum că diferența nedecontată de 48.464,31 lei cuprinde, de fapt, profitul și TVA aferentă acestuia.
15. Tot fără temei este și apărarea pârâtului, inserată în întâmpinarea depusă la data de 10.12.2013, în sensul că plata lucrărilor a fost efectuată după efectuarea controlului de Curtea de Conturi la reclamantă.
Astfel, se observă că, așa cum am evidențiat mai sus, plata celor două tranșe ale sumelor decontate de către reclamantă în executarea contractului de finanțare nerambursabilă nr. 248/N/ 09.10.2008 a fost realizată la datele de 28.09.2009 și de 17.11.2009.
Or, decizia nr. 4/2010, prin care s-a constatat „decontarea nelegală a cotei de profit și TVA-ului aferent acestuia pentru unele proiecte și cotei de profit pentru celelalte proiecte aflate în derulare începând cu 27.04.2009” și s-a dispus „calcularea sumelor reprezentând cota de profit pentru proiectele finanțate din Fondul pentru mediu pentru îmbunătățirea calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități și a cotei de profit și TVA-ului aferent pentru celelalte proiecte aflate în derulare începând cu 27.04.2009 și recuperarea acestora de la beneficiarii finanțării respectivelor proiecte”, a fost emisă, în baza procesului-verbal nr. 1278/ 12.01.2010, la data de 16.02.2010 așadar după data la care au fost plătite tranșele respective, iar nu înainte, cum greșit susține pârâtul.
16. În fine, este important de relevat că, prin notificarea nr._/ 31.05.2010 (fila 52-dosar), reclamanta Administrația F. pentru Mediu a pus în întârziere pârâtul . cu privire la faptul că trebuie să restituie suma de 25.877,08 lei, reprezentând sumele aferente profitului și considerate cheltuieli neeligibile.
Or, așa cum am arătat anterior (pct. 8), conform art. 1.5. din contractul de finanțare nerambursabilă nr. 248/N/09.10.2008, încheiat între reclamanta Administrația F. pentru Mediu, în calitate de autoritate contractantă, „orice plată excedentară efectuată de către AFM constituie plată necuvenită”, iar „beneficiarul are obligația de a restitui sumele necuvenite în termen de 5 zile de la data confirmării de primire a notificării din partea AFM”.
17. Prin urmare, pentru aceste considerente, Curtea va admite cererea de chemare în judecată, constatând caracterul său întemeiat, în sensul că va obliga pârâtul . să plătească reclamantei Administrația F. pentru Mediu suma de 25.877,08 lei, reprezentând plată nedatorată (prejudiciu), ca urmare a admiterii la decontare a profitului și TVA aferentă acestuia pentru proiectul de finanțare în baza contractului de finanțare nr. 248/N/ 09.10.2008.
B)Cererea de chemare în garanție
18. Prin această cerere, pârâtul . a solicitat, în contradictoriu cu . G., ca, în cazul în care pârâtul va cădea în pretenții, să se dispună obligarea chematului în garanție la plata către pârât a sumei de 25.877,08 lei, reprezentând plată nedatorată (prejudiciu), cu cheltuieli de judecată.
19. Conform art. 60 alin. 1 C.proc.civ.- temeiul în drept al cererii de chemare în garanție-, „Partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire”.
Or, această prevedere legală este aplicabilă cauzei atâta vreme cât, cu extrasele de cont aflate la fila 15-dosar tribunal, pârâtul a făcut dovada că suma pretinsă de reclamantă prin cererea principală – ce este inclusă, așa cum s-a arătat în precedent (pct. 14), în tranșele plătite pârâtului de către reclamantă la datele de 28.09.2009 și de 17.11.2009- a fost virată chematei în garanție . G., cu care pârâtul încheiase, în urma licitației organizate în condițiile OUG nr. 34/2006, contractul de lucrări nr. 6011/17.11.2008 (filele 36-46-dosar inițial).
20. Nu pot fi reținute apărările chematei în garanție . G., inserate în întâmpinarea formulată la data de 14.03.2014, cum că, „conform art. 15 pct. 1” din contractul de lucrări nr. 6011/17.11.2008, soluționarea litigiilor apărute în executarea acestui contract este de competența Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Într-adevăr, se observă că art. 15 alin. 1 din contractul evocat anterior se referă la altceva decât soluționarea litigiilor, respectiv la obligația executantului de a începe lucrările și că, de fapt, în art. 25.2. al contractului de lucrări nr. 6011/17.11.2008, se stipulează că „Dacă, după 15 zile de la începerea acestor tratative neoficiale, achizitorul și executantul nu reușesc să rezolve în mod amiabil o divergență contractuală, fiecare poate solicita ca disputa să se soluționeze fie prin arbitraj la Camera de Comerț și Industrie a României, fie de către instanțele judecătorești din România”.
Apreciază Curtea, prin urmare, că, în cauză, întrucât, potrivit clauzei sus-citate, pârâtul poate alege între a se adresa instanței judecătorești – așa cum a făcut-o în dosarul de față- ori instanței arbitrale, nu sunt incidente prevederile art. 3433 alin. 1 C.proc.civ., conform cărora „Încheierea convenției arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competența instanțelor judecătorești”.
21. Tot nefondate sunt și alegațiile chematei în garanție . G. făcute prin cererea depusă prin e-mail la data de 11.11.2014, cum că nu ar avea cunoștință de obiectul cauzei și că ar fi plătit pârâtului . suma de 68.863,00 lei.
Astfel, pe de o parte, se observă că, încă din data de 21.01.2014, s-a dispus de Tribunalul București citarea chematei în garanție cu copie a cererii de chemare în garanție, conform încheierii din data de 21.01.2014 (fila 99-dosar inițial) și că, în cauză, chemata în garanție a formulat chiar întâmpinare la data de 14.03.2014.
Apoi, pe de altă parte, se constată, din analiza OP din 17.04.2014, atașat cererii evidențiate mai sus, că plata sumei de 68.863,00 lei s-a realizat în executarea deciziei nr. 722/11.11.2013 a Curții de Apel G..
Or, din cercetarea portalului instanțelor, reiese că, prin această decizie, pronunțată în dosarul nr._, s-a admis capătul de cerere având ca obiect pretenții și a fost obligată pârâta (din acel dosar) . G. la restituirea sumei de 68.863 lei către reclamanta (din acel dosar) . și că, anterior deciziei nr. 722/2013, în același dosar se pronunțase decizia nr. 25/ 16.01.2013, prin care, în rejudecarea cererii pe fond, ulterior casării cu reținere dispuse prin decizia nr. 893/4.12.2012, s-a admis acțiunea reclamantei în parte și a fost constatată nulitatea actului adițional nr. 1/20.03.2009 la contractul nr. 6011/17.11.2008.
Cu alte cuvinte, rezultă cu evidență că plata- invocată de chemata în garanție . G. - a sumei de 68.863 lei nu are nicio legătură cu pretențiile care fac obiectul cererii de chemare în garanție deduse judecății în pricina de față.
22. În consecință, în temeiul art. 60 alin. 1 C.proc.civ. din 1865, urmează a se admite cererea de chemare în garanție și va fi obligată chemata în garanție . G. să plătească pârâtului . suma de 25.877,08 lei, reprezentând plată nedatorată (prejudiciu).
Întrucât chemata în garanție este căzută în pretenții, cererea formulată împotriva sa fiind admisă, în temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ., va fi obligată să plătească pârâtului suma de 1.651,08 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentate de taxă judiciară de timbru achitată cu chitanța aflată la fila 90-dosar și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, nr. 294, . contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în ., .. 83 BIS, județul G., în sensul că obligă pârâtul . să plătească reclamantei Administrația F. pentru Mediu suma de 25.877,08 lei, reprezentând plată nedatorată (prejudiciu), ca urmare a admiterii la decontare a profitului și TVA aferentă acestuia pentru proiectul de finanțare în baza contractului de finanțare nr. 248/N/09.10.2008.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul ., în contradictoriu cu chemata în garanție .., cu sediul în G., .. 1, județul G. și obligă chemata în garanție . G. să plătească pârâtului . suma de 25.877,08 lei, reprezentând plată nedatorată (prejudiciu) și suma de 1.651,08 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentate de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2014.
PREȘEDINTE
P. C. F.
GREFIER
A. P.
Red. PCF/5 ex./19.11.2014
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5218/2014.... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4048/2014.... → |
|---|
