Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4259/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4259/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 1914/98/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.4259
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.05.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE M. - C. I.
JUDECĂTOR O. S.
JUDECĂTOR V. N.
GREFIER D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurentul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr.2833/12.11.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în contradictoriu cu intimata reclamantă B. A. și intimata pârâtă U. S. HARET având ca obiect „obligare emitere act”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform disp.art.223 Noul Cod de Procedură Civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, precum și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin sentința civilă nr. 2833/F/12.11.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, s-a admis ca întemeiată cererea; s-a obligat pârâta U. S. HARET BUCUREȘTI către reclamantă la eliberarea diplomei de licență și suplimentului la diplomă ; s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret București împotriva M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului); s-a obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor cu regim special constând în Diploma de Licență și suplimentul la diplomă, pentru reclamantă și s-a obligat chematul în garanție către pârâtă la plata sumei de 624,30 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, iar pe fond, respingerea acțiunii și cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat, prin raportare la dispozițiile art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă, că prima instanța a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de prevederile art. 72 (art. 60) Cod Procedura Civila.
In genere, partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri, dacă există un raport juridic.
De asemenea, în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U. "S. Haret "din București este neîntemeiată întrucât între M. Educației Naționale și U. „S. Haret" București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
In consecință admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea Ministerului Educației Naționale de a "aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamanți", care nu au urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu, excede cadrului legal. Pentru a fi vătămat vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept, M. Educației Naționale este obligat prin sentința pe care o criticăm să aprobe tipărirea de formulare tipizate.
Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizata să funcționeze provizoriu.
Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantului, U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamant, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.
Motivarea instanței de fond argumentata de adeverințele emise de către U. "S. Haret" absolvenților săi, nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.
Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate. M. Educației Naționale este obligat să respecte și să aplice legea.
Acest aspect a fost omis de către instanța de fond care a admis în parte și în mod neîntemeiat cererea de chemare în garanție. In consecință soluția instanței de fond cu privire la admiterea în parte a cererii de chemare în garanție este nelegală.
În concluzie, raportat la prevederile legale invocate, a solicitat recurentul-chemat în garanție admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii fata de M.E.N. ca neîntemeiata.
De asemenea, a arătat recurentul că, prima instanța a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MEN.
Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior sunt atribuții exclusive ale Ministerului Educației Naționale, atribuțiile și competențele M.E.N.- fost M.E.C.T.S. - fiind reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Organizarea mecanismelor de asigurare a calității in învățământ sunt atribuții ale ARACIS care este un organism autonom, cu atribuții distincte, conform OUG nr.75/12 iulie 2005 privind asigurarea calității educației.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
După apariția Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, specializările care funcționează în cadrul Universității S. Haret au fost autorizate să funcționeze provizoriu sau au fost acreditate, potrivit Hotărârilor Guvernului României.
Prin Legea privind înființarea Universității S. Haret din București nr. 443 din 5 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 491 din 9 iulie 2002, U. S. Haret -constituită și funcționând legal în structura Fundației România de Mâine - este definită ca „instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de invatamant
In art.3 din Legea nr. 443/2002 se statuează ca in componenta Universității S. Haret, intra structurile acreditate sau autorizate provizoriu.
De asemenea, a arătat recurenta-chemată în garanție că, U. nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea in noile condiții si mărirea capacității de școlarizare, organizând astfel „cursuri" fără respectarea prevederilor legale, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți „studenți".
Coniventa dintre studenți si U. "S. Haret" - dovedita prin stăruința si a studenților si a universității de continuare a studiilor tot la U. "S. Haret" in condițiile in care capacitatea de școlarizare evident era depășita iar U. nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea in noile condiții si mărirea capacității de școlarizare - a dus la găsirea a tot felul de tertipuri care au dus la soluții provizorii si care nu au soluționat aspectul menționat
Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate: activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea interesului major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate. M. Educației Naționale nu poate elibera către U. S. Haret formulare de diploma care sa exceadă cifrei de școlarizare raportata de aceasta, neputând elibera asemenea documente fără sa respecte normele legale cu aplicare in domeniu.
In conformitate cu prevederile art.5 alin.1 si alin.4 din Ordinul nr.2284/ 28 septembrie 200 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, gestionează, completează și eliberează numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
In acest caz, conform prevederilor Ordinului nr.2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, U. nu avea si nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate. Același Ordin 2284/2007, statueaza ca răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusive Universității S. Haret.
F. de menționatele prevederi legale, reclamantul a urmat studiile unei forme de învățământ ai cărei studenți nu au fost avuți in vedere in cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate.
Referitor la faptul ca U. S. Haret a eliberat adeverințe care, in opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii, reprezintă un demers ce implica numai responsabilitatea respectivei Universități, a arătat recurentul că, eventuala amendare/cenzurare de către MEN a acestor adeverințe se manifesta in limitele legale, nerecunoscându-se efectele eliberării adeverințelor respective: quod nullum est, nullum producit effectum.
Prin efectul dispozițiilor legii in temeiul cărora aceste adeverințe au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispoziție o dovada de studii care după minim 6 luni, respectiv maxim 12 luni. Dupa expirarea termenului amintit, adeverința era nula de drept. Aceasta nulitate privind dovada studiilor efectuate, urma sa fie acoperita de eliberarea diplomei. Neeliberarea diplomei de studii nu face decât sa păstreze activa aceasta stare de drept in ceea ce privește nulitatea oricărei dovezi privind efectuarea studiilor de învățământ superior de către reclamanți.
Așadar, cei care ulterior împlinirii termenului de 12 luni au înțeles sa dea eficienta unui document nul de drept, nu au făcut decât sa-si asume niște riscuri ale căror efecte urmează sa le suporte exclusiv.
Prin obligarea Ministerului la aprobarea eliberării formularelor tipizate pentru actele de studii, nu s-a luat in considerare tocmai opoziția sau reacția M.E.N. fata de eventualitatea manifestării efectelor juridice ale unor adeverințe de studii nule de drept.
In temeiul principiului legalității, o fapta ilicita nu poate deveni licita, neexistând nici aparenta in drept atâta timp cat exista norme legale imperative ce nu au fost respectate iar beneficiarul avea sau trebuia sa aiba știința de acest lucru, printr-o minima diligenta la care era obligat (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
În ceea ce privește obligarea MEN in calitate de chemat in garanție sa plătească paratei U. "S. Haret" suma de 624,30 lei reprezentând cheltuieli de judecata, apreciază recurentul că nu este fondata, deoarece numai U. „S. Haret" are o culpa exclusiva, doar aceasta pricinuind reclamantei o paguba.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 483-502 Codul de procedură civilă, Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, H.G.536/2011, Legea 1/2011, H.G.1011/2001, Legea nr. 288/2004, Ordinul nr. 2284/2007, O.U.G. nr.35/2005.
La data de 27.02.2014, intimata reclamantă B. A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Pe cale de excepție, a invocat excepția lipsei de interes a recurentului-chemat în garanție în a formula recurs în prezenta cauză.
Afirmațiile recurentei exprimate in motivele de recurs sunt tendențioase, întrucât instanța a analizat actele si lucrările dosarului având in vedere si dispozițiile art.38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin OMECT nr.2284/2007, după finalizarea completa a studiilor la cererea absolvenților acestora li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor al cărei termen de valabilitate este maximum 12 luni .In cuprinsul sentinței civile nr.2833 instanța motivează si cu privire la dispozițiile art.5 in sensul ca instituțiile de învățământ superior de stat sau particulare acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu potrivit legii pot gestiona, completa si elibera actele de studii corespunzătoare.
Evident exista raport juridic ce a determinat instanța sa admită cererea de chemare in garanție, unitatea de specialitate desemnata de M.E.C.T.S conform art. 7 din O.M.E.C.T nr.2284 /2007 este necesara aprobarea scrisa a Ministerului Educației Naționale, motiv pentru care s-a si admis dealtfel cererea chematului in garanție.
Nu s-a contestat nici un moment de către chematul in garanție ca nu am dreptul sa obțin diploma de licența sau supliment la aceasta mai ales ca atâta timp cat U. Spitu Haret recunoaște ca am urmat cursurile organizate in forma de invatamant legal stabilite si mi-au eliberat inscrisuri ce confirma aceasta situație de fapt ,fara ca recurenta sa invoce nelegalitatea in organizarea de către parata a studiilor subsemnatei, apreciez ca recursul promovat este lipsit de interes.
In situația in care recurenta ar fi justificat vreun interes in prezenta cauza, anterior acestei motivări tendențioase ar fi trebuit asa cum am menționat mai sus sa constate nelegalitatea in organizarea studiilor, a susținerii examenelor pe care le-am promovat indiferent de forma de invatamant urmata FR sau ID .
Recurenta nu a indicat si temeiul legal de unde rezulta ca U. S. Haret nu avea dreptul sa organizeze examen de licența ori de a emite diplome care sa ateste promovarea acestora... desi examenele nu au fost anulate iar ministerul de resort nu a luat nici o măsura in acest sens, U. S. Haret bucurandu-se de autonomie universitara .
M. Educației reprezintă o autoritate publica care gestionează materialele si tipizatele cu regim special necesare pentru eliberarea studiilor având obligația legala de a aproba tipărirea tipizatelor diploma si supliment diploma si pentru respectarea principiului coerentei si unității jurisprudentei consacrat in practica Curții Europene a Drepturilor Omului . (cauza B. c.Romaniei).
P. in prezent M. Educației nu a demarat si finalizat vreo procedura administrativa de unde sa rezulte ca U. S. Haret ar fi acționat in afara cadrului legal deși in motivele de recurs menționează aspecte ce se refera la modalitatea de acreditare si autorizare a instituțiilor de învățământ superior, care exced cadrului procesual in opinia intimatei-reclamante.
Instituția de învățământ are nevoie de avizul M.E.C.T.S pentru tipărirea diplomelor de licența iar atâta timp cat U. S. Haret recunoaște ca urmat cursurile organizate de aceasta la forme de învățământ legal stabilite si a eliberat acte care ne recunosc calitatea de licențiat in contabilitate-acte, depuse la dosarul cauzei, ce premerg diplomei finale de studii, instanța a apreciat in mod just speța dedusa judecații.
Eliberarea diplomei de licența este o cerința necesara atestării unui titlu oficial de calificare roman in condițiile aplicării art. 1 din Lg.200/2004 ca cetățeni europeni absolvenți ai unei universități acreditate dintr-o tara membra a Uniunii Europene pentru a se oferi accesul exercitării profesiei oriunde in spațiul economic european acces blocat prin lipsa diplomei.
In prezent Legea învățământului nr.84 /1995 indicata pe ultima fila a motivelor de recurs ca temei in drept a fost abrogata astfel încât in prezent nu mai pot fi incidente in cauza dispozițiile art. 116 alin(3).
Dispozițiile art. 14 din HG nr.1011/2001 arata: „ diplomele sunt eliberate absolvenților care au parcurs programe in sistem de învățământ la distanta sau învățământ cu frecventa redusa in conformitate cu Regulamentul actelor de studii”.
In situația in care nu i s-ar admite cererea formulata, a arătat intimata-reclamantă că i s-ar îngrădi accesul la munca . cărei deprinderi si aptitudini le-a dobândit la U. S. Haret (membra semnatara a Cartei de la Bologna din anul 2005).
Apreciază intimata-reclamantă ca dreptul său la obținerea actului de recunoaștere a studiilor este un drept legal si câștigat, opozabil oricărui subiect de drept.
A menționat intimata-reclamantă că pe parcursul judecării cauzei nu a formulat cerere de renunțare la judecata personal in fata instanței de judecata sau printr-o cerere scrisa, astfel încât instanța a pronunțat o hotărâre legala si temeinica si asupra acestor aspecte întrucât are interes in prezenta cauza sa i se elibereze diploma si supliment la aceasta.
Pe de alta parte nu se pot face discriminări intre intimata-reclamantă si absolvenții Universității S. Haret cata vreme in cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de invatamant urmate.
A menționat intimata-reclamantă că are calitatea de intimat-reclamant si in cauza civila nr._, la Completul 12 recurs, ce se afla spre soluționare la aceasta instanța de judecata, motiv pentru care a solicitat conexarea acesteia cauze la dosarul civil nr. 13_ , pentru o mai buna înfăptuire a justiției, raportat la obiectul dosarului si la calitățile procesuale ale părților .
Cu privire la jurisprudența invocata Decizia I.C.CJ nr.476 /29.10.2009 aceasta nu reprezintă izvor de drept, iar instanța nu este obligata sa emită o hotărâre in raport de practica invocata mai ales ca in proporție de 99 % Deciziile Curților de Apel din România, pe aceeași speța dedusa judecații, sunt favorabile intimatei.
Cu privire la temeiul in drept invocat de recurenta in susținerea recursului ca motive de casare: dispozițiile art. 488 pct. 8 C.proc.civ., invocate ca si motiv de casare ce se refera la: hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material", lipsește motivarea in fapt a acestor motive de casare invocate, chiar daca se menționează ca acest articol se coroborează cu art 72 (art.60) C.proc.civ.,
A arătat intimata-reclamantă că apreciază ca in cauza este incident primul alineat al articolului 496 C.proc.civ., respingerea recursului, solicitând, totodată, admiterea excepției invocate și pe fondul cauzei, respingerea recursului ca nefondat.
La data de 17.02.2014, a depus întâmpinare intimata pârâtă U. S. HARET, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurate prin care instanța a admis cererea de chemare în garanție formulată de intimata-pârâtă și cererea intimatei-reclamante.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 498 raportat la art.488 pct.8 C. proc. civ., în vederea casării hotărârii cu trimitere sau cu reținere.
Astfel, prima instanță a respectat regulile de procedură,a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.
În mod întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U.S.H. și a fost obligat chematul în garanție M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele la acestea pentru reclamanți.
Susținerile recurentului privind neanalizarea de către prima instanță a hotărârilor de guvern prin care U.S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute, judecătorul cauzei nefiind investit cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
Odată ce instanța de fond a apreciat că cererea reclamanților și a intervenienților a fost întemeiată sub aspectul obligării pârâtei U.S.H. București la eliberarea în favoarea acestora a diplomelor de licență și a certificatelor de studii, pentru fiecare specializare pe care au absolvit-o, în mod corect s-a considerat justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007, și cererea U.S.H. București de obligare a M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți și intervenienți.
În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate, în condițiile în care eliberarea de către pârâta U.S.H. București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.E.C.T.S., în calitate de autoritate administrativă competentă.
Pe de altă parte, se reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența instanței supreme, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012).
De aceea, soluția de respingere a recursului reclamantului se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica C.E.D.O. (a se vedea cauza B. c. României).
De altfel, în același sens, ÎCCJ-SCAF, în exercitarea prerogativelor sale legale, a adoptat la data de 28.10.2013 o soluție pentru unificarea practicii instanțelor judecătorești ierarhic inferioare.
Și în privința obligării recurentei chemate în garanție la plata cheltuielilor de judecată critica este neîntemeiată, de vreme ce este vorba de cheltuieli de judecată dovedite de pârâta USH ca fiind făcute în legătură cu formularea și judecarea cererii de chemare în garanție, culpa procesuală a recurentei constând în faptul că a generat demersul juridic prin refuzul de aprobare a tipării formularelor de diploma necesare.
În raport cu cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 498 C.pr.civ., respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de M.E.C.T.S. împotriva pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr.2833/12.11.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în contradictoriu cu intimata reclamantă B. A. și intimata pârâtă U. S. HARET, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-C. I. O. S. V. N.
GREFIER, D. Ș.
Jud.fond. Tribunalul Ialomița- Secția Civilă
B. A.
Red. N.V./Tehnodact. M.G.D./5 ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 3757/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2335/2014. Curtea de... → |
|---|
