Pretentii. Decizia nr. 3757/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3757/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 26763/3/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3757
Ședința publică de la 15.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER:I. C. B.
Pe rol se află spre soluționare recursurile formulate de recurenta-reclamantă S. M. ȘI ASOCIAȚII și recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 1848/05.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 14.05.2014, prin compartimentul Registratură, recurenta-pârâtă a depus înscrisuri, recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligațiile dispuse de către instanță la termenul anterior, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea invocă din oficiu excepția de netimbrare în privința recursului declarat de către recurenta-reclamantă S. M. ȘI ASOCIAȚII și, în subsidiar, excepția tardivității formulării recursului de către recurenta-reclamantă S. M. ȘI ASOCIAȚII și rămâne în pronunțare asupra excepțiilor și asupra recursului formulat de către recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1848/05.04.2013, Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP S. 2, a admis în parte cererea formulată de reclamanta S. M. ȘI ASOCIAȚII în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. 2, a anulat decizia de calcul al taxei pe poluare nr._/27.07.2011, a obligat pârâta AFP S. 2 să restituie reclamantului suma de 7422 lei reprezentând taxă pe poluare, a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale, ca neîntemeiată, a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 43,3 lei, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și a obligat chematul în garanție la plata către pârâtă a sumelor pe care aceasta a fost obligată să le plătească reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Cât privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei, aceasta este dovedită prin împrejurările că AFP S. 2 a calculat taxa de poluare, a emis decizia de calcul a taxei și a încasat această taxă, fiind astfel dovedit că raportul juridic de drept fiscal s-a născut între reclamantă și pârâtă.
Reclamanta a achiziționat un autoturism marca RENAULT, care a fost înmatriculat pentru prima dată în Germania la data de 27.03.2008 și pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat la plata taxei speciale pe poluare în cuantum de 7422 lei conform deciziei de calcul al taxei pe poluare nr._/27.07.2011 și chitanței nr._/29.07.2011.
Potrivit art. 3 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul Ministrului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 211/2003.
Conform art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008, obligația de plată a acestei taxe intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul legal să facă distincție nici între autoturismele produse în România și cele în afară, nici între autoturismele noi și cele second-hand.
Tribunalul a reținut că, în expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG nr. 50/2008, depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 și disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres că, dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second-hand cu vechime de peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic. Așadar, este de remarcat faptul că s-a dorit ca taxa pe poluare (al cărei scop este în principiu corect-“poluatorul plătește”) să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Însă, conform cu art. 110 din TFUE, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Aceste dispoziții comunitare au prioritate față de dreptul național, atât în baza art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție („ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”), cât și în temeiul principiului supremației dreptului comunitar, conform căruia orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale.
Obligația instanțelor din statele membre de a aplica cu prioritate dreptul comunitar a fost statuată în mod expres prin hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964) și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978), când Curtea de la Luxemburg a subliniat că, odată cu . TCE, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, motiv pentru care, atunci când o instanță națională este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, aceasta are obligația de a aplica prevederile respective, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea normelor contrare de către puterea legislativă sau de Curtea Constituțională.
În aceste condiții, este evident că dispozițiile interne ce reglementează obligația de plată a taxei pe poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Astfel, analizând dispozițiile OUG nr. 50/2008, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxa pe poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, însă această taxă se percepe dacă autoturismul este înmatriculat pentru prima dată în România.
Având acest efect specific, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul în speță, iar cumpărătorii sunt orientați, din considerente de ordin fiscal, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Tribunalul a mai remarcat un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior, întrucât doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane.
Aceste tipuri de discriminări sunt realizate de legiuitorul român, care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implica în mod firesc instituirea obligației de plată a unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în circulație, potrivit principiului general „poluatorul plătește”.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că refuzul pârâtei de a restitui taxa pe poluare, (f.6), este nejustificat, astfel că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin. 1, 2 alin. 2 și 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
În ceea ce privește dobânda fiscală, instanța a reținut că aceasta nu a fost solicitată de către reclamant prin cererea de restituire adresată organului fiscal, iar conform art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.” Prin urmare, nu este posibilă acordarea dobânzii fiscale direct de instanță, instanța de contencios fiscal neavând atribuții de soluționare a cererilor de plată a dobânzilor pentru sumele nerambursate în termenul legal, neputându-se astfel substitui organului competent pentru soluționarea unei astfel de cereri. Instanța poate doar cenzura un eventual refuz de acordare a acestor dobânzi, după o prealabilă solicitare a acestora în conformitate cu procedura administrativă prescrisă de lege.
Pentru aceste considerente, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a admis în parte cererea, a anulat decizia de calcul al taxei pe poluare nr._/27.07.2011, a obligat pârâta DGFPMB-AFP S. 2 la restituirea către reclamant a sumei de 7422 lei reprezentând contravaloarea taxei pe poluare și a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale, ca neîntemeiată.
În baza art. 274 C., constatând culpa procesuală a pârâtei DGFPMB-AFP sector 2, tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 43,3 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Asupra cererii de chemare în garanție, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 și H.G. nr. 686/2008, taxa de poluare încasată se constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, iar potrivit art. 60 alin. 1 C.pr.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
H.G. nr. 686/2008 privind normele de aplicare a O.U.G nr. 50/2008 reglementează, în cadrul art. 3 alin. 5-8, modalitatea în care se transferă suma încasată cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu, respectiv: Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule",codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice. În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6. sumele colectate în contul prevăzut la alin. 4. Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului. Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. 6, unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule.
Prin urmare, în condițiile în care textele de lege prevăd că taxa de poluare se achită de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, organ fiscal care și stabilește taxa prin act administrativ fiscal, iar ulterior sumele sunt transferate în contul Administrației F. pentru Mediu, rezultă, fără echivoc, atât raporturile fiscale dintre contribuabili și administrațiile finanțelor publice, cât și raporturile juridice dintre acestea din urmă și Administrația F. pentru Mediu. Pârâta Administrația Finanțelor Publice S. 2 este îndreptățită a se regresa împotriva Administrației F. pentru Mediu în situația în care este obligată la restituirea taxei de poluare încasate, întrucât potrivit dispozițiilor legale amintite a virat suma respectivă la bugetul F. pentru mediu, gestionat de Administrația F. pentru Mediu. Bugetele administrațiilor finanțelor publice fiind distincte, din punct de vedere legal de bugetul F. pentru mediu, este evident că administrațiilor finanțelor publice, în situația în care sunt obligate la restituirea taxei de poluare încasate, se pot îndrepta împotriva Administrației F. pentru Mediu.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a dispus obligarea acesteia la plata către Administrația Finanțelor Publice S. 2 Bucuresti a sumelor pe care pârâta a fost obligată să le plătească reclamantului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta S. M. ȘI ASOCIAȚII și pârâta AFPS 2 prin reprezentant DGRFP București .
Prin recursul său, reclamanta solicită modificarea sentinței recurate, în sensul obligării pârâtei și la plata dobânzii fiscale aferentă sumei de 7.422 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, începând de la data de 29.07.2011 și până la data restituirii efective a taxei, precum și obligarea intimatei-pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare arată că taxa percepută contravine normelor comunitare, situație în care pârâta trebuia să fie obligată la repararea întregului prejudiciu suferit, respectiv și la plata dobânzii fiscala aferente taxei a cărei restituire s-a dispus. Aceasta era soluția corectă, în respectarea obligației de aplicare cu prioritate a dreptului comunitar.
În drept, sunt invocate prevederile art. 110 TFUE, jurisprudența în CJUE și art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție.
Prin recursul său, pârâta solicită modificarea sentinței recurate, în principal, în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivare arată că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive câtă vreme, raportat la prevederile art. 1, art. 3 și art. 5 din OUG nr. 50/2008, rezultă că taxa de poluare achitat nu s-a făcut venit la bugetul de stat aflat în administrarea AFP S. 2, neexistând deci raportul juridic fiscal privind încasarea taxei între reclamantă și pârâtă.
Pe fondul cauzei arată că, în speță, nu sunt încălcate dispozițiile art. 110 TFUE. Principul „poluatorul plătește” pe care se bazează instituirea taxei, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Taxa nu a introdus un regim fiscal discriminatoriu, aplicându-se tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine.
Cererea de restituire adresată de reclamantă nu poate fi încadrată în niciuna dintre situațiile stabilite de art. 117 C. pr.fiscală.
Recurenta arată și că în mod greșit a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu se află în culpă procesuală.
În drept, sunt invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cpr.civ.
Nu s-au formulat întâmpinări la recursuri.
Asupra excepției de netimbrare a cererii de recurs formulată de reclamantă, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea din data de 13 martie 2014, s-a pus în vedere recurentei-reclamante S. M. ȘI ASOCIAȚII să timbreze recursul declarat cu 2 lei taxă de timbru, în temeiul art.3 lit.m) și art.11 din Legea nr.146/1997 și cu 0,15 lei timbru judiciar în temeiul art. 3 alin. 1 din OG nr. 32/1995. Recurenta, citată cu mențiunea timbrării recursului (fila 28), nu a îndeplinit obligația impusă în sarcina sa.
Pentru aceste motive, în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr.147/1997 si a art. 9 alin. 2 din OG nr. 32/1995, Curtea va anula recursul, ca netimbrat.
Analizând cererea de recurs formulată de pârâta AS2FP, prin prisma criticilor invocate și raportat la probatoriul administrat în cauză, Curtea o constată fondată, reținând că prima instanță s-a pronunțat în sensul obligării pârâtei la restituirea contravalorii taxei de poluare achitată de reclamantă luând în considerare o împrejurare nedovedită prin probatoriul administrat și anume aceea că autovehiculul pentru care s-a achitat taxa a cărei restituire se solicită a fost înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Or, reclamanta nu a dovedit prin probatorul administrat în fond și nici în recurs, la solicitarea expresă a Curții formulată prin încheierea din 13 martie 2014 și comunicată recurentei-reclamante, că autovehiculul la care se referă cererea introductivă a fost înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene.
În lipsa acestei dovezi, rămân fără suport considerațiile primei instanțe referitoare la directa aplicabilitate în cauză a prevederilor art. 110 TFUE, câtă vreme nu s-a dovedit că autovehiculul a provenit dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Raportat la această împrejurare, Curtea constată că este fondat motivul de recurs care se referă la inaplicabilitatea prevederilor art. 110 TFUE.
Pentru aceste motive în temeiul art. 312 alin. 2 și alin. 3 rap. la art. 304 ind. 1 C.pr.civ., Curtea va admite recursul și va modifica sentința recurată în sensul respingerii cererii principale, ca nefondată, iar ca urmare a respingerii cererii principale, va dispune modificarea sentinței și în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de recurenta-reclamantă S. M. ȘI ASOCIAȚII împotriva sentinței civile nr. 1848/05.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 1848/05.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Modifică sentința recurată în sensul respingerii în integralitate a cererii principale, ca nefondată și al respingerii cererii de chemare în garanție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
B. L. PATRAȘ | E. C. V. | M. N. |
GREFIER |
I. C. B. |
Red. VEC/ tehnored. B./2 ex.
Jud. fond O. D. P. / TB-SCAF
| ← Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 24/2014. Curtea de... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4259/2014.... → |
|---|
