Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4194/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4194/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 18614/3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4194
Ședința publică din data de 26 mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR.9/1998 împotriva sentinței civile nr.4169/16.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. Ș. și C. E. având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 19 mai 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 26 mai 2014, când în aceeași compunere a pronunțat următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București sub nr._, formulată de reclamanții C. Ș. și C. E. în contradictoriu cu A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților a solicitat obligarea pârâtei să valideze hotărârea 4187/22.09.2011 și Hotărârea nr. 4188/22.09.2011 privind valoarea compensațiilor acordate pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar conform documentelor din dosarul nr. 3550/2003, să emită și să comunice decizia de plată în favoarea reclamanților în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii și până la data comunicării deciziei.
În motivare reclamanții au arătat că în urma solicitărilor au fost emise cele două hotărâri menționate prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru bunurile autorilor Busegeanu V., Busegeanu Marghiola respectiv C. L. și C. E. care însă nu au fost executate.
În dovedire au fost depuse înscrisuri.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 9/1998.
La data de 04.09.2012 intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că instanțele nu se pot pronunța direct asupra dreptului reclamAnților de alocare despăgubiri, anterior fiind necesară efectuarea de verificări și control a hotărârilor în cauză
Prin sentința civilă nr. 4730/04.09.2012 Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București Secția aIX-a.
Prin sentința civilă nr.4169/16.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. în dosarul nr._ ,a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată; a fost obligată pârâta să se pronunțe, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, asupra validării sau invalidării Hotărârilor nr. 4187/22.09.2011 și nr. 4188/22.09.2011 emise de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998; a fost respinsă cererea privind comunicarea deciziei de plată în favoarea reclamanților, ca prematur formulate.
În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele:
Prin hotărârea nr. 4187/22.09.2011 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a dispus aprobarea cererii nr._/3550/29.07.2003 și s-a stabilit valoarea compensațiilor acordate reclamanților pentru bunurile abandonate de autorii C. L. și C. E. în valoare totală de_,05 lei.
Prin hotărârea nr. 4188/22.09.2011 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a dispus aprobarea cererii nr._/3550/29.07.2003 și s-a stabilit valoarea compensațiilor acordate reclamanților pentru bunurile abandonate de autorii Busegeanu V., Busegeanu Marghiola în valoare totală de_,01 lei.
Reclamanta a adresat mai multe cereri pârâtei în vederea punerii în executare a acestor hotărâri, fără a primi nici un răspuns.
Potrivit art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998, în termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului București, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate. Hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanților și direcțiilor generale ale finanțelor publice.
Potrivit art. 38 alin. 1-3 din H.G. nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, plata despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 9/1998 se face de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin Direcția economică. Solicitarea plății se face pe bază de cerere scrisă, adresată către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, sau din oficiu, dacă actele necesare părții se află deja la dispoziția Autorității. Cererea trebuie să fie însoțită de decizia de plată sau de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, învestită cu formulă executorie, după caz, precum și de o copie a actului de identitate și de dovada deschiderii unui cont la o bancă comercială; dovada se face prin documentul ștampilat emis de bancă la deschiderea contului, cu specificarea codului IBAN și a sucursalei de bancă.
Termenul prevăzut de art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 este un termen imperativ, iar nu de recomandare. În orice caz, deși nu există sancțiuni procedurale în caz de depășire a lui, omisiunea autorității publice de a respecta dispozițiile legale va fi supusă controlului instanței de contencios administrativ.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. În înțelesul prezentei legi refuzul nejustificat de a soluționa o cerere semnifică exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile (art. 2 alin. 1 lit. i din aceeași lege).
Art. 8 alin. 1 teza a doua din Legea contenciosului administrativ prevede, de asemenea, că se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Instanța reține că depășirea termenului de emitere a deciziei de validare sau de invalidare a hotărârilor nr. 4187/22.09.2011 respectiv 4188/22.09.2011 ale Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 nu este rezonabilă, având în vedere perioada de 2 ani de la emiterea actului supus validării, precum și faptul că nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări de fapt care să excludă culpa autorității.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit în cauze precum C. c. României, că revine fiecărui stat sarcina de a se dota cu un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor sale pozitive (Ruianu c. României, 17 iunie 2003, par. 66), iar în hotărârea pilot M. A. și alții c. României din 12 octombrie 2010 s-a constatat că ineficiența mecanismelor de despăgubire sau de restituire continuă să fie o problemă recurentă și pe scară largă în România, fiind identificate deficiențe sistemice.
Or, această constatare nu exclude culpa, ci o confirmă, sens în care acțiunea reclamanților apare ca fiind întemeiată, fiind necesară constituirea unui titlu executoriu pentru a obține executarea obligației pozitive a pârâtei, eventual sub sancțiunile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care va fi admisă în parte cererea de chemare în judecată și va fi obligată pârâta să se pronunțe, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, asupra validării sau invalidării Hotărârilor nr. 4187/22.09.2011 și nr. 4188/22.09.2011 emise de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat emiterea și comunicarea deciziei de plată în favoarea reclamanților în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii și până la data comunicării deciziei, instanța reține că nu se poate antama soluția ce va fi dispusă de către pârâtă prin actul administrativ care va fi emis, motiv pentru care va respinge ca prematur formulată. În măsura în care soluția va fi de validare, fără actualizarea sumei, reclamanta va putea contesta, în condițiile legii, actul administrativ emis. În temeiul art. 129 alin. 6 C.proc.civ., tribunalul a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR.9/1998, solicitând admiterea apelului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de apel, s-au arătat următoarele:
Hotărârile nr. 4187 și 4188 din 22.09.2011 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/ 1998 se află în evidențele recurentei, urmând circuitul legal, în ordinea emiterii hotărârilor, la acest moment Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/ 1998 din cadrul ANRP soluționând dosarele cu hotărâri emise în 2009. În evidența sa sunt înregistrate cca 2000 dosare în care nu au fost emise decizii de validare/ invalidare. Se arată că ordinea cronologică a fost stabilită pentru respectarea principiului egalității, luând în considerare competențele și procedurile stabilite în privința instituțiilor implicate, a numărului mare de solicitanți și a resurselor materiale limitate de care dispune bugetul de stat. Se mai arată că dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/ 1998 stabilesc un termen de recomandare.
Cu privire la îndeplinirea obligației în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, se arată că a fost încălcat dreptul său la apărare, în raport de prev. art. 20 alin. 1 și 4 alin. 1 din Legea nr. 554/ 2004.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.
La termenul din 19.05.2014, Curtea a luat act de faptul că partea a exercitat calea de atac a recursului, deși în actul procedural, în mod eronat s-a menționat ca fiind exercitată calea de atac a apelului.
Analizând cauza de față, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, precum și a ansamblului probator administrat în cauză, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, legat de termenul de validare/ invalidare a hotărârilor emise în favoarea reclamanților, Curtea nu poate reține că termenul de 60 de zile reglementat de art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 este un termen de recomandare. Astfel, nici un argument de text nu poate duce la această concluzie, iar simplul argument că există mii de dosare pe rolul instituției recurente nu poate ajuta la calificarea juridică a termenului, ci maxim la interpretarea consecințelor juridice ale acestuia cu o mai mare larghețe. Cu toate acestea, depășirea lui cu cca 3 ani la momentul soluționării prezentei căi de atac, nu poate fi justificată.
În mod corect a reținut prima instanță că, în înțelesul legii contenciosului administrativ, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere semnifică exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile (art. 2 alin. 1 lit. i din aceeași lege).
Curtea reține că este relevantă și jurisprudența CEDO invocată de prima instanță în motivarea sentinței, atâta timp cât nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări de fapt care să excludă culpa autorității.
În ceea ce privește motivul de recurs legat de termenul de executare acordat de prima instanță, Curtea consideră că este fondat.
Se are în vedere faptul că prima instanță a avut în vedere în mod eronat faptul că prezenta cauză este supusă apelului, iar nu recursului, astfel că termenul de la rămânerea definitivă acordat de prima instanță avea în vedere data emiterii deciziei din prezenta cale de atac; ca urmare a recalificării căii de atac ca fiind recurs, sentința de primă instanță a devenit definitivă, dar nu acesta a fot efectul juridic urmărit de judecătorul primei instanțe.
Astfel fiind, în baza art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod de Procedură Civilă, se impune admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile recurate, în sensul că termenul de executare de 10 zile curge de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile; vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR.9/1998, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr.4169/16.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. Ș. și C. E., ambii cu domiciliul ales la C. av. R. D. în București, Dr. I. F., nr. 70, ..
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că termenul de executare de 10 zile curge de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. V. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Data red. 24.06.2014
2 ex; red. Jud. AV
sentința civilă nr. 4169/16.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. în dosarul nr._
judecător fond: –C. A. B.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2335/2014. Curtea de... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 6075/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
