Obligaţia de a face. Decizia nr. 6614/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6614/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 34600/3/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.6614
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.09.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE M.-C. I.
JUDECĂTOR A. J.
JUDECĂTOR I. R.
GREFIER D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.760/04.02.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimata reclamantă M. G. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU-MINISTERUL MEDIULUI având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că intimații au fost citați cu un exemplar al motivelor de recurs și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform disp.art. 242 alin 2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, precum și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CERERILE
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal la data de 25.10.2013, sub numărul_, în urma declinării de competență a Judecătoriei Sectorului r București, reclamanta M. G. în contradictoriu cu Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București -Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București și Ministerul Mediului - Administrația F. Pentru Mediu a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea sumei de_ lei, reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a cumpărat un autovehicul folosit înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene.
În vederea înmatriculării acestui autovehicul în România, a achitat o taxă de poluare stabilită potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, în sumă de _ lei, prin chitanța de plată .>TS2A nr._/16.07.2008.
Reclamanta consideră că această taxă este nelegal aplicată, în condițiile în care dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 contravin legislației comunitare, respectiv art. 110 TFUE, cât și în raport cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, astfel că taxa trebuie restituită, cu atât mai mult cu cât aceasta a condiționat înmatricularea autoturismului în România. Se observă că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
La data de 25.11.2013, reclamanta a depus cerere modificatoare prin care a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei de poluare, restituirea sumei de_ lei și a dobânzii fiscale aferente calculate de la momentul perceperii taei și până la restituirea efectivă.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
De asemenea, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, întrucât Fondul pentru Mediu administrat de aceasta este beneficiarul real al taxei de poluare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și art. 60 C.pr.civ., H.G. nr. 109/2009, Legea nr. 554/2004, O.G. nr. 50/2008, H.G. nr. 686/2008, Constituția României, OMFP nr._/209 și nr. 1899/2004.
Chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civilanr.760/04.02.2014, tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de parata Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 4 prin întâmpinare, a admis actiunea, a anulat decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/15.07.2008, a obligat pârâta A. FINANTELOR PUBLICE SECTOR 4 BUCURESTI la restituirea către reclamant a sumei de_ lei reprezentând taxa de poluare, la care se adaugă dobânda legală fiscală de la data încasării până la plata efectivă, a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în valoare de 504,3 lei, din care 500 lei – onorariu avocat, 4 lei - taxă judiciară de timbru și 0,3 lei – timbru judiciar, a admis cererea de chemare în garanție si a obligat pe chemata în garanție A. F. pentru Mediu pârâta A. Finantelor Publice Sector 4 Bucuresti a sumelor ce fac obiectul cererii principale.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Reclamanta a achiziționat în anul 2008 un autovehicul folosit, marca BMW X5, autoturism importat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv din Germania, achitând cu prilejul înmatriculării suma de _ lei, prin chitanța de plată .>TS2A nr._/16.07.2008, taxă de poluare ce a fost stabilită în temeiul art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 printr-o decizie a organului fiscal.
După înmatricularea vehiculului, reclamanta s-a adresat pârâtei Administrația Finanțelor Publice cu o cerere de restituire a taxei, la care i s-a răspuns că taxa a fost legal percepută (f.6).
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București, tribunalul constată că este neîntemeiată și o va respinge, având în vedere că pârâta este o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actul administrativ-fiscal pentru perceperea acesteia, neavând relevanță în privința răspunderii sale modul de utilizare ulterioară a banilor în stabilirea calității procesuale.
Potrivit prevederilor art. 2 din OMFP nr. 1899/2004, restituirea sumelor plătite ca si obligații fiscale, cum sunt si cele solicitate de reclamantă în prezenta cauză, se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii si înregistrării cererii acestuia la organul fiscal căruia îi revine competenta de administrare a creanțelor bugetare, potrivit art. 33 din O.G. nr. 92/2003, în speță acesta fiind Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București.
Totodată, tribunalul reține că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 și H.G. nr. 686/2008, taxa de poluare încasată se constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, motiv pentru care se reține și calitatea procesuală pasivă a chematei în garanție, inclusiv în raporturile procesuale incidentale.
Asupra fondului acțiunii, instanța apreciază că stabilirea taxei de poluare s-a făcut prin încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidență în cauză, iar în condițiile în care acestea sunt prioritare, ca forță juridică celor naționale, urmând a se dispune restituirea acestei taxe reclamantei, pentru motivele ce vor fi menționate în continuare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Tribunalul reține că dispozițiile art. 110 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene (anterior, art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană) interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele naționale și produsele importate, având natură similară.
Se observă că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Ca atare, stabilind taxa de poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 încalcă art. 90 din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle Finanze dello Stato/Simmenthal, nr. C106/77.
Comparația se face în cazul de față între autoturisme second-hand din străinătate și cele deja înmatriculate în România, pentru cele din cea de-a doua categorie nu se achită această taxă de poluare. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor, (hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta SRL c. Administrazione delle finanze dello Stato).
Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a., Inspector der Invoerrechten en Accijnzen sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Germania.
În hotărârile T. (nr. C‑402/09, 7 aprilie 2010) și N. (C‑263/10, 7 iulie 2011), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În dreptul intern, discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit realizarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Conferind o forță juridică superioară dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, modificată, prin obligarea reclamantei la plata taxei de poluare, în vederea înmatriculării autoturismului menționat, s-au încălcat prevederile art. 110 TFUE, astfel că instanța, în virtutea obligației stabilite prin art. 148 alin. 4 din Constituția României, de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenței prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunțat de alineatul 2 al aceluiași articol din Constituția României, va admite acțiunea reclamantei va anula decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/15.07.2008 și va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 4 București la restituirea sumei de _ lei, reprezentând plată nedatorată conform art. 992 C.civ.
În ceea ce privește cererea reclamantei de acordare a dobânzii, tribunalul reține că în această materie dobânda legală este reprezentată de dobânda fiscală, iar potrivit art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.” Iar art. 70 alin. 1 C.pr.fiscală prevede: „Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare”.
Totodată, tribunalul mai reține că prin Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C‑565/11 s-a statuat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. Curtea a avut în vedere principiul efectivității care impune, într‑o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei.
Prin urmare, tribunalul va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 la plata dobânzii legale în materie fiscală corespunzătoare, ce va fi calculată de la data plății taxei, 16.07.2008, până la data restituirii efective.
În ceea ce priveștecheltuielile de judecată, instanța constată că pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 a căzut în pretenții, motiv pentru care va face aplicarea dispozițiilor art. 274 C.pr.civ. și va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în sumă de 504,3 lei, din care 500 lei – onorariu avocat, 4 lei - taxă judiciară de timbru și 0,3 lei – timbru judiciar.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 și H.G. nr. 686/2008, taxa de poluare încasată se constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, iar potrivit art. 60 alin. 1 C.pr.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
H.G. nr. 686/2008 privind normele de aplicare a O.U.G nr. 50/2008 reglementează, în cadrul art. 3 alin. 5-8, modalitatea în care se transferă suma încasată cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu, respectiv: Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule",codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice. În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6. sumele colectate în contul prevăzut la alin. 4. Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului. Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. 6, unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule.
Prin urmare, în condițiile în care textele de lege prevăd că taxa de poluare se achită de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, organ fiscal care și stabilește taxa prin act administrativ fiscal, iar ulterior sumele sunt transferate în contul Administrației F. pentru Mediu, rezultă, fără echivoc, atât raporturile fiscale dintre contribuabili și administrațiile finanțelor publice, cât și raporturile juridice dintre acestea din urmă și Administrația F. pentru Mediu. Pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 este îndreptățită a se regresa împotriva Administrației F. pentru Mediu în situația în care este obligată la restituirea taxei de poluare încasate, întrucât potrivit dispozițiilor legale amintite a virat suma respectivă la bugetul F. pentru mediu, gestionat de Administrația F. pentru Mediu. Bugetele administrațiilor finanțelor publice fiind distincte, din punct de vedere legal de bugetul F. pentru mediu, este evident că administrațiilor finanțelor publice, în situația în care sunt obligate la restituirea taxei de poluare încasate, se pot îndrepta împotriva Administrației F. pentru Mediu cel puțin pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și va dispune obligarea acesteia la plata către Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București a sumelor ce fac obiectul cererii principale.
RECURSUL
Parata Administrația Sectorului 4 a Finanțelor Publice a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand ca instanta de fond trebuia sa admita exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, deoarece taxa se face venit la bugetul F. pentru Mediu administrat de A. F. pentru Mediu.
Pe fond, recurenta a afirmat ca in mod greșit, instanța de fond a apreciat ca normele interne ce reglementează obligația de plata a taxei de prima inmatriculare in România, pentru autoturismele second- hand contravin dispozițiilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene, art.90 paragraf 1, "normele interne dispunând cu privire la o taxa discriminatorie si care incalca principiul liberei circulației a mărfurilor, aceeași taxa nefiind perceputa pentru autoturisamele second-hand autohtone".
Astfel, discriminarea invocata, prin asimilarea taxei prevăzute de art.214 ind.1 Cod fiscal unei taxe cu efect echivalent taxelor vamale nu exista si nu poate fi reținuta de către instanța.
In acest sens, textul national nu instituie o discriminare....in sensul dispozițiilor art. 90 paragraf 1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, conform cărora "niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare".
In fapt, taxa de poluare a intrat in vigoare incepand cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrării ei in vigoare abrogandu-se art.214A1- 214A3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii si introducerea ei in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003.
Odată cu reașezarea metodologiei de caicul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind inmatricularea autoturismelor potrivit cărora pana la 31 decembrie 2006 nu se inmatriculau in România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situație a fost necesar a se întreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in România a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzătoare in acest sens, ar fi avut drept consecința transformarea in deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in România, tara noastră urmând sa suporte costurile aferente reciclărilor, in locul tarilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constituționale ale art. 148, precizeaza următoarele:
Potrivit arf. 1-33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei și Republica Bulgaria și România privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005:" Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lasand in același timp autorităților naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor".
Totodată, arata faptul ca art. 148 alin. (2) din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritățile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene, precizeaza:
Incidența in cauza a prevederilor art. 90 din T.I.C.E., este inexistenta întrucât taxa de poluare urmează a fi plătită, conform art.4 din OUG nr.50/2008, cu modificările si completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România si la repunerea în circulație a unui autovehicul dupa încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din T.I.C.E. au in vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
In același sens, menționeaza ca potrivit jurisprudentei CE. art. 90 (1) din T.C. E. la care se face referire, este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atat tratatul menționat mai sus, cat si alte acte adoptate de instituții si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe.
In susținerea acestui punct de vedere invoca si prevederile arf. 33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri -sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată- baza unitară de stabilire, care reglementează: "Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri”.
Menționeaza ca aceasta directiva a fost adoptata de Consiliul Comunităților Europene având in vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, precum si avizele Parlamentului European si Comitetului Economic si Social.
In ceea ce privește susținerea intimatei-reclamante, respectiv ca taxa de poluare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, arata următoarele:
In literatura de specialitate s-a arătat ca, in conformitate cu jurisprudenta Curții de Justiție a Comunităților Europene, taxele vamale asupra importurilor sau exporturilor si orice taxe cu efect echivalent cuprind " orice taxe pecuniare, indiferent de mărimea lor si de denumirea sau de modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naționale sau străine pentru ca ele trec o frontiera si care nu sunt taxe vamale in sens strict". (O. M. - D. comunitar, E.. ALL ediția a 3-a, pag. 212).
Rezulta din aceasta interpretare a Curții ca de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru ca acestea trec o frontiera, in cazul taxei speciale pentru prima inmatriculare a autovehiculului in România aceasta discriminare nefiind fundamentata prin nici un argument de către reclamanta.
Prin urmare, existenta unei taxe de poluare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
Obligarea unui contribuabil la plata unei taxe nu poate fi interpretata ca un prejudiciu, atat timp cat contribuabilul beneficiază de o contraprestatie, respectiv inregistrarea autoturismului.
Norma invocata de reclamanta ca prejudiciind-o prevede obligația la plata unei taxe indiferent daca este vorba de un autoturism fabricat in România sau in spațiul comunitar, pentru aceleași specificații tehnice.
In ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea taxei de prima inmatriculare, arata ca O.U.G.nr. 50/2008 prevede ca restituirea se poate efectua numai in anumite condiții, ce sunt reglementate de art.8 alin.3 si 4 din acest act normativ, astfel:
"(3)Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în baza următoarelor documente: al documentul care atestă că solicitantul a fost ultimul proprietar al autovehiculului scos din
parcul auto național;
b)dovada radierii din circulație a autovehiculului;
c)documentul care atestă faptul că autovehiculul a fost transferat în alt stat membru sau declarația vamală de export, după caz;
d)certificatul de distrugere a vehiculului, după caz,
(4) Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală competentă."
Mai mult, in ceea ce privește obligarea la restituirea taxei de poluare, învedereaza prevederile O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Astfel, potrivit art.1 din actul normativ menționat anterior;
"(1) Prezența ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru Mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu. în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului."
De asemenea, potrivit art.8 alin. 5 din H.G. nr.686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a H.G. nr.50/2008 prevede ca: "... restituirea sumelor reprezentând diferența de taxa se face din bugetul F. pentru Mediu."
In ceea ce privește plata dobânzii calculata de la data plații si pana la data restituirii efective, critica sentința, si in susținerea criticii, invedereaza următoarele:
Având in vedere prevederile actului normativ care stabilește nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, respectiv O.G.nr. 13/2011, este inadmisibila.
Acesta ordonanța stabilește in mod imperativ, la art. 9, faptul ca: "Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publico, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice."
Potrivit art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Menționeaza ca in dosarul nr._/3/2009, Curtea de Apel București, Secția a Vlll-a C. Administrativ si Fiscal, a reținut, in mod irevocabil, prin decizia civila nr. 1026/22.04.2010, ca este neîntemeiat capătul de cerere privind dobânda legala.
Cu privire la obligarea recurentei - parate A.N.A.F.- D.G.A.M.C. la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 39,3 lei, solicita sa se constate ca in mod neintemeiat, instanța de fond a considerat ca sunt intrunite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 Cod proc.civila.
Solicita să se dispună respingerea acestei cereri ca neîntemeiată, având în vedere aplicarea corectă de către organele fiscale a legislației incidente în cauza, iar, în subsidiar, aplicarea prevederilor art. 274 alin. (2) Cod proc.civ. în sensul diminuării onorariilor solicitate de aceasta raportat la împrejurarea că litigiul are un grad redus de dificultate.
De asemenea, in susținere, precizeaza că prin emiterea deciziilor de calcul a taxei de poluare, organele fiscale nu au procedat decât la aplicarea legislației in vigoare privind această taxă.
O alta condiție care trebuie îndeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori in situația de fata nu ne încadram in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute in sarcina recurentei pentru ca a fi obligata la plata cheltuielilor de judecata. Or, in cazul de fata, nu este îndeplinita nici una din aceste condiții, actele atacate de către reclamanta, fiind temeinic si legal intocmite, motiv pentru care solicita respingerea si acestui capăt de cerere.
Recurenta a mai aratat ca potrivit art.45, alin.1, lit.f din OUG nr.80/2013, "sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, dupa caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: când contestația la executare a fost admisa, iar hotărârea a rămas definitiva.."
In cazul in care instituția recurenta nu ar formula prezentul recurs si s-ar conforma hotărârii instanței de fond, contestatorul, dupa rămânerea irevocabila a sentinței civile nr. 1388/25.02.2014, ar beneficia, la cerere si de restituirea taxei de timbru, imbogatindu-se fără just temei. Astfel, conform art. 45 alin. (5) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de restituire soluționata de către instanța de judecata va fi depusa in vederea restituirii la unitatea administrativ teritoriala la care a fost achitata taxa, respectiv Direcția de Impozite si Taxe Locale - organ al administrației publice locale - diferit de Administrația de Sector a Finanțelor Publice, instituție fara personalitate juridica din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala - Ministerul Finanțelor Publice.
Dupa obținerea sumei restituita de către DITL, contestatoarea s-ar putea indrepta si impotriva instituției recurente prin punerea in executare silita a hotărârii instanței de fond si astfel ar obține inca o data aceeași suma, imbogatindu-se fara justa cauza
In drept, recurenta a invocat dispozițiile art.304 indice 1 C.pr.civ., OUG nr.50/2008 privind taxa pe poluare,
Intimata-reclamanta nu a depus intampinare.
CURTEA
In ceea ce priveste solutia data de prima instanta asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei A. Finantelor Publice sector 4 Bucuresti, instanta constata urmatoarele:
Este adevarat ca potrivit art.1 din OUG nr.50/2008 taxa se face venit la bugetul F. pentru Mediu, administrat de chematul in garantie A. F. pentru Mediu, dar potrivit art.5, alin.1 si 2 din acelasi act normativ, taxa se calculeza, se stabilieste si se incaseaza de catre autoritatea fiscala competenta, adica de parata.
Rezulta astfel, ca parata are calitatea de mandatar legal al Administratiei F. pentru Mediu, putand raspunde fata de reclamant pentru depasirea limitelor mandatului, prin emiterea unor acte nelegale.
In consecinta, instanta de fond a respins in mod legal exceptia ca neintemeiata.
In ceea ce priveste solutia data de prima instanta asupra fondului cauzei, Curtea retine urmatoarele:
Autovehiculul achizitionat de reclamanta a fost inmatriculat pentru prima data in Uniunea Europeana in 03.06.2005.
Ulterior, la inmatricularea acestuia in Romania, reclamanta a fost nevoita sa plateasca taxa de poluare prevazuta de OUG nr.50/2008, in cuantum de 12.397 lei, astfel cum a fost stabilita de parata prin decizia din 15.07.2008.
Instanta constata ca taxa speciala prevazuta de OUG nr.50/2008 aplicata la inmatricularea in Romania, dupa cumparare, a autoturismelor deja inmatriculate . Uniunea Europeana reprezinta o taxa fiscala cu efect echivalent unei taxe vamale de import si care este interzisa in mod expres de art.110 din Tratatul Privind functionarea Uniunii Europene, deoarece incalca principiul fundamental al liberei circulatii a marfurilor in cadrul Uniunii Europene consacrat de acelasi tratat.
Astfel, se constata ca exista o diferenta de tratament fiscal intre autoturismele second-hand importate dintr-un stat membru si care sunt supuse taxei de prima inmatriculare/taxei pe poluare/taxei pe emisiile poluante provenite de la autovehicule si cele second-hand existente deja pe piata interna, de acceasi natura si vechime cu cel importat, si care nu au fost supuse taxei prevazute de OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012, ci taxelor modice existente anterior instituirii acestei taxe prin art.214 1 C.Fiscal.
Sustinerea in sensul daca taxa platita de reclamant este egala cu valoarea reziduala a taxei pentru un autoturism identic, scos din parcul national auto in aceeasi zi in care reclamanta a solicitat prima inmatriculare, atunci se respecta prevederile Tratatului, este adevarata, insa in speta autovehiculul reclamantei trebuie comparat cu un autoturism second hand identic ca vechime, adica inmatriculat in Romania in data de 03.06.2005 cand a avut loc prima inmatriculare in Uniunea Europeana a masinii reclamantei si care circula deja pe piata interna la data inmatricularii in Romania adica 15.07.2008.
Or, in data de 03.06.2005, in Romania nu exista taxa de prima inmatriculare prevazuta de art.214 1 C.Fiscal, de OUG nr.50/2008 sau de Legea nr.9/2012, ci o taxa modica de inmatriculare, careia nu i se aplica notiunea de „valoare reziduala” cu ocazia revanzarii sau scoaterii din parcul national auto.
Aceasta inseamna ca autovehiculul second-hand aflat deja pe piata interna din Romania la data de 15.07.2008, desi avea aceeasi vechime cu cea a masinii reclamantei (prin ipoteza, ambele fiind inmatriculate in aceeasi zi, 03.06.2005-unul in Romania, iar celalalt in Uniunea Europeana) beneficiaza de un avantaj la o eventuala vanzare, in sensul ca se va vinde mai usor, cu un cost final mai mic (deoarece inmatricularea lui s-a realizat pentru o taxa modica, astfel incat vanzatorul nu a inclus aceasta taxa in pretul de vanzare), in timp ce autovehiculul second-hand adus din Uniunea Europeana se va vinde mai greu, deoarece pe langa pretul lui de vanzare care ar putea fi identic cu cel al vehiculului din Romania, cumparatorul va trebui sa plateasca suplimentar si o taxa semnificativa de inmatriculare/poluare/emisii poluante, ceea ce face ca in final costul total al achizitiei sa fie mai mare.
Rezulta deci ca finalitatea acestei taxe consta in protejarea vanzarii masinilor second-hand aflate deja in circulatie in Romania, in detrimentul celor de aceeasi vechime si tip aflate in circulatie in alte tari UE.
Cum taxa de inmatriculare platibila in Romania in data de 03.06.2005, este evident mai mica decat taxa de 12.397 lei platita de reclamanta, rezulta ca in speta este incalcat Tratatul.
Cum potrivit art.148, alin.2 din Constitutia Romaniei tratatele constitutive si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile interne, instanta urmeaza a inlatura aplicarea art.214 1 C.Fiscal/OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012 si a face aplicarea directa in dreptul intern a prevederilor comunitare de mai sus.
Ramanand lipsita de temei legal, taxa speciala de mai sus este susceptibila de restituire catre reclamanta in baza art.117, alin.1, lit.d C.pr.fiscala, astfel incat in mod legal prima instanta a obligat parata, in baza art.8, alin.1 din Legea nr.554/2004, la restituirea efectiva catre reclamanta a sumei de 12.397 lei achitata cu titlu de taxa.
Facand aplicarea art.124, alin.1 C.pr.fiscala, in mod corect prima instanta a obligat parata la plata catre reclamanta a dobanzilor prevazute de C.pr.fiscala.
Ca urmare a admiterii actiunii principale, se constata, ca in mod legal, prima instanta a facut aplicarea dispozitiilor art.274 C.pr.civila, obligand parata la plata cheltuielilor de judecata.
F. de aceste motive, instanta va respinge recursul ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.760/04.02.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimata reclamantă M. G. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU-MINISTERUL MEDIULUI , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-C. I. A. J. I. R.
GREFIER, D. Ș.
Jud.fond. TB2
Anreeea M. P.
The.red.A.J
2 ex
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 6075/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 9194/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
