Obligaţia de a face. Sentința nr. 2367/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2367/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-09-2014 în dosarul nr. 2082/2/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
Sentința civilă nr. 2367
Ședința publică din data de 12 septembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. E. C.
GREFIER: B. A. I.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanții B. (N.) O. M., D. V. V.-A., T. I. L. I. împotriva pârâtului MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect recunoaștere diplomă de licență.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul se află la primul termen de judecată, părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, după care:
Curtea, în temeiul art. 131 NCPC, privind verificarea competenței, constată că este competentă să soluționeze cauza în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004. Încuviințează părților proba cu înscrisuri. Califică excepția inadmisibilității cererii invocată de către pârâtul MEN, prin întâmpinare, ca fiind o apărare de fond care privește temeinicia cererii și reține cauza spre pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 27 martie 2014, pe rolul C.-SCAF reclamanții B. (N.) M., D. V.-A. și T. L. I. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerului Educației Naționale, solicitând obligarea pârâtului să recunoască efectele diplomelor și a suplimentelor de diplomă eliberate de USH în favoarea reclamanților.
În motivare arată că au absolvit studii universitare în cadrul USH, obținând diplomele de licență: în drept . nr._, în filologie . nr._ și, respectiv, în drept . nr._.
Pe motiv că au urmat forma de învățământ la distanță, reclamanților nu le sunt recunoscute diplomele.
În raport de dispozițiile art. 60 din Legea învățământului nr. 84/1995, dispozițiile Ordinului MECTS nr. 3404/2006, art. 8 din Legea nr. 443/2002 și OUG nr. 75/2005, reclamanții arată că M. pârât nu a sesizat nereguli semnificative în organizarea și desfășurarea procesului educațional la nivelul Universității S. Haret. Reclamanții sunt beneficiarii diplomelor de licență care atestă obținerea titlului de licențiat, diplomele intrând în circuitul civil, nefiind revocate sau anulate.
Și în situația în care forma de învățământ urmată nu ar fi recunoscută, trebuie să se țină seama că reclamanții au fost de bună-credință, necunoscând această împrejurare, iar eroarea comună în care s-au aflat produce efecte juridice în virtutea principiului de drept „error comunis facit ius”.
Interesul reclamanților este legitim și se impune obligarea MEN la recunoașterea diplomelor de licență și a suplimentelor la diplomă în respectarea principiilor de drept, a dreptului la instruire conform art. 2 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO și al dreptului la educație reglementat de Constituție.
În drept, sunt invocate prevederile art. Legea nr. 554/2004, Legea nr. 1/2011, Legea nr. 84/1995, OMEC nr. 3404/07.03.2006, Regulamentul nr. 2284/2007.
Prin întâmpinare, pârâtul MEN solicită respingerea cererii, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
În susținerea excepției inadmisibilității arată că nu are atribuții în recunoașterea diplomelor emise de instituțiile de învățământ superior. Atribuțiile și competențele sale sunt reglementate în HG nr. 185/2013 și în Legea învățământului nr. 84/1995, respectiv în Legea educației naționale nr. 1/2011 și în nici unul dintre aceste acte normative nu este prevăzută vreo competență/atribuție a MEN privind recunoașterea, printr-un alt act administrativ, a unei diplome de licență. Din acest punct de vedere, obiectul cererii este un non sens, niciunui licențiat nefiindu-i necesar, pe lângă diploma de licență, un alt act, care să întărească cele scrise în cuprinsul diplomei.
Pentru specializările și formele de învățământ acreditate în condițiile legii, diplomele sunt recunoscute de către orice angajator, fără nicio formalitate.
Pe fond, arată că nu are atribuția de a recunoaște valabilitatea/nevalabilitatea sau de a declara legalitatea/nelegalitatea unei diplome de absolvire a unei forme de învățământ superior național (fie el privat sau nu).
În drept, sunt invocate prevederile Legii nr. 1/2011, Legii nr. 84/1995, Legii nr. 88/1993 și HG nr. 1609/2004.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cererea, Curtea constată următoarele:
Reclamanții sunt titularii unor diplome de licență eliberate de Universitatea S. Haret din București, sub titulatura Ministerului Educației Cercetării și Tineretului, în anii 2009 și 2010 și care atestă calitatea reclamanților de licențiați în drept și, respectiv, în filologie.
Analizând argumentele pe care se întemeiază excepția inadmisibilității invocată de pârât, Curtea a constatat că apărările subsumate excepției sunt apărării de fond, calificându-le ca atare și urmând a fi tratate în consecință.
Reclamanții au adresat pârâtului o cerere administrativă (filele 42 și urm.) prin care solicită ca M. să precizeze dacă recunoaște diplomele de licență pe care le dețin.
Răspunsul MEN (filele 47-48 ) a fost în sensul că sunt recunoscute, fără nicio formalitate, numai diplomele eliberate în conformitate cu prevederile legale, de către instituțiile de învățământ superior acreditate, absolvenților care au urmat un program de studii la o formă de învățământ acreditată/autorizată.
Cât privește situația particulară a reclamanților, a arătat că nu se poate pronunța asupra legalității programelor de studii urmare, pentru că din conținutul cererii administrative nu rezultă anii în care reclamanții au fost înmatriculați la studii la USH București, nefiind atașate nici foile matricole din care să reiasă aceste date.
Deci, reclamanții sunt titularii unor diplome de licență eliberate de MECTS și care nu au fost revocate sau anulate până în prezent, producând efectele juridice specifice (recunoașterea calității de licențiați în specializările urmate) și bucurându-se de prezumția de legalitate care însoțește orice act administrativ.
Litigiul de față nu privește anularea acestor diplome, așa încât nu se impun în cauză considerații legate de acreditarea/autorizarea formelor de învățământ urmate de reclamanți în cadrul Universității S. Haret.
Printre atribuțiile și competențele MEN reglementate în Legea învățământului nr. 84/1995 și apoi în Legea educației naționale nr. 1/2011, precum și în HG nr. 185/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Naționale nu este prevăzută vreo competență/atribuție a MEN privind recunoașterea, printr-un alt act administrativ, a unei diplome de licență.
Prin urmare, nu se impune în sarcina MEN o obligație de a constata sau de a recunoaște valabilitatea diplomelor în cauză, pârâtul, dealtfel, fiind chiar emitentul diplomelor care atestă drepturile pretinse de reclamanți a fi recunoscute.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge cererea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții B. (N.) O. M., D. V. V.-A., T. I. L. I., toți cu domiciliul ales la C.A. C. din Calea Rahovei, nr.266-268, clădirea 60, ., Electromagnetica Business Park, sector 5, București împotriva pârâtului Ministerului Educației Naționale, cu sediul în sector 1, București, .. 28-30.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs depunându-se la C.-SCAF.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
V. E. ClaudiaBadea A. I.
Red. VEC/ tehnord. B./6 ex
.>
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 768/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Încheierea nr. 8/2014. Curtea de... → |
|---|
