Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 6996/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 6996/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 1084/3/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 6996

Ședința publică de la 2.10.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – G. M. E.

JUDECĂTOR - P. S.

JUDECĂTOR - V. R. M.

GREFIER - M. I.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr. 4912/15.10.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți R. Ș., R. I. L., P. C., C. F., S. Ș. H., C. A., C. A. G. și P. V..

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimata-pârâtă P. C. reprezentată de avocat C. A. cu împuternicire avocațială depusă la dosar și intimatele-pârâte R. Ș. și R. I. L. reprezentate de avocat S. M. cu împuternicire avocațială depusă la dosar, intimatul-pârât C. A. G. în nume propriu și în numele intimatelor-pârâte C. F. și C. A. cu împuternicire avocațială depusă la dosar, intimatul-pârât S. Ș. H. personal și intimatul-pârât P. V. personal, lipsind recurentul-reclamant M. București prin Primar General.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, după care,

Intimații-pârâți, având cuvântul fiecare, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat, solicitând acordarea cuvântului în combaterea recursului.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în combaterea recursului.

Intimatele-pârâte R. Ș. și R. I. L., prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. Solicită să se ia act că își rezervă dreptul să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată.

Intimata-pârâtă P. C., prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. Solicită să se ia act că își rezervă dreptul să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată.

Intimatul-pârât C. A. G. în nume propriu și în numele intimatelor-pârâte C. F. și C. A. solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată pentru subsemnatul C. A. G., dar pentru intimatele-pârâte care le reprezintă solicită obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat conform dovezilor depuse la dosar. De asemenea, depune concluzii scrise.

Intimatul-pârât P. V., solicită respingerea recursului, ca nefondat; fără cheltuieli de judecată.

Intimatul-pârât S. Ș. H. solicită respingerea recursului, ca nefondat; fără cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 4912/ 15.10.2013 pronunțată de Tribunalul București s-a dispus admiterea excepției inadmisibilității actiunii și a fost respinsă actiunea formulată de reclamantul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL în contradictoriu cu pârâții R. Ș., R. I. L., P. C., C. F., S. Ș. H., C. A., C. A. G. și PAȚURU V. ca inadmisibila.

Pentru a adopta această soluție prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._ reclamantul M. B. prin Primarul General i-a chemat in judecata pe paratii R. Ș. și R. I., P. C., C. F., S. Ș. H., C. A., C. A. G., PAȚURU V., solicitind instantei obligarea acestora in solidar la plata sumei de 899.125 euro reprezentind prejudiciu suferit ca urmare a achitarii in mod necuvenit catre Hill International-SUA a acestei sume in baza contractului nr.1067/29.09.2004.

In motivarea cererii reclamantul a mentionat ca prin Legea nr.69/2004 s-a ratificat contractul de finantare intre Romania si Banca Europeana de Investitii pentru finantarea proiectului de reabilitare a infrastructurii educationale in B., iar in baza contractului de finantare incheiat intre MFP si PMB a fost semnat acordul de imprumut subsidiar nr.306/09.06.2004. Pentru derularea proiectului PMB a organizat licitatii pentru achizitia serviciilor de consultanta si proiectare, iar prin nota nr.893/05.03.2004 a fost constituita comisia pentru analiza ofertelor, din care au facut parte paratii. Urmare a procedurii de licitatie s-a stabilit oferta cistigatoare si a fost incheiat contractului nr.1067/20.09.2004 cu Hill International-SUA in valoare de 2.624.400 euro, insa cu ocazia controlului efectuat de Curtea de Conturi in anul 2009 s-a constatat ca licitatia s-a derulat cu incalcarea legislatiei in materie, fapt ce a dus la stabilirea ca castigatoare a a ofertei de pret cel mai mare. Curtea de Conturi a incheiat procesul verbal de constatare din 04.06.2009 si decizia nr.3/24.06.2009 prin care s-a dispus luarea tuturor masurilor necesare pentru stabilirea intinderii prejudiciului si recuperarea de la persoanele vinovate. Astfel, s-a retinut ca, pentru punctajul financiar s-a prevazut 30% in loc de 50-90% cat prevedea legea, desi a existat o atentionare asupra greselii prin adresa nr.269/19.03.2004 a Directiei investitiisi Achizitii publice.Daca la licitatie s-ar fi prevazut procentul de 50% cat era minim pentru punctajul financiar, castigatoare ar fi fost alta firma care ar fi oferit si pretul cel mai mic, reprezentand 65,7% din oferta firmei castigatoare.Rezulta deci ca, a fost angajata o cheltuiala suplimentara si nelegala de 899.125 euro, fiind prejudiciat Mun.B..Intrucat sunt indeplinite conditiile atragerii raspunderiicivile delictuale a paratilor solicita admiterea actiunii.

Parata P. C. a depus intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii fata de dispozitiile art.84 si 85 din Legea nr.188/1999 pentru ca nu s-a emis ordin sau dispozitie de imputare in termen de 3 ani de la data pretinsei pagube. Pe fond, parata a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiate pentru ca factorii tehnici de evaluare au fost reglementati prin documentatia de achizitie intocmita de Directia de Invatamint, Cultura, iar parata isi desfasura activitatea in Directia de Management a Creditelor Externe, astfel cum rezulta din fisa postului si procesul-verbal de constatare al Curtii de Conturi din data de 04.06.2009. Rolul sau a fost de membru al comisiei de evaluare, calitate in care a verificat numai conformitatea ofertelor cu cerintele documentatiei de achizitie, sens in care au fost invocate dispozitiile art.36 al.2 si 5 din HG nr.461/2001. In ceea ce priveste garantia de participare, parata a mentionat ca reclamantul nu ia in considerare ca intreaga procedura de achizitie a avut in vedere respectarea unor criterii satisfacatoare pentru B. in sensul art.6.12, 6.04 din contractul de finantare si art.8 din OUG nr.60/2001.

Intrucat pe parcursul procesului paratul R. E. a decedat, reclamantul a solicitat introducerea in cauza a mostenitorilor acestuia, respectiv R. S. si R. I.- L..

Paratele R. S. si R. I.- L. au depus intimpinare prin care au solicitat completarea documentatiei depuse de reclamant, introducerea in cauza a persoanelor responsabile de intocmirea caietului de sarcini si au invocat exceptia inadmisibilitatii fata de dispozitiile art.84 si 85 din Legea nr.188/1999 pentru ca nu s-a emis ordin sau dispozitie de imputare in termen de 3 ani de la data pretinsei pagube. Pe fond, paratele au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiate pentru ca autorul lor nu a contribuit la elaborarea documentatiei de atribuire si nici nu avea studii juridice. Paratele au facut referire la dispozitiile art.6.12 din Legea nr.69/2004 si art.8 al.1b din OUG nr.60/2001. In ceea ce priveste garantia de participare, paratele au mentionat ca reclamantul nu ia in considerare faptul ca procedura de achizitie a avut in vedere respectarea unor criterii satisfacatoare pentru B. in sensul art.6.12, 6.04 din contractul de finantare si art.8 si 46 din OUG nr.60/2001. Referitor la decizia Curtii de Conturi paratele au mentionat ca aceasta nu constituie concluzia finala in atribuirea vinovatiei tuturor membrilor comisiei de evaluare, avind in vedere ca prin cdecizie s-a pus in vedere reclamantului sa stabileasca intinderea prejudiciului si persoanele vinovate de producerea lui.

Paratii C. F., C. A. si C. A. G. au depus intampinare prin care au invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa unei dispozitii de imputare emise in conditiile art.85 din statutul functionarilor publici in care sa se mentioneze expres motivele de fapt si de drept pentru care se solicita acoperirea prejudiciului si exceptia prescriptiei dreptului la actiune, intrucat controlul Curtii de Conturi s-a efectuat la inceputul anului 2009, termenul de prescriptie a actiunii a inceput sa curga la data semnarii contractului de consultanta si s-a implinit la data de 30.09.2007, actiunea fiind introdusa abia la data de 13.01.2012. Pe fond au solicitat respingerea actiunii intrucat in calitate de membrii ai comisiei de atribuire au respectat cu strictele prevederile legii privind achizitiile publice, calculand corect punctajul financiar si atribuind corect contractul catre Hill International-SUA, fara a fi angajata nicio cheltuiala suplimentara nelegala.

în urma analizei lucrărilor dosarului s-a reținut că în baza contractului de finantare intre Romania si Banca Europeana de Investitii si M. B. referitor la imprumutul extern pentru finantarea proiectului de reabilitare a infrastructurii educationale in B., reclamantul M. B. a incheiat cu Hill International-SUA prin licitatie publica, contractul de prestare de servicii nr.1067/29.09.2004, (fila 39).

In urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a fost intocmite procesul-verbal de constatare din data de 04.06.2009(f.82-107) si decizia nr.3/24.06.2009 in care s-a retinut ca acest contract a fost incheiat cu nerespectarea prevederilor legale privind achizitiile publice, deoarece a fost stabilita castigatoare, oferta de pret cea mai mare participantului Hill International-SUA .Intrucat pentru punctajul financiar s-a luat in considerare procentul de 30% in loc de 50-90%, cat prevedea legea desi a existat o atentionare asupra greselii prin adresa nr.269/19.03.2004 a Directiei investitiisi Achizitii Publice, aceasta greseala nu a fost indreptata. Daca la stabilirea castigatorului licitatiei s-ar fi luat in considerare procentul de 50% cat era minim pentru punctajul financiar, castigatoare ar fi fost alta firma, care ar fi oferit si pretul cel mai mic reprezentand 65,7% din oferta firmei castigatoare, fiind astfel angajata o cheltuiala suplimentara de 899.125 euro

In consecinta, Curtea de Conturi a retinut producerea unui prejudiciu in valoare de 899.125 Euro Euro, reprezentind diferenta intre pretul contractului incheiat cu Hill International-SUA si pretul ofertantului de pe locul doi, firma DESS/SOMMER GMBH.

In consecinta, reclamantul a introdus prezenta cerere de chemare in judecata avind ca obiect obligarea in solidar a paratiilor P. C., A. A., S. H., C. A., C. A., P. V., R. Ș. si R. I.-L., membrii comisiei de licitatie, la plata sumei de 899.125 euro, prejudiciul cauzat.

Din inscrisurrile depuse la dosar rezulta ca paratii au avut calitatea de functionari publici in cadrul PMB si au facut parte din comisia constituita pentru analiza ofertelor in cadrul procedurii de achizitie.

F. de obiectul cererii de chemare in judecata, tribunalul a avut in vedere dispozitiile art.84-85 din Legea nr.188/1999. Art. 84 din Legea nr.188/1999 prevede ca „Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile”.

In ceea ce priveste procedura pe care institutia publica trebuie sa o respecte, art. 85 din Legea nr.188/1999 prevede ca „(1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. (2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. (3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei”.

In cauza reclamantul nu a emis o astfel de dispoziție de imputare în termen de 30 de zile de la data constatarii pagubei si nici nu a incheiat cu paratii angajamente de plata, ci a introdus direct cererea de chemare in judecata.

Tribunalul apreciaza ca dispozitiile anterior citate au caracter imperativ, iar in lipsa emiterii dispoziției de imputare, in care sa se mentioneaze expres motivele de fapt si de drept pentru care se solicita paratilor restituirea sumei de 899.125 euro si care sa permita partilor sa il conteste, iar instantei sa il cenzureze, prezenta actiune este inadmisbila.

Sustinerea reclamantului in sensul ca a fost vorba despre o situație speciala și anume aceea că, prejudiciul a rezultat în urma unui control efectuat de către Curtea de Conturi a României care a încheiat procesul verbal de constatare din 04.06.2009 și ulterior a emis Decizia nr.3/24.06.2009 prin care s-a dispus luarea măsurilor necesare pentru stabilirea întinderii prejudiciului si persoanelor vinovate, nu poate fi retinuta, intrucat chiar si in aceasta ipoteza, Legea nr.188/1999 nu prevede nicio derogare, neexistand motive intemeiate pentru care reclamantul sa fie exonerat de obligatia de a emite o dispozitie de imputare in termen de 30 de zile de la intocmirea actului de constatare sau de a incheia cu paratii responsabili, angajamente de plata.

F. de motivele aratate, in temeiul art.85 din Legea nr.188/1999, Tribunalul a respins actiunea ca inadmisibila, constatând că sunt de prisos din aceasta cauza, cercetarea celorlalte exceptii invocate si a apararilor pe fondul cauzei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. B. prin Primarul General care a criticat-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Astfel s-a criticat motivarea instanței prin care retine ca reclamantul nu a emis o dispoziție de imputare in termen de 30 de zile de la data constatării pagubei si nici nu a încheiat cu parații angajamente de plata ca fiind greșita.

Această sustinere se întemeiază pe următoarele argumente:

În primul rând s-a precizat ca nu se putea emite Dispoziție de imputare intrucat au trecut mai mult de 3 ani de la data producerii pagubei (data semnării contractului nr. 1067/29.09.2004 cu Hi 11 .International - SUA cand a fost angajata suma de bani considerata a fi prejudiciu).

În al doilea rând trebuie observat, insa, ca Statutul funcționarilor publici prevede si un termen maxim pentru emiterea ordinului sau dispoziției de imputare si aceasta in conformitate cu prevederile articolului 73 alineat 3 este de 3 ani de la data producerii pagubei. Astfel pentru valabilitatea ordinului sau deciziei de imputare este necesara respectarea ambelor termene: atat a termenului de 30 de zile, calculat de la data constatării pagubei cat si a termenului de 3 ani, calculat de la data producerii acesteia.

Daca procedura utilizata este cea prevăzuta de art. 84-85 din Legea nr. 188/1999 republicata, rezulta ca, controlul Curții de Conturi a României ar fi fost inutil.

A considerat recurentul ca hotărârea recurata este data cu interpretarea greșita a legii intrucat activitatea desfășurata de parați (de a face parte din comisia pentru analiza ofertelor activitate ce avea la baza îndeplinirea unui interes public), angajează răspunderea civila delictuala iar prejudiciul cauzat de aceasta activitate trebuie recuperat.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei s-au reținut următoarele:

Prin Legea nr.69/2004 s-a ratificat contractul de finanțare între România și Banca Europeana de Investiții pentru finanțarea proiectului de reabilitare a infrastructurii educaționale în București, iar în baza contractului de finanțare încheiat intre MFP si PMB a fost semnat acordul de împrumut subsidiar nr.306/09.06.2004. Pentru derularea proiectului PMB a organizat licitații pentru achiziția serviciilor de consultanță și proiectare, iar prin nota nr.893/05.03.2004 a fost constituită comisia pentru analiza ofertelor, din care au făcut parte pârâții.

Urmare a procedurii de licitație s-a stabilit oferta câștigătoare și a fost încheiat contractul nr. 1067/20.09.2004 cu Hill Internațional SUA în valoare de 2.624.400 Euro, însă cu ocazia controlului efectuat de Curtea de Conturi în anul 2009, s-a constatat că licitația s-a derulat cu încălcarea legislației în materie, fapt ce a dus la stabilirea ca câștigătoare a a ofertei de preț cel mai mare.

Curtea de Conturi a încheiat procesul verbal de constatare din 04.06.2009 și decizia nr.3/24.06.2009 prin care s-a dispus luarea tuturor măsurilor necesare pentru stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia de la persoanele vinovate. Astfel, Curtea de Conturi a reținut că, pentru punctajul financiar s-a prevăzut 30% în loc de 50-90% cât prevedea legea, deși a existat o atenționare asupra greșelii prin adresa nr.269/19.03.2004 a Direcției Investiții și Achiziții Publice. Dacă la licitație s-ar fi prevăzut procentul de 50% cât era minim pentru punctajul financiar, câștigătoare ar fi fost altă firmă care ar fi oferit și prețul cel mai mic, reprezentând 65,7% din oferta firmei câștigătoare. In opinia Curții de Conturi rezult deci că, a fost angajată o cheltuială suplimentară și nelegală de 899.125 Euro, fiind prejudiciat Mun.București.

Din aceste motive, Mun. București a considerat că sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale a pârâților și a promovat prezenta cerere de chemare în judecată.

In ceea ce privește procedura pe care instituția publică trebuia să o respecte, art. 85 din Legea nr.188/1999 prevede că „(1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 Ut. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. (2) împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. (3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Instanța de fond în mod corect a constatat că în cauză, reclamantul nu a emis o astfel de dispoziție de imputare în termen de 30 de zile de la data constatării pagubei și nici nu a încheiat cu pârâții angajamente de plată, ci a introdus direct cererea de chemare în judecată.

Instanța de fond a apreciat corect și legal că dispozițiile anterior citate au caracter imperativ, iar în lipsa emiterii dispoziției de imputare, în care să se menționeze expres motivele de fapt și de drept pentru care se solicită pârâților restituirea sumei de 899.125 Euro și care să permită pârâților sa îl conteste, iar instanței sa îl cenzureze, acțiunea reclamantului trebuie să fie respinsă ca inadmisibilă.

Susținerea reclamantului în sensul că a fost vorba despre o situație specială și anume aceea că, prejudiciul a rezultat în urma unui control efectuat de către Curtea de Conturi a României care a încheiat procesul verbal de constatare din 04.06.2009 și ulterior a emis Decizia nr.3/24.06.2009 prin care s-a dispus luarea măsurilor necesare pentru stabilirea întinderii prejudiciului și a persoanelor vinovate, nu poate fi reținută, întrucât chiar și în această ipoteza, Legea nr. 188/1999 nu prevede nicio derogare, neexistând motive întemeiate pentru care recurentul sa fie exonerat de obligația de a emite o dispoziție de imputare în termen de 30 de zile de la întocmirea actului de constatare sau de a încheia cu pârâții responsabili, angajamente de plată.

Pe de altă parte, omisiunea reclamantului de a se conforma dispozițiilor Curții de Conturi și lipsa de reacție a acestuia în luarea măsurilor legale ce se impuneau pentru angajarea răspunderii persoanelor responsabile pentru prejudiciul constatat, nu poate fi invocat în favoarea sa în acest moment procesual. Astfel, invocarea propriei culpe, nu poate avea ca efect juridic stabilirea unei situații derogatorii de la aplicarea legislației în domeniu.

Ca atare, Legea 188/1999 fiind o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general, care privesc angajarea răspunderii civile delictuale a oricărei persoane, potrivit principiului „specialia generalibus derogant."

Prin urmare, în condițiile în care nu s-a emis un ordin sau o dispoziție de imputare în sarcina funcționarului public de către conducătorul autorității sau a instituției publice în care funcționarul își desfășoară activitatea, acțiunea prin care se solicită angajarea răspunderii acestuia în temeiul art. 1349 cod civil este inadmisibilă, așa cum în mod just a stabilit și instanța de fond.

Pe cale de consecință, întrucât nu există motive de casare sau modificare a sentinței civile recurate, se va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr. 4912/15.10.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți R. Ș., R. I. L., P. C., C. F., S. Ș. H., C. A., C. A. G. și P. V., ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată, către fiecare dintre intimatele-pârâte C. F. și A. C., cu aplicarea art.274 al.3 C..

Ia act că intimatele-pârâte R. Ș. și P. C. își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Ia act că, în ceea ce îi privește pe ceilalți intimați-pârâți, aceștia nu solicită cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 2.10.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

G. M. E. P. S. V. R. M.

GREFIER

M. I.

Red. MG/ 2 ex.

Jud. fond C. D. – Tribunalul București

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 6996/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI