Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1517/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1517/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 2712/2/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1517F
Ședința publică de la 15.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. C. G.
GREFIER - I. P.
Pe rol soluționarea acțiunii formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL CONCURENȚEI, având ca obiect „suspendare executare act administrativ”
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.05.2014 când, în aceeași compunere, a pronunțat această decizie.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 17.04.2014 reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței suspendarea executării Deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr. 8/17.03.2014 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea aceleași decizii.
În motivarea cererii de suspendare reclamanta a arătat că se impune suspendarea deciziei Consiliului Concurenței prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 3.003.031 lei, reprezentând 2,2 % din cifra de afaceri pe anul 2012 întrucât sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 15alin. 1 din Legea 554/2004 și anume condițiile cazului bine justificat și a prevenirii unei pagube iminente.
Referitor la condiția cazului bine justificat, reclamanta invocă, în esență, următoarele aspecte:
- există dubii cu privire la decizia de sancționare și fraudă la lege întrucât actul administrativ este reprezentat de decizia de sancționare, care este distinctă de minuta Plenului Consiliului Concurenței întocmită cu ocazia deliberării, decizia fiind întocmită cu nerespectarea termenului imperativ prev. de art. 15 alin. 1 din regulamentul din 08.10.2011, iar prin raportare la data deciziei se încalcă art. 53 alin. 1 din Legea 21/1996, care prevede că amenda se calculează din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancționării, ci nu cum s-a făcut prin decizia contestat și anume raportat la cifra de afaceri din anul 2012;
- s-a aplicat retroactiv legea, și anume a dispozițiilor din Instrucțiunile din 02.09.2010 privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prev. de art. 51 din Legea concurenței nr. 21/1996;
- imposibilitatea aplicării așa-zisului mecanism de „control al comercializării bunurilor” în viața reală, mecanismul elaborat de Consiliul Concurenței fiind unul fantezist, inaplicabil din punct de vedere algebric și inutil din punct de vedere practic, vizând aproximativ 4% din vânzările reclamantei pe piață;
- nu au fost identificate piețele relevante sau piața relevantă;
- a fost calificată greșit înțelegerea, ca fiind prin „obiect”;
- s-a realizat o discriminare între întreprinderile sancționate și cele nesancționate.
În ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, reclamanta arată că în cazul în care nu va fi suspendată decizia contestată, reclamantei i se va produce un prejudiciu material extrem de grav.
Reclamanta precizează că se află în procedura insolvenței, în etapa executării planului de reorganizare, iar executarea deciziei contestată va duce fie la . ca urmare a imposibilității aducerii la îndeplinire a planului de reorganizare, fie la reintrarea în insolvență, în situația în care până la soluționarea acțiunii de fond va ieși din insolvență.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Consiliul Concurenței la data de 29.04.2014 s-a solicitat respingerea cererii de suspendare, ca nefondată.
În cuprinsul întâmpinării, pârâtul a arătat că este nevoie ca reclamanta să achite o cauțiune potrivit art. 49 alin. 2 din Legea concurenței.
Referitor la condiția cazului bine justificat, pârâtul arată că nu este îndeplinită, întrucât decizia prezintă piața relevantă, societățile sancționate și raporturile dintre acestea, motivarea neîndeplinirii condițiilor art. 7 din lege, argumentele realizării înțelegerii anticoncurențiale, analiza faptelor, fundamentarea realizării acordului de voință și scopul realizării înțelegerii, modalitatea de individualizare a sancțiunii.
În ceea ce privește susținerea reclamantei privind aplicarea retroactivă a legii, arată că reclamanta nu a demonstrat vreo vătămare din aplicarea reglementării noi iar pârâta a aplicat legea contravențională mai favorabilă, care instituia o circumstanță atenuantă specială a recunoașterii exprese a faptei.
Pârâtul mai precizează că s-a avut în vedere cifra de afaceri a reclamantei din anul 2012, întrucât soluția a fost adoptată la 18.12.2013, astfel cum se menționează în preambulul Deciziei 8/2014.
Pârâtul susține și că construcția imaginată de reclamantă prin care dorește să demonstreze imposibilitatea aplicării mecanismului de control al comercializării nu este fundamentată.
În legătură cu afirmația reclamantei referitoare la un presupus tratament discriminatoriu arată că decizia este motivată corespunzător în ceea ce privește fapta constatată și sancționată, respectiv întreprinderile care au participat la înțelegere.
Referitor la condiția prevenirii unei pagube iminente, pârâtul arată că o amendă în cuantum de 2,2 % din cifra de afaceri este stabilită în raport de capacitatea financiare a întreprinderii în cauză și nu conduce la deteriorarea situației financiare a reclamantei, și cu atât mai mult la eliminarea sa de pe piață. De asemenea, reclamanta nu a depus tocmai documente din care să rezulte diminuarea perspectivelor de redresare a societății, . reintrarea în insolvență.
La dosarul cauzei au fost depuse de părți înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată și reține următoarele:
Prin Decizia Consiliului Concurenței nr. 8/17.03.2014 s-a dispus sancționarea mai multor societăți comerciale printre care și reclamanta . pentru încălcarea art. 5 alin. 1 lit. b din Legea concurenței nr. 21/1996, reclamantei fiindu-i aplicată o amendă în cuantum de 3.003.031 lei reprezentând 2,2% din cifra de afaceri realizată în anul 2012.
În esență, s-a reținut în sarcina petentei faptul că împreună cu ., . Technology SA, ., ., Panasonic Marketing Europe GMBH prin Panasonic Marketing Europe GMBH Wiesbaden Germania – Sucursala București, în calitate de membrii ai Consiliului Director al Asociației Ecotic (organizație colectivă, non profit constituită în vederea preluării responsabilităților privind realizarea obiectivelor de colectare, reutilizare, reciclare și valorificare DEEE de către principali producători și importatori de produse electronice și IT din România) au stabilit o condiționare fermă între contribuția unui producător la bugetul asociației, ca urmare a încasărilor din timbrul verde (care reflectă fidel poziția respectivei companii pe piață) și participarea sau nivelul participării acelui producător la acțiunile de schimb 1:1 inițiate de Ecotic în februarie 2009. De asemenea, cele 6 întreprinderi au avut acces la informații comerciale sensibile, pe baza cărora puteau determina ce certitudine volumul produselor comercializate în cadrul campaniilor buy-back de întreprinderi concurente.
Consiliul Concurenței a apreciat că prin instituirea practicii de mai sus, cele 6 întreprinderi au stabilit, indirect, o înțelegere anticoncurențială, creând astfel un mecanism care să le asigure controlul reciproc al comercializării produselor lor în cadrul campaniilor buy-back desfășurate.
Cu privire la cerere de suspendare a executării deciziei de mai sus, Curtea reține că potrivit art. 15 alin. 1 din Legea 554/2004 suspendarea executării unui act administrativ atacat cu acțiune în anulare se dispune pentru motivele prev. de art. 14 din Legea 554/2004, care la alin. 1 prevede că „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate.”
De asemenea, potrivit art. 49 alin. 1 și 2 din Legea concurenței nr. 21/1996: „1) Deciziile adoptate de Consiliul Concurenței în aplicarea prevederilor art. 8, 13, 44 și 45 vor fi comunicate de îndată părților; acestea pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel București în termen de 30 de zile de la comunicare. 2) Instanța poate dispune, la cerere, suspendarea executării deciziei atacate. În cazul amenzilor, suspendarea se va dispune doar cu condiția plății unei cauțiuni stabilite conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la creanțele bugetare”.
Prevederea la care trimite articolul de mai sus este reprezentată de art. 215 alin. 2 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală „dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei”.
Rezultă din cele de mai sus, că pentru a se dispune suspendarea executării unei decizii a Consiliului Concurenței prin care s-a aplicat o amendă, trebuie îndeplinite următoarele condiții:
- să se fi achitat o cauțiune stabilită de instanță de până la 20% din cuantumul sumelor contestate,
- să se fi formulat acțiune în contencios administrativ împotriva deciziei,
- să existe un caz bine justificat,
- măsura să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Condiția depunerii cauțiunii este îndeplinită în cauză, având în vedere că reclamanta a consemnat cauțiunea stabilită de instanță în cuantum de 50.000 lei, depunând recipisa de consemnare nr. 258 ref. 041EPOH_ din 13.05.2014 eliberată de Banca Transilvania.
De asemenea, este îndeplinită și condiția formulării acțiunii în contencios administrativ împotriva deciziei, această făcând obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
În ceea ce privește condițiile existenței unui caz bine justificat și necesității prevenirii unei pagube iminente, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004 noțiunea de „cazuri bine justificate” este definită ca „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.
Pentru a stabili îndeplinirea acestei condiții, instanța de contencios administrativ nu trebuie să prejudece fondul litigiului ce formează obiectul acțiunii în anularea actului administrativ, ci efectuează doar o cercetare sumară a aparenței dreptului.
Analizând aparența de temeinicie a motivelor invocate de reclamantă în susținerea îndeplinirii condiției cazului bine justificat, Curtea apreciază că unele dintre acestea sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
În ceea ce privește argumentul invocat de reclamantă legat de existența unor dubii în ceea ce privește actul administrativ care reprezintă decizia de sancționare și frauda la lege, Curtea reține că decizia de sancționare a fost luată de Plenul Consiliului Concurenței în ședința din 18.12.2013, rezultatul deliberărilor fiind consemnat într-o minută, iar ulterior decizia a fost redactată și a fost înregistrată sub nr. 08/17.03.2014. Prin urmare, decizia a fost adoptată la data de 18.12.2013 și chiar dacă ulterior redactării i s-a acordat numărul 08/17.03.2014, este vorba de o singură decizie a Consiliului Concurenței luată la data de 18.12.2013. Această posibilitate de a se redacta decizia ulterior adoptării soluției de către Plenului Consiliului Concurenței consemnată într-o minută, este prevăzută chiar în art. 14-15 al Regulamentului Consiliului Concurenței din 07.10.2011 publicat în M. of. nr. 792/08.11.2011.
În aceste condiții, primul argument al reclamantei nu este de natură a pune la îndoială legalitatea actului contestat.
De asemenea, având în vedere că decizia a fost adoptată la data de 18.12.2013, Curtea reține că nu are o aparență de temeinicie argumentele reclamantei care se întemeiază pe faptul că decizia ar fi fost luată în data de 17.03.2014 și că amenda trebuia individualizată prin raportare la cifra de afaceri aferentă anului 2013, ci nu 2012 cum a procedat Consiliul Concurenței.
Însă, în ceea ce privește argumentul reclamantei legat de aplicarea retroactivă a Instrucțiunilor Consiliului Concurenței din 02.09.2010 privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prev. la art. 51 din Legea concurenței nr. 21/1996, Curtea îl apreciază ca fiind un argument aparent valabil, în condițiile în care a fost aplicat pentru fapte săvârșite în anul 2009.
Legat de acest aspect, Curtea reține că în decizia contestată nu se argumentează în nici un fel de ce Consiliul Concurenței a considerat Instrucțiunile din 2010 ca fiind „mai favorabile” reclamantei, iar în întâmpinarea din dosarul de față se invocă faptul că aspectul mai favorabil din instrucțiunile noi este reprezentat de prevederea circumstanței atenuante speciale a recunoașterii exprese a faptei de natură a determina diminuarea cuantumului amenzii cu un procent de până la 30% din nivelul de bază stabilit. În condițiile în care, reclamantei nu i s-a reținut in concret circumstanța atenuantă a recunoașterii faptei, argumentul pârâtei nu este de natură să justifice aprecierea instrucțiunilor din 2010 ca fiind „legea mai favorabilă”. De altfel, chiar dacă instrucțiunile din 2010 ar fi prevăzut circumstanțe atenuante ce nu erau reglementate în legea de la momentul săvârșirii faptei contravenționale, noile instrucțiuni nu erau neapărat mai favorabile, în condițiile în care potrivit reglementării anterioare, chiar și în absența reținerii unor circumstanțe atenuante, se putea ajunge la aplicarea unei amenzi într-un cuantum mai mic.
În ceea ce privește argumentele invocate de reclamantă referitoare la imposibilitatea aplicării așa-zisului mecanism de control al comercializării bunurilor în viața reală, al neidentificării piețelor relevante și al calificării greșite a înțelegerii ca fiind prin „obiect”, Curtea apreciază că sunt argumente ce țin de fondul cauzei, a căror valabilitatea nu se poate stabili printr-o analiză sumară a cauzei, specifică procedurii suspendării executării actelor administrative, motiv pentru care nu pot pune la îndoială temeinicia și legalitatea actului contestat.
Un ultim argument invocat de reclamantă se referă la realizarea de către Consiliul Concurenței a unei discriminări între întreprinderile sancționate și cele nesancționate.
Într-adevăr, pârâtul Consiliul Concurenței nu aduce vreo motivație cu privire la sancționarea doar a societăților care erau membre ale Consiliului Director al Asociației Ecotic, deși acestea reprezentau și ceilalți membrii ai asociației, iar de decizia luată privind stabilirea unei condiționării între participarea la bugetul asociației și participarea la campania buy-back au beneficiat și alți membrii ai asociației, probabil unii cu cote de piață mult mai mari decât ale reclamantei, și pentru care existau indicii că au fost implicate în luarea acestei decizii, dovadă fiind faptul că ancheta a vizat un număr mult mai mare de societăți.
Din acest motiv, Curtea apreciază ca fiind un argument aparent valabil susținerea reclamantei că decizia este cel puțin nemotivată dintr-un punct de vedere: în ce constă diferența dintre întreprinderile sancționate și cele nesancționate, care sunt elementele care au condus Consiliul la concluzia existenței unei înțelegeri anticoncurențiale într-un caz și a lipsei acestor elemente în alte cazuri.
Mai mult, însăși descrierea faptei în cuprinsul deciziei contestate este neclară și confuză. Pe de o parte, se vorbește despre luarea unei decizii de Consiliul Director al Asociației Ecotic prin care s-a stabilit o condiționare fermă între contribuția unui producător la bugetul asociației, ca urmare a încasărilor din timbrul verde (care reflectă fidel poziția respectivei companii pe piață) și participarea sau nivelul participării acelui producător la acțiunile de schimb 1:1 inițiate de Ecotic în februarie 2009, aspect ce ar putea reprezenta o înțelegere prin care se controlează comercializarea unor produse, însă nu au fost sancționate toate societățile participante la campanie. Pe de altă parte, se invocă accesul celor 6 societăți sancționate, la informații comerciale sensibile, pe baza cărora puteau determina cu certitudine volumul produselor comercializate în cadrul campaniilor buy-back de întreprinderi concurente, și anume la documentul „Situație campanii buy-back ECOTIC” transmis către conducerea executivă ECOTIC în data de 18.03.2009, fără a se aduce vreo explicație cu privire la modalitatea în care prin accesul la aceste informații s-a realizat o înțelegere prin care s-a controlat comercializarea respectivelor produse.
Față de cele arătate mai sus, Curtea reține că există argumente invocate de reclamantă de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității deciziei contestate, astfel că este îndeplinită condiția cazului bine justificat prev. de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004.
Referitor la condiția necesității prevenirii unei pagube iminente, Curtea apreciază că este îndeplinită în cauză, întrucât reclamanta a depus acte contabile, inclusiv un raport de expertiză extrajudiciară, din care rezultă că executarea imediată a amenzii aplicate prin decizia contestată, va duce la eliminarea societății reclamante de pe piață, declanșarea incapacității de plată și trecerea în faliment, ceea ce reprezintă o pagubă iminentă în sensul dat de art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea 554/2004 de prejudiciu material viitor și previzibil.
Prin urmare, Curtea reține că sunt îndeplinite în cauză toate condițiile legale pentru suspendarea executării deciziei contestate, astfel că va admite cererea reclamantei și va dispune suspendarea executării Deciziei nr. 8/17.03.2014 emisă de Consiliul Concurenței în ceea ce privește amenda aplicată reclamantei . în cuantum de 3.003.031 lei, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare formulată de reclamantă împotriva aceleași decizii și care formează obiectul dosarului nr._ înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
Potrivit art. 15 alin. 3 din Legea 554/2004, hotărârea de față este executorie de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în București, ..162, sector 2 reprezentată prin RVA Insolvency Specialists SPRL, în calitate de administrator judiciar și de domnul N.-M. L., în calitate de administrator special, reprezentată convențional prin SCA S. & Asociații, cu sediul profesional în București, ..2, Opera Center II, ., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL CONCURENȚEI, cu sediul în Piața Presei Libere, nr. 1, corp Dl, Sector 1.
Suspendă executarea Deciziei nr. 8/17.03.2014 emisă de Consiliul Concurenței în ceea ce privește amenda aplicată reclamantei . în cuantum de 3.003.031 lei, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare formulată de reclamantă împotriva aceleași decizii și care formează obiectul dosarului nr._ înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
Executorie.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER
I. C. G. I. P.
Red. ICG
5ex/
| ← Despăgubire. Decizia nr. 1028/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 4233/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
