Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 8033/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8033/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 50050/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.8033
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 31.10.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenții reclamanți D. (B.) D. D. E., F. I. R. I., S. GH. D., R. (D.) GH. MIHAELEA M. JANNE, B. I. S., N. C. M. R. și P. I. I. M. M. A., împotriva sentinței civile nr. 1263/21.02.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu intimata pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI și intimatul pârât chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista de amânări fără discuții, a răspuns recurentul reclamant P. I. I. M. M. A., reprezentat de avocat Sendre M., care depune împuternicire avocațială de reprezentare la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Reprezentantul recurentului reclamant P. I. I. M. M. A., luând cuvântul, precizează instanței faptul că a observat că atât în dispozitiv cât și în citativ că, la numele părții pe care o reprezintă a fost adăugat și numele altui reclamant și anume M. M. A. și este citat cu acest nume întreg P. I. I. M. M. A. și solicită a se aprecia asupra acestui aspect.
La interpelarea instanței reprezentantul recurentului reclamant susține că în acțiunea de la fond sunt trecuți individual opt reclamanți, care au avut domiciliul ales și care au fost reprezentați de același avocat.
Se mai susține de către domnul avocat Sendre M. că, la acest termen de judecată, în această fază procesuală în cererea de recurs sunt trecuți opt recurenți și că în prezenta cauză îl reprezintă numai pe P. I. I. și nu și pe ceilalți reclamanți.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, având în vedere și susținerile reprezentantului recurentului reclamant P. I. I., constată că, într-adevăr în cauză este vorba de opt recurenți și nu de șapte și că, din eroare, la numele recurentului P. I. I. a fost adăugat și numele altui recurent M. M. A., motiv pentru care dispune a se face cuvenitele rectificări în acest sens, atât în citativ cât și în sistemul informatic Ecris.
Având în vedere că în cauză urmează a se comporta discuții și față de faptul că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat și, totodată pentru a da posibilitate și celorlalte părți să se prezinte, Curtea dispune lăsarea dosarului la ordine.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul reclamant P. I. I. reprezentat de avocat Sendre M., cu împuternicire avocațială de reprezentare la dosar, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, reprezentantul recurentului reclamant învederează faptul că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul recursului.
Având cuvântul, reprezentantul recurentului reclamant, solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat și pentru motivele detaliate pe larg în cuprinsul cererii, modificarea în parte a sentinței recurate, prin admiterea cererii principale în ceea ce îi privește pe reclamanți, menținând măsura respingerii cererilor de intervenție ca temeinică și legală. Se depune practică judiciară similară în materie, solicitând a se avea în vedere de către instanță și aceasta. Fără cheltuieli de judecată
Curtea în temeiul art. 150 din Codul de procedură civilă, constată dezbaterile închise și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr._, reclamantii D. (B.) D. E., F. R. I., S. D., R. (D.) M. M. JANNE, B. S., N. M. R., P. I. si M. A., în contradictoriu cu paratii U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, au solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna:
1) obligarea paratei U. S. Haret sa le elibereze diplomele de licenta;
2) obligarea paratului M. Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sa elibereze avizele pentru tiparirea diplomelor de licenta si sa elibereze tipizatele cu timbru sec catre parata U. S. Haret pentru eliberarea acestora catre reclamanti;
3) obligarea paratului M. Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sa recunoasca efecte depline tutror drepturilor ce emana din diplomele de licenta astfel eliberate.
In motivarea in fapt a cererii, reclamantii au invederat, in esenta, că, deși au promovat examenul de licență, li se refuză în mod nejustificat recunoasterea dreptului de a obține diploma de licență.
In drept, reclamantii au invocat prevederile art. 82-84 C.proc.civ., Lege anr. 1/2011, Legea nr. 233/2002, Legea nr. 84/1995, art. 29 alin. 3 din Legea nr. 87/2006, art. 4 din Legea nr. 288/2004, Legea nr. 443/2002, Ordinele M.E.C. nr. 3545/2005, nr. 3404/2006 si nr. 308/2007.
In dovedirea cererii, reclamantii au depus inscrisuri.
In aparare, conform prevederilor art. 115 si urm. C.proc.civ., paratul M. EDUCATIEI NATIONALE (denumit anterior M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI) a depus intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca fiind neintemeiata (file 108-115).
De asemenea, parata U. S. HARET a depus intampinare, prin care a arătat, in esenta, că și-a îndeplinit toate obligațiile față de reclamanti. Totodata, conform prevederilor art. 60 si urm. C.proc.civ., parata a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Educatiei Nationale, prin care a solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna obligarea chematului in garantie sa aprobe tiparirea formularelor tipizate constand in diploma de licenta si suplimentul la diploma de licenta pentru reclamanti, precum si obligarea chematului in garantie la plata tuturor sumelor solicitate, cu orice titlu, de catre reclaamanti, cu motivarea, in esenta, ca partea chemata in garatie nu a aprobat tot necesarul de formulare tipizate, motiv pentru care este în imposibilitate de a elibera diplomele de licență solicitate de catre reclamanti (file 141-142).
In dovedirea intampinarii si cererii de chemare in garantie, parata a depus inscrisuri.
In aparare, chematul in garantie a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in garantie, cu motivarea, in esenta, ca, la data înscrierii reclamantilor în anul I de studii, forma de învățămant ID si, dupa caz, FR nu era autorizată sau acreditată pentru specializarile urmate de aceastia.
Prin sentința civilă nr. 1263/21.02.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal a fost respinsă exceptia lipsei calitatii procesuale active invocata de paratul M. Educatiei Nationale. A fost respinsă cererea introductiva privind pe reclamanții D. (B.) D. D. E., F. I. R. I., S. GH. D., R. (D.) GH. M. MARYJANNE, B. I. S., N. C. M. R. și P. I. I. M. M. A. în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI NATIONALE, ca fiind neintemeiata. A fost respinsă cererea de chemare in garantie formulata de parata U. „S. Haret” Bucuresti ca fiind lipsita de obiect.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
1) Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active
Autoarea exceptiei a aratat, în esență, că reclamantii, în calitate de absolventi ai studiilor urmate la U. „S. Haret”, nu ar avea calitatea de a-i solicita aprobarea tipăririi formularelor tipizate diplomă de licență și supliment, având în vedere că procedura prevăzută de Ordinul nr. 2284/2007 se desfășoară doar între instituțiile de învățământ superior, MECTS și ROMDIDAC SA.
Din lecturarea Ordinului anterior menționat, reiese faptul că acesta stabilește drepturi și obligații între instituțiile de învățământ superior, MECTS și societatea desemnată să tipărească efectiv formularele tipizate, prin raportare la întreg necesarul de astfel de diplome, furnizat de instituția de învățământ.
Conform art. 7 din Ordinul nr. 2284/2007, „Formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.” Formularele actelor de studii, astfel tipărite, se achiziționează de la unitatea de specialitate producătoare, pe baza comenzilor transmise anterior acesteia, de către delegați ai instituțiilor de învățământ.
Față de particularitățile prezentei cauze, respectiv față de motivul esențial, invocat de universitatea parata pentru a justifica neemiterea diplomei de absolvire pentru reclamanti, în stabilirea calității procesuale a acestora din urmă trebuie plecat de la interesul, folosul practic urmărit de acestia în prezenta acțiune.
În fapt, reclamantii au urmărit, în primul rând, obținerea unei diplome, ca urmare a studiilor universitare urmate la U. „S. Haret” și absolvite în anul 2009. Pretentiile formulate în contradictoriu cu MECTS nu fac decât să asigure o efectivă punere în executare pretentiei privind eliberarea diplomei, îndreptata împotriva instituției de învățământ, în ipoteza în care acesta din urmă ar fi admis. Practic, cele două obligații a căror realizare se solicită prin prezenta acțiune, respectiv emiterea diplomei de către U. „S. Haret” și avizarea/tipărirea formularului tipizat al diplomei de către MECTS, sunt intim legate. În absența îndeplinirii de către MEN a obligațiilor sale referitore la tipărirea diplomei, reclamantii nici nu ar putea să justifice în prezentul cadru procesual un pretins refuz nejustificat al universității de a le emite efectiv actul de studii.
Mai mult, reclamantii solicită exclusiv tipărirea formularelor cu regim special pentru propriile diplome, nu îndeplinirea obligațiilor MECTS pentru întreg necesarul comunicat de universitatea parata.
In fine, atitudinea omisivă a MECTS are o înrâurire directă asupra reclamantilor, acestia fiind primii vătămati de un potențial refuz nejustificat al autorității de a aviza tipărirea. Or, față de această situație, reclamantilor trebuie să li se recunoască dreptul de a sesiza instanța de judecată cu o acțiune împotriva persoanei responsabile de îndeplinirea procedurii de avizare a tipăririi actelor de studii. Dispozițiile Ordinului nr. 2284/2007 nu limitează în mod explicit sau implicit titularii dreptului la acțiune având ca obiect obligarea MEN la aprobarea tipăririi unui anumit document, respectiv cel destinat reclamantilor.
În aceste circumstanțe, reclamantii, având un interes legitim în solicitarea MECTS de a aproba tipărirea formularului tipizat pentru propriile diplome, justifică și calitatea procesuală de a formula o asemenea cerere.
Pentru aceste motive, excepția analizata a fost respinsa.
2) Cu privire la fondul cauzei
Conform datelor relevate de inscrisurile depuse la dosar, reclamantii s-au înscris la diverse facultati din cadrul universitatii parate, formele invatamant la distanta (ID), respectiv frecventa redusa (FR), dupa cum urmeaza:
- Facultatea de Marketing si Afaceri Economice Internationale din Bucuresti, specializarea Marketing, forma de invatamant FR (D. D. E., S. D., R. M. M. Janne);
- Facultatea de Management Financiar Contabil, specializarea contabilitate si Informatica de Gestiune, forma de invatamant FR (F. R. I.);
- Facultatea de Matematica-Informatica din Bucuresti, specializarea Matematica, forma de invatamant ID (B. S.);
- Facultatea de D. si Administratie Publica din Bucuresti, specializarea D., forma de invatamant ID (N. M. R. si P. I.);
- Facultatea de R. Internationale si Studii Europene din Bucuresti, specializarea R. Internationale si Studii Europene, forma de invatamant ID (M. A.).
Potrivit adeverințelor eliberate de universitatea parata, reclamantii au obținut titlul de licențiat in specializarile urmate, promovand examenul de licență din sesiunea iulie 2009.
Expirând perioada de valabilitate a adeverințelor anterior mentionate, reclamantii s-au adresat Universității S. Haret, solicitând eliberarea diplomei de licență.
Din înscrisurile depuse la dosar de către parata, reiese faptul că, în temeiul art. 7 din Ordinul 2284/2007, MECTS a avizat în parte cererea Universității de aprobare a tipăririi formularelor de diplomă de licență, respectiv numai pentru facultățile și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, refuzând a da aprobările de eliberare a tipizatelor pentru specializările neacreditate.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 1 din Ordinul nr. 2284/2007, „Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa sau elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii”.
Asa fiind, universitatea parata nu poate fi obligată decât la eliberarea unui act de studii prin care poate atesta parcurgerea de către persoana titulară a unei forme de învățământ pe care instituția de învățământ avea dreptul de a o organiza, respectiv pentru care avea acreditare sau autorizare provizorie. Corelativ, chematul in garantie nu poate fi obligat la aprobarea tipizatului aferent diplomei decât în măsura verificării primei ipoteze.
Din analiza reglementarilor relevante in speta, rezulta ca nici la momentul înscrierii reclamantilor în anul I de studii și nici la momentul finalizării acestora, ca de altfel nici în prezent, parata nu era acreditată sau autorizată provizoriu pentru cursuri la specializarile urmate de reclamanti, formele de invățămant ID si, dupa caz, FR.
Astfel, parata nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată la formele de învățămant ID si, dupa caz, FR pentru specializarile in discutie în niciuna dintre hotararile în care sunt prevazute expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență, si anume: H.G. nr. 1609/2004, anexa 2, pct. 6, H.G. nr. 916/2005, anexa 1, lit. B, pct. 6, H.G. nr. 676/2007, anexa 3, pct. 6, H.G. nr. 635/2008, anexa 3, pct. 6, H.G. nr. 749/2009, anexa 3, pct. 30, H.G. nr. 966/2011, anexa 3, pct. 6.
Conform actelor normative anterior mentionate, pentru specializarile urmate de reclamanti in cadrul facultatilor la care s-au inscris nu este prevazuta forma de învățămînt ID, dupa caz, FR.
În esență, universitatea parata apreciază că este îndreptățită să elibereze diplome pentru persoane care i-au urmat cursurile, în forma ID/FR, chiar și în absența parcurgerii unei acreditări pentru această formă de școlarizare, pentru simplul motiv că instituția deja avea o acreditare pentru această specializare, în forma la zi de învățământ.
O asemenea apreciere contravine legislației în vigoare referitoare la procesul de acreditare a formelor de învățământ, precum și spiritului în care trebuie să fie interpretată ordonanța care reglementează asigurarea calității educației. Mai mult, din cuprinsul hotararilor care au acreditat pe parcursul timpului formele de învățământ superior, reiese cu claritate că aceeași universitate a avut acreditare de a organiza forme ID sau FR pentru alte specializări, aspect ce denotă în mod clar faptul că instituția a fost pe deplin conștientă că o astfel de procedură trebuia urmată, respectând-o în privința anumitor specializări.
Astfel, prin raportare la legislația în vigoare la momentul la care reclamantii au început studiile la unitatea de învățământ parata, se remarca faptul că, potrivit art. 60 din Legea 84/1995, republicată și modificată: „Activitatea didactica se poate organiza in urmatoarele forme: de zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de invatamant seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de institutiile de invatamant superior care au cursuri de zi”.
Prin H.G. nr. 1011/2001, s-a reglementat organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior. Conform art. 3 din acest act normativ, „Sunt abilitate sa organizeze invatamant la distanta si invatamant cu frecventa redusa instituțiile de invatamant superior acreditate, in specializările universitare autorizate provizoriu sau acreditate conform Legii nr. 88/1993 privind acreditarea institutiilor de invatamant superior si recunoașterea diplomelor, republicata.”
Din cuprinsul capitolului IV al acestei hotărâri de Guvern, reiese cu claritate faptul că programele de învățământ la distanță sunt supuse ele însele procedurii de evaluare academică, conform Legii nr. 88/1993, republicată.
Norma prevăzută la art. 60 alin 1 din Legea învățământului în vigoare la data la care reclamantii au început studiile nu poate fi interpretată în sensul dorit de parata, respectiv în sensul că odată dobândită acreditarea pentru forma de învățământ la zi, automat, instituția putea, pentru aceeași specializare, să organizeze și forma de învățământ ID/FR.
Nicio prevedere legală anterior menționată nu poate duce la concluzia unei acreditări ope legis a universității în cauză, pentru alte forme de învățământ pentru care nu a urmat procedura de evaluare academică.
Articolul 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 poate fi interpretat în sensul că oferă o vocație, o posibilitate, pentru universitățile acreditate pentru o specializare, la zi, de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță, la seral ori cu frecventă redusă. Ceea ce legiuitorul a dorit să exprime în acest text legal este faptul că nu ar putea fi de conceput ca o instituție care nu are acreditare sau autorizare provizorie pentru o formă de învățământ la zi să poată organiza, pentru aceeași specializare, învățământ FR sau ID.
Sub nicio formă această dispoziție legală nu ar putea fi interpretată în sensul înlăturării unui întreg proces de evaluare academică, astfel cum este el prevăzut de art. 3 din HG. nr. 1011/2001, raportat la dispozițiile Legii nr. 88/1993, ulterior de O.U.G. nr. 75/2005.
În sustinerea acestui punct de vedere vin si dispozițiile art. 29 alin. 1 din O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității în educație, în conformitate cu care „Orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în furnizarea de educație se supune procesului de evaluare și acreditare, în condițiile legii” și ale art. 29 alin. 3 din același act normativ, potrivit cărora „În învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă.”
Coroborând dispozitiile art. 3 si art. 17 din H.G. nr. 1011/2011, art. 60 alin. 4 din Legea nr. 84/1995, respectiv art. 3 si art. 4 din O.U.G. nr. 75/2005, se constată că Guvernul aprobă, prin hotărâre, structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior de stat și particulare.
Necesitatea unei astfel de aprobări rezultă și din dispozițiile Legii nr. 443/2002 privind înființarea Universității S. Haret București, potrivit cărora, după . menționatei legi, în structura Universității vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate în art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu.
Atât legea învățământului în vigoare la data faptelor, cât și legea de înființare a Universității „S. Haret” anterior menționată arată că nomenclatorul specializărilor și al grupelor de specializări se stabilește de MECTS, în temeiul cererii și a dosarului de evaluare întocmite de fiecare instituție de învățământ superior, elaborându-se un act normativ prin care se stabilesc specializările care pot funcționa în fiecare instituție. Prin urmare, lipsa mențiunii privind respectivul program de studii în cadrul unei specializări, în raport de forma de organizare, nu dă dreptul instituției respective să organizeze și să desfășoare activitate la acea specializare, în respectiva formă de învățământ.
Procedura autorizării de funcționare provizorie și ulterior a acreditării presupune parcurgerea mai multor etape, autorizarea unor forme de învățământ fiind determinată de îndeplinirea condițiilor din O.U.G. nr. 75/2005.
La autorizarea provizorie se analizează îndeplinirea criteriilor prevăzute în actul normativ sus menționat pentru fiecare formă de învățământ (personal didactic, conținutul învățământului, bază materială, activitate de cercetare și activitate financiară, structuri instituționale, administrative și manageriale).
Este cert faptul că autorizarea specializării, forma de învățământ zi nu este suficientă pentru exercitarea acesteia prin forma ID sau FR, cerințele legale fiind necesare a fi îndeplinite pentru fiecare formă de învățământ (vezi art. 29 din O.U.G. nr. 75/2005). Mai mult, pentru forma de învățământ ID legea consacră cerințe suplimentare (a se vedea dispozițiile capitolului II din H.G. nr. 1011/2001), care trebuie analizate după solicitarea autorizării de funcționare, pentru a se putea desfășura activitatea.
U. S. Haret nu a depus vreo dovadă că a formulat o cerere de acreditare pentru învățământul ID/FR și nici că s-a supus unei evaluări conform O.U.G. nr. 75/2005 și H.G. nr. 1011/2001, în specializarile urmate de reclamanti.
În consecință, reclamantii nu au parcurs o formă de învățământ superior într-o specializare care să fi fost acreditată conform legii.
Prin urmare, acestia nu sunt îndreptatiti a obține diploma de licență și suplimentul la diplomă, la fel cum nici universitatea parata, potrivit art. 32 alin. 2 din O.U.G. nr. 75/2005, nu este îndreptățită să emită astfel de acte.
Conform Regulamentului, actele de studii sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite.
Fără îndoială că aceste acte sunt acte administrative ce nu pot fi emise decât spre executarea ori organizarea executării legii, respectarea principiului legalității impunându-se în cazul lor, ca în situația oricărui alt act administrativ.
Or, învestită cu o cerere având ca obiect tocmai obligarea unei instituții la emiterea sa, instanța nu se poate limita doar la aprecieri pur formale (legate de aparența dreptului dată de emiterea adeverinței), ci trebuie să cerceteze dacă, într-adevăr, reclamantul este îndreptățit la eliberarea acelui act și dacă pârâta este „competentă” să îl elibereze. Instanța nu ar putea obliga universitatea parata la emiterea actului decât dacă ar constata îndeplinite toate cerințele prealabile eliberării sale, respectiv parcurgerea de către reclamant a unei forme de învățământ acreditate, recunoscute de către autoritățile statului ca făcând parte din sistemul național de învățământ.
Simplul fapt că universitatea parata a emis reclamantilor o adeverință provizorie care atestă parcurgerea de către acestia a unei forme de învățământ, nu naște pentru beneficiarul adeverintei, automat, un drept la emiterea diplomei de studii. Conform art. 2 din Ordinului nr. 2284/2007, actele de studii sunt de tip diplomă, certificat, atestat. D. acestea sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri și calități dobândite.
Conform art. 2 alin. 2 din Ordinul nr. 2284/2007, doar actele de studii conferă titularilor acestora drepturile și obligațiile care decurg din Legea învățământului.
Adeverința aflata în posesia fiecaruia dintre reclamanti nu este un act de studii, este un act eliberat prin voința unilaterală a universității parate, care nu a fost recunoscut de MECTS, putând naște un raport juridic doar între acest emitent și beneficiarul său. Această adeverință nu poate naște drepturi pe care actul principal, la baza căruia teoretic ar trebui să stea, nu le poate naște, așa cum s-a menționat anterior. Adeverința a fost eliberată pe baza raporturilor contractuale între reclamanti și universitatea pârâtă, în sensul executării obligațiilor contractuale din partea instituției.
O eventuala inducere în eroare a absolvenților cu privire la acreditarea instituției de învățământ absolvite reprezintă un aspect ce poate fi valorificat pe temeiul răspunderii contractuale și nu poate naște în sarcina unui terț, respectiv a MECTS, obligația corelativă de emitere a unui act de studii.
Din simplul fapt că legea stabilește un termen de valabilitate redus al acestei adeverințe, respectiv maxim 12 luni (art. 38 din Ordinul nr. 2284/2007) se poate deduce că operațiunea ulterioară de emitere a diplomei nu a fost concepută de legiuitor drept o operațiune automată și care să aibă sensul unei simple confirmări a conținutului și efectelor juridice ale adeverinței. Prin urmare, între perioada emiterii adeverinței și cea a emiterii diplomei, însușite de MECTS, autoritățile statului sunt obligate să efectueze verificări, inclusiv referitoare la forma de învățământ parcursă de titular.
Nici necontestarea pe cale principală a acestei adeverințe nu poate duce la concluzia că reclamantii ar fi îndreptățiti la emiterea unei diplome, având în vedere că instanța poate face aprecieri referitoare la legalitatea acestui act, pe cale incidentală, neputând ignora efectele reale pe care un astfel de act poate, în mod obiectiv, să le producă.
Deși instanța nu a fost investită cu o cerere expresă privind legalitatea acreditării formelor de învățământ derulate de U. S. Haret, acest fapt nu poate să nu facă obiectul unei cercetări incidentale, în cadrul prezentului litigiu, având în vedere că îndreptățirea sau nu a reclamantului la eliberarea unei diplome universitare presupune cu necesitate verificarea formei de învățământ parcurse de acesta. Eliberarea diplomei nu reprezintă un act autonom, separat de procesul de învățământ derulat anterior, ci o încununare a acestuia, o confirmare oficială a studiilor parcurse.
Eventuala neexercitarea corespunzătoare a atribuțiilor legale din partea MECTS, care a dus în final la înmatricularea unui număr considerabil de studenți în aceste forme de învățământ nu poate duce la înlăturarea concluziei potrivit căreia reclamantii au urmat o formă neacreditată de învățământ.
Nu au fost administrate probe în prezenta cauză din care să reiasă faptul că omisiunea acestui Minister de a controla U. ar putea fi interpretată în sensul unei aprobări tacite a legalității actelor întreprinse de Universitate sau, mai mult, drept o complicitate la inducerea în eroare a studenților.
Din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, în temeiul art. 2 din Primul Protocol adițional la Convenție (la semnarea căruia România a formulat o rezervă cu privire la finanțarea învățământului privat), statele membre nu sunt obligate la organizarea unui anumit tip de invatamant, cu atât mai puțin la recunoașterea unor forme private de invatamant. Formularea negativa a articolului indicat anterior se interpetează în sensul că statele au mai degrabă o obligație negativă și nu una pozitivă, aceea de a pune la dispoziția persoanelor un anumit tip de învățământ.
În esența, sub articolul anterior menționat, statele au obligația de a nu îngrădi accesul persoanelor la formele de invățământ deja existente, in condițiile deja prescrise de lege. Prin însăși natura sa, acest drept este supus unei reglementări naționale, în această materie, statelor recunoscându-li-se o mare marjă de apreciere (a se vedea cauza Affaire « relative à certains aspects du régime linguistique de l’enseignement en Belgique » c. Belgiei și Adnan KARAİSMAİLOĞLU c. Turciei).
Or, in speța, statul nu a recunoscut niciodata forma de invatamant aleasa de reclamanti, hotărârile de guvern emise fiind clare sub aspectul formei de învățământ acreditate. Prin urmare, pe calea prezentei acțiuni, instanța nu poate obliga statul sa recunoască efectul util al unor studii, respectiv recunoașterea unei diplome, atât timp cat forma de învățământ parcursa nu este ea însăși recunoscuta.
Nimic nu ii împiedica pe reclamanti să urmeze aceeași specializare, în aceeași formă de învățământ, la o unitate care beneficia de acreditare.
Nici argumentul error communis facit ius nu a fost primit.
Fără a ignora multitudinea situațiilor în care acest principiu a reușit să creeze drept, de fiecare dată aplicarea sa, ulterior analizei întrunirii sau nu a condițiilor sale cumulative, s-a făcut în urma unui riguros examen de proporționalitate și echitate în privința soluției juridice care ar trebui să fie recunoscute, în detrimentul alteia.
Astfel, efectele bunei credințe sunt mult mai întinse decât cele prevăzute în Codul civil numai atunci când eroarea scuzabilă individuală este unită cu eroarea comună. Aceasta din urmă poate fi definită drept convingerea lipsită de îndoială pe care și-a format-o marea majoritate a oamenilor (a membrilor unei colectivități) că o anumită persoană este titularul unui drept, pe când în realitate acea persoană nu este titularul dreptului respectiv.
Cu privire la atitudinea subiectivă a reclamantilor, s-a retinut ca acestuia ii erau pe deplin accesibile dispozițiile legale în baza cărora s-a înscris la universitatea pârâtă, respectiv H.G. nr. 1609/2004, H.G. nr. 916/2005, H.G. nr. 676/2007 sau H.G.nr. 635/2008. La o simplă lectură a acestora se poate lesne observa, chiar și de către o persoană fără studii juridice, faptul că în cadrul acestei universități existau acreditate/autorizate provizoriu doar anumite specializări la forma de învățământ ID/FR. Cea urmata de reclamanti nu apărea printre acestea. Prin urmare, în mod legitim, reclamantilor li se putea naște cel puțin o îndoiala cu privire la legalitatea formei de învățământ urmate.
Mai mult, actele normative adoptate ulterior înscrierii reclamantilor la studii (care au beneficiat și ele de o largă popularizare) și care se coroborează cu prevederile art. 67 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, potrivit cărora, prin finalizarea studiilor se înțelege și examenul de licență, conturează ideea potrivit căreia o astfel de aparență a dreptului bazată pe o eroare comună nu ar putea fi susținută. In acest sens, art. 3 din O.G. nr. 10/2009 are în vedere pe studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I, în perioada 2005 – 2008, la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ ID/FR, care nu au finalizat studiile prevăzându-se posibilitatea acestora de a le continua la specializări/programe autorizate sau acreditate potrivit metodologiei. Același drept îl are în vedere și Ordinul M.E.C.I. nr. 5202/2009 pentru studenții înmatriculați la U. S. Haret, iar din economia acestor acte normative rezultă că sunt asimilate persoanelor care nu au finalizat studiile universitare și acele persoane care au urmat cursuri neautorizate sau neacreditate.
Argumentul analizat nu poate fi primit nici prin prisma principiului echității, în măsura în care prin valorificarea lui se tinde chiar la obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ pe care nu are dreptul, conform celor anterior menționate, să îl emită. Buna credință a reclamantilor ar putea fi valorificată în sfera răspunderii civile contractuale, fără ca aceasta să conducă automat la o reparare în natură a prejudiciului produs, respectiv emiterea diplomei, putându-se evalua oportunitatea acordării de daune, pe această cale.
Făcând un examen de proporționalitate între drepturile concurente, respectiv dreptul individual al reclamantilor și interesul public aferent efectelor recunoașterii unei diplome universitare, instanța apreciază că acesta din urmă trebuie să prevaleze. Nu trebuie ignorată răspunderea statului pentru asigurarea unei anumite calități a pregătirii profesionale a celor carora li se permite accesul pe piața muncii, prin recunoașterea studiilor. Dând aceleași drepturi titularilor, diplomele emise la nivelul întregii țări trebuie să asigure un caracter unitar al cunoștințelor acumulate, aspect asigurat tocmai prin organizarea sistemului de acreditare.
În acest context, se mai reține că reclamantilor le-a fost și le este în continuare deschis accesul la urmarea unei forme de învățământ, la aceeași specializare, într-un cadru acreditat.
Față de toate argumentele anterior menționate, acțiunea formulată nu este fondată.
MECTS are obligația aprobării de formulare tipizate de unitatea special desemnată către instituțiile învățământ superior numai în limita numărului de absolvenți ai facultăților sau specializărilor acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii. Corespunzător, U. S. Haret are dreptul și obligația de a gestiona, completa și elibera numai actele de studii pentru facultățile sale acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, iar absolvenții unei facultăți neacreditate ori neautorizate nu sunt îndreptățiți a le obține.
Cu alte cuvinte, în măsura în care U. S. Haret nu era acreditată provizoriu pentru specializarea urmată de reclamanti, forma de învățământ ID/FR, iar la momentul încheierii contractului cu reclamantii aceasta nu le putea elibera în mod valabil o diplomă de licență producătoare de efecte juridice, în condițiile legii, recunoscută de MECTS, această posibilitate legală nu există nici în prezent.
Pentru toate considerente, vazand si prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins cererea de chemare in judecata ca fiind neîntemeiata, reținând că U. S. Haret nu era autorizată să organizeze pentru specializarea urmată de reclamanti cursuri de învățământ la distanță sau, dupa caz, cu frecventa redusa, așa încât refuzul de eliberare a actelor solicitate nu poate fi apreciat ca fiind nejustificat, in sensul art. 2 alin. 1 lit. i) si n) din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere soluția pronunțată cu privire la cererea de chemare în judecată, instanța a respins si cererea de chemare în garanție formulata de universitatea parata ca fiind lipsita obiect.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal au formulat recurs recurenții reclamanți D. (B.) D. D. E., F. I. R. I., S. GH. D., R. (D.) GH. MIHAELEA M. JANNE, B. I. S., N. C. M. R., P. I. I. și M. M. A..
În esență recurenții reclamanți arată că, din interpretarea logico juridica a acestor acte normative rezultă că atat din H.G cat si din Legea Educației, „care au acreditat programul de invatamant respectiv la forma de invătamant cu frecventa.", iar formele de școlarizare urmate si promovate valabil de către reclamanți, ca aceste forme sunt acreditate la zi in totalitatea lor.
Ori, critica instantei de fond precum ca „conform actelor normative anterior mentionate pentru Facultatile de psihologie - sociologie, drept si administrație publica si management financiar contabil din cadrul USH, nu este prevauzata fprma de invatamant ID" apare ca fiind fara TEMEI LEGAL actul de justitie indeplinindu-se trunchiat si prin interpretarea si aplicarea greșita a dispozițiilor legale.
Susținerea conform careia se retine faptul ca nu era suficienta legala funcționare prin organizarea cursurilor de zi, o combatem cu cele descrise mai sus, fapt pentru care va rugam sa admiteti cererea de recurs.
Atata vreme cat exista o norma legala in acest sens, este evident ca legiuitor roman a reglementat-o pentru a fi respectata si pusa in valoare de instantele de judecata, ori putem prevedea cu ușurința faptul ca judecătorul fondului nici nu s-a raportat la NOU lege a educației ci s-a multumit cu analizarea succinta a motivelor din vechea reglementare, motive ce nu se mai susțin in noua reglementare .>
Prin urmare, considera ca toate condițiile admiterii recursului sunt îndeplinite, fapt pentru care solicita admiterea lui si modificarea sentintei in parte, prin admiterea acțiunii, obligarea la eliberarea tipizatelor de către MECTS si obligarea USH la punerea la dispoziția reclamanților, a diplomelor cu recunoașterea efectelor juridice ce in mod legal deriva din eliberarea diplomelor.
In drept: 299 si urm. Cod procedura civila.
Prin întâmpinarea formulată, intimata pârâtă U. S. Haret solicită ca în cazul în care se va admite recursul promovat de recurenții reclamanți solicită admiterea si a cererii sale de chemare in garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS) pentru urmatoarele considerente:
In vederea eliberării diplomei de licența a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, in sensul in care a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, in vederea aprobarii acestora si spre a emite mai departe comanda de tipărire la ..
Astfel, s-a adresat Ministerului, prin adresele nr.385/06.04.2009; nr:769/25.08.2009; nr.31/21.06.2010; nr.557/12.10.2010; nr.569/18.10.2010, nr. 573/26.10.2010, nr. 1054/3.02.2011, nr. 960/8.10.2009, nr. 278/5.08.2010 prin care a solicitat aprobarea pentru a putea tipării formularele tipizate la . absolvenții anului 2009, dar nu a primit un răspuns oficial din partea autoritatii administrative.
U. S. Haret, s-a conformat cu promtitudine si intocmai condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr._/25.06.2009, in vederea obținerii aprobarii pentru tipizarea de formulare tipizate.
Prin adresele formulate, a anexat necesarul pentru anul 2009, oferind autoritatii decidente MECTS, toate informațiile cerute prin adresa susmenționata, in care impun tuturor institutiilor de invatamant de stat si particulare sa atașeze la cererile lor "si situatiile centralizatoare(....) semnate si stampilate pe fiecare pagina si induse si in format electronic pe CD, la Direcția Generala de Invatamant Superior."
Potrivit art.2 din H.G. 366 din 18 aprilie 2007, in vigoare la data cand reclamanții au parcurs studiile superioare si au sustinut licența, "M. Educației, Cercetării si Tineretului conduce sistemul național de educație, invatamant, tineret si cercetare exercitând si atributiile stabilite prin leai si prin alte acte normative din sfera sa de activitate"… iar conform art.3 si 4 din H.G. 366 din 18 aprilie 2007,..." evalueaza si controleaza realizarea politicilor si programelor in domeniu si stabilește sau propune, dupa caz, masuri de corectare a lorcontroleaza si monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea si funcționarea unităților si Instituțiilor deinvatamantparticular.
Factorii cu atributii de decizie din sistemul asigurarii calitatii educației, dar mai ales M. Educației, nu au sesizat nereguli dupa încheierea perioadei de monitorizare a pârâtei, prevăzută de art.8 din Leg.nr.443/2002 nici dupa emiterea HG nr.676/2007 si a HG nr.635/2008 precum si nici dupa . OUG nr.75/2005-privind asigurarea calitatii educației.
Prin urmare, chematul in garanție MECTS în baza atribuțiilor legale care ii revin, trebuia sa o avertizeze ca furnizor de educație, daca ar fi constatat ca nu sunt îndeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activitatii educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca in cazul in care si al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației trebuia sa elaboreze si sa promoveze, dupa caz, hotarare de guvern sau lege, decizia prin care inceteaza definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program.
Aprobarea in parte a tipizării formularelor de diploma echivaleaza cu recunoașterea din partea METCS, ca a functionat ., care i-a permis sa organizeze formele de invatamant cu frecventă redusa sau invatamant la distanta.
In încercarea de a-si justifica poziția MECTS isi circumscrie apararile pe aspecte legate de acreditarea sau neacreditarea formei de invatamant, aparari ce nu se circumscriu obiectului acțiunii reclamantului.
A motivat solicitarea de admitere a cererii de chemare în garanție pe imposibilitatea efectiva de a emite reclamantului diploma de licența atata vreme cat MECTS nu va aproba tiparirea formularelor pentru anul 2009, fiind pusă astfel in imposibilitatea de a executa hotararea daca se va admite cererea reclamantului, cata vreme dreptul absolvenților nu poate fi realizat fara concursul efectiv al chematului in garantie, care, in calitate de autoritate publica gestioneaza materialele si tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diploma sau alte acte de studii. Existand o interdependentă între cele doua cereri, obligația pârâtei de a elibera diplomele de licența fiind subsidiara si indisolubil legata de acordul chematului in garanție MECTS in vederea tipăririi acestor formulare.
Pentru motivele arătate solicită ca în cazul admiterii recursului promovat de reclamant, admiterea si a cererii de chemare in garanție formulata de pârâtă, iar pe fond obligarea chematul in garanție M. Educației Naționale (MECTS) să aprobe tiparirea formularelor cu regim special.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă solicită cheltuieli de judecată (onorariu de avocat) așa cum rezulta din documentele atașate (extras de cont,contract de asist. jurid.;factura;ordin de plata).
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod pr. civ., Curtea reține următoarele:
Reclamanții-recurenți au urmat cursurile Universității S. Haret si au promovat examenul de licența, fiind eliberata o adeverința care atesta faptul ca sunt absolvenți ai acestei facultăți si licențiata. In acest context, reclamanții au făcut demersurile necesare in fata paraților pentru eliberarea diplomei, parata U. S. Haret comunicând acesteia ca pana la data solicitării reclamanților, comanda de formulare de diplome nu a fost onorata decât parțial.
Parata U. S. Haret a fost infiintata prin Legea 443/5.07.2002 ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de invatamant, iar prin HG nr 693/2003 si HG nr 676/2007 au fost acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu, pentru forma de invatamant la zi, domeniile de licența drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, informatica si altele.
In aplicarea dispozițiilor Legii 84/1995, M. Educației a emis la 7.03.2006 Ordinul nr 3404, in cuprinsul căruia se stabilește la art 2 ca „Admiterea in invatamantul superior public si particular se organizează pe domenii de studiu de licența, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate" iar la art. 8 se prevede ca „Formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, in domeniile respective si dispun de departamente specializate"
Specializările urmate de reclamanta respectiv Psihologie la forma de invatamant, au fost confirmate de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister pana in anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea acestora.
Prin urmare, prevederile legale in vigoare in acea perioada permiteau paratei U. S. Haret sa organizeze formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta, pentru domeniile pentru care era acreditata/autorizata sa organizeze cursuri de zi, deci si pentru specializarea urmata de reclamanta, aceasta tinand de exercițiul autonomiei universitare, garantate de Constituție si de lege.
Reclamanților le-au fost eliberate adeverințe care atesta faptul ca au obținut titlul de licențiata, adeverințe care au intrat in circuitul civil, nefiind revocate sau anulate de instanța de judecata sau de o autoritate administrativa. Așadar adeverința a produs si produce in continuare efecte juridice.
Neconstatarea unor nereguli semnificative in procesul educațional privind pe parata U. S. Haret
Astfel, OUG nr 75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca, dupa obținerea acreditării sa transmită anual ARACIS rapoarte anuale de evaluare interna. M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului trebuia sa avertizeze pe furnizorul de educație, daca ar fi constatat ca nu sunt indeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca in cazul in care si al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației sa elaboreze si sa promoveze, dupa caz, hotărâre de guvern sau lege, decizia prin care inceteaza definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program.
Este important de subliniat aspectul ca nici dupa incheierea perioadei de monitorizare, prevăzuta de art 8 din Legea nr 443/2002, si nici dupa emiterea HG nr 676/2007 si a HG nr 635/2008, precum si nici dupa . OUG nr 75/2005 privind asigurarea calității educației, factorii de decizie din sistemul de invatamant nu au sesizat nereguli semnificative in procesul de organizare si desfășurare a procesului educațional la nivelul paratei, nu a fost demarata si finalizata vreo procedura administrativa care sa conducă la concluzia ca universitatea a acționat in afara cadrului legal, cu precizarea ca, in conformitate cu prevederile art 6 din Legea 443/2002, ministerul de resort avea inclusiv dreptul de a propune incetarea activității de invatamant si desființarea prin lege a acestei instituții de invatamant superior.
Înalta Curte de Casație si Justiție în considerentele Deciziei nr.2874/1 iunie 2010, a reținut ca finalizarea cursurilor universitare organizate de U. S. Haret, in cadrul formei de invatamant la distanta, prin susținerea examenului de licența si obținerea in urma acestuia a unei diplome ,,presupune in fapt recunoașterea formei de invatamant urmata de către M. Educației Cercetării si Inovării", menționatul refuz neputand acoperi lipsa de acțiune a instituției publice cu atributiuni in domeniul asigurării calității educației, in condițiile in care OUG nr.75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca dupa obținerea acreditării, sa transmită anual A.R.A.C.I.S rapoarte anuale de evaluare interna iar pe instituția de interes public național menționata sa avertizeze pe furnizorul de educație, atunci cand ar fi constatat ca nu sunt indeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca in cazul in care si al treilea raport de evaluare ar fi nefavorabil, M. Educației sa elaboreze si sa promoveze, dupa caz, hotărâre de guvern sau lege, decizia prin care inceteaza definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program .
Acest refuz este nejustificat, in sensul art 2 alin (1) lit i) din Legea nr 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, intrucat Ordinul nr 3404/2006 recunoaște posibilitatea organizării de către universitățile acreditate la formei de invatamant „la distanta", pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi, deci si pentru domeniile urmate de reclamant.
Acest refuz constituie un exces de putere, in condițiile in care in perioada 2005-2009 M. Educației sau Agenția R. de asigurare a Calității in învățământul Superior (ARACIS) nu au derulat nicio procedura administrativa in urma căreia sa se constate funcționarea in afara cadrului legal a Universității S. Haret, pasivitatea factorilor de decizie din sistemul național de educație neputand fi imputata reclamanților care au acționat cu buna-credinta.
Pe de alta parte, potrivit art 20 din Ordinul ministrului educației si cercetării nr 2284/2007, „Titularii sau imputemicitii acestora au dreptul sa solicite eliberarea actelor de studii completate, dupa termenul aprobat de senatul instituției, care poate fi de cel mult 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de doua luni de la confirmarea titlului științific de doctor".
Cata vreme au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, dreptul reclamanților la obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de drept. Pe de alta parte, nu se pot face discriminări intre reclamanți si alti absolvenți, cata vreme in cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de invatamant urmate. Nu este posibila crearea unei situații discriminatorii, atata vreme cat pentru alti absolvenți MEN a aprobat formularele tipizate de diploma. Finalizarea cursurilor universitare organizate de U. S. Haret București, in cadrul formei de invatamant la distanta, prin susținerea examenului de licența si obținerea in urma acestuia a unei diplome, este o consecința a recunoașterii formei de invatamant urmata, de catre M. Educație, Cercetării, Tineretului si Sportului.
De altfel, MEN invocându-si in aparare propria culpa, in sensul ca in anul 2009 a refuzat eliberarea de formulare tipizate, a adoptat OG nr.10/2009, pe care insa prin legea nr.1/2011-Legea Educației Naționale a abrogat-o, si oricum nu putea sa retroactiveze conform art.15 alin 2 din Constituția României. Prin urmare, apare evident ca MEN nu are argumente de natura legala sa împiedice USH sa-si valorifice dreptul derivat din „Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant "aprobat prin Ordinul nr.2284/2007 M.Of._, art 7, si ca atare, trebuie sa aprobe formularele, sens in care MEN trebuie sa respecte dreptul absolvenților din anul 2009.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pe capătul de cerere privind obligarea Ministerului Educației Naționale la aprobarea tipizării formularelor de diplomă de licență, Curtea reține că este întemeiată pentru următoarele considerente: în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului educației nr. 2284/2007, formularele actelor de studii se achiziționează de la unitatea de specialitate producătoare, pe baza comenzilor transmise anterior acesteia, de către delegați ai instituțiilor de învățământ superior acreditate. Predarea-preluarea formularelor se efectuează în baza unui proces-verbal încheiat între delegatul instituției și reprezentantul unității de specialitate producătoare, în care sunt trecute toate datele de identificare a formularelor, inclusiv seriile și numerele.
Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.
Procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele-tipizate este o procedură care implică numai instituțiile de învățământ superior particulare acreditate, M. Educației Naționale și ROMDIDAC S.A. - Compania de Material Didactic, nicidecum absolvenții universităților respective.
Rezultă din cele menționate că recurenții reclamanți nu au calitate procesuală activă, în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea MEN la aprobarea tipizării formularelor de diplomă pentru reclamanți.
Așa fiind va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pe capătul de cerere privind obligarea Ministerului Educației Naționale la aprobarea tipizării formularelor de diplomă de licență și va respinge capătul de cerere privind obligarea MEN la aprobarea tipizării formularelor de diplomă pentru reclamanți, față de pârâtul MEN pentru lipsa calității procesuale active.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, Curtea reține că este întemeiată, cu următoarea motivare: intimata U. S. Haret, a fost înființata prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de invatamant, care a funcționat ., fiind un furnizor de programe educaționale de studii recunoscut pe plan național.
Prevederile legale la momentul înscrierii reclamanților la cursurile USH, îi obliga sa obțină acreditare numai pe specializările (facultățile) existente in cadrul Universității S. Haret si nicidecum pe formele de invatamant.
În baza art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (in vigoare pe intreaga perioada de școlarizare a reclamanților) activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme:de zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta.
Formele de invatamant seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de invatamant superior.care au cursuri la zi.
Ca atare, singura condiție pentru desfășurarea formei de invatamant la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu si sa aiba forma de invatamant la zi.
In acest sens legiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitara distincta.si nu la nivelul formelor de invatamant.
Programa de studii este cea care susține calificarea distincta indiferent de forma de invatamant absolvita (zi,seral,frecventa redusa sau invatamant la distanta).
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către recurenții- reclamanți era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art.29 alin.3 si 4 din acest act normativ „in invatamantul superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licenta, care duce la o calificare universitara distincta. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive:
a)autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de invatamant si de a organiza, dupa caz, admiterea la studii
b)dreptul de a emite diplome, certificate studii recunoscute de M. Educației si organiza, dupa caz, examen de absolvire, doctorat."
Dispozițiile art.29 din OUG nr.75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de invatamant doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.
Noțiunea de "program de studii" a fost definita in cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr. 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, invatarii si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
Din coroborarea disp. art.29 din OUG nr.75/2005 cu dispozițiile art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995 (in vigoare la data promovării examenului de licența), diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de invatamant superior în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de invatamant absolvita, se poate desprinde concluzia ca nu forma de invatamant absolvita, zi, frecventa redusa, invatamant la distanta) este cea care duce la o calificare universitara ci specializarea aleasa si urmata.
Mai mult art.4 din HG nr.535/2009 arata ca autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de invatamant de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de invatamant de zi, pot funcționa si la forma de invatamant seral sau fara frecventa, fara a fi necesara îndeplinirea procedurii de autorizare distincta, de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academica si Acreditare a institutiilor de invatamant superior.
Învățământul deschis la distanta beneficiază de o reglementare distincta la art.5 din același act normativ "învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fara frecventare poate organiza numai In cadrul instituțiilor de invatamant superior care au urmat procedura de autorizare prevăzuta de lege". Prin art,5 din HG 916/2005 se arata ca:
"(1) Structurile si specializările prevăzute in anexele nr.1 si 2 funcționează începând cu anul universitar 2005/2006, pentru anul întâi de studii.
(2) Specializările prevăzute in anexele nr.1-3 la Hotărârea Guvernului nr.410/2002 privind structurile si specializările acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu din Instituțiile de invatamant superior, cu modificările si completările ulterioare,care nu se regăsesc in anexa nr.3 la prezenta hotararejntra in lichidare incepand cu anul universitar 2005/2006."
U. S. Haret este cuprinsa in anexa acestui act normativ.
Potrivit prevederilor art.6 din HG 676/2007"specializarile (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.916/2005 privind structurile instituțiilor de invatamant superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu si a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența si prin Hotărârea Guvernului nr.1.175/2006 privind organizarea studiilor universitare de licența si aprobarea listei domeniilor si specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora cu modificările ulterioare, care funcționează începând cu anul 2005-2006 si care se regăsesc in prezenta hotărâre isi continua activitatea".
Prin art.1 din HG nr.1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licența si a specializărilor din cadrul acestora al specializărilor reglementate sectorial si/sau general. Din lecturarea textelor legale, evocate mai sus, se poate observa ca a funcționat ..
In aceste condiții de reglementare si in raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de invatamant la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, tine de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul înscrierii reclamanților la Facultate.
Recunoașterea, prin chiar art.8 din Ordinul nr.3404/2006, emis de către ministrul educatiei a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de invatamant la distanta pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi confera reclamanților dreptul de a cere sa li se elibereze Diploma de licenta însotita de Suplimentul la Diploma,drept recunoscut de pct.VII din Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobata de Senatul Universității "S. Haret" la data de 13 mai 2009, act de reglementare ce a fost inregistrat sub nr.1405 din 21.05.2009.
În vederea eliberării diplomei de licența, U. S. Haret a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, in sensul in care au comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, in vederea aprobării acestora si spre a emite mai departe comanda de tipărire la ..
Astfel, s-au adresat Ministerului, prin adresele nr.385/06.04.2009; nr:769/25.08.2009;nr.31/21.06.2010;nr.557/12.10.2010;nr.569/18.10.2010;nr.573/26.10.2010;nr.1054/03.02.2 011; nr.960/08.10.2009, nr.278/05.08.2010, au solicitat sa le fie data aprobarea pentru a putea tipării formularele tipizate la . absolvenții anului 2009, dar nu au primit un răspuns oficial din partea autorității administrative.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale a chematului în garanție MEN, Curtea reține că aceasta nu este întemeiată și o va respinge ca atare având în vedere că, potrivit prevederilor art.29 alin.3 si 4 din acest act normativ „in invatamantul superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licenta, care duce la o calificare universitara distincta. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive:
a)autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de invatamant si de a organiza, dupa caz, admiterea la studii
b)dreptul de a emite diplome, certificate studii recunoscute de M. Educației si organiza, dupa caz, examen de absolvire, doctorat."
Astfel, având în vedere că MEN are drept atribuții de a recunoaște diplome, certificate de studii si de a organiza, dupa caz, examen de absolvire, doctorat, iar în vederea eliberării diplomelor de licență a reclamanților, U. S. Haret a făcut demersurile legale către M. Educației Naționale prin adresele menționate mai sus, rezultă fără putință de tăgadă faptul că între U. S. Haret și MEN există raporturi juridice pentru ca U. S. Haret să se întoarcă împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubire (MEN).
Față de considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, instanța reține că recursul este fondat, astfel că în baza art. 312 Cod pr. civ., îl va admite și va modifica sentința civilă recurată în sensul că va admite cererea de chemare în judecată față de pârâta U. S. Haret București.
Va obliga pe pârâta U. S. Haret București să elibereze reclamanților diploma de licență și suplimentul de diplomă în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pe capătul de cerere privind obligarea MEN la aprobarea tipizării formularelor de diplomă de licență.
Va respinge capătul de cerere privind obligarea MEN la aprobarea tipizării formularelor de diplomă pentru reclamanți, față de pârâtul MEN pentru lipsa calității procesuale active.
Va respinge în rest acțiunea față de pârâtul MEN ca nefondată.
Va respinge excepția lipsei calității procesuale a chematului în garanție MEN, ca nefondată.
Va admite cererea de chemare în garanție.
Va obliga pe chematul în garanție MEN să aprobe tipizarea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentului de diplomă pentru reclamanți, în 30 de zile de la pronunțarea hotărârii
Având în vedere că intimatul MEN este în culpă procesuală, în temeiul art.274 C. va fi obligat să plătească intimatei pârâte U. S. Haret București, suma de 620 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenții reclamanți D. (B.) D. D. E., F. I. R. I., S. GH. D., R. (D.) GH. MIHAELEA M. JANNE, B. I. S., N. C. M. R., P. I. I. și M. M. A., împotriva sentinței civile nr. 1263/21.02.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu intimata pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI și intimatul pârât chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
Modifică sentința civilă recurată în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată.
Obligă pe pârâta U. S. Haret București să elibereze reclamanților diploma de licență și suplimentul de diplomă în termen de 60 de zile de la pronunțarea hotărârii.
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pe capătul de cerere privind obligarea MEN la aprobarea tipizării formularelor de diplomă de licență.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului MEN la aprobarea tipizării formularelor de diplomă pentru reclamanți, față de pârâtul MEN pentru lipsa calității procesuale active.
Respinge în rest acțiunea față de pârâtul MEN ca nefondată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale a chematului în garanție MEN ca nefondată.
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă pe chematul în garanție MEN să aprobe tipărirea formularelor de diplomă de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamanți, în 30 de zile de la pronunțarea hotărârii.
Obligă intimatul chemat în garanție MEN să plătească intimatei pârâte U. S. Haret București, suma de 620 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. D. U. D. B. V.
GREFIER
B. C.
Tribunalul București
Secția a II a C.
Administrativ și Fiscal
Jud. fond A. C.
Red. jud. UD./2 ex.
Tehnodact. C.C.D.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 7035/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1237/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
