Anulare act administrativ. Decizia nr. 210/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 210/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 6115/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 210
Ședința publică din 16.01.2014
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Judecător: R. I.
Judecător: I. M. C.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant R. P. împotriva sentinței civile nr.7037/24.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și B. I., fostul DIRECTOR GENERAL AL ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant R. P., prin avocat D. V., fără împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dosarul nr._ * (poz.6 lista de ședință) a fost trimis de Completul 3 Recurs în vederea discutării excepției de conexitate cu prezenta cauză, după care:
Curtea dispune apelul în dosarul nr._ * (poz.6 lista de ședință).
În dosar nr._ * în care se judecă recursul formulat de recurentul-reclamant R. P. împotriva sentinței civile nr.585/30.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și DIRECTORUL GENERAL AL ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR- chestor de penitenciare I. B., având ca obiect „anulare act administrativ”, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant, prin avocat D. V., lipsind intimații-pârâți.
Curtea pune în discuție excepția de conexitate a dosarului nr._ * (poz.6 lista de ședință) la prezenta cauză.
Avocatul recurentului-reclamant R. P. pune concluzii de admitere a excepției de conexitate.
Deliberând, respinge cererea de conexare a dosarului nr._ * (poz.6 lista de ședință) la dosar_ (poz.4 lista de ședință) ca neîntemeiată, constatând că este vorba de două contestații distincte cu privire la două decizii de sancționare distincte, soluționate prin sentințe distincte și prin urmare, nu există niciun element care să impună judecarea celor două recursuri împotriva celor două sentințe în cadrul aceluiași dosar, motiv pentru care dispune trimiterea dosarului_ * la completul inițial învestit (C3 Recurs).
În continuare, în dosar nr._, avocatul recurentului-reclamant depune excepție de nelegalitate a Notei de informare nr._/DMRU/14.06.2011, Notei privind controlul efectuat la Penitenciarul Spital București Jilava nr._/DEA/04.04.2011 și Notei de informare nr._/DIP/04.04.2011, acte emise de Administrația Națională a Penitenciarelor.
La interpelarea Curții privind procedura prealabilă, față de împrejurarea că acțiunea de fond a fost respinsă ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile, avocatul-recurentului reclamant depune la dosar un raport de transmitere pe fax la data de 16.06.2011 către ANP a contestației formulată de recurent împotriva deciziei nr.508/14.06.2011, arătând că ulterior a fost emisă decizia privind sancționarea cu mustrare, contestată în dosarul_ . Precizează că cererea nu poartă titulatura de plângere prealabilă însă are valoare în acest sens.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs și pe excepția de nelegalitate.
Avocatul recurentului-reclamant cu privire la excepția de nelegalitate a celor 3 acte, arată că în cererea depusă la dosar a arătat pe larg care sunt motivele pentru care consideră că aceste acte sunt nelegale, dând citire câtorva motive din cererea scrisă. Apreciază că excepția de nelegalitate a actelor astfel cum a fost invocată are legătură cu soluționarea cauzei, aceste acte fiind menționate în decizia contestată în prezenta cauză. Cu privire la fondul cauzei, arată că procedura prealabilă a fost îndeplinită însă recurentul nu a păstrat decât dovada comunicării prin fax.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare pe fond și pe excepția de nelegalitate.
CURTEA,
Prin sentința nr. nr.7037/24.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. în dosar nr._ instanța a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, a respins acțiunea formulată de reclamantul R. P., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Av. G. Marcelina, în București, sector 3, .. 17, .>în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în București, sector 2, .. 47, și DIRECTORUL GENERAL AL ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR – CHESTOR DE PENITENCIARE I. B., cu domiciliul indicat pentru comunicarea actelor de procedură la locul de muncă - Administrația Națională a Penitenciarelor, în București, sector 2, .. 47, ca inadmisibilă.
În motivare s-a reținut că litigiul dedus judecății are ca obiect anularea deciziei de revocare din funcția de conducere – șef serviciu I (economico-administrativ) – dispusă de Directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Revocarea din funcția de conducere este o sancțiune disciplinară ce poate fi aplicată funcționarilor publici cu statut special conform art. 62 lit. e) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor.
Art. 66 alin. (2) din acest act normativ stipulează că:
„(2) Funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de judecată competente, potrivit legii.”
Instanța competentă în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public este instanța de contencios administrativ, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, instituie, potrivit art. 7 alin. (1), obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile, înaintea sesizării instanței de contencios administrativ competente.
Reclamantul nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă anterior sesizării instanței de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect anularea Deciziei nr. 508/14.06.2011 emisă de Directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Prin recursul declarat de recurentul R. P. s-a arătat că cenzura măsurii aplicate de Administrația Națională a Penitenciarelor este de competența instanțelor de contencios administrativ, dar sub aspect procedural regulile de soluționare a conflictului ivit între el și ANP în desfășurarea raporturilor de serviciu sunt de dreptul muncii. În plus decizia nu respectat o procedură disciplinară.
Prin întâmpinare, intimata ANP a arătat că actul administrativ atacat cade sub incidența Legii nr. 554/2004.
Recurentul a invocat și excepția de nelegalitate a unor note de informare și de control emise de intimată (fila 33) arătând că aceste note sunt abuzive, deoarece nu au conținut legal.
Examinând actele dosarului, Curtea va respinge excepția de nelegalitate ca inadmisibilă, iar recursul ca nefondat.
În fapt, Curtea a reținut că în perioada 14-28 februarie 2011, la nivelul unității sale a fost efectuat un control de către lucrătorii din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor – Direcția Inspecție Penitenciară, concretizat prin Raportul de inspecție nr._/18.03.2011, raport ce nu i-a fost adus la cunoștință.
Urmare a celor constatate, împotriva acestuia a fost sesizată Comisia Disciplinară din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, pe rolul Comisiei de disciplină fiind constituit dosar de cercetare prealabilă nr._,_/CD/09.05.2011, cu termen de judecată la data de 14.06.2011.
La data stabilită s-a prezentat în fața Comisiei de disciplină, unde a luat cunoștință despre lucrările dosarului, a depus întâmpinare, a prezentat explicații cu privire la faptele ce au fost supuse analizei, urmând ca, la un termen ulterior, să formuleze și alte probe în funcție de natura cauzei.
La data de 16.06.2011 i s-a adus la cunoștință că este revocat din funcția de conducere potrivit Deciziei Directorului General nr. 508/14.06.2011 și i s-a solicitat să comunice opțiunea privind ocuparea uneia din funcțiile vacante la nivelul Administrației, respectiv, ofițer principal I la BAGR, ofițer principal I la Penitenciarul Jilava, toate funcții de execuție.
Cu privire la excepția de nelegalitate conform art.4 din Legea nr. 554/2004, Curtea a constatat că potrivit art.4 alin. 2 „Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.”
Astfel prin art.4 alin.2 din Lege s-a instituit o condiție de admisibilitate a excepției de nelegalitate, anume că de actul administrativ individual să depindă soluționare litigiului pe fond, Curtea constatând că de notele de control și informare la care face referire petentul nu a depins soluționarea cauzei, litigiul fiind finalizat cu soluția inadmisibilitățiii pentru nerespectarea procedurii prealabile.
Cu privire la motivele de recurs, Curtea a constatat că motivele sale nu fac referire la soluția de inadmisibilitate, ci invocă „emiterea deciziei de revocare fără parcurgerea procedurii de cercetare disciplinară” și „aplicabilitatea disp. art. 268 din Codul Muncii cu privire la decizia atacată, întrucât este funcționar cu statut special”.
Curtea a apreciat că motivele invocate de recurent nu critică soluția instanței de fond cu privire la soluția inadmisibilității, ci abordează fondul raporturilor juridice, aspecte care nu au făcut obiectul judecății, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 312-315 cpciv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de nelegalitate ca inadmisibilă.
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant R. P. împotriva sentinței civile nr.7037/24.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și B. I., fostul DIRECTOR GENERAL AL ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. D. G. R. I. I. M. C.
GREFIER,
T. M.
Red. Jud. IMC
Tehnored. DȘ/2ex./2014
Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C.
Jud. fond, E. I.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 4017/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 3222/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
