Pretentii. Decizia nr. 1237/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1237/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 6556/87/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ CU NR. 1237
Ședința publică din data de 20 februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
JUDECĂTOR - G. G.
JUDECĂTOR - O. D. P.
GREFIER - R. O.
Pe rol pronunțarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de Vede, împotriva sentinței civile cu nr. 258/20.02.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și F., în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. M. și cu intimații pârâți Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman și Administrația F. pentru Mediu, cererea de chemare în judecată având drept obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că intimata reclamantă înaintează la dosarul cauzei prin intermediul serviciului registratură, în data de 12.02.2014 întâmpinare, într-un exemplar.
În temeiul O.U.G. 74/2013, a H.G. 520/2013 și a Ordinului Președintelui A.N.A.F. cu nr. 2211/2013, Curtea dispune rectificarea citativului, cu modificările care se impun și în sistemul Ecris, în sensul că are calitate de recurent pârât în cauza de față S. F. Municipal Roșiorii de Vede și calitate de intimată pârâtă, alături de Administrația F. pentru Mediu – Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești și apreciază procedura de citare legal îndeplinită la termenul de față având în vedere data citării acestor părți în cauză, anterioară datei intrării în vigoare a actelor normative sus indicate.
Curtea constată că se solicită judecarea cauzei în lipsă. Nefiind cereri formulate în dosar sau probe noi de administrat în calea de atac, Curtea reține recursul spre deliberare.
CU R T E A,
Deliberând asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la nr._ din 20.12.2012 reclamanta S. M. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de Vede, Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman și Administrația F. pentru Mediu să se dispună obligarea acestora la restituirea sumei de 5125 lei achitată cu titlu de taxă de poluare actualizată cu dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii până la plata efectivă a acesteia.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, la data de 06.09.2012 a achiziționat un autoturism marca Ford Mondeo, an de fabricație 2007, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească o taxă de poluare de 5125 lei,achitată în baza chitanței . nr._ emisă la data de 13.09.2012 de Administrația Roșiorii de Vede-Trezorerie.
Prin sentința civilă nr. 258/20.02.2012 Tribunalul a admis în partea acțiunea reclamantei S. M. în contradictoriu cu pârâtele AFP Roșiorii de Vede, DGFP Teleorman și Administrația F. pentru Mediu, a obligat pârâtele AFP Roșiorii de Vede și AFM să restituie reclamantei suma de 5125 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante actualizată cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a acesteia. totodată, tribunalul a respins acțiunea față de pârâta DGFP Teleorman ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a obligat pârâtele AFP Roșiorii de Vede și AFM să plătească reclamantei suma de 439,3 cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că reclamanta a achiziționat autovehicul marca Ford ,tip Mondeo, categ.auto M1, nr.de identificare WF0EXXGBBE7P00454, norme de poluare E4, an de fabricație 2007, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE la data de 21.01.2008, iar în vederea efectuării primei înmatriculării în România a fost condiționat de plata sumei de 5125 lei, reprezentând taxa pentru emisiile poluante conform deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (fila 11 dosar), achitată prin chitanța . numărul_ din data de 13.09.2012.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012, „(1) Obligația de plata a taxei intervine:a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România;b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7; 2) Obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării. "
Alineatul (2) a fost suspendat prin art.1 din Ordonanța de Urgență nr. 1/2012, începând cu 31.01.2012 pana la 01.01.2013.
Rezulta, așadar că, taxa se datora numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate in România si care sunt deja in circulație.
În privința reglementarilor comunitare in materie, instanța de fond a retinut că, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene(in continuare TFUE) nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
În temeiul dispozițiilor art. 148 din Constituție, in cauza sunt aplicabile direct normelor comunitare, care au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne. Așadar, instanța va analiza compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar in materie fiscala.
Din dispozițiile Legii nr. 9/2012 rezultă că, pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat tot in România. Aceeași taxa se percepe insa daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este înmatriculat prima data in România.
Se reține astfel că, Legea nr. 9/2012 este contrară art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in țară a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata.
Or, după aderarea României la UE, aceasta soluție nu este admisibila, întrucât norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor.
Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune ca mărfurile pot fi transportate fără impedimente in interiorul comunității si toate obstacolele ce stau in calea acestui demers trebuie eliminate. In acest sens, art. 110 din TFUE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplica produselor naționale similare precum si taxele interne de natura sa protejeze indirect alte produse. Articolul vizează sa asigure libera circulație a mărfurilor intre statele membre, in condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Chiar dacă taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxa vamala directa, fata de caracterul său special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second - hand deja înmatriculate in România si cele cu proveniența din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.
S-a reținut că taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol in calea liberei circulații a mărfurilor in cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
În același sens s-a pronunțat si Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea din 7 aprilie 2011 in cauza C-402/09 T. c. României, stabilind că art. 110 se opune ca un stat membru să instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura pe piața naționala.
TCE, in prezent Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, a creat „o noua ordine juridica" in dreptul internațional (denumita astfel de Curtea Europeana de Justiție in cazul V. Gend en Loss, 1963), caracterizata prin faptul că are efect direct si se bucura de supremație in raport cu ordinea juridica interna. Aceste principii au fost consacrate si de art. 148 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne.
În consecință, întrucât potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României tratatele constitutive ale Uniunii Europene se aplica prioritar fata de dispozițiile contrare din legile interne, iar art. 110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța constată cererea de restituire a sumei achitate cu titlu de taxa pentru emisii poluante ca fiind întemeiata.
Instanța a apreciat că este dovedită culpa procesuală a pârâtelor și în temeiul art.274 Cod proc.civ. le-a obligat pe acestea la plata sumei de 439,30 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de Vede, pe care l-a declarat și motivat în condițiile legii.
Scutit de obligația achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar mobil în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 229 Cod proc.fiscală recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 08.05.2013 sub nr._ .
Criticând sentința recurată, ca fiind lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. recurenta reia în esență apărările formulate prin întâmpinare în fața instanței de fond.
Arată că procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal este aprobată prin O.M.F.P. nr. 1899/2004 .
Potrivit acestei proceduri, cererea de restituire este soluționată de către organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, organ care se pronunță asupra cererii prin decizie, decizie care este, potrivit art. 41 din Codul de procedură fiscală, act administrativ fiscal.
În mod greșit și cu aplicarea eronată a art. 25 și 90 din Tratatul Comunității Europene instanța a admis acțiunea intimatului reclamant, având în vedere următoarele considerente:
Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Conform art. 4 din OUG nr. 50/2008, „obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România".
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar apreciază ca in speța nu sunt incalcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
În drept au fost indicate dispozițiile art. 299 - 316 Cod proc.civ. .
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reluând în esență argumentele aduse și în cererea introductivă de instanță.
Nu s-au cerut și nu s-au administrat probe noi în recurs în condițiile art. 305 Cod proc.civ. .
Examinând recursul de față prin prisma motivelor de recurs invocate cât și față de dispozițiile art. 304 ind.1 Cod proc.civ., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea reține că prin prezenta acțiune, reclamanta solicită restituirea sumei de 5125 lei achitată la data de 13.09.2012, cu titlu de pentru emisiile poluante, reglementată de art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 Cod F., pentru înmatricularea în România a unui autoturism care ulterior fusese înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene.
Curtea apreciază că în condițiile în care pentru acest autoturism a fost plătită o taxă pentru a putea fi înmatriculat în statul respectiv, membru al Uniunii Europene, nu se impunea ca o nouă taxă să fie plătită de reclamantă pentru a-l putea înmatricula în România, chiar dacă această din urmă taxă era reglementată de dispozițiile legale în vigoare și anume art. 214 ind. 1 – 214 ind. 3 Cod fiscal.
Aceste prevederi instituie un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse din Comunitatea Europeană în România pentru a fi reînmatriculate dacă au fost deja înmatriculate în statul străin, întrucât este percepută pentru acestea o taxă de înmatriculare, în timp ce pentru autovehiculele care au fost deja înmatriculate în România, o asemenea taxă nu se mai percepe în cazul vânzării.
Față de acest caracter discriminatoriu se impune aplicarea cu prioritate a art. 110 TFUE (art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene) cu care vin în contradicție prevederile legale interne ce reglementează taxa de primă înmatriculare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Instanța are, așadar, obligația de a aplica cu prioritate normele comunitare în cazul în care există contradicție între acestea și normele interne, reclamanta fiind îndreptățită la restituirea în integralitate a taxei de poluare pe care a achitat-o în temeiul unui act normativ contrar dreptului comunitar.
Față de aceste considerente, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.p.c. invocat de recurentă, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 C.p.c. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurent pârât S. F. Municipal Roșiorii de Vede, împotriva sentinței civile cu nr. 258/20.02.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și F., în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. M. și cu intimații pârâți Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația F. pentru Mediu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-M. C. G. G. O. D. P.
GREFIER,
R. O.
Red. Gh. G.
Tehnored. C.O./2 ex.
Judecător de fond: V. V.,Tribunalul Teleorman
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 8033/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 1990/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
