Obligaţia de a face. Decizia nr. 7035/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7035/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 6119/3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISRTRATIV FISCA
DECIZIA CIVILĂ NR. 7035/2014
Ședința publică de la 02.10.2014
Instanța compusa din
Președinte: A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător: A. J.
Grefier: P. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI – în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 3358/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. M. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții – taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant reprezentat de avocat D. Beicus cu delegație la fila 15 dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, la data de 16.09.2014 intimatul-reclamant a depus întâmpinare.
Apărătoarea intimatului - reclamant invocă excepția netimbrării.
Curtea pune în vedere că, recursul a fost formulat de către o autoritate publică care este scutită de plata taxei de timbru.
Apărătoarea intimatului-reclamant arată că nu mai susține excepția și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constatând că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat și nici excepții de invocat, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătoarea intimatului-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii de fond ca fiind temeinică și legală. În mod corect instanța de fond a reținut că, obligația de plată a taxei de primă înmatriculare întravine cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului, fără a se face distincția dintre autovehiculele produse în România sau în afara țării. Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii de fond ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza pentru soluționare.
CERERILE
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului București – Secția a II-a, sub nr. de dosar 6119/ 3/2013, reclamantul G. M. a chemat în judecata pe pârâții Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București și Administrația F. pentru Mediu, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:
- Anularea adresei nr._/20.12.2012.
- Anularea deciziei de stabilire a taxei pentru emisii poluante nr._/06.12.2012.
3.Obligarea pârâtei la restituirea sumei de 15.224 lei reprezentând contravaloarea taxei de emisii poluante.
4. Obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, calculată conform art. 124 din C. proc. fiscală, la data plății efective.
5. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că la data de 25.10.2012 a achiziționat autoturismul marca Mercedes Benz Vitto, cu numărul de identificare WDF_878, conform Contractului de vânzare - cumpărare pentru un vehicul folosit, fn din 25.10.2012.
Potrivit prevederilor art. 117 alin. 1, lit. d, din Codul de procedura fiscala, se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale. Taxa de poluare încalcă dispozițiile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene, astfel ca taxa de poluare prevăzuta de O.U.G. nr. 50/2008 este încasata nelegal.
Temeiul de drept pentru calcularea si perceperea taxei pe poluare pentru autoturisme îl constituie dispozițiile OUG nr. 50/2008, prevederi legale care contravin reglementarilor comunitare, care prevăd, în art. 90 paragraful 1 din Tratatul Uniunii Europene, ca niciun stat membru nu aplica direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne, de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare, urmărindu-se, în acest mod, reglementarea si asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurenta, prin eliminarea oricăror forme de discriminare.
Aplicarea taxei pe poluare pentru autoturisme introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeana în scopul reînmatriculării lor în tara noastră, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în tara de proveniența, iar pentru autovehiculele reînmatriculate în România, aceasta taxa nu ar trebui sa se perceapă.
Principiile dreptului comunitar sunt obligatorii si se bucura de supremație fata de dreptul intern, fiind aplicabile prevederile art. 148 alin. (2) din Constituția României, or, prin instituirea prevederilor legale invocate, se aduce atingere in mod direct dispozițiilor Tratatului Uniunii Europene.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 117 alin. 1, lit. D din Codul de procedură fiscală, ale Legii nr. 554/2004, art. 90 din TCE și art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție.
Parata Administratia Finantelor Publice sector 4 Bucuresti a depus intampinare prin care a invocat exceptia lisei calitatii procesuale pasive a sa, afirmand ca raportul juridic de drept fiscal este legat intre reclamant si institutia in contul careia se varsa taxa, respectiv Administratia F. pentru Mediu si ca in acest raport parata nu face decat sa calculeze si sa incaseze taxa urmand sa o vireze ulterior in contul titlurarului ei.
Pe fond, parata a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata afirmand ca plata taxei a fost efectuata potrivit reglementarilor in vigoare, ca la nivelul Uniunii Europene exista 16 state membre care practica taxa de poluare . alta, fie prin plata unui impozit anual, fie sub forma taxei de poluare, ca taxa se plateste si pentru autoturismele second-hand autohtone.
Totodata, parata a chemat in garantie pe Administratia F. pentru Mediu, solicitand instantei, ca in cazul admiterii actiunii, chematul in garantie sa fie obligat la plata sumelor catre parata, deoarece acestea au fost virate in contul sau.
Chemata in garantie nu a depus intampinare.
In dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, înscrisuri.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.3358/07.05.2014, tribunalul a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adresei nr._/ 20.12.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București, a admis acțiunea în parte, a anulat decizia de calcul a taxei pe emisii poluante nr._/06.12.2012 emisă de AFPS4, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București să restituie reclamantului suma de_ lei reprezentând taxă de emisii poluante, cu dobânda legală de la data de 10.12.2012 până la data restituirii efective, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București să plătească reclamantului suma de 1043 lei reprezentând cheltuieli de judecată si a respins cererea pârâtei de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP sector 4, instanța constată că prezenta cauza are ca obiect restituirea unei taxe plătite de către reclamantă.
Art.17 alin.1 din Codul de procedura fiscala prev. ca sunt subiecte ale raportului juridic fiscal :statul si contribuabilul. La alin.2 a art.17 se definește contribuabilul ca fiind „orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii” ori, taxa de prima înmatriculare s-a achitata de către reclamanta la bugetul de stat consolidat. Dar, in raportul de drept fiscal statul este reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale teritoriale ca si organe fiscale.
Pe de alta parte, art.2 din HG 386/2007 prevede ca „Ministerul Economiei și Finanțelor contribuie la elaborarea și implementarea strategiei și a Programului de guvernare în domeniul finanțelor publice, în exercitarea administrării generale a finanțelor publice…” iar art.14 din HG 386/2007 prevede ca ANAF se afla în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor,fiind organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică. Conform anexei 2 a HG 386/2007 structurile din subordinea ANAF care îndeplinesc atribuții de organe fiscale sunt direcțiile generale ale finanțelor publice județene în subordinea cărora funcționează administrațiile finanțelor publice municipale, administrațiile finanțelor publice pentru contribuabili mijlocii, administrațiile finanțelor publice orășenești și administrațiile finanțelor publice comunale precum si Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București în subordinea căreia funcționează administrațiile finanțelor publice ale sectoarelor municipiului București, doar direcțiile generale ale finanțelor publice județene și Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București au personalitate juridică.
Mai mult, art.117 alin.1 din Codul de procedura fiscala prevede ca „Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume…” iar alin.9 al aceluiași articol se prevede ca „ Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor”.Deci, raportul de procedura fiscală se stabilește tot intre contribuabil ca si debitor si organul fiscal ca si creditor.
Art.33 din OG 92/2003 prevede ca „Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competența revine acelui organ fiscal, județean, local sau al municipiului București stabilit prin ordin al ministrului economiei și finanțelor, la propunerea președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor și contribuțiilor realizate prin stopaj la sursă, în condițiile legii.” Deci, organul fiscal de la domiciliul fiscal al contribuabilului.
Prin ordinul nr. 1899/2004 a MEF se stabilește ca cererea de restituire a sumelor de la bugetul de stat, se depune de contribuabil la organul fiscal competent de la domiciliul fiscal, astfel nu are relevanta numărul de cont sau titularul contului, ci organul fiscal care administrează impozitul respec-tiv. Cum nu exista nici o derogare speciala pentru taxa de poluare, si aceasta taxa este administrata de organele fiscale locale din subordinea ANAF.
Izvorul juridic al restituirii taxei îl constituie raportul de procedura fiscala de administrare a acestei taxe, raport legat intre contribuabil si organul fiscal competent in administrarea sa.Calitatea procesuala pasiva presupune existenta identității intre persoana chemata in judecata ca parat si cel obligat in raportul juridic dedus judecații.Cum raportul juridic dedus judecații este raportul de colectare si administrare a unei taxe speciale prev. de lege speciala fiscala, rezulta ca poate avea calitate procesuala pasiva numai persoana obligata in cadrul acestui raport, in cazul de fata AFP Sector 4.
Față de excepția inadmisibilității capătului 1 de acțiune – respectiv anularea adresei nr._/20.12.2012, instanța o va admite având in vedere ca aceasta nu este act administrativ in sensul art.41 din Codul de procedura fiscala ci reprezintă o înștiințare, opinie a paratei, constatare a acesteia ca urmare a verificării in actele deținute de ea si încadrarea sesizării petentului la o lucrare, operațiune care nu este de natura a da naștere nici unui raport de drept civil intre părți,astfel ca cererea de anulare este inadmisibila.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța va admite acțiunea reclamantului în ceea ce privește anularea deciziei de calcul al taxei de poluare având in vedere ca:
Reclamantul G. M. a achiziționat in Romania- fila 10 în 2012, un autoturism second-hand marca Mercedes Benz Vitto, cu numărul de identificare WDF_878 de la L. L. G., autoturismul fiind anterior înmatriculat din 17.06.2004 in Germania- fila 8. Reclamantul, pentru a înmatricula mașina in Romania, a solicitata paratei AFP sector 4 calcularea taxei de emisii poluante ,aceasta prin decizia nr. _/06.12.2012 stabilind suma de 15.224 lei.
Tribunalul consideră că decizia este nelegala in contradicție cu prevederile dreptului comunitar european deoarece, potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003. Aceste dispoziții au fost preluate și de art.3 din legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, lege care a abrogat OUG nr.50/2008, dar nu a înlăturat și perceperea discriminatorie a taxei.
Astfel, în temeiul art.4 alin.1 lit.a din legea nr.9/2012, obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Este adevărat că în alin.2 al aceluiași articol s-a prevăzut că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării. Însă alin.2 a fost suspendat prin art.1 din OUG nr.1/2012, începând cu 31.01.2012 până la 01.01.2013.
Așadar, obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România conform art.4 lit.a, fara ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece dispozițiile alin.2 din art.4 din legea nr.9/2012 au fost suspendate, rezulta ca la momentul achitării taxei de către reclamant, taxa pentru emisiile poluante era datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara. Așadar, se creează o diferența de tratament fiscal intre autovehiculele înmatriculate in România înainte și după . legii nr.9/2012, astfel cum s-a creat și prin OUG nr.50/2008.
Însă, în conformitate cu art. 110 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din art. 11 al. 1 și 2 Art. 148 al. 2 și 4 din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român. Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel, precum și Amministra-tione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a. Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotă-râri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea a-doptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație rezultă și din art. 10 din Tratat.
Este de menționat că, pe rolul CECJ, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române. În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile legii nr.9/2012, rezulta ca, pe parcursul anului 2012, pentru un auto-turism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe taxa la o noua înmatriculare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru, cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
Legea nr.9/2012 este deci contrara art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in România si vânzarea autoturismelor noi produse in România. Or după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
Tribunalul mai remarca un alt tip de discriminare - intre persoanele care au solicitat înmatricu-larea autoturismelor anterior datei de 13.01.2012 si cele care înmatriculează autoturisme ulterior, doar aceste din urma persoane plătesc taxa pentru emisiile poluante, deși este evident ca poluează si autoturismele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizata de legiuitor care a legat plata taxei speciale de faptul înmatriculării, deși s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului poluatorul plătește.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prev. art.18 al.1 din legea nr. 554/2004 coroborat cu art.110 TFE si art. 11 al. 1 și 2 Art. 148 al. 2 și 4 din Constituția României, tri-bunalul va admite acțiunea in parte si va anula decizia de calcul a taxei de emisii poluante nr._ / 6.12.2012 emisa de parata AFP sector 4, va obliga pârâta AFPS4 să restituie reclamantului suma de 15.224 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante, cu dobânda aferentă de la data plății taxei și până la data restituirii efective, impunându-se repararea integrală a prejudiciului produs reclamantului prin pretinderea taxei, după cum a statuat și CJUE prin hotărârea pronunțată în cauza I..
Referitor la cererea de chemare in garanție formulata de parata contra Administrației F. pentru Mediu, aceasta nu este întemeiata, întrucât parata AFP sect. 4 nu a dovedit un raport juridic de drept administrativ fiscal in prezenta cauza cu chematul in garanție, care este un terț in relație cu recla-mant. Împrejurarea ca prev. Legii nr.9/2012 stipulează ca încasarea sumei cu titlu de taxa de emisii poluante se face venit la AFM, de către acest organ administrativ nu implica automat si existenta unui raport juridic intre organul fiscal si instituția de mediu. Astfel, se va respinge cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite cerințele art. 60-63 din C.proc.civ.
In baza art.274 C.proc.civ. constatând ca parata AFP sector 4 este in culpa procesuala, va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata.
RECURSUL
Parata Administrația Sectorului 4 a Finanțelor Publice a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand ca instanta de fond trebuia sa admita exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, deoarece taxa se face venit la bugetul F. pentru Mediu administrat de Administratia F. pentru Mediu.
Recurenta a afirmat ca instanta de fond in mod nelegal a respins cererea de chemare in garanie a Administrației F. Pentru Mediu, avand in vedere ca Fondul pentru Mediu, administrat de Administrația F. pentru Mediu, este beneficiarul real al taxei pe poluare achitata de intimantal-reclamanta. Administrația Finanțelor Publice Sector 4, avand numai atributia legala de stabilire a cuantumului taxei de poluare.
Intrucât prin plata taxei de poluare de către petenta in temeiul dispozițiilor Legii nr.9/2012 către Fondul Pentru Mediu, s-a născut un raport juridic intre cele doua parti, reclamanta, in eventualitatea in care s-ar constata de către instanta nelegalitatea plații acestei taxe de poluare putând solicita restituirea acestei taxe numai de la destinatarul dreptului legal de incasare a acestei sume - Administrația F. Pentru Mediu.
In ceea ce privește fondul cauzei, ca urmare solicitării reclamantei, in temeiul Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, A.F.P. sector 4 a procedat, in baza datelor înscrise in cartea de identitate a autovehiculului, la calcularea si emiterea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule pentru suma de 15.224 lei, taxa ce a fost calculata in raport de documentele din care rezulta dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului si elementele de calcul al taxei, depuse de către aceasta.
Asa cum se poate observa din motivele prezentei acțiuni, reclamanta nu contesta modalitatea de calcul al taxei pentru emisiile poluante prevăzut in Legea nr.9/2012, ci faptul ca legislația naționala contravine prevederilor legislației Uniunii Europene.
Insa prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule s-a reglementat eliminarea oricăror forme de discriminare a plații taxei.
Astfel, regimul taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a intrat in vigoare de la data de 13.01.2012, potrivit prevederilor Legii nr.9/2012 si care stabileste cadrul legal pentru instituirea taxei, cu destinatia de venit la bugetul F. pentru mediu fiind gestionata de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național.
Prin urmare, cata vreme legislația fiscala prevede in mod expres plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu ocazia inmatricularii autovehiculului pentru phma data in Romania, rezulta ca aceasta taxa este legal datorata.
In ceea ce privește prevederile comunitare invocate in susținerea acțiunii, prin Legea nr.9/2012 ce a intrat in vigoare incepand cu data de 13.01.2012 s-a reglementat eliminarea oricărei forme de discriminare a plații taxei pentru autovehicule in conformitate cu dispozițiile art.4
Mai mult, prin Legea nr.9/2012 a fost creat cadrul legal si respectiv obligația plații taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ce se inmatriculeaza pentru prima data in Romania, cat si pentru cele pentru care se realizeaza prima transcriere a dreptului de proprietate pentru autovehiculele pentru care nu a fost achitata taxa de poluare potrivit O.U.G. nr.50/2008, respective taxa speciala potrivit art.214 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
De asemenea, ceea ce se restituie este numai diferența dintre taxa pe poluare pentru autoturisme si autovehicule plătită in temeiul O.U.G. nr.50/2008 si taxa pentru emisiile poluante, in conformitate cu prevederile art. 12 alin.1 din Legea nr.9/2012.
Astfel, avand in vedere ca taxa pentru emisiile poluante a fost achitata de reclamant in baza unor dispoziții legale in vigoare, respectiv Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, consideram ca suma nu poate fi restituita.
Din cele de mai sus expuse, coroborate cu prevederile art.9 din Legea nr.9/2012, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările si completările ulterioare, rezulta fara dubii ca intimata- reclamanta nu se regaseste in niciuna din aceste prevederi, motiv pentru care va solicitam sa considerați taxa de poluare achitata de reclamanta ca legal datorata, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiata.
In ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale de la data plații si pana la data restituirii efective, potrivit O.G. nr.13/2011, ordonanța ce a a abrogat O.G. nr.9/2000, dobanda legala se aplica in raporturile civile si comerciale, nu si in materie fiscala, unde, potrivit art.124 Cod Procedura Fiscala, pentru sumele de restituit de la bugetul de stat se acorda dobanda fiscala.
In acest sens, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza nu este îndeplinita condiția prevăzută pentru acordarea acestora.
Cu privire la obligarea la cheltuielile de judecata, apreciem ca hotararea este nelegala, avand in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) Cod proc.civila.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta condiție care trebuie îndeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi castigat in mod irevocabil procesul, ori in situatia de fata nu ne încadram in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi retinute pentru ca sa fim obligați la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, recurenta a invocat art.304. pct.9 Cod Procedura Civila.
Intimatul-reclamant G. M. a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
CURTEA
1. In ceea ce priveste solutia data de prima instanta asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Administratia Finantelor Publice sector 4 Bucuresti, instanta constata urmatoarele
Este adevarat ca potrivit art.1 din OUG nr.50/2008 taxa se face venit la bugetul F. pentru Mediu, administrat de chematul in garantie Administratia F. pentru Mediu, dar potrivit art.5, alin.1 si 2 din acelasi act normativ, taxa se calculeza, se stabilieste si se incaseaza de catre autoritatea fiscala competenta, adica de parata.
Rezulta astfel, ca parata are calitatea de mandatar legal al Administratiei F. pentru Mediu, putand raspunde fata de reclamant pentru depasirea limitelor mandatului, prin emiterea unor acte nelegale.
In consecinta, instanta de fond a respins in mod legal exceptia ca neintemeiata.
2.In ceea ce priveste solutia data de prima instanta asupra fondului cauzei, Curtea retine urmatoarele:
Autovehiculul achizitionat de reclamant a fost inmatriculat pentru prima data in Uniunea Europeana in 17.06.2004.
Ulterior, la inmatricularea acestuia in Romania, reclamantul a fost nevoit sa plateasca taxa de poluare prevazuta de Legea nr.9/2012, in cuantum de 15.224 lei, astfel cum a fost stabilita de parata prin decizie.
Instanta constata ca taxa speciala prevazuta de Legea nr.9/2012 aplicata la inmatricularea in Romania, dupa cumparare, a autoturismelor deja inmatriculate . Uniunea Europeana reprezinta o taxa fiscala cu efect echivalent unei taxe vamale de import si care este interzisa in mod expres de art.110 din Tratatul Privind functionarea Uniunii Europene, deoarece incalca principiul fundamental al liberei circulatii a marfurilor in cadrul Uniunii Europene consacrat de acelasi tratat.
Astfel, se constata ca exista o diferenta de tratament fiscal intre autoturismele second-hand importate dintr-un stat membru si care sunt supuse taxei de prima inmatriculare/taxei pe poluare si cele second-hand existente deja pe piata interna, de acceasi natura si vechime cu cel importat, si care nu au fost supuse taxei prevazute de OUG nr.50/2008, ci taxelor modice existente anterior instituirii acestei taxe prin art.214 1 C.Fiscal.
Sustinerea in sensul daca taxa platita de reclamant este egala cu valoarea reziduala a taxei pentru un autoturism identic, scos din parcul national auto in aceeasi zi in care reclamantul a solicitat prima inmatriculare, atunci se respecta prevederile Tratatului, este adevarata, insa in speta autovehiculul reclamantului trebuie comparat cu un autoturism second hand identic ca vechime, adica inmatriculat in Romania in data de 17.06.2004 cand a avut loc prima inmatriculare in Uniunea Europeana a masinii reclamantului si care circula deja pe piata interna la data inmatricularii in Romania.
Or, in data de 17.06.2004, in Romania nu exista taxa de prima inmatriculare prevazuta de art.214 1 C.Fiscal sau de OUG nr.50/2008, ci o taxa modica de inmatriculare, careia nu i se aplica notiunea de „valoare reziduala” cu ocazia revanzarii sau scoaterii din parcul national auto.
Aceasta inseamna ca autovehiculul second-hand aflat deja pe piata interna din Romania la data emiterii deciziei, desi avea aceeasi vechime cu cea a masinii reclamantului (prin ipoteza, ambele fiind inmatriculate in aceeasi zi, 17.06.2004-unul in Romania, iar celalalt in Uniunea Europeana) beneficiaza de un avantaj la o eventuala vanzare, in sensul ca se va vinde mai usor, cu un cost final mai mic (deoarece inmatricularea lui s-a realizat pentru o taxa modica, astfel incat vanzatorul nu a inclus aceasta taxa in pretul de vanzare), in timp ce autovehiculul second-hand adus din Uniunea Europeana se va vinde mai greu, deoarece pe langa pretul lui de vanzare care ar putea fi identic cu cel al vehiculului din Romania, cumparatorul va trebui sa plateasca suplimentar si o taxa semnificativa de inmatriculare/poluare, ceea ce face ca in final costul total al achizitiei sa fie mai mare.
Rezulta deci ca finalitatea acestei taxe consta in protejarea vanzarii masinilor second-hand aflate deja in circulatie in Romania, in detrimentul celor de aceeasi vechime si tip aflate in circulatie in alte tari UE.
Cum taxa de inmatriculare platibila in Romania in data de 17.06.2004, este evident mai mica decat taxa de 15.224 lei platita de reclamant, rezulta ca in speta este incalcat Tratatul.
Cum potrivit art.148, alin.2 din Constitutia Romaniei tratatele constitutive si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile interne, instanta urmeaza a inlatura aplicarea art.214 1 C.Fiscal/OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012 si a face aplicarea directa in dreptul intern a prevederilor comunitare de mai sus.
Ramanand lipsita de temei legal, taxa speciala de mai sus este susceptibila de restituire catre reclamant in baza art.117, alin.1, lit.a C.pr.fiscala, astfel incat in mod legal prima instanta a obligat parata, in baza art.8, alin.1 din Legea nr.554/2004, la restituirea efectiva catre reclamant a sumei de 15.224 lei achitata cu titlu de taxa pe poluare.
3.In ceea ce priveste solutia data de prima instanta asupra cererii de chemare in garantie, Curtea retine urmatoarele:
Prima instanta si-a motivat solutia de respingere a cererii de chemare in garantie pe inexistenta unei obligatii legale care sa fundamenteze obligatia Administratiei F. pentru Mediu de a garanta indeplinirea de catre organul fiscal a obligatiei de restituire a taxei catre contribuabil.
Curtea constata insa ca o astfel de obligatie legala exista, ea fiind reglementata de Ordinul comun nr.490/407/29 martie 2013 emis de Ministerul Mediului si Schimbărilor Climatice si Ministerul Finanțelor Publice si publicat în Monitorul Oficial nr. 175 din 29 martie 2013.
Astfel, capitolul II al ordinului de mai sus reglementeaza procedura de restituire a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, precum și cheltuieli bănești stabilite de aceste instanțe și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită.
Potrivit art.5.1 din Ordin, contribuabilul care, în baza unei hotărâri definitive și irevocabile a instanței judecătorești competente, are dreptul la restituirea sumelor reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule/taxă specială pentru autoturisme și autovehicule/taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule/timbru de mediu pentru autovehicule, a cheltuielilor bănești stabilite de aceste instanțe, precum și a oricăror altor cheltuieli ocazionate de executarea silită va depune, în vederea restituirii, la organul fiscal competent, o cerere al cărei model este prevăzut în anexa nr. 3 la ordin.
Potrivit art.5.5 din Ordin, sumele de restituit stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, cheltuielile bănești stabilite de aceste instanțe, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită se suportă din taxa încasată în conturile organului fiscal competent sau din taxa/timbrul virată/virat la bugetul F. pentru mediu, după caz.
Se observa ca leguitorul face o distinctie intre taxa speciala de inmatriculare reglementata de art.214 ind.1-art.214 ind.3 C.fiscal in perioada 01.01._08 care a fost virata in bugetul statului si ca atare se restituie din acelasi buget si taxa pe poluare/taxa pe emsiile poluante/timbrul de mediu reglementate de OUG nr.50/2008, Legea nr.9/2012 si OUG nr.9/2013 in perioada 01.07.2008-zi care au fost virate in bugetul F. pentru mediu si ca atare se restituie din acelasi buget.
Cum in speta este vorba despre o taxa pe poluare, rezulta ca restituirea ei sa va face in din bugetul F. pentru mediu.
In ceea ce priveste procedura concreta de virare a sumelor din acest buget, devine aplicabil art.5.5 din Ordin care mentioneaza ca se va aplica procedura prevăzută la pct. 2.5 - 2.25 din acelasi ordin.
In speta, intereseaza in special prevederile art.2.13-2.14 din ordin.
Astfel, potrivit art.2.13., restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă pe poluare pentru autovehicule/taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule, precum și plata dobânzilor aferente se fac de la bugetul F. pentru mediu, din contul 51.16.10.09 "Disponibil din timbrul de mediu pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală al contribuabililor persoane fizice sau juridice, în contul bancar indicat de către contribuabil prin cererea sa de restituire ori în numerar, după caz, cu încadrarea în soldul creditor al contului sintetic 51.16.10.09 "Disponibil din timbrul de mediu pentru autovehicule".
Potrivit art. 2.14., in situația în care sumele prevăzute la pct. 2.13 nu se încadrează în soldul creditor al contului sintetic 51.16.10.09 "Disponibil din timbrul de mediu pentru autovehicule", unitățile Trezoreriei Statului vor solicita în scris Trezoreriei Statului Sector 6, pe baza unei adrese aprobate de conducătorul unității, transferarea în contul 51.16.10.09 "Disponibil din timbrul de mediu pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), a sumei necesare efectuării compensării/restituirii. Trezoreria Statului Sector 6 va vira suma astfel solicitată, din contul 74.16.10.09 "Veniturile F. pentru mediu - Timbrul de mediu pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală al Administrației F. pentru Mediu, în termen de maximum două zile lucrătoare de la primirea adresei de la unitatea Trezoreriei Statului, cu încadrarea în disponibilitățile bugetului F. pentru mediu. Trezoreria Statului Sector 6 anexează la extrasul contului 74.16.10.09 "Veniturile F. pentru mediu - Timbrul de mediu pentru autovehicule" care se eliberează Administrației F. pentru Mediu copii ale cererilor primite de la unitățile Trezoreriei Statului și copii ale ordinelor de plată pentru Trezoreria Statului (OPT) prin care s-a efectuat viramentul în contul 51.16.10.09 "Disponibil din timbrul de mediu pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_).
Desigur, potrivit textelor de mai sus, virarea sumelor necesare din contul Administratiei F. pentru Mediu in contul organului fiscal se face din oficiu de catre Trezoreria sectorului 6 Bucuresti, la care este deschis acest cont, fara a mai fi necesar ca Administratia F. pentru Mediu sa aprobe cererile de virare a sumelor formulate de organul fiscal.
Aceasta imprejurare nu este insa de natura a schimbe titularul contului din care se vireaza sumele si nici titularul obligatiei de virare, in ambele cazuri titularul fiind Administratia F. pentru Mediu, doar executarea in concret a obligatiei de virare a sumei realizandu-se prin Trezoreria sectorului 6 Bucuresti care actioneaza astfel ca un mandatar legal.
Ca atare, tinand seama de cele de mai sus si de asemenea pentru a preintampina eventuale opozitii ale Administratiei F. pentru Mediu la virarea sumelor, instanta apreciaza ca se impunea admiterea cererii de chemare in garatie si obligarea Administratiei F. pentru Mediu la plata catre parata a sumei de 15.224 lei.
In consecinta, instanta va admite recursul si va modifica sentinta in parte, in sensul admiterii cererii de chemare in garantie, cu mentinerea celorlalte dispozitii din sentinta.
Totodata, instanta va obliga recurenta la plata către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată, în sumă de 300 lei, reprezentând parțial onorariu avocat în recurs, onorariul avansat de intimat fiind excesiv fata de complexitatea redusa a cauzei si de previzibilitatea solutiei, data fiind practica unanima a instantelor in admiterea actiunilor de acest tip.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI – în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 3358/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. M. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu la restituirea către pârâta Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice a sumei reprezentând taxă pe poluare achitată de reclamant, în cuantum de_ lei.
Menține în rest sentința recurată.
Obligă recurenta la plata către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată, în sumă de 300 lei, reprezentând parțial onorariu avocat în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.10.2014.
Președinte Judecător Judecător
A. P. R. I. C. A. J.
Grefier
M. P.
Red/tehn. A.J.
Jud. fond: L. P. – Tribunalul București – SCAF
| ← Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. Art.24... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 8033/2014.... → |
|---|
