Despăgubire. Decizia nr. 4017/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4017/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 3195/2/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ CAF/2012*
DECIZIA CIVILĂ NR. 4017
Ședința publică din data de 19.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. C.
JUDECĂTOR – V. H.
JUDECĂTOR – O. D. P.
GREFIER – C. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR (fosta COMISIE CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR) împotriva sentinței civile nr.3768/05.06.2012 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ având ca obiect „despăgubire”, în contradictoriu cu intimații – reclamanți I. M., I. A.-G., I. D. și I. H. I. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților la apelul nominal, date fiind dispozițiile art. 104 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, Curtea dispune reluarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează: cauză repusă pe rol pentru depunerea dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată și în vederea înaintării dosarului nr._/CC de către CNCI/ANRP.
Părțile fiind lipsă, observă Curtea că prin notele scrise depuse pentru termenul de azi, CNCI invocă excepția necompetenței funcționale a instanței.
În urma deliberării, Curtea respinge această excepție ca nefondată, date fiind disp. art.20 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, potrivit cărora revine secției de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei. Reține Curtea că disp. art.33, art. 34 și art. 35 din Legea nr.165/2013 nu sunt incidente în cauză, vizând o modificare de competență ce nu este incidentă pricinilor aflate pe rol.
Nefiind alte chestiuni prealabile de discutat, Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului, inclusiv cu privire la motivul de ordine publică, invocat din oficiu, referitor la nulitatea acțiunii față de lipsa dovezii calității de reprezentant pentru semnatarul cererii de chemare în judecată, precum și asupra admisibilității sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, inclusiv cu privire la nulitatea cererii de sesizare față de lipsa dovezii calității de reprezentant pentru semnatarul acestei cereri.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Prin sentința civilă nr.3768/05.06.2012, pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții I. M., I. A. G., I. D. și I. H. I. G. în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, obligând pârâta să procedeze la analiza dosarului nr._/CC în vederea emiterii Deciziei privind titlul de despăgubire reclamanților.
În considerentele hotărârii pronunțate, a reținut Curtea că prin cererea înregistrată sub nr._ reclamanții I. M., I. A. G., I. D. și I. H. I. G. au chemat în judecată pe pârâtul STATUL ROMÂN prin C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR solicitând obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul teren și magazie demolată situat în mun. Corabia, ., în suprafață de 3456 mp, în dosarul nr._/CC. A reținut Curtea că în motivarea cererii, reclamanții au aratat, în esență că, dosarul a fost înregistrat la ANRP-CCSD sub nr._/CC, fără a fi fost soluționat, CCSD tergiversând efectuarea controlului de legalitate, trimiterea lui către evaluator și emiterea deciziei privind titlul de despăgubire. Reclamanții consideră abuzivă măsura luată de CCSD de a nu da o soluție în dosar într-un termen rezonabil, în condițiile în care Legea nr.247/2005 nu prevede un termen pentru rezolvarea cauzelor, nerezolvarea cererii în timp de mai mult de 5 ani de la emiterea dispoziției de acordare a despăgubirilor încălcând regulile de echitate, dreptul de proprietate, cât și dreptul la o soluționare într-un termen rezonabil a cauzelor, considerându-se vătămați în drepturile lor, față de dispozițiile art.2 alin.1 lit. g și alin.2 și art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și Legii nr.247/2005.
De asemenea, Curtea a arătat că pârâta CCSD a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând, în esență, că față de procedura reglementată de art.13-16 din Legea nr.247/2005, emiterea titlului de despăgubire presupune parcurgerea procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005, modificat prin OUG nr.81/2007, CCSD va emite decizia privind titlul de despăgubire numai după parcurgerea acestei proceduri, în ordine înregistrării dosarelor, conform Deciziei nr.2815/16.09.2008.
În motivarea efectivă a soluției pronunțate, Curtea a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr.1615/15.05.2006 a Primăriei or. Corabia județul O., s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent numiților I. F. D., I. G. M. și I. M., în calitate de moștenitori ai defunctului I. F., cuvenite în baza Legii nr.10/2001, pentru imobilul teren și magazie demolată situat în mun. Corabia, ., în suprafață de 3456 mp, având în vedere notificarea nr.18/05.06.2001.
Dispoziția de restituire împreună cu dosarul au fost înaintate de către Primăria . anul 2006, după cum rezultă din adresa nr._/12.02.2007, în temeiul art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005 la C. Centrală, formându-se dosarul nr._/CC/.
Potrivit apărărilor din întâmpinare, CCSD va emite decizia privind titlul de despăgubire numai după parcurgerea procedurii prevăzute de art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, în ordinea înregistrării dosarelor, conform Deciziei nr.2815/16.09.2008.
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin.4-7 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, după primirea procesului-verbal prevăzut de alin. 2, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, apoi va proceda la centralizarea dosarelor în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, raport ce va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, iar în baza raportului de evaluare C. Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În condițiile în care în speță dosarul reclamanților a fost înregistrat la autoritatea pârâtă în anul 2006, pârâta CCSD avea obligația a o analiza într-un termen rezonabil, motiv pentru care, Curtea apreciază această cerere ca fiind întemeiată, constatându-se o nesoluționare într-un termen rezonabil a cererii reclamanților, respectiv de a parcurge procedura prevăzută de art. 16 alin.4-7 din Legea nr.247/2005, și de a emite acestora o soluție, în sensul în care sunt îndreptățiți sau nu la emiterea unui titlu de despăgubire.
În speță, durata de 6 ani de la data emiterii dispoziției prin care s-a stabilit dreptul la despăgubiri nu poate constitui în niciun caz un termen rezonabil, din punct de vedere al Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu care Legea nr.247/2005 se completează în mod corespunzător, iar prin nesoluționarea dosarului reclamanților într-un termen rezonabil, aceștia au fost vătămați în drepturile lor legate de aplicarea dispozițiilor legale privind emiterea acestui titlu.
Prin urmare, Curtea, văzând dispozițiile art.18 alin.1 și 5 din Legea nr.554/2004, admite acțiunea și obligă pârâta să procedeze la analiza dosarului nr._/CC în vederea emiterii Deciziei privind titlul de despăgubire reclamanților.
II. Împotriva acestei sentințe, ce i-a fost comunicată la 25.03.2013, a declarat recurs, înregistrat la data de 01.04.2013, pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR (în prezent C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR), în temeiul art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 C.pr.civ.(1865), apreciind sentința civilă nr. 3768/2012 pronunțată de către Curtea de Apel București ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivare, a arătat recurenta că instanța de fond în mod greșit a reținut un refuz din partea Comisiei Centrale de a continua și finaliza procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Astfel, în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din actul normativ amintit, sunt parcurse mai multe etape: - etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; - etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale; - etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V1,Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
Astfel, C. Centrală va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, numai după parcurgerea acestei proceduri și în ordinea înregistrării dosarelor la Secretariatul CCSD, conform Deciziei nr. 2815/16.09.2008.
În ce privește dosarul reclamantelor, etapa transmiterii si înregistrării a fost parcursă, în sensul că dosarul aferent Deciziei nr. 1615/15.05.2006 a Primarului orașului Corabia, a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
De asemenea și etapa analizării dosarelor sub aspectul posibilității restituirii în natură imobilului a fost parcursă, iar cu ocazia analizării dosarului în cauză, s-a constatat că acesta trebuie completat cu înscrisuri si documente ce au fost solicitate Primăriei orașului Corabia, respectiv: - înscrisuri lizibile din care să reiasă descrierea magaziei pentru care s-a propus acordarea măsurilor reparatorii; - o copie legalizată a certificatelor de moștenitor întocmite în urma decesului dlor. I. G. M. și I. F. D.; - copii ale actelor de identitate ale tuturor moștenitorilor acestora; - situația juridică detaliată a terenului în suprafață de 3456 mp pentru care s-a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile Legii 10/2001.
Dispozițiile art. 16 Titlul VII din actul normativ amintit, precum și Normele metodologice de aplicare a acestora, aprobate prin HG nr. 1095/2005, prevăd ca dosarele de despăgubire să fie transmise cu toate înscrisurile necesare parcurgerii procedurii de evaluare a imobilelor.
Or, în urma verificării dosarului de despăgubire nr._/CC Secretariatul Comisiei Centrale a constatat că de la dosar lipsesc înscrisuri necesare parcurgerii procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Nici până la momentul formulării căii de atac, susține recurenta că dosarul de despăgubire al reclamantei nu a fost completat cu înscrisurile solicitate.
Referitor la etapa evaluării și implicit la etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, aceste etape sunt condiționate de completarea dosarului cu înscrisurile solicitate, precum și de expirarea perioadei de suspendare dispusă de OUG nr. 4/2012.
A mai arătat recurenta că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor OUG nr. 4/2012 și ale Legii nr. 117/2012. Prin O.U.G. nr.4/2012 a fost suspendată emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedura evaluării pentru o perioadă de 6 luni. Așa cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G. nr.4/2012, în intervalul de timp de 6 luni, interval prelungit prin Legea nr.117/2012, până la data de 15.05.2013, urmează a fi adoptat un act normativ, ceea ce justifică, încă odată, oprirea procedurilor de acordare a despăgubirilor.
Fiind constatată ineficiența sistemului actual de acordare a despăgubirilor, inclusiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, se depun eforturi susținute în vederea creării unui nou cadru legislativ, avându-se în vedere și obligativitatea menținerii echilibrului bugetar și, în mod implicit, respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar.
Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se vor emite titlurile de despăgubire, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri. În privința resurselor financiare pentru plata despăgubirilor, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, acestea nu mai există în prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 4/2012.
Astfel, noul act normativ trebuie să se întemeieze pe o imagine de ansamblu a numărului de persoane cărora trebuie să le fie plătite despăgubiri, persoane aflate în aceeași situație, asupra posibilelor resurse existente și a cuantumului acestor despăgubiri posibil a fi achitate în mod real, așa cum recomandă hotărârea CEDO amintită.
Pentru motivele arătate, s-a solicitat admiterea recursului formulat.
A solicitat recurenta judecata în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.civ. (1865).
În drept, a invocat Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr. 1095/2005, O.U.G nr.4/2012, Legea nr. 117/2012, art. 299 și urm., art. 304 din Codul de Procedura Civilă.
Prin notele de ședință depuse la dosar la data de 13.01.2014, recurenta a arătat că este prematură cererea introductivă de instanță formulată de către reclamantă.
Astfel, în perioada 15 martie 2012 - 15 mai 2013 procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titluri de despăgubire a fost suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012.
Prin această suspendare s-a urmărit atât implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor
Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278 din 17 mai 2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege.
Prin această lege a fost înființată C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, facem precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi. Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
Referitor la situația dosarului de despăgubire aferent Dispoziției 1615/2006, înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC, ca urmare a analizării conținutului său, în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, primăriei. cât și reclamantei li s-a adresat rugămintea de a completa dosarul de despăgubire cu următoarele înscrisuri: - înscrisuri din care să reiasă descrierea magaziei pentru care s-a propus acordarea măsurilor reparatorii; - o copie legalizată a certificatelor de moștenitor întocmite în urma decesului domnilor I. G. M. și I. F. D., precum și copii ale actelor de identitate ale tuturor moștenitorilor acestora.
În procesul de soluționare a notificărilor depuse de persoanele îndreptățite, instituțiile și persoanele implicate în executarea legii vor avea în vedere respectarea principiului potrivit căruia sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 lit. a) și ale art. 23 din Legea nr. 10/2001.
A mai apreciat recurenta ca fiind necesare înscrisuri din care să reiasă situația juridică detaliată a terenului în suprafață de 3456 mp pentru care, prin dispoziția mai sus-amintită, s-a propus acordarea măsurilor reparatorii în condițiile legii nr. 10/2001, republicată și de informa cu privire la următoarele: - cu ce titlu au fost atribuite terenurile mai sus-amintite; - dacă construcțiile amintite în referatul primăriei, au fost edificate, și dacă au avut caracter definitiv; - dacă există identitate între suprafețele de teren aferente plațurilor de pământ menționate în actul de vânzare cumpărare, încheiat în anul 1937, și parcelele (2304 mp, 1152 mp) menționate ca și loc de casă situate în ., în procesul verbal de predare primire încheiat in 06.03 1949.
Pe cale de consecință, în situația în care nu vor fi depuse documentele solicitate înăuntrul termenului anterior amintit, Secretariatul Comisiei Naționale va proceda la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii doar în baza documentelor existente în dosar, existând posibilitatea invalidării în tot sau în parte a dispoziției 1615/2006.
A concluzionat recurenta, arătând că dosarul de despăgubiri va fi soluționat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 165/2013, a termenului legal menționat, precum și cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor de despăgubire stabilită prin Decizia nr._ din 14.11.2012 a CCSD, decizie însușită și de entitatea ce a preluat atribuțiile Comisiei Centrale, respectiv C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în ședința acesteia din data de 14.11.2013.
CCSD arată că este obligată să pună în aplicare dispozițiile legale adoptate de legiuitor, respectiv prevederile art. 1, art. 17 și art. 21 - 26, care prevăd expres compensarea prin puncte a imobilelor, validarea/invalidarea de către C. Națională și evaluarea imobilelor potrivit grilei notariale. Având în vedere noile modificări legislative aduse de Legea nr. 165/2013, solicitarea de a analiza dosarul nr._/CC în vederea emiterii deciziei privind titlul de despăgubire nu își mai găsește aplicabilitatea, motiv pentru care se solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată.
În drept, s-au invocat Legea nr.10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, OUG nr. 4/2012, Legea nr. 117/2012, Legea nr. 165/2013, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimații-reclamanți I. M., I. A.-G., I. D. și I. H. I. G. nu au formulat întâmpinare.
Prin notele scrise depuse la data de 14.02.2014 și purtând semnătura dlui. av. V. R. D., s-a solicitat în numele intimaților-reclamanți respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, s-a formulat o opinie cu privire la aplicabilitatea art.20 Cap. V, Titlul VII din Legea nr.247/2005. În subsidiar, în ipoteza în care instanța de judecată reține incidente în cauză disp. Legii nr.165/2013, s-a arătat că se invocă: excepția de neconstituționalitate a art.4 și art.35 din Legea nr.165/2013, întrucât încalcă art.15 alin.2, art.16 alin.1 și 2 din Constituția României; excepția de neconstituționalitate a art.20 cap. V, Titlul VII din Legea nr.247/2005, pe motiv că încalcă disp. art.21 alin.1, 2 și 3 din Constituția României.
Recurenta-pârâtă a depus punct de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate la data de 07.03.2014.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ. (1865) rap. la art. X și art. XXIII din Legea nr. 2/2013, Curtea analizând sentința civilă recurată, reține următoarele:
Art. 312 alin. 3 C.pr.civ.(1865) prevede că „Modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 [când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii], iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct., 2, 3, 4 și 5 [când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2], precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară”.
Totodată, disp. art. 3041 C.pr.civ. (1865) prevăd că „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele”.
Recursul este fondat pentru motivul de ordine publică invocat din oficiu, respectiv lipsa dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată.
Astfel, constată Curtea că la data de 17.04.2012 a fost învestită Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal cu cererea de chemare în judecată formulată pentru reclamanții I. M., I. A. G., I. D. și I. H. I. G., semnată de dl. av. D. V. R..
Verificându-se dosarul instanței de fond, se observă inexistența vreunei împuternici avocațiale depuse de dl. av. D. V. R., astfel încât să rezulte mandatarea sa procesuală de a acționa în numele doamnelor I. M., I. A. G., I. D. și I. H. I. G. în calitate de reclamante.
Fiind citate părțile intimate – reclamante în fața instanței de recurs cu mențiunea de a depune la dosar dovada calității de reprezentant pentru semnatarul cererii de chemare în judecată, respectiv av. D. V. R., Curtea observă că acestea nu s-au conformat, astfel că la dosar nu a fost depusă vreo împuternicire avocațială în acest sens.
În drept, Curtea reține că potrivit art. 67 alin. 1 C.pr.civ.(1865) – text aplicabil față de disp. art. 3 din Legea nr. 76/2012 - „Părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.”, art. 68 din același act normativ arătând că „(1) Procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților. (2) Dreptul de reprezentare mai poate fi dat și prin declarație verbală, făcută în instanță și trecută în încheierea de ședință.”.
Totodată, art. 161 C.pr.civ.(1865) prevede: „(1) Când instanța constată lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a părții sau când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri. (2) Dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea.”.
În consecință, nerezultând dovada calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată nici ca efect al depunerii vreunei împuternici avocațiale, dar nefiind consemnată nici vreo declarație verbală făcută în fața instanței privind acordarea dreptului de reprezentare, rezultă că acțiunea civilă a fost exercitată de o persoană care nu și-a justificat o calitate de reprezentant al părților reclamante.
Or, legala învestire a instanței cu o cerere de chemare în judecată regulat întocmită, inclusiv rezultând din faptul că emană de la partea reclamantă indicată, fie prin semnarea ei de către titular, fie prin dovedirea calității de reprezentant în condițiile legii de către cel care acționează ca mandatar procesual, reprezintă un aspect esențial, contribuind în primul rând la apărarea drepturilor celui pentru care se acționează, pentru a nu și le vedea afectate în lipsa intenției de acționa procesual.
Față de cele arătate în precedent, date fiind disp. art. 312 alin. 1 – 3 C.pr.civ.(1865) și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite recursul, modificând sentința civilă recurată în sensul că va anula cererea de chemare în judecată pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a semnatarului acțiunii.
Totodată, constatând că și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate privind disp. art.4 și art.35 din Legea nr.165/2013 și disp. art.20 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 suferă de același viciu de legalitate, semnatarul cererii, respectiv av. D. V. R., nefăcând dovada calității sale de reprezentant al părților intimate – reclamante spre a formula o asemenea cerere, date fiind disp. art. 316 rap. la art. 298 și art. 161 C.pr.civ.(1865), Curtea va anula și această cerere de sesizare a Curții Constituționale pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a semnatarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 4 și art. 35 din Legea nr.165/2013 și art. 20 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a semnatarului.
Cu drept de recurs în 48 de ore de la pronunțare.
Admite recursul formulat de recurenta - pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR (fosta COMISIE CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR) împotriva sentinței civile nr.3768/05.06.2012 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații – reclamanți I. M., I. A.-G., I. D. și I. H. I. G..
Modifică sentința civilă recurată în sensul că:
Anulează cererea de chemare în judecată pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a semnatarului acțiunii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. C. V. H. O. D. P.
GREFIER,
C. M.
Red./Tehnored. Jud. B.C. /2 ex./august 2014
Judecător fond: P. H. / C. - SCAF
| ← Pretentii. Decizia nr. 1990/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 210/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
