Pretentii. Decizia nr. 550/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 550/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 5009/98/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 550
Ședința publică de la 27 ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. O.
JUDECĂTOR: N. V.
JUDECĂTOR: I. M. C.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant D. O. împotriva sentinței civile nr. 962/19.02.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în contradictoriu cu Intimații pârâți A. D. IALOMIȚA și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimata pârâtă DGRFP Ploiești a depus la dosarul cauzei la data de 03.10.2013, prin serviciul registratură, întâmpinare, în 2 exemplare, după care:
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
Curtea reține că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 13.12.2012, sub nr._, reclamantul D. O. a chemat în judecată pârâtele A.N.A.F. prin D.G.F.P. Ialomița și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA, solicitând obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1.297 lei, achitată în mod necuvenit, cu titlu de taxă de poluare și plata dobânzii legale aferente, calculată până la data restituirii efective.
Prin sentința civilă nr. 962/19.02.2013 tribunalul a admis excepția ridicată de pârâta A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Ialomița și în consecință a respins cererea formulată de reclamantul D. O., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. București, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, a respins excepția prematuritatii cererii, excepție invocată de pârâta A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Ialomița, ca fiind ridicată de o persoană lipsită de calitate procesuală, a respins cererea formulată de reclamantul D. O., împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA, ca fiind nelegală.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut, cu privire la excepțiile ridicate în cauză de D.G.F.P. Ialomița, potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, că instanța este obligată să se pronunțe cu prioritate și în ordinea stabilită de acest text de lege.
Excepția lipsei calității procesual pasive a fost admisă.
Astfel, potrivit obiectului cererii introductive, rezultă că reclamantul a înțeles să solicite restituirea sumei de 1297 lei, contravaloare taxă de poluare auto, plătită necuvenit pârâtei A.F.P. Slobozia.
Așadar, s-a constatat că reclamantul nu a contestat vreun un act administrativ fiscal care să emane de la pârâta A.N.A.F. București, situație în raport de care nu există identitate între persoana pârâtă și debitorul obligației izvorâte din raportul juridic dedus judecății, astfel încât excepția ridicată urmează a fi admisă.
Neavând calitate procesuală în cauză, în mod logic și legal cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu această pârâtă urmează a fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală.
În atare situație, constatându-se lipsa de calitate procesuală pasivă a A.N.A.F. București, ca o consecință, a respins excepției prematurității, excepție ridicată de aceeași pârâtă prin reprezentantul său, ca fiind invocată de o persoană lipsită de calitate procesuală.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a considerat că cererea reclamantului se dovedește a fi nelegală.
Astfel, s-a constat atât de practica Curții Europene de Justiție ( cauza T. și cauza N.) că perceperea taxei de emisii poluante, potrivit Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, este contrară dispozițiilor cuprinse în T.F.U.E. și cum aceste ultime dispoziții au prioritate de aplicare față de dispozițiile interne, taxele astfel percepute, ar trebui restituite.
Pentru aceasta, cel ce solicită o astfel de restituire, trebuie sa dovedească că autoturismul pentru care s-a plătit taxa provine dintr-un stat membru U.E. și că inițial a fost înmatriculat . Uniunii Europene.
Din probele administrate, rezultă că auto marca OPEL VECTRA, nr. identificare/. WOLOJBF_, a fost cumpărat de către reclamant de la numitul B. V., fără a exista dovezi că acest autovehicul a fost cumpărat, de către vânzător, dintr-un stat membru U.E. și că inițial a fost înmatriculat . Uniunii Europene.
În cauză se constată că reclamantul nu face dovada acestei situații de fapt, dovadă care de altfel îi incumbă, potrivit art. 1169 din vechiul Cod civil, încă în vigoare la această dată, astfel încât cererea formulată de reclamantul D. O. împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI SLOBOZIA, urmează a fi respinsă.
Așa fiind, pentru aceste considerente, a admis ca fondată excepția ridicată de pârâta A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Ialomița și în consecință a respins cererea formulată de reclamantul D. O., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. București, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
A respins excepția prematuritatii cererii, excepție invocată de pârâta A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Ialomița, ca fiind ridicată de o persoană lipsită de calitate procesuală.
A respins cererea formulată de reclamantul D. O. împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA, ca fiind nelegală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D. O., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 962/F/19.02.2013,iar pe fondul cauzei obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1297 lei,achitată în mod necuvenit.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că, instanța a apreciat că din probele administrate nu rezultă că autovehiculul marca Opel Vectra cu nr. de identificare WOLOJBF_,a fost cumpărat dintr-un stat membru U.E. și că inițial a fost înmatriculat într-un stat al U.E..
La dosar s-a depus contractul de vânzare cumpărare din care rezultă că acest autovehicul a fost cumpărat de către B. V. din Germania, așa cum rezultă si din traducerea de la certificatul de înmatriculare al autovehiculului.
Recurentul-reclamant a cumpărat autovehiculul de la acesta și astfel a fost nevoit să achite taxa de poluare în cuantum de 1297 lei, taxă pe care o consideră nelegală, taxa pe care și Comunitatea Uniunii Europene a considerat-o ca fiind nelegală.
Potrivit art.110 din TFCE, niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Se poate observa ca prevederile art 110 TFCE limitează libertatea statelor membre in materie fiscala cu referire la restricționarea liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste, scopul acestor reglementari fiind acela de a asigura astfel respectarea unuia dintre principiile de baza ale funcționarii CE, principiul liberei circulații a mărfurilor intre statele comunitare.
Potrivit art. 148 al. 2 din Constituția României, ca urmare a aderării României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, prevederile acestor tratate, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar potrivit art. 148 al. 4 din Constituție, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului precedent.
Potrivit secțiunii a 6 art. III- 170 din Tratatul Comunității Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Urmează a se constata ca prevederile Tratatului limitează libertatea statelor membre in materie fiscala cu referire la restricționarea liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 și urm cod proc. Civ..
La data de 3.10.2013, intimata-pârâtă DGRFP Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița a solicitat respingerea recursului declarat de către reclamant ca fiind neîntemeiat, menținerea sentinței civile pronunțată de către instanța de fond atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a cumpărat un autovehicul second hand pentru care a achitat la data de 23.06.2010, în vederea înmatriculării în România, taxa de poluare. Autovehiculul nu a fost înmatriculat pe numele vânzătorului Balaie V., dar din actele depuse în faza recursului, rezultă că acesta fusese înmatriculat pe teritoriul Germaniei în anul 2001.
În această situație, Curtea reține că orice taxă achitată de către contribuabili în temeiul unor prevederi neconforme cu dispozițiile dreptului comunitar se impune a fi restituită în aplicarea dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, art. 110 din TFUE (echivalentul art.90 din TCE) și Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană, care instituie obligația tuturor autorităților administrative, legislative și judecătorești de a da eficiență în primul rând principiilor comunitare care prevalează asupra legislației comunitare.
Art. 90 alin. 1 TCE interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C- 393/04 și C-41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55 „art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre”.
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, Akos Nadasdi și C-333/2005, „o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de . legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente”. Și nu este inutil de observat că această hotărâre a Curții a fost pronunțată la cererea unei instanțe din Ungaria, țară care, la data intrării în UE, se afla în aceeași poziție ca și România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), așa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în prețul autoturismelor aflate în circulație cu care intră în concurență autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preț mai ridicat).
În reglementarea dată de OUG nr.50/2008 și, respectiv de Legea nr.9/2012, după suspendarea art.4, se urmărește sau cel puțin se realizează un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.
În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale (în acest sens, s-a pronunțat Curtea în cauza T. contra României).
În urma cerinței de „primă înmatriculare” toate mașinile noi, înmatriculate în perioada 15.12._09, care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare.
Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată, și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supune unei taxe substanțiale.
În acord cu aceste principii, instanța de control judiciar reține aplicarea cu prioritate a deciziei pronunțată în cauza C 402/09 T. împotriva României, în cadrul căreia s-a reținut faptul că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Astfel în considerentele acestei decizii de principiu s-a că primul paragraf al articolului 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea Comisia/Danemarca, punctele 8 și 9, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C 387/01, R.., p. I 4981, punctul 66).
Potrivit unei jurisprudențe constante, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C 345/93, R.., p. I 479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C 393/98, R.., p. I 1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C 101/00, R.., p. I 7487, punctul 55).
În această privință, CJUE a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într-un un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, citată anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel, citată anterior, punctul 71, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C 74/06, Rep., p. I 7585, punctul 28).
Pentru a obține acest rezultat, deprecierea reală a vehiculelor de ocazie importate trebuie luată în considerare la calcularea valorii taxei. Această luare în considerare nu trebuie în mod necesar să dea naștere la o evaluare sau la o expertiză a fiecărui vehicul.
Astfel, evitând dificultățile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ și calculate pe baza unor criterii precum vechimea, rulajul, starea generală, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regulă generală, ar fi foarte apropiată de valoarea lor reală (Hotărârile citate anterior Gomes Valente, punctul 24, Weigel, punctul 73, și Comisia/G., punctul 29).
Aceste criterii obiective care servesc la evaluarea deprecierii autovehiculelor nu au fost enumerate de CJUE într-o manieră imperativă (Hotărârea Comisia/G., citată anterior, punctul 37). Prin urmare, acestea nu trebuie în mod necesar să fie aplicate cumulativ. Cu toate acestea, aplicarea unui barem întemeiat pe un singur criteriu de depreciere, precum vechimea autovehiculului, nu garantează că baremul reflectă deprecierea reală a acestor vehicule (a se vedea în acest sens Hotărârile citate anterior Gomes Valente, punctele 28 și 29, precum și Comisia/G., punctele 38-42).
Din principiile amintite mai sus rezultă că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În această privință, trebuie precizat, în lumina principiilor amintite la punctele 50-53 din prezenta hotărâre, că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE.
Prin urmare, cât privește fondul pretenției principale, din Hotărârea pronunțată de CJUE în cauza T. c. României rezultă că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Jurisprudența CJUE creată prin pronunțarea Hotărârii în cauza T. a fost confirmată de Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie_ în cauza C-263/10, N. c. României, prin care s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, cum este și situația reclamantului creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Rezultă, astfel, o concluzie general valabilă, în sensul că OUG nr. 50/2008, prin modul în care a fost concepută impunerea taxei de poluare, contravine prevederilor art. 110TFUE.
Instanțele naționale (indiferent de gradul de jurisdicție) au obligația de aplicare a normei comunitare ținând cont de interpretarea dată de Curte articolului 110 TFUE, urmând ca soluționarea cauzelor cu care sunt sesizate să respecte interpretarea Curții.
Instanțele naționale trebuie să aplice cu prioritate normele dreptului comunitar, lăsând neaplicată legislația națională contrară acestora, în speță O.U.G. nr. 50/2008 (cauza C-106/77, Simmenthal, punctele 21-24).
Având în vedere considerentele și dispozitivul hotărârilor CJUE mai sus menționate, obligatorii nu numai pentru instanțele de judecată, dar și pentru organele puterii executive (inclusiv funcționarii publici care au obligația de a se conforma deciziilor CJUE în aplicarea acestora în raporturile cu particularii) și legislative, se constată că instanța europeană a reținut neconformitatea între legislația națională și art. 110 din TFUE, Curtea conchide că recursul întemeiat pe motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. este întemeiat, motiv pentru care – în baza art.20 din Legea nr.554/2004 și art.312 C.pr.civ. – îl va admite.
În consecință, va modifica în parte sentința, în sensul că va admite acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta AFP Slobozia și va obliga pârâta la restituirea sumei de 1297 lei plus dobânda legală de la data plății, 23.06.2010, până la data restituirii efective către reclamant. Va menține soluțiile date de prima instanță excepțiilor, întrucât nu au făcut obiectul criticilor în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul reclamant D. O. împotriva sentinței civile nr. 962/19.02.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în contradictoriu cu Intimații pârâți A. D. IALOMIȚA și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA.
Modifică în parte sentința, în sensul că:
Admite acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta AFP Slobozia.
Obligă pârâta la restituirea sumei de 1297 lei plus dobânda legală de la data plății, 23.06.2010 până la data restituirii efective către reclamant.
Menține soluțiile date excepțiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. O. N. I. M.
V. C.
GREFIER,
F. V. M.
Red. N.V./Tehnodact. M.G.D./2 ex
Jud. fond B. A.
T. Ilomița – S. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2574/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7613/2014.... → |
|---|
