Obligaţia de a face. Decizia nr. 8113/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8113/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 6244/87/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 8113
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.11.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. M.
JUDECĂTOR: M. M. P.
JUDECĂTOR: M. D.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 204 din data de 13.02.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurenta – pârâtă Instituția P. Județului Teleorman – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor în contradictoriu cu intimatul – reclamant D. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere lipsa părților la prima strigare a cauzei, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu se prezintă părțile.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată faptul că recurentul – reclamant D. C. a solicitat judecarea în lipsă prin cererea depusă la termenul de astăzi și rămâne în pronunțare pe fondul recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 204/13.02.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – SCMASCAF în dosarul nr._ a fost admisă cererea privind pe reclamantul D. C. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului Teleorman – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, parata fiind obligată să înmatriculeze reclamantului D. C., autoturismul WOLKSWAGEN GOLF, nr. de identificare WVWZZZ1JZ1W209901, ._ an fabricație 2001, înmatriculat pentru prima dată în Spania, fără plata taxei de poluare, dar cu respectarea dispozițiilor legale și cu achitarea celorlalte taxe prevăzute de lege.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut în esență că taxa pe poluare solicitată reclamantului pentru înmatricularea autoturismului achiziționat Spania este discriminatorie și contravine prevederilor art. 110 din TFUE.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal pârâtul Instituția P. Județului Teleorman - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii formulată de reclamant.
În motivare, recurentul-pârât a arătat în esență că în mod legal și temeinic a refuzat înmatricularea autoturismului fără plata taxei pentru emisiile poluante deoarece acesta este o instituție publică căreia îi incumbă obligația legală de a efectua operațiunea de înmatriculare decât și sub condiția impusă de legiuitor, respectiv aceea de a face dovada plății pentru emisiile poluante, în condițiile în care nu se încadrează în excepțiile expres prevăzute de art. 3 și art. 8 din Legea nr. 9/2012. Prin urmare, nu se poate reține un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri în sarcina recurentei-pârâte.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 9/2012, Ordinul MAI nr. 1501/2006, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul-reclamant, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
Deliberând asupra prezentului recurs, Curtea constată că este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Curtea apreciază legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță în raport de împrejurarea că în speță este incidentă o reglementare similară celei instituite prin OUG nr. 50/2008, deși cererea de înmatriculare fără plata taxei pe poluare a fost formulată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012, față de disp. OUG nr. 1/2012 prin care s-a suspendat aplicarea unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012.
Astfel, în fapt, reclamantul s-a adresat cu cerere instituției pârâte în vederea înmatriculării autoturismului său în circulație, fără plata unei taxe pe care a apreciat-o ca fiind neconformă dreptului comunitar, în luna noiembrie 2012, conform înscrisurilor prezentate instanței de fond (f. 9 dosar fond).
În raport de acestea, Curtea constată că este legală hotărârea tribunalului care a statuat în esență că refuzul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor de a înmatricula autovehiculul reclamantului condiționat de plata taxei pe poluare conform prevederilor legii interne echivalează cu încălcarea art. 90 (devenit art. 110) din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene.
Așadar, analizând motivele invocate pe fond în susținerea cererii de chemare în judecată, motivele reținute de tribunal și motivele expuse de recurenta pârâtă, în ce privește aceste din urmă motive reținând în esență problema compatibilității prevederilor Legii nr. 9/2012 cu cele ale Tratatului CE, Curtea constată că soluția pronunțată pe fondul cauzei de admitere a cererii reclamantului și de obligare a pârâtei la înmatricularea autoturismului reclamantului fără plata taxei pe poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012 este una legală având în vedere că raportul juridic de drept fiscal dintre părți este guvernat de forma modificată a Legii nr. 9/2012, formă care realizează un tratament discriminatoriu între autovehiculele importate dintr-un stat membru și autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, sub aspectul taxei pe poluare percepute.
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 (devenit art. 110) din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeana a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. In consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala națională contrara art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
In urma modificărilor aduse prin OUG nr. 1/2012, norma internă reprezentantă de Legea nr. 9/2012 îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 (ulterior art. 110) din Tratatul CE întrucât există o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja . al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România, în condițiile în care s-a dispus suspendarea aplicării prevederilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 până la data de 01 ianuarie 2013.
Totodată, Curtea are în vedere și efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, C.J.U.E. a decis că taxa de poluare așa cum este reglementată prin O.U.G. 50/2008 are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 (fost art. 90) din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea aplicată în speță produce efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În raport de aceste aspecte, mai trebuie avut în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății.
Așadar, în mod corect a reținut instanța de fond că taxa pe poluare are caracterul unui impozit indirect care contravine art. 90 din Tratat, în situația în care se aplică pentru autoturismele second-hand achiziționate din spațiul comunitar, în cazul primei înmatriculări în România.
În sfârșit, taxa pe poluare instituită de Legea nr. 9/2012 nu este o taxă aferentă operațiunii de înmatriculare, iar prevederile art. 11 alin. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 nu pot fi interpretate în sensul că neplata taxei pe poluare la momentul înmatriculării conduce la refuzul de înmatriculare a autoturismului. Condiționând înmatricularea de plata unei taxe fiscale, percepută în acest mod, aceasta are natura unei taxe cu efect echivalent vamal. Întreg spațiul Uniunii Europene, conform normelor TFUE, este alcătuit dintr-o uniune vamală, iar statele membre nu au voie să instituie bariere în libera circulație a mărfurilor prin condiționarea circulației autovehiculelor de proveniență din state membre, de taxe cu caracter fiscal (art. 30 teza ultimă TFUE).
Pentru aceste considerente, întrucât, în speță, refuzul recurentei pârâte a avut la bază tocmai neprezentarea dovezii plății taxei de poluare, acest refuz este unul nelegal, contrar normelor comunitare menționate anterior.
Prin urmare, prezenta instanță nu poate reține în soluționarea favorabilă a recursului normele interne evocate de recurentă, art. 4 din Legea nr. 9/2012 ori prevederile Ordinului MAI nr. 1501/2006.
Cu privire la pretinsa lipsă de culpă a instituției recurente ori a lipsei de atribuții în materie, aceste motive sunt nefondate față de rolul organului și de prerogativele legale ale acestuia în procesul înmatriculării autoturismului reclamantului.
Pentru aceste considerente, având în vedere deopotrivă și Ordonanța pronunțată de Curtea de la Luxemburg în cauzele conexate C‑97/13 și C‑214/13, C. și C., din data de 03.02.2014, precum și motivele expuse în sentința recurată, întrucât nu există în cauză niciunul dintre motivele prev. de art. 304 coroborat cu art. 3041 C.pr.civ., Curtea constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C.pr.civ. acesta va fi respins ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 204 din data de 13.02.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal, în dosarul nr._ de recurenta – pârâtă Instituția P. Județului Teleorman – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, cu sediul în A., . - 9, județul Teleorman,, în contradictoriu cu intimatul – reclamant D. C., cu domiciliul în Z., .. 10 F, ., județul Teleorman, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A. M. M. M. P. M. D. R. B.
Red./Tehnored. M.D./2 ex./05.12.2014
judecător fond: I. T.
| ← Pretentii. Decizia nr. 6472/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3005/2014. Curtea de... → |
|---|
