Pretentii. Sentința nr. 2103/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2103/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-07-2014 în dosarul nr. 2256/87/2013*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.2103
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.07.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN :
PREȘEDINTE: V. D. C.
GREFIER: T. M.
Pe rol pronunțarea asupra cererii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA PENTRU A. A JUDEȚULUI TELEORMAN și chemat în garanție M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru 25.06.2014 și apoi pentru azi, 02.07.2014 când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 17.05.2013 sub nr._ reclamanta S.C. T. D. SA în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru A. a județului Teleorman a solicitat admiterea acțiunii și obligarea autorității pârâte la plata sumei de 1.637.960,226 lei reprezentând contravaloarea subvenției alocată în baza legii creditului agricol pentru producție nr. 150/2003, pentru cheltuielile eligibile efectuate din creditul agricol, aferente anului 2010.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat în esență că la data de 22.12.2009 societatea a încheiat contractul de credit nr. 950/_/1/22.12.2009 prin care a contractat de la BCR un credit agricol conf. Legii nr. 150/2003 în valoare de 11.000.000 lei, destinația creditului fiind „înființare, întreținere și recoltare culturi agricole de rapiță, orz, grâu, floarea soarelui și porumb .
Împrumutul a fost rambursat la data de 13.12.2010.
Susține reclamanta că pentru culturile de grâu, rapiță, orz, floarea soarelui și porumb, nivelul fondurilor publice aprobat a fost de 30% din cheltuielile eligibile,astfel că pentru creditul agricol de 11.000.000 lei, urma să beneficieze de subvenții în valoare de 3.300.000 lei .
Menționează reclamanta că în urma verificării documentației depuse în acest sens, pârâta a aprobat acordarea de subvenții în cuantum de 1.529.621,95 lei calculată la nivelul sumei de 5.098.739,84 lei, sumă ce reprezintă cheltuielile eligibile cu producția neterminată pentru culturile de grâu, rapiță, orz, porumb și floarea soarelui până la data de 31.12.2009.
Pentru cheltuielile eligibile cu producția aferentă anului 2010 ,pârâta nu a acordat subvenții ,invocând prevederile adresei nr._/01.07.2010 transmisă de către MADR, Direcțiilor Județene pentru A. și Dezvoltare Rurală ,care concluzionează că pentru plățile efectuate în anul 2010 ,aferente contractelor de credit încheiate în anul 2009, nu se pot acorda bonificații în baza Legii nr. 150/2003 .
Susține reclamanta că, potrivit Legii nr. 281/2010 care abrogă Legea nr. 150/2003 privind creditul agricol, sunt îndreptățiți la acordarea subvenției inclusiv pentru plățile efectuate în anul 2010, întrucât contractul a fost încheiat înainte de data de 31.12.2009 și derularea acestui contract a vizat un flux tehnologic,cum ar fi culturile de toamnă, ale căror etape tehnologice au depășit data de 1 ianuarie 2010, dar au fost menționate ca și cheltuieli eligibile în contractul de credit.
Ca atare, suma solicitată în cuantum de 1.637.960,226 lei reprezentând fonduri publice, a fost calculată la suma de 5.459.857,32 lei (30%) – cheltuieli eligibile cu producția pentru culturile de grâu, rapiță, orz, porumb și floarea soarelui pentru anul 2010, așa cum rezultă din centralizatoarele cu situația utilizării creditului agricol și cu materialele cumpărate din creditul agricol.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.554/2004, Legii nr. 150/2003, HG nr. 615/2009, Legii nr. 281/2010 și OG nr. 14/2010.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, susținând că actul administrativ producător de efecte juridice în înțelesul art. 1 și 2 alin.1 lit. c din Legea nr. 554/2004 ,este referatul comisiei prin care,urmare a cererii reclamantei depusă la data de 17.02.2011 sub nr. 751, s-a propus acordarea sumei de 1.529.621,95 lei cu titlu de subvenție.
Susține pârâta că reclamanta trebuia să formuleze plângere prealabilă împotriva acestui act administrativ și oricum, în materie de contencios administrativ, repararea pagubei cauzate se poate obține numai în urma unei cereri de anulare a unui act administrativ sau de obligare la emiterea unui act administrativ.
Pe fond pârâta solicită respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată susținând că pentru plățile efectuate în anul 2010 ,aferente contractului de credit încheiat în anul 2009, nu se mai pot acorda bonificații în baza Legii nr. 150/2003.
La data de 20.06.2013, pârâta Direcția pentru A. Teleorman a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului A. și Dezvoltării Rurale (fila 132), solicitând ca în situația în care se va admite acțiunea reclamantei, chematul în garanție să fie obligat să vireze suma acordată, în contul DA Teleorman.
Prin întâmpinarea formulată la data de 12.07.2013 (fila 146), M. A. și Dezvoltării Rurale a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Teleorman – Secția C. Administrativ și Fiscal, întrucât suma solicitată de reclamantă depășește pragul de 1.000.000 lei prevăzut de articolul 10 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, chematul în garanție a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive și tardivității cererii, iar în subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 1292/03.10.2013, Tribunalul Teleorman - SCMASCAF a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București secția a VIII-a C..
Prin sentința civilă nr. 4107/18.12.2013, Curtea de Apel București secția a VIII-a C. a admis, la rândul său, excepția necompetenței materiale, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman și a trimis cauza ICCJ în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Prin decizia nr. 1424/19.03.2014, ICCJ a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea C., cauza fiind reînregistrată pe rolul acestei secții la data de 19.03.2014.
La dosar au fost depuse înscrisuri.
Deliberând asupra excepției tardivității cererii, invocată prin întâmpinare de către chematul în garanție, Curtea o apreciază întemeiată, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea reține că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtei la plata subvențiilor alocate în baza Legii nr. 150/2003, urmare refuzului nejustificat al acesteia de acordare a subvențiilor. Curtea constată că acest refuz a fost adus la cunoștință reclamantei în anul 2011 – astfel cum rezultă chiar din cererea de chemare în judecată (fila 5 din dosarul Tribunalului Teleorman), reclamanta a luat cunoștință de refuzul acordării integrale a subvențiilor la data de 26.04.2011 (data virării parțiale a subvențiilor solicitate).
Potrivit art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită recunoașterea dreptului pretins se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii. Or, Curtea constată că reclamanta nu a solicitat recunoașterea dreptului pretins nici chiar în interiorul termenului de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată în anul 2013.
Curtea apreciază că adresele emise de pârâtă în anul 2013 (filele 11,18) constituie reiterări al refuzului de acordare a subvențiilor din anul 2011, refuz materializat (astfel cum s-a arătat mai sus) inclusiv prin virarea parțială a subvențiilor solicitate.
Față de aceste împrejurări, văzând și dispozițiile art. 103 alin. 1 c.p.c. Curtea va admite excepția tardivității și va respinge ca atare acțiunea reclamantei.
Având în vedere respingerea acțiunii principale, Curtea va respinge cererea de chemare în garanție, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția tardivității.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta. cu sediul în A., . bis, județ Teleorman în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA PENTRU A. A JUDEȚULUI TELEORMAN cu sediul în A., ..73, județ Teleorman și chematul în garanție M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în București, sector 3, ..24, ca tardiv formulată.
Respinge cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.07.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
V. D. C. T. M.
Red. Jud. VDC/5 ex
.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1385/2014. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 6472/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
