Obligaţia de a face. Decizia nr. 1134/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 1134/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 7947/2/2012*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1134

Ședința publică de la data de 17.02.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – G. A. F.

JUDECĂTOR - L. E. F.

JUDECĂTOR - H. P.

GREFIER - M. H.

Pe rol soluționarea recursurile declarate de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR împotriva sentinței civile nr. 6990/07.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant E. I..

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la data de 11.02.2014, la serviciul Registratură, note de ședință, cerere de introducere în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și înscrisuri.

Curtea, având în vedere dispozițiile Legii nr. 165/2013, constată că are calitate de recurentă-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) în locul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dată fiind succesiunea legală a calității procesuale active între aceste instituții.

Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

CURTEA,

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal la data de 24.10.2012 sub nr._ reclamantul E. I. în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (1), art. 18 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ („Legea nr. 554/2004") și ale art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente („Legea nr. 247/2005") solicită ca, în raport de toate argumentele ce vor fi expuse în cele ce urmează, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

1) obligarea pârâtului S. R., reprezentat prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită dosarul către un evaluator pentru întocmirea dosarului de evaluare, in vederea stabilirii despăgubirilor calculate la prețul pieței libere, printr-o expertiza de specialitate;

2)obligarea paratului S. R., reprezentat prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor sa valideze raportul de evaluare si sa emită decizia reprezentând titlul de despăgubire;

3)obligarea pârâtului S. R., reprezentat prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor sa plătească daune pentru lipsa de folosința a despăgubirilor aferente proprietății, de care a fost lipsit, calculate cu începere de la data înregistrarii dosarului in discuție la A. Naționala pentru Restituirea Proprietatiilor, si pana la data efectivei executări de către parat a dispozițiilor hotărârii ce se va pronunța in legătura cu prezenta acțiune;

4)obligarea pârâtei A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților sa emită un titlu de plata si/sau un titlu de conversie sau să dispuneți plata în alt echivalent până la concurența sumei ce va fi prevăzuta in raportul de evaluare; cu cheltuieli de judecata, sub sancțiunea plății unei penalități de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere după împlinirea termenului de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești.

În motivarea acțiunii se arată că imobilul situat în municipiul București, .. 52, sector 4, compus din construcții si teren în suprafață de 269,54 mp, a intrat in proprietate a soților M. G. si F. in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat de Tribunalul Ilfov, Secția I Civ. Corn., sub nr._ din data de 2 septembrie 1948.

Imobilul situat în municipiul București, .. 52, sector 4, compus din construcții si teren în suprafață de 269,54 mp a fost preluat de statul român în baza Decretului de nr. 224/1951, conform Deciziei nr. 827/21.09.1952, dosar nr. 421/1952, emis de Sfatul Popular al raionului "N. Balcescu", de la M. G. si Fifolfteia. Unicii antencesori ai lui M. G. si F. sunt I. M. si M. C. -D., conform certificatelor de moștenitor nr. 3/22.01.1997 si nr. 93/07.05.1997.

Ca urmare a soluționării notificării după o tergiversare îndelungată, Primaria Municipiului București, emite Dispoziția nr. 4033/07.03.2005, prin care respinge notificarea nr. 89/14.01.2002. Persoana îndreptățită, M. C.-D. contesta Dispoziția nr. 4033/07.03.2005 emisa de Primaria Municipiului București, dar prin sentința civila nr. 624 din data de 30.04.2007, pronunțata in dosarul nr._ a Tribunalului București-Secția a V-a Civila s-a respins ca neîntemeiata contestația. Reclamantul M. C.- D. revine cu cerere de apel, iar in baza Deciziei Civile nr. 375 din data de 09.05.2008, emisa de Curtea de Apel București in dosarul nr._, rămasa definitiva si irevocabila prin respingerea recursului, se anulează Dispoziția nr. 4033/07.03.2005 emisa de Primăria Municipiului București, constata calitatea reclamantului de persoana indreptatita in baza Legii nr. 10/2001, si obliga Primăria Municipiului București la emiterea unei alte Dispoziții.

Primăria Municipiului București emite într-un final pentru imobilul supus cauzei, Dispoziția nr._ din data de 04.08.2010 prin care propune acordarea de despăgubiri, pentru imobilul situat în municipiul București, .. 52, sector 4, compus din construcții si teren în suprafață de 269,54 mp, imposibil de restituit în natură.

Dispoziția nr._/2010 și dosarul de retrocedare au fost înaintate către CCSD din cadrul ANRP, formându-se dosarul de despăgubiri nr._/CC/CC.

Ulterior înregistrării dosarului la ANRP, s-a efectuat de către CCSD controlul de legalitate a dispoziției de restituire prin echivalent a imobilului, stabilindu-se ca dosarul este complet, fara a se intocmi raportul de evaluare in urma căruia se emite Titlul de despăgubire ce va conține cuantumul despăgubirilor.

In cadrul procedurii în fața ANRP, conform Contractului de cesiune autentificat sub nr. 892/03.12.2010 de BNP A. S. din ., I. M. si M. C. -D. au cedat drepturile lor în legătură cu Imobilul, domnului U. M.-V.. In baza Contractului de cesiune autentificat sub nr. 1094/13.09.2012, domnul U. M.-V., cedează toate drepturile asupra imobilului situat în municipiul București, .. 52, sector 4, compus din construcții si teren în suprafață de 269,54 mp, reclamantului care a continuat procedura administrativă.

In conformitate cu prevederile Legii 10/2001, Legii nr. 554/2004, in data de 10.10.2012, la sediul ANRP, s-a depus plângerea prealabila nr._. De la data parcurgerii plângerii prealabile si pana la data formulării prezentei acțiuni in contencios administrativ autoritățiile centrale competente au refuzat sa soluționeze cererea si sa întocmeasca raportul de evaluare, respectiv emiterea titlului de despăgubire si titlul de plată.

Nesolutionarea cererii in termenul prevăzut la art. 2 alin (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 se constituie ., un abuz al autoritățiilor centrale.

Deoarece în urma preluării abuzive, imobilul a fost ocupat integral, cedentii I. M. si M. C. -D. au fost îndreptățit la măsurile reparatorii prin echivalent, constând în acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Întreaga procedură de restituire prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv de statul român prevăzută de Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005 are un parcurs anevoios și de foarte lungă durată.

Prin Legea nr. 10/2001 si prin Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente (publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653/22.VII.2005- in vigoare din 25 iulie 2005) a fost restituit principiulrestituirii in natura a imobilelor preluate in mod abuzuv de către regimul comunist.

Scopul evident al acestei legi este adoptarea unor masuri care sa asigure o reparație integrala a abuzurilor comise de regimul comunist, in acest sens fiind vorba de aplicarea principiului prevalentei restituirii in natura si daca din motive obiective acest lucru nu mai este posibil sa se acorde despăgubiri echitabile, stabilite potrivit valorii de piața a imobilelor solicitate a fi restituite Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ce reprezintă la acest moment legea cadru in materia stabilirii si plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, prevede despăgubiri juste si echitabile stabilite de catre evaluatori autorizați, remunerați din bugetul ANRP, iar evaluarea imobilor imposibil de restituit in natura se va face in conformitate cu standardele internaționale de evaluare.

Astfel, conducătorul unității deținătoare a imobilului trebuie sa emită o dispoziție de restituire prin echivalent, apoi dosarul urmează să fie înaintat prefectului județului în a cărui rază teritorială se situează imobilul, în vederea efectuării controlului legalității, pentru ca, după aceea, dosarul să fie trimis Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor aflată în subordinea Cancelariei Primului Ministru, care la rândul său realizează un nou control de legalitate, înaintează dosarul unui evaluator independent pentru evaluarea imobilului și emite titlul de despăgubire.

După emiterea titlului de despăgubire, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite, o altă instituție, respectiv Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite titlul de plată și/sau titlul de conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea.

Titlul de plată va fi emis de către Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operațiunilor de plată, iar în conformitate cu art. 18 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, persoanei îndreptățite i se va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de Ia data existenței disponibilităților financiare.

Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central, în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni.

În materia retrocedării bunurilor preluate de vechiul regim comunist, nu doar că procedura administrativă de despăgubire este extrem de complicată, dar în plus nu există un termen de realizare a etapelor procedurii și mai ales nu este prevăzută vreo ordine de soluționare a dosarelor (Comisia a emis decizia nr. 2 din 28 februarie 2006 prin care s-a stabilit că ordinea este aleatorie). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat notă de faptul că „lipsa unor termene pentru analizarea dosarelor de către Comisia Centrală constituie un alt punct slab al mecanismului de despăgubire.

Criteriul aleatoriu în procesul de selectare a dosarului pentru soluționare poate produce grave inechități, astfel că cereri înregistrate ulterior să fie soluționate în defavoarea celor înregistrate înaintea lor, cu consecința gravă a încălcării egalității de tratament.

Faptul că prin Legea specială nr. 247/2005, legiuitorul nu a înțeles să stabilească un termen anume pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor de retrocedare și de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, nu poate constitui o justificare pentru autoritatea publică pentru tergiversare și pentru nesoluționarea într-un termen rezonabil.

In cauză, persoana îndreptățită de la care reclamantul a cesionat drepturile de despăgubire, a demarat procedura de recuperare a contravalorii bunului imobil prin formularea unei notificări în anul 2001, iar autoritatea locală s-a pronunțat cu privire la calitatea de persoană îndreptățită a cedentului și la propunerea acordării de despăgubiri la data de 04.08.2010.

Dosarul de despăgubire a fost înregistrat la CCSD în anul 2012 si nu a fost finalizat prin emiterea titlului de despăgubire și plata efectivă a despăgubirilor, deși au trecut 11 ani de la data depunerii notificării.

CCSD a analizat dosarul și a efectuat controlul de legalitate, constatând că, în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, dar refuza sa pună în aplicare prevederile legale nedemarând demersurile in vederea emiterii titlului de despăgubire si plata acestuia.

Ulterior transmiterii dosarului către ANRP, respectiv CCSD, persoanele îndreptățite au formulat mai multe sesizări pentru ca cererea lor să fie soluționată într-un termen util.

În mod nejustificat începând din mai 2011. CCSD nu s-a mai întrunit în condițiile în care de la înființarea Comisiei, ședințele acesteia au fost lunare.

Prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată, pentru că se tergiversează întocmirea raportului de evaluare si emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, așadar procedura administrativă se desfășoară într-un ritm lent.

O asemenea întârziere în soluționarea dosarului de despăgubire nu poate rămâne necenzurată, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2), că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.

Deși notificarea a fost formulată cu mai bine de 11 ani în urmă, nici până în prezent nu a fost finalizată procedura de despăgubire, aspect de natură să aducă atingere principiului consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului - al soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, cât și însăși noțiunii de „bun" în sensul art. 1 al Protocolului nr. 1 al CEDO, care, deși este recunoscut persoanei îndreptățite (care a cedat drepturile lui de despăgubire reclamantului) prin Dispoziția nr._/04.08.2010 a Primăriei Municipiului București, confirmat prin controlul de legalitate al Prefecturii Județului București și al CCSD, bunul nu a fost restituit prin echivalent până în prezent. Dreptul la soluționarea într-un termen rezonabil reprezintă o garanție pentru soluționarea echitabilă atât în procedura prealabilă, cât și în contencios, fiind statuat ca atare de art. 6 din CEDO.

Calificarea termenului de soluționare a procesului ca fiind rezonabil se realizează în raport de mai multe criterii precum: complexitatea cauzei, miza procesului și comportamentul reclamantului și al autorităților competente pe parcursul procesului.

In aprecierea caracterului rezonabil al termenului, Curtea Europeană are în vedere și numărul etapelor de parcurs până la terminarea procesului/procedurii. Astfel, în cauza Slezevicius c. Lituaniei (2001) o durată de patru ani, două luni și douăzeci și cinci de zile a procedurii la un singur nivel de organe judiciare a încălcat, potrivit Curții, cerința termenului rezonabil.

În speța dedusă judecății, dosarul a fost înregistrat la CCSD în anul 2012 în condițiile în care anterior, în cadrul Primăriei Municipiului București, procedura emiterii dispoziției de restituire prin echivalent a bunului expropriat, a durat aproximativ 8 ani, respectiv din anul 2002 până in anul 2010 când s-a emis Dispoziția, și nici până în prezent nu a fost soluționat, trecând astfel 11 ani pentru desfășurarea întregii proceduri. Termenul rezonabil se referă atât la durata procedurilor administrative preliminare, cât și la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, iar statul are obligația de a organiza funcționarea sistemului puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de protecția asigurată prin prevederile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Curtea Europeană a concluzionat că, deși Legea nr. 10/2001 le oferă părților interesate atât accesul la o procedură administrativă, cât și, ulterior, dacă e necesar, la o procedură contencioasă, acest acces rămâne teoretic și iluzoriu, nefiind în prezent în măsură să conducă într-un termen rezonabil la plata unei despăgubiri .

Analizând ineficienta mecanismului național de despăgubire, prin hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 în cauza M. A. și alții împotriva României (cauza A.) a fost instituită în sarcina Statului R. obligația de a adopta, într-un termen de 18 luni, măsurile necesare cu caracter legislativ și administrativ care să conducă la simplificarea și eficientizarea procedurii de despăgubire și care să garanteze efectiv drepturile prevăzute de art. 6 parag. 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul 1, în contextul tuturor cauzelor asemănătoare cauzei A.. Pentru că în acest termen nu a fost elaborată o nouă lege în materia restituirii bunurilor confiscate în perioada comunistă, CEDO a decis, la data de 5 iunie 2012, să mai prelungească termenul acordat României până la data de 12 aprilie 2013.

Arată că așteaptă în prezent emiterea titlului de despăgubire al cărui drept a fost deja fixat prin Decizia Civila nr. 375 din data de 09.05.2008, emisa de Curtea de Apel București in dosarul nr._, rămasa definitiva si irevocabila prin respingerea recursului si Dispoziția nr. 4033/07.03.2005 emisa de Primăria Municipiului București, fără ca legea să stabilească un interval în care decizia reprezentând titlul de despăgubire să fie emisă și fără a exista certitudinea că, odată finalizată această procedură, se va putea obține efectiv despăgubirea, în condițiile în care România nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului de a lua măsurile care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, în contextul tuturor cauzelor similare cu cauza de față, conform principiilor consacrate de Convenție, prevăzute în paragrafele 229 - 236 ale Hotărârii A..

În cauză, așa cum am arătat anterior, dreptul de proprietate, dovada preluării abuzive de către S. R. cat si dreptul la despăgubiri echitabile au fost stabilite prin Dispoziția pentru propunerea acordării de despăgubiri, urmând Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor a fost deja stabilită în urma unui raport de evaluare întocmit în fața Comisiei de către un evaluator desemnat potrivit procedurii reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Faptul că deși dosarul a fost înregistrat la ANRP, nu s-a făcut de către CCSD nici un demers, respectiv întocmirea raportului de evaluare si emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire și, cu atât mai puțin, nu a fost plătită despăgubirea, constituie o evidentă încălcare a exigențelor termenului rezonabil de rezolvare a cererii de despăgubire, precum și a dreptului la respectarea bunurilor persoanei, motiv pentru care solicită admiteți prezenta acțiune.

Prin întâmpinările formulată în cauză de către pârâți se invocă excepția prematurității solicitărilor formulate de reclamant privind plata despăgubirilor cuvenite și emiterea titlului de conversie.

În cuprinsul Cap. V Titlul VII din Legea 47/2005 este reglementată procedura administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea legii nr.10/2001.

Se face precizarea că în baza deciziilor conținând titlul de despăgubire emise de către CCSD și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, A.N.R.P. va emite un titlul de conversie și/sau un titlu de plată, potrivit dispozițiilor prevăzute în OUG nr.81/2007.

În prezentul litigiu, reclamantul nu este titularul unei decizii conținând titlul de despăgubire, întrucât procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005 nu a fost finalizată prin emiterea unei astfel de decizii, astfel că nu poate fi parcursă nici procedura referitoare la valorificarea titlului de despăgubire, conform prevederilor Capitolului V, Titlul VII din actul normativ amintit, capitol introdus prin O.U.G.nr.81/2007.

Potrivit noilor reglementări, titlul de despăgubire emis de Comisia Centrală, în urma procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, poate fi valorificat de deținătorul acestuia după cum urmează:

În cazul în care titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000.lei, titularul poate solicita fie realizarea conversiei titlului în acțiuni emise de Fondul Proprietate, fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar- dacă titlul de despăgubire este emis pentru o sumă mai mare decât 500.000 lei, titularul are două posibilități de valorificare a titlului de despăgubire, în sensul că poate solicita fie primirea exclusiv de acțiuni emise de Fondul Proprietatea, fie primirea de titluri de plată în cuantumul și condițiile prevăzute de noile reglementări privind acordarea despăgubirilor în numerar, iar, până la concurența sumei consemnate în titlul de despăgubire, de acțiuni emise de Fondul Proprietatea.

În acest context, se arată faptul că potrivit art.182, lit.a Titlul VII din Legea nr.247/2005, introdus prin O.U.G.nr.81/2007, „Direcția pentru acordarea de despăgubiri în numerar, în baza opțiunii titularului titlului de despăgubire, în sensul acordării de despăgubiri în numerar, și după reținerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera acestuia despăgubirea în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare”.

Potrivit art. III alin 1 din ordonanța de Urgență a Guvernului nr.62/30.06.201o pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din Titlul VII din Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanței indicate, se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005 cu modificările și completările ulterioare.

Mai mult, pe perioada de suspendare, valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea.

Totodată se învederează că solicitarea reclamantului privind solicitările formulate de reclamant privind plata despăgubirilor cuvenite și emiterea titlului de conversie sunt prematur formulate, întrucât plata despăgubirilor, respectiv emiterea titlului de conversie, presupune existența unui titlul de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în favoarea reclamanților și parcurgerea procedurii de valorificare a titlurilor de despăgubire prevăzută de OUG nr.81/2007.

Mai arată că în ceea ce privește solicitarea de plată a unei penalități de 100 lei/zi de întârziere, în cauză nu poate fi vorba de refuzul A.N.R.P. de a efectua plata despăgubirilor, respectiv de a emite titlul de conversie, având în vedere că aceste obligații incumbă ANRP numai în condițiile existenței unui titlu de despăgubire și numai după expirarea termenului prevăzut de Legea nr.117/2012.

Pentru considerente expuse, pârâții solicită admiterea excepției prematurității cererii introductive de instanță și pe cale de consecință respingerea cererii ca fiind prematur formulată.

Prin sentința civilă nr.6990/07.12.2012, prima instanță respinge excepțiile, ca nefondate, admite, în parte, cererea și obligă pârâtele să soluționeze dosarul petentului și să emită titlul de despăgubire, respectiv titlul de plată, în condițiile și termenele legale, pentru următoarele considerente:

Prima instanță constată în fapt că imobilul situat în municipiul București, .. 52, sector 4, compus din construcții si teren în suprafață de 269,54 mp, a intrat in proprietate a soților M. G. si F. in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat de Tribunalul Ilfov, Secția I Civ. Com., sub nr._ din data de 2 septembrie 1948.

În temeiul Legii nr. 10/2001, persoanele îndreptățite I. M. si M. C. -D., au transmis notificarea nr. 89/14.01.2002, prin executorul judecătoresc, Primăriei Municipiului București, prin care au solicitat restituirea in natura a imobilului situat în municipiul București, .. 52, sector 4, compus din construcții si teren în suprafață de 269,54 mp. Primăria Municipiului București emite într-un final pentru imobilul supus cauzei, Dispoziția nr._ din data de 04.08.2010 prin care propune acordarea de despăgubiri, pentru imobilul situat în municipiul București, .. 52, sector 4, compus din construcții si teren în suprafață de 269,54 mp, imposibil de restituit în natură.

Dispoziția nr._/2010 și dosarul de retrocedare au fost înaintate către CCSD din cadrul ANRP, formându-se dosarul de despăgubiri nr._/CC/CC.

Dispoziția menționată împreună cu dosarul aferent, întocmite potrivit dispozițiilor Titlului VII capitolul 5, art.16 alin.2 și 3 din Legea 247/2005 au fost înaintate pârâtei ANRP care ar fi trebuit să urmeze procedura prevăzută de alin.4, 5 și 6 ale aceluiași articol în vederea emiterii deciziei cuprinzând titlul de despăgubiri.

Deși pârâta a confirmat înregistrarea dosarului aferent Dispoziției, nici până la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată aceasta nu demarase procedura prevăzută de dispozițiile legale menționate anterior.

Deși legea nu impune un termen de soluționare a cererilor, iar prin Decizia nr.2/28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a stabilit o modalitate aleatorie de selectare a dosarelor aferente dispozițiilor de restituire, neefectuarea nici uneia din operațiunile juridice necesare emiterii titlului de despăgubire într-un interval de 1 an de la data înregistrării dosarului poate fi însă apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului reclamantelor la soluționarea cererilor într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art.6 din CEDO.

Pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice existența unor motive obiective pentru care cererea reclamanților nu a fost analizată într-un termen rezonabil, iar invocarea lipsei unor documente din cuprinsul dosarului de despăgubire nu poate fi reținută în condițiile în care Dispoziția a intrat în circuitul juridic și beneficiază de prezumția de legalitate și autenticitate.

În ceea ce privește obligarea ANRP la emiterea titlurilor de plată în cuantumul stabilit prin expertiză, Curtea reține că acesta ar fi prematură formulat în condițiile în care dosarul nu a fost înaintat unui evaluator autorizat pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor și având în vedere dispozițiile art.181alin.2 din OUG 81/2007 care impun parcurgerea unei proceduri speciale pentru emiterea acestor titluri.

Conform art. 18/1 din OUG nr. 81/2007: (1) Titlurile de despăgubire pot fi valorificate de deținătorii acestora într-una din modalitățile prevăzute în prezenta secțiune.

(2) Dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000 lei, titularul acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea", fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar.

(3) Dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă care depășește 500.000 lei, titularul acestuia are două posibilități de valorificare a titlurilor de despăgubire, în funcție de opțiunea sa:

a) să solicite primirea exclusiv de acțiuni emise de Fondul "Proprietatea" sau

b) să solicite primirea de titluri de plată, în condițiile art. 14^1 și cu respectarea termenelor și a limitărilor prevăzute la art. 3 lit. h) din lege și, până la concurența despăgubirii totale acordate prin titlul sau titlurile de despăgubire, acțiuni emise de Fondul "Proprietatea".

(4) Titlurile de despăgubire se valorifică în termen de 3 ani de la data emiterii, care însă nu expiră mai devreme de 12 luni de la prima ședință de tranzacționare a acțiunilor emise de Fondul "Proprietatea".

De asemenea, Curtea a constatat astfel aplicabile art. 16 alin.5 din Capitolul 5, Titlul VII al Legii 247/2005: (1) Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi; (2) Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.

(2^1) Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.

(2^2) Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării; (3) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(4) Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

(6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire; (6^1) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare desemnate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deținătorii bunurilor imobile ce fac obiectul procedurilor administrative prevăzute de prezenta lege vor permite accesul acestora la locul unde se află bunurile respective, pe perioada și numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru efectuarea lucrării de evaluare.

(6^2) Deținătorii bunurilor imobile prevăzute la alin. (6^1) vor fi înștiințați în timp util despre efectuarea lucrării de evaluare.

(6^3) În caz de refuz, . în reședința persoanei fizice se face cu autorizarea instanței judecătorești competente, dispozițiile privind ordonanța președințială din codul de procedură civilă fiind aplicabile.

(6^4) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare, băncile, notarii publici, agențiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum și orice alți deținători de informații privind tranzacțiile cu proprietăți imobiliare sunt obligați să le comunice de îndată, în scris, datele și informațiile necesare efectuării evaluării, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Evaluatorii au obligația de a asigura secretul datelor și informațiilor astfel primite.

(6^5) În cazul în care evaluatorul consideră necesar, organele de poliție, jandarmerie sau alți agenți ai forței publice, după caz, sunt obligați să-i acorde concursul pentru obținerea datelor și informațiilor necesare întocmirii raportului de evaluare, precum și pentru îndeplinirea oricărei alte activități în același scop; (7) În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare; (8) Dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 32 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire;(9) În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.

Cu privire la obligarea evaluatorului de a întocmi raportul în 30 de zile, prima instanță a apreciat că acest capăt de cerere este nefondat, în condițiile în care evaluatorul nu poate fi indicat nominal pentru opozabilitate, iar cu privire la obligarea pârâtei la amendă de 20% din salariul brut pe economie, Curtea a apreciat că aceasta poate fi dispusă într-o eventuală procedură separată de executare, conform art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, după ce hotărârea prezentă devine definitivă și irevocabilă.

Sub aspectul penalitaților de 1000 lei/zi de întârziere în executarea hotărârii, prima instanță a considerat în general admisibil acest capăt de cerere, dacă s-ar fi solicitat în condițiile legii Penalitățile pe fiecare zi de întârziere prevăzute de art. 18 alin.(5) din Legea nr. 554/2004 pentru soluțiile prevăzute la alin. (1) și la alin. (4) lit. b) și c) sunt concepute ca un mijloc de constrângere la adresa autorității publice pârâte și în același timp ca o garanție pentru persoana vătămată că își va vedea restabilit dreptul sau interesul legitim vătămat, fiind asemănătoare cu daunele cominatorii din dreptul civil, din punctul de vedere al naturii juridice. Penalitățile de întârziere se stabilesc în favoarea reclamantului și nu trebuie confundate cu despăgubirile pentru întârzierea în executarea hotărârii, acordate în cadrul procedurii speciale de executare prevăzute de art. 24 din lege.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele, care apreciază că nu se poate considera că nu a fost respectat termenul rezonabil, pârâta fiind ținută și de a respecta ordinea de înregistrare a dosarelor, conform Deciziei nr. 2815/2008 a Comisiei; tergiversarea nu se poate aprecia în raport de termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 554/2004, ci doar de legea specială (nr. 247/2005); se mai invocă OUG nr. 4/2012 precum și numeroșii pași procedurali ce trebuie parcurși.

ANRP invocă nelegalitatea obligării sale la emiterea titlului de plată în condițiile în care etapele prealabile, ce cad în competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu au fost depășite și rezolvate favorabil.

Recursul revine în competența acestei curți de apel, în temeiul art. X din Legea nr. 2/2013.

Ca urmare a apariției Legii 165/2013, calitatea procesuală a CCSD a fost transmisă nou înființatei Comisii Naționale pentru Compensarea Imobilelor conform art. 18 alin. 3, iar recurenta a invocat prematuritatea cererii în raport de dispozițiile art. 4, 17 și următoarele din acest act normativ, iar în subsidiar a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, întrucât noua legislație a abrogat prevederile titlului VII al Legii 247/2005 care reglementau emiterea de către CCSD a deciziilor conținând titlul de despăgubire, precum și condițiile și termenele de valorificare a acestora, iar în prezent singura măsură reparatorie este compensarea prin puncte în condițiile noii legi.

Recursul este fondat, în raport de situația creată prin apariția Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Potrivit art.4 din lege, aceasta se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, la data intrării sale în vigoare.

Acest act normativ a fost adoptat având în vedere hotărârea CEDO din cauza-pilot M. A. și alții c. României, prin care s-a decis ca statul pârât să ia măsurile care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de art. 6 & 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, în contextul tuturor cauzelor similare cu cauza de față, conform principiilor consacrate de Convenție, măsuri ce trebuiau să fie puse în practică în termen de 18 luni de la data la care hotărârea a rămas definitivă.

Legea nr.165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, prin art.4, preia și cererile formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.

De asemenea, legea nouă, prevede la art.16-35 din lege o nouă procedură de acordare de măsuri compensatorii, prin înființarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, care validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii și dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor și preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (art. 18 alin. 3) și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.

Prin art.16-24 din lege, se reglementează procedura de soluționare a cererilor, în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.

Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect.

Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.

Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat.

În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.

De asemenea, potrivit art. 25, Decizia de compensare emisă de Comisia Națională se comunică persoanelor îndreptățite, în termen de 45 de zile de la data emiterii, iar Decizia de invalidare emisă de Comisia Națională se motivează și se comunică atât titularilor, cât și entităților învestite de lege, în termen de 60 de zile de la data emiterii.

În ceea ce privește valorificarea deciziei de compensare noul act normativ prevede la art.27 că punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională, începând cu data de 1 ianuarie 2016, iar la art.31 că, în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar.

În aplicarea acestei din urmă dispoziții, deținătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare și nevalorificate în cadrul licitațiilor naționale de imobile. Ultima tranșă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate. Sumele cuprinse în titlurile de plată se plătesc de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere. Punctele netransformate în numerar se pot valorifica în continuare în cadrul licitațiilor naționale de imobile.

În privința măsurilor privind urgentarea soluționării cererilor de retrocedare, prin art. 32 din lege, se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 90 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluționării cererii sale. Acest termen poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptățită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entității învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situația în care persoana care se consideră îndreptățită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții.

De asemenea, prin art.33, se instituie mai multe termene înlăuntrul cărora, entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora.

În fine, potrivit art. 34 din lege: ”Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.”

Prin urmare, din analiza de ansamblu a acestor dispoziții se conturează următoarele concluzii:

a) legea nouă, în concordanță cu prin hotărârea pilot a Curții, preia atât cererile vechi aflate pe rolul la entităților învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a acesteia, cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a legii, prin urmare, se aplică și cauzei de față;

b) legea nouă, a creat o altă autoritate administrativă, CNCI, care are ca atribuții principale, validarea/invalidarea în tot sau în parte a deciziilor emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii și emiterea deciziilor de compensare a imobilelor, preluând atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin urmare, este autoritatea competentă să emită decizia de compensare și în dosarul nr._/CC, preluat de la CCSD.

c) legea nouă, după faza înregistrării dosarelor, reglementează o procedură diferită de cea prevăzută de dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, în care, după cum s-a arătat, Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, spre deosebire de Comisia Centrală, care potrivit art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, verifica doar dacă în mod legal cererea de restituire în natură a fost respinsă,

Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii de către Secretariatul Comisiei Naționale, se exprimă în puncte, un punct are valoarea de un leu, numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat, total diferit decât în procedura anterioară, în care se efectua un raport de evaluare de către un evaluator sau o societate de evaluare, care putea fi contestat și, ulterior aprobării de către Comisie, în baza lui se emitea decizia privind titlul de despăgubire.

Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit, iar în cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv, care se comunică persoanelor îndreptățite, în termen de 45 de zile de la data emiterii, iar Decizia de invalidare emisă de Comisia Națională se motivează și se comunică atât titularilor, cât și entităților învestite de lege, în termen de 60 de zile de la data emiterii.

Pe cale de consecință, în condițiile în care în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, Curtea a considerat ca măsuri adecvate, fie ca persoanele afectate să fie invitate să formuleze noi capete de cerere, în primul rând, în fața autorităților naționale, fie să fie valorificate și procedurile anterioare, considerând că ar fi nedrept să li se ceară reclamanților să sesizeze din nou autoritățile naționale cu capetele de cerere respective, ținând cont de faptul că sufereau deja de mai mulți ani consecințele încălcării drepturilor lor garantate prin Convenție, iar Legea nr.165/2013, prin art.4, a înțeles să aibă în vedere toate categoriile de cereri, inclusiv, cele aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzele aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A., Curtea urmează să analizeze, având în vedere procedura parcursă în cauza de față, potrivit Titlului VII din Legea nr.247/2005, în ce măsură poate fi valorificată potrivit măsurilor dispuse în noul act normativ.

Or, în speța de față, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire.

Deși, în raport cu noua procedură, așa cum s-a arătat, această obligație este imposibil de executat, în contextul în care nu se mai efectuează un raport de evaluare, iar decizia de compensare se adoptă prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii de către Secretariatul Comisiei Naționale, se exprimă în puncte, iar un punct are valoarea de un leu, totuși, în considerarea faptului că la momentul înregistrării acțiunii se putea considera, față de întârzierea în soluționarea dosarului de despăgubiri, că a existat un refuz al autorității iar consecințele acestui refuz nu pot fi anihilate prin apariția unei reglementări ulterioare, chiar dacă vechile obligații nu mai pot fi aduse la îndeplinire în forma de la acel moment, Curtea consideră că sancțiunea obligării judiciare a autorității ce a preluat atribuțiile fostei Comisii Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluționarea dosarului de despăgubire în noile condiții și termene prevăzute de Legea nr. 165/2012 satisface nu doar cerința de echitate a procedurii, ci și necesitatea desfășurării acesteia în noile modalități legale de imediată aplicare ori rațiunea valorificării procedurii deja declanșate și aflată în calea de atac, fiind nerezonabil a pune partea interesată în fața respingerii unei cereri pornite în urma unui refuz real al autorității publice de a-i soluționa o cerere și a cerinței de a introduce, dacă va fi necesar, o nouă acțiune în viitor în cazul unui nou refuz.

Prin urmare, Curtea, constată că în speța de față, nu se poate valorifica procedura anterioară Legii nr.165/2013, decât în sensul în care, admițând recursul în baza art. 312 C.pr.civ., va modifica în parte sentința recurată, în sensul obligării pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să soluționeze dosarul de despăgubire nr._/CC în condițiile și termenele prevăzute de noua lege, Legea nr. 165/2013; nu vor fi stabilite, însă, obligații și în sarcina ANRP, întrucât aceasta nu are atribuții în emiterea deciziei de compensare prin puncte și în analiza dosarului, emiterea titlului de plată neputând fi făcută decât în condițiile art. 41 alin. 4 al Legii 165/2013, neincidente în cauză.

Va fi înlăturat motivul de recurs privitor la excepția de prematuritate a acțiunii în raport de noua lege, întrucât prematuritatea se apreciază la momentul introducerii acțiunii.

În fine, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, de respingere a excepțiilor invocate în fața primei instanțe..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și de recurenta-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile nr. 6990/07.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant E. I..

Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâta să procedeze la soluționarea dosarului nr._/CC, în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 165/2013.

Menține celelalte dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2014.

PreședinteJudecător Judecător

G. A. F. L. E. F. H. P.

Grefier

M. H.

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3005/2014. Curtea de...		Pretentii. Decizia nr. 2381/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Obligaţia de a face. Decizia nr. 1134/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Decizia nr. 1134/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI