Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5368/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5368/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 657/2/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5368
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.06.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: H. P.
JUDECĂTOR: A. G. F.
JUDECĂTOR: L. E. F.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află pronunțarea contestației în anulare formulată de contestatorul M. P. împotriva deciziei civile nr. 192/13.01.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ *, în contradictoriu cu intimații G. R. PRIN SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR și P. R. PRIN COMISIA PARLAMENTARĂ A REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 16.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 23.06.2014, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ petentul M. P. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.192/2014, pronunțată de Curtea de Apel București Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ *.
În motivarea căii de atac, contestatorul susține că decizia civilă nr. 192/2014 a Curții de Apel București este nelegală, fiind rezultatul unor greșeli materiale, ceea ce atrage incidența prev. art. 318 alin.l teza 1, C.proc.civ.
1. Instanța de recurs reține că „recurentul nu a depus la dosar înscrisuri noi". Această apreciere este rezultatul unei erori materiale întrucât, dimpotrivă, contestatorul a depus la dosar un înscris nou. Acesta a fost atașat, de altfel, cererii de amânare formulată în cauză pentru termenul din 13.01.2014 - Adresa primită de la „Asociația Luptătorilor, răniților și Urmașilor Eroilor B. Decembrie 1989".
Deși a făcut dovada demersurilor efectuate la Administrația Președințială a R. și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și a solicitat termen și pentru a primi răspuns la demersurile făcute, iar cererea i-a fost respinsă de instanță, contestatorul arată că depune răspunsul Administrației Președințiale primit în 14.01.2014.
Se confirmă practic emiterea Decretului 37/26.02.2000, privind conferirea titlului de Luptător pentru V. Revoluției Române din Decembrie 1989 și că în baza acestui decret au fost eliberate Brevetele de Luptător, or reclamantul deține un astfel de Brevet de Luptător.
2. Instanța de recurs, din evidentă greșeală materială reține că, petentul a invocat deținerea Certificatului de revoluționar . nr. 6330/21.11.1996 . Certificatul de Revoluționar ce i-a fost eliberat, are . iar numărul este_ din 21.11.1996.
Pârâta a depus la dosar doar copie a certificatului de Revoluționar . nr._ din 12.12.1996, deși în discuție este Certificatul de revoluționar cu nr._ din 21 noiembrie 1996, instanța de judecată raportându-se în mod greșit la un certificat, cu alt număr decât cel în cauză și evident, dintr-o dată ulterioară.
Chiar dacă, numărul certificatului de Revoluționar ar putea da naștere unor discuții din motive de lizibilitate, (dacă este_ sau_ ) data eliberării acestuia 21noiembrie 1996 nu comportă nici o discuție.
Cu toate acestea, pârâtul nu a depus certificatul de revoluționar cu nr._ emis în 21 noiembrie, ci, doar copia unui certificat din decembrie 1996.
Potrivit art.44 HG 566/1996 - Completarea certificatelor se face de către biroul tehnic al comisiei pe baza deciziilor emise si inscrise in procesul-verbal de ședința. Completarea certificatelor se face fiara corecturi si ștersături, in doua locuri distincte care se vor separa prin detașarea certificatului de matca. Fiecare certificat va purta semnătura președintelui si a secretarului comisiei, stampila si sigiliul cu timbru sec.
Art. 45 - Certificatul se înmânează beneficiarului ori mandatarului împuternicit prin procura legalizata de un notar public, sau urmașului, in cazul eroulul-martir.
Art. 46 - La primirea certificatului, primitorul semnează atât pe matca certificatului, cat si in registrul special instituit. In registru se înscriu in clar numele, prenumele, date/e de Identificare a titularului sau a primitorului, precum si . numărul documentului sus-menționat.
Având în vedere aceste dispoziții legale, contestatorul a solicitat pârâtei să comunice:
- Decizia în baza căreia a fost eliberai Certificatul având . nr._ din 21.11.1996.
- copie de pe matca Certificatului având . nr._ din 21.11.1996.
- extras din registrul special instituit potrivit art. 46 din HG 566/1996, cuprinzând datele personale ale persoanelor cărora li s-a înmânat certificatul de revoluționar, cu referire la data eliberării, numele prenumele, datele de identificare a titularului sau a primitorului Certificatului de Revoluționar având . nr._ din 21.11.1996.
Pârâtul a refuzat să comunica datele solicitate, deși, vizează deși, informațiile solicitate vizează Certificatul de revoluționar ce face obiectul prezentei cauze.
Instanța de judecată, în mod greșit nu a dispus obligarea pârâtei la înfățișarea Certificatului de revoluționat în discuție deși, potrivit art. 172 C.proc.civ. „Cererea de înfățișare nu poate fi respinsă dacă înscrisul este comun părților sau dacă însăși parte potrivnică s-a referit în judecată la înscris ori dacă, după lege, ea este obligată să înfățișeze înscrisul. "
Se susține că, în condițiile în care recurentul reclamant nu a prezentat originalul certificatului respectiv. Curtea nu va ție seama de copia depusă la fila 50 din dosarul de fond" omite instanța faptul că Certificatul de revoluționar în original a fost depus la dosarul pârâtei cu ocazia formulării cererii de preschimbare a Certificatului de Revoluționar.
Este de necontestat faptul că originalul Certificatului de Revoluționar a fost depus la dosarul de preschimbare, din moment ce, cererea de preschimbare nu a fost respinsă pentru lipsa Certificatului în original ci, pentru „ lipsa elementelor necesare preschimbării certificatelor în sensul unor merite deosebite, dovada contribuției lor la V. Revoluției din decembrie 1989" . In acest sens este Sinteza lucrărilor ședinței din 06.09.2011 - fila 2-3- comunicată de către Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989.
In aceste condiții, consideră contestatorul că dintr-o gravă eroare materială instanța a înlăturat înscrisul depus la fila 50- dosar de fond și nu a obligat pârâta să depus Certificatul de Revoluționat nr._ din 21.11.1996 ce formează de altfel obiectul prezentului litigiu.
3. Dintr-o eroare materială instanța de recurs a reținut că petentul nu a făcut dovada faptului că are calitatea de persoană vătămată potrivit art. 1 alin. 1, art.2 alin2, lit.a) și art.-8 alin.1 din L.554/2004, situației în care refuzul pârâtei de soluționare a cererii nu este unul nejustificat.
Dovada vătămării este clară, și a fost făcută în cauză.
Deținerea unui Certificat de Revoluționar, înaintat în originar împreună cu întreaga documentație, în termenul legal în vederea preschimbării sale, și refuzul pârâtei de preschimbare a certificatului motivat de „lipsa dovezii contribuției la V. Revoluției" în condițiile în care, există un dosar penal nr. 97/P/1990 al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casației și Justiției în care s-au cercetări cu privire la contribuția contestatorului la victoria Revoluției, dovedesc atât faptul că este o persoană îndreptățită la preschimbarea certificatului, situație în care refuzul pârâtei este unul nejustificat.
Față de aceste considerente, petentul solicită admiterea contestației sale așa cum a fost formulată.
Intimata Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Prin Decizia civilă nr. 192/13.01.2014 pronunțată de către Curtea de Apel București în dosarul_ * a fost respins recursul declarat de către recurentul-reclamant ca fiind nefondat.
Față de temeiul de drept al acestei contestații în anulare, respectiv art. 318 alin. (1) teza 1 din vechiul Cod de Procedură Civilă, care prevede că „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-1 numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare", intimata arată că în înțelesul legii greșeala materială este comisă procedural prin confundarea unor elemente importante în măsură să conducă la o soluție eronată. Prin urmare, nu orice greșeală materială poate conduce la admiterea contestației în anulare ci numai acea greșeală materială esențială care a determinat soluția instanței de recurs. Practica judiciară a stabilit care pot fi greșelile materiale în sensul art.318 C.proc.civ., vizând greșeli de fapt involuntare iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, altfel, s-ar crea posibilitatea rejudecării căii de atac și contestația în anulare s-ar transforma într-o cale ordinară de atac. Față de cele așa-zise trei motive din contestația în anulare, susține intimata că niciunuia nu-i sunt incidente prevederile art. 318 alin. (1) din vechiul Cod de Procedură Civilă, caracterul vădit netemeinic al contestației în anulare rezultând chiar din formularea motivelor contestației, raportat la cerințele legale invocate.
Astfel, raportat la primul motiv al contestației în anulare, este neclar despre ce greșeală materială importantă poate fi vorba în condițiile în care acel înscris depus de către recurentul-reclamant, respectiv adresa primită de către acesta de la Asociația Luptătorilor, Răniților și Urmașilor Eroilor B. Decembrie 1989, nu are nicio relevanță și nu face dovada celor susținute de către recurentul-reclamant, raportându-ne la temeiul de drept invocat de către acesta, respectiv Legea nr. 341/2004 și Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004.
În legătură cu cel de-al doilea motiv al acestei contestații în anulare, intimata precizează că reclamantul a solicitat, atât în cererea de chemare în judecată, cât și în recurs, preschimbarea certificatului de revoluționar având . nr._, iar nu cel având numărul_. In acest sens, instanța i-a solicitat acestuia, ca, în temeiul art. 139 din vechiul Cod de Procedură Civilă, să prezinte originalul înscrisului invocat, existent doar, în copie simplă, la dosar. Așa cum se cunoaște, acest articol prevede că „partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la ședință originalul înscrisului sau să-1 depună mai înainte în păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se ține seama de înscris". Însă, reclamantul a încercat să insinueze că această copie nu ar fi lizibilă și că, în speță, este vorba de un alt certificat având . nr._. Ca urmare, recurentul-reclamant nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată, nedepunând niciun înscris în original, sau în copie legalizată, în acest sens. Prin urmare, instanța de judecată raportându-se la prevederile art. 139 din codul de procedură civilă nu a luat în considerare doar o copie simplă a unui înscris.
Revenind la motivarea de la punctul doi a contestației în anulare, arată intimata că petentul, dând dovadă de rea-credință, încearcă să insinueze că este vorba de o confuzie a unor elemente importante care au dus la soluția instanței de recurs, care, în viziunea contestatorului ar exista datorită celor două înscrisuri la care am făcut referire mai sus (cele două certificate invocate de către contestator). Mai mult decât atât, dând dovadă de rea-credință, în continuare, încearcă să insinueze, nedovedind însă cele afirmate, că originalul înscrisului solicitat de instanță se află la sediul intimatei, aflându-se astfel într-o gravă eroare, cât timp intimata nu a reținut și nu a cerut niciodată solicitanților preschimbării certificatelor de revoluționar originalele certificatelor eliberate în baza Legii nr. 42/1990, în vederea depunerii acestora la dosarele de preschimbare a certificatelor de revoluționar. Potrivit Legii nr. 341/2004 și a Normelor metodologice de aplicare ale acesteia, au fost solicitate doar copii legalizate ale acestor înscrisuri, originalele acestor înscrisuri rămânând întotdeauna în posesia beneficiarilor Legii nr. 42/1990.
Mai mult decât atât, în continuare, contestatorul încearcă să inducă instanța de judecată în eroare arătând că cererea de preschimbare a certificatului de revoluționar i-a fost respinsă nu pe motivul inexistenței certificatului de revoluționar obținut în baza Legii nr. 42/1990, ci din cauza lipsei elementelor necesare preschimbării certificatelor în sensul unor merite deosebite, dovada contribuției lor la V. Revoluției Române din Decembrie 1989. In acest sens, arată intimata că aceste susțineri sunt false, nu corespund adevărului. A demonstrat și dovedit în toate fazele procesuale de până acum legate de acest dosar că unul din motivele pentru care dosarul de preschimbare a certificatului de revoluționar a fost respins este și faptul că reclamantul nu a depus la dosar copia legalizată a certificatului de revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, nefăcând dovada că s-ar afla în posesia acestui înscris. Prin urmare, având în vedere cele susținute mai sus, apreciază intimata că nici la acest punct nu sunt incidente prevederile art. 318 alin. (1) din C. Pr. Civ.
În legătură cu cel de-al treilea motiv al prezentei contestații în anulare, intimata arată că nici în acest caz nu pot fi aplicabile prevederile art. 318 alin. (1) din C. Pr. Civ, în condițiile în care, din susținerile contestatorului nu reiese că ar incidente una din cele două ipoteze prevăzute de acest articol, respectiv nu probează că decizia pronunțată de instanța de recurs în legătură cu prezenta cauză ar fi rezultatul vreunei greșeli materiale produs prin confundarea unor elemente importante în măsură să conducă la o soluție eronată, și nici nu demonstrează că instanța de recurs ar fi omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare din recursul declarat de către reclamant.
Față de toate cele arătate mai sus, intimata apreciază contestația în anulare formulată de către contestatorul M. P. ca fiind nefondată.
În vederea soluționării prezentei contestații în anulare a fost atașat dosarul nr._ *.
Analizând actele și lucrările dosarului nr._ *, curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 23.11.2011, reclamantul M. P. a solicitat obligarea pârâților G. R. - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și P. R., prin Comisia Parlamentară a Revoluționarilor, la preschimbarea certificatului de Luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989 . nr._/21.11.1996, conform Legii nr. 341/2004, sun sancțiunea plății daunelor cominatorii de 1000 de lei pe zi de întârziere, calculate de la rămânerea irevocabilă a hotărârii până la executarea obligației.
În motivare, reclamantul a arătat că a depus cererea de preschimbare a certificatului în octombrie 2004, fiind înregistrată sub nr. 6757. În cursul anului 2006, SSPR i-a comunicat că s-a procedat la corectarea erorii privind numele său (se consemnase greșit P. în loc de P.), precum și faptul că cererea sa de preschimbare a certificatului a primit un nou număr de înregistrare, și anume_/07.02.2006.
A mai arătat reclamantul că din procesul verbal încheiat la 8 mai 2008 rezultă că SSPR a analizat documentele prevăzute de lege și a stabilit că reclamantul îndeplinește condițiile legale pentru admiterea cererii de preschimbare și transmiterea rezultatului, în vederea avizării, la Comisia Parlamentară. Comisia Parlamentară a respins însă cererea, avizând nefavorabil solicitarea reclamantului.
Pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față de împrejurarea că este un organ de lucru al Camerei Deputaților, neavând personalitate juridică. Pe fondul cauzei, a arătat că dosarul reclamantului nr._ nu a fost trimis Comisiei cu propunerea de avizare.
A mai arătat că reclamantul a depus contestație, iar la 28 septembrie 2011 membrii Comisiei au hotărât neavizarea dosarului, având în vedere că, potrivit art. 3 din Legea 341/2004, titlul de „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite” este atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat și au condus grupuri sau mulțimi de oameni, au construit și au menținut baricade împotriva forțelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanță vitală pentru rezistența regimului totalitar și le-au apărat până la data judecării dictatorului, în localitățile unde au luptat pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și celor care au avut acțiuni dovedite împotriva regimului și însemnelor comunismului între 14 - 22 decembrie 1989”, acordând acestuia calitatea onorifică de Participant la Revoluția din dec. 1989.
Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică.
Prin sentința civilă nr. 3392/22.05.2012, Curtea de Apel București-Secția a VIII-a a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și lipsei procedurii prealabile, respingând, de asemenea, acțiunea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește soluția pe fondul cauzei, instanța a constatat că din actele depuse la dosar nu se confirmă situația de fapt expusă de reclamant. Certificatul la care se referă reclamantul, . nr._ din 21.11.1996, nu a fost prezentat la autoritățile pârâte în original (fila 50), iar SSPR a depus la dosar copia certificatului . nr._ din 12.12.1996, eliberat pe numele altei persoane, și anume M. M. (fila 37). De asemenea, în ce privește anexa din 07.03.2000 la Decretul 37/2000 (privind conferirea titlului de Luptător pentru V. revoluției Române), la poziția 6397 figurează M. G., născut la 09.03.1952, numele tatălui fiind I.. Or, numele reclamantului este M. P., fiind născut la 12.01.1952, numele tatălui său fiind G.. La poziția 6757 din octombrie 2004 figurează o altă persoană, și anume S. E. D.. La dosar a fost depusă de către pârât cererea reclamantului de preschimbare a certificatului nr._ din 09.11.2004, care a format obiectul dosarului nr._, respins ca incomplet de SSPR, pentru lipsa certificatului în original.
Împotriva acestei sentințe, la data de 22.06.2013, a formulat recurs reclamantul, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, recurentul a arătat că, dacă nu ar fi depus certificatul . nr._/21.11.1996 în original sau în copie legalizată în dosarul nr._, cererea de preschimbare înregistrată sub nr._ din 09.11.2004, respectiv dosarul nr._ nu ar fi fost primite de către SSPR. În acest sens, a învederat că certificatul . nr._ din 21.11.1996 nu i-a fost solicitat de către instanță pentru a fi depus în original sau copie legalizată, însa oricum acest lucru ar fi trebuit sa fie făcut de către SSPR, care deține toate documentele necesare la dosarul administrativ.
În drept, recurentul a invocat art. 299-316 din Codul de procedură civilă, OUG. nr. 58/2003, Legea nr. 341/2004, Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1412/2004.
În dovedire, recurentul nu a depus la dosar înscrisuri noi.
Cererea de recurs a fost timbrată cu 2 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Cererea de recurs, împreună cu dosarul de fond, au fost transmise Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin încheierea nr. 2190 din 27.02.2013, în baza art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013, a scos cauza de pe rol și a trimis-o pe cale administrativă, spre competentă soluționare, Curții de Apel București-Secția a VIII-a, dosarul fiind reînregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 14.03.2013.
La data de 15.11.2013, intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentința recurată este legală și temeinică.
Intimatul a susținut că recurentul-reclamant nu figurează în evidențele instituției ca fiind posesorul certificatului doveditor al calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, având . numărul indicate în cererea de chemare în judecată.
De asemenea, a arătat că recurentul-reclamant a depus și înregistrat sub nr._/27.02.2006 o cerere de preschimbare a certificatului de revoluționar. Dosarul privind preschimbarea certificatului doveditor a calității de revoluționar înregistrat pe numele petentului sub nr._/27.02.2006 a fost analizat și verificat de către o Comisie constituită la nivelul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, care a constatat că este incomplet, respectiv nu conține documentele prevăzute de art. 12 ind. 4 alin. 1 din HG nr. 1707/2006. Prin urmare, s-a respins cererea reclamantului de atribuire a calității de Luptător pentru V. Revoluției Române din Decembrie 1989-Remarcat prin Fapte Deosebite și, cu avizul Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989, i s-a acordat acestuia calitatea de Participant la V. Revoluției Române din Decembrie 1989, prin emiterea certificatului .-M nr._.
În legătură cu menționarea altui dosar de preschimbare a certificatului doveditor al calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, înregistrat sub nr. 6757/2004, intimatul a arătat că titularul acestui dosar este altă persoană, respectiv domnul S. E. D..
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 308 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 341/2004, Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1412/2004.
Prin decizia civilă nr.192 din 13.01.2014 Curtea de Apel București a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul Mederea P..
Recursul este nefondat, instanța de fond apreciind în mod corect că refuzul intimaților-pârâți de soluționare favorabilă a cererii nu este unul nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004, nefiind emis cu exces de putere, respectiv prin încălcarea limitelor competențelor legale sau a drepturilor solicitantului, astfel încât recurentul-reclamant nu a făcut dovada faptului că este persoană vătămată, potrivit art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1 lit. a) și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, condiție esențială pentru exercitarea cu succes a unei acțiuni în contencios administrativ.
În această ordine de idei, Curtea reține că atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și al prezentei cereri de recurs, recurentul-reclamant a arătat că deține certificatul . nr. 6330/21.11.1996 de atestare a calității de Luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989-Remarcat prin fapte deosebite, însă la fila 37 din dosarul de fond intimatul-pârât SSPR a depus o copie a acestui certificat, rezultând că a fost emis pe numele altei persoane, și anume M. M..
Întrucât la dosarul de fond recurentul-reclamant a depus în copie simplă certificatul . nr._/21.11.1996 (fila 50), iar prin cererea de recurs acesta a reproșat instanței de fond că nu i-a pus în vedere să prezinte originalul, la termenul de judecată din data de 18.11.2013, Curtea a pus în vedere recurentului să depună la dosar originalul certificatului invocat sau o copie legalizată a acestuia, mai ales că apărătorul său a invocat faptul că ar fi vorba despre nr._, în loc de_.
Recurentul nu a depus însă la dosar originalul certificatului invocat sau o copie legalizată a acestuia, astfel încât Curtea va face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 139 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la ședință originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte în păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se ține seama de înscris”.
În condițiile în care recurentul-reclamant nu a prezentat originalul certificatului respectiv, Curtea nu va ține seama de copia depusă la fila 50 din dosarul de fond sau la fila 18 verso din dosarul de recurs, constatând așadar că nu a făcut dovada împrejurării că deține un certificat de atestare a calității de Luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989-Remarcat prin fapte deosebite, care să fie preschimbat în condițiile Legii nr. 341/2004, astfel cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Față de aceste considerente, constatând că motivul de recurs invocat este neîntemeiat și că sentința recurată este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a respins recursul ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr.192 din 13.01.2014 reclamantul M. P. a formulat prezenta contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza I C.proc.civ., contestație ce va fi respinsă ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 318 alin 1 teza I C.proc.civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Astfel cum a arătat intimata prin întâmpinare, prin greșeală materială nu se înțelege eroarea de apreciere a probelor sau orice altă eroare de judecată, întrucât contestația în anulare nu este un remediu ce conferă dreptul persoanei interesate la rejudecarea cauzei ci reprezintă o cale de atac de retractare, admisibilă exclusiv în ipoteza în care instanța de recurs a dezlegat cauza în baza unei situații de fapt viciate, ca rezultat al unei vădite greșeli materiale.
A susținut, sub acest aspect contestatorul la primul punct din cererea sa, că aprecierea instanței de recurs, în sensul că recurentul nu a depus la dosar înscrisuri noi, este rezultatul unei erori materiale, cât timp recurentul a depus adresa primită de la Asociația Luptătorilor, Răniților și Urmașilor Eroilor B. Decembrie 1989 or, o atare eroare nu este nicidecum similară noțiunii de greșeală materială, determinantă pentru dezlegarea recursului, după cum se va arăta în cele ce urmează.
În ceea ce privește faptul că instanța de recurs, din evidentă greșeală materială reține că recurentul a invocat deținerea certificatului de revoluționar . nr.6330/21.11.1996, curtea constată că reclamantul Mederea P. a invocat deținerea acestui certificat prin cererea de chemare în judecată, același certificat, . nr._ din 21.11.1996, fiind invocat de reclamant și în cuprinsul cererii de recurs.
Într-adevăr, la o analiză atentă se poate concluziona că numărul corect al certificatului în discuție este_, aspect sesizat de altfel de instanța de recurs, după cum rezultă din cuprinsul încheierii din 18.11.2013 și din decizia criticată.
Ceea ce este determinant pentru a concluziona caracterul nefondat al prezentei contestații este faptul că instanța de recurs a reținut că recurentul reclamant M. P. nu face dovada deținerii unui certificat de atestare a calității de de Luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989-Remarcat prin fapte deosebite, care să fie preschimbat în condițiile Legii nr. 341/2004, astfel cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Ca atare, dezlegarea dată recursului nu reprezintă nicidecum rezultatul unei greșeli materiale, în condițiile în care instanța de recurs a aplicat sancțiunea neluării în seamă a înscrisului depus în copie simplă la fila 18 dosar recurs, fiind mai puțin relevant dacă acest înscris reprezintă o copie a certificatului nr._ sau_.
Cât privește critica petentului, în sensul că instanța de recurs era ținută să oblige intimata Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 să depună la dosarul cauzei certificatul de revoluționar nr._ din 21.11.1996, curtea constată că o atare afirmație constituie o veritabilă critică pe marginea modalității de administrare a probatoriului cauzei și prin urmare nu poate fi valorificată în cadrul contestației în anulare.
Față de aceste considerente curtea va respinge ca nefondată prezenta contestație în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul M. P. împotriva deciziei civile nr. 192/13.01.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ *, în contradictoriu cu intimații G. R. PRIN SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR și P. R. PRIN COMISIA PARLAMENTARĂ A REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
H. P. G.A. F. L.E.F. E. S. M.
Red. și dact. Jud. F.A.G./gref. E.S.M./2 ex.
| ← Anulare act administrativ. Încheierea nr. 8/2014. Curtea de... | Despăgubire. Decizia nr. 767/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
