Obligaţia de a face. Decizia nr. 279/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 279/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 76733/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 279
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, prin reprezentant legal Președinte G. B., împotriva sentinței civile nr. 1011/25.02.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. I., cu domiciliul în București, .. 3, ., ., sector 4, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-stadiul procesual: cauza se află la primul termen de judecată, în recurs;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
-în cauză s-a cerut judecarea în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra cererii de recurs.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1011/25.02.2013, Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul S. I. împotriva pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, a obligat pârâta să emită decizia de validare/invalidare a hotărârii nr. 3852/22 septembrie 2011 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii 9/1998, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, sub sancțiunea plății penalităților de întârziere în cuantum de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, de la expirarea termenului anterior indicat pentru executare și până la îndeplinirea efectivă a obligației.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr. 3852/2011 a Comisiei Municipiului București pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, s-au stabilit despăgubirile cuvenite reclamantului și celorlalți moștenitori ai defuncților Ș. I. și D., pentru bunurile acestora trecute în proprietatea statului bulgar, în valoare de 292 513,23 lei.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 9/1998, comisiile județene și a municipiului București primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor, iar conform alin. 3 al aceluiași articol, ANRP, în calitate de comisie centrală, în termen de cel mult 60 de zile, va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului București, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate.
De asemenea, conform art. 2 lit. m din HG nr. 365/2005, ANRP analizează și validează/invalidează prin decizie hotărârile comisiilor teritoriale de aplicare a Legii nr. 9/1998, prin care sunt stabilite aspectele patrimoniale și cele civile ale dosarelor de despăgubire.
Totodată, tribunalul a reținut că potrivit art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen a unei cereri.
În cauză, pârâta a invocat prin întâmpinare volumul mare de muncă și faptul că actualmente situația personală a reclamantului se află în evidența sa. Tribunalul nu a apreciat că aceste circumstanțe indicate de pârâtă ar fi exoneratoare de răspundere pentru neîndeplinirea obligației legale, respectiv de respectare a termenului de 60 de zile, prevăzut de legiuitor pentru emiterea deciziei de validare/invalidare a hotărârii Comisiei.
Chiar considerând că volumul mare de muncă și complexitatea pașilor ce trebuie urmați de pârâtă în vederea verificării legalității și temeiniciei hotărârii Comisiei, pot justifica o oarecare întârziere în analiza acesteia, tribunalul nu poate ignora faptul că prezenta hotărâre se află la dispoziția pârâtei încă din luna octombrie a anului 2011, până la momentul pronunțării acestei sentințe, nefăcându-se dovada nici măcar a stadiului procedurii în care se află actualmente analiza dosarului reclamantului.
Cert este faptul că termenul de 60 de zile prevăzut de legiuitor a fost depășit cu mult, pârâta nefăcând dovada caracterului justificat al acestei întârzieri mai mari de un an.
În consecință, tribunalul a constatat că cererea reclamantului de obligare a pârâtei la emiterea deciziei de validare/invalidare este întemeiată, astfel încât aceasta urmează a fi admisă, termenul pentru executarea hotărârii urmând a fi de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Pentru considerentele expuse, față de prevederile art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta ANRP să valideze sau să invalideze, după caz, hotărârea nr.3852/22 septembrie 2011, în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe, sub sancțiunea plății unor penalității de 100 lei pe fiecare zi de întârziere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului arată că cererile de despăgubiri sunt analizate în ordinea cronologică a emiterii hotărârilor, la data redactării cererii de recurs, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul ANRP soluționând dosare în care au fost emise hotărâri de către comisiile județene/municipiului București în anul 2008. Practica soluționării dosarelor în ordine cronologică a fost adoptată pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite la despăgubiri. În aceste condiții nu poate fi reținut refuzul ANRP de a emite decizia de validare sau invalidare.
Cât privește stabilirea obligației sub sancțiunea plății unor penalități pe zi de întârziere, arată că nu se poate reține reaua sa credință sau culpa în derularea procedurilor administrative, că nu există refuz nejustificat de soluționare a cererii și că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
În drept, sunt invocate dispozițiile art.304 pct. 9 și 3041 C.pr.civ.
Analizând recursul Curtea îl constată nefondat pentru următoarele argumente:
Motivele de recurs reprezintă apărări formulate și în fața instanței de fond, apărări care au fost înlăturate de către Tribunal, care, în mod legal și temeinic, a stabilit că potrivit art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 autoritatea pârâtă are obligația de a proceda la validarea/invalidarea măsurilor stabilite de Comisiile județene sau de Comisia mun. București de aplicare a Legii nr. 9/1998 în termen de 60 de zile, termen care a fost depășit în cauză.
Termenul legal menționat nu este unul de recomandare, așa cum susține recurenta, ci este termenul în care, potrivit legii, autoritatea pârâtă trebuie să îndeplinească operațiunile administrative și să emită decizia de validare/invalidare.
De asemenea, Curtea constată că recurenta se referă la analizarea hotărârilor în ordinea cronologică a emiterii lor, fără însă ca această afirmație să poată constitui o critică pertinentă adusă hotărârii pronunțate la fond, cât timp nu se arată motivele pentru care aplicarea principiului analizei hotărârilor în ordinea emiterii lor ar fi împiedicat autoritatea să respecte, în cazul de față, termenul legal prevăzut de art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998.
Pentru toate aceste motive, Curtea constată că s-a reținut în mod corect de către prima instanță incidența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii administrative definit de art. 2 alin.1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, cererea fiind în mod corect admisă, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în sensul obligării pârâtei la analizarea Hotărârii nr. 3852/22.09.2011 emisă de Comisia municipiului București și la emiterea deciziei de validare/invalidare.
Cât privește impunerea de către prima instanță a obligației sub sancțiunea unei penalități pe zi de întârziere, motivele de recurs sunt nefondate, existând un refuz nejustificat de soluționare a cererii administrative, așa cum a fost anterior reținut, impunerea penalității fiind conformă cu prevederile art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 și nefiind condiționată de întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale, așa cum susține recurenta, întrucât penalitatea nu este o formă de despăgubire ci un mijloc juridic prevăzut de legea specială destinat să asigure constrângerea autorității administrative la îndeplinirea obligației impuse în contextul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1011/25.02.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. I., cu domiciliul în București, .. 3, ., ., sector 4, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red. E.C.V./2 ex.
Tehnored. A.I.B.
Jud. fond –N. A. I.
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Pretentii. Decizia nr. 4636/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
