Pretentii. Decizia nr. 4636/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4636/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 17482/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 4636
Ședința publică de la 05.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. D. P.
JUDECĂTOR: C. M. C.
JUDECĂTOR: A. L. D.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 6 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 4424/25.09.2013 pronunțată de Tribunalul București– Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – reclamant L. D. și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata-reclamantă a depus prin serviciul registratură concluzii scrise și că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – secția a IX-a, sub nr._ /15.05.2012, reclamantul L. D. a chemat in judecata pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 6 Bucuresti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei în cuantum de 1.045 RON, achitata cu titlu de taxa de poluare prin chitanța cu . nr._/03.04.2009, plata dobânzii aferente, astfel cum este prevăzut de art. 124 din Codul de Procedura Fiscala, la care să se adauge dobânda legala pana la data plații efective, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul marca Opel, tip A-H/SW varianta FN11, versiunea 2A05A0PHGG5, număr sașiu WOLOAHL_, așa cum rezulta din actul juridic intitulat Cartea de identitate a vehiculului. Precizează ca, în momentul în care a dorit sa înmatriculez autoturismul a fost obligat să achite taxa pe poluare în cuantum de 1.045 RON.
Susține că taxa pe poluare achitata pentru reînmatricularea autoturismului a fost încasată cu încălcarea art.90 alin.l al Tratatului Comunității Europene, inclusiv a Tratatului de aderare a României si Bulgariei, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice sector 6 Bucuresti a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, afirmând ca raportul juridic de drept fiscal este legat intre reclamant si instituția în contul căreia se varsă taxa, respectiv Administrația F. pentru Mediu și că în acest raport pârâta nu face decât să calculeze și să încaseze taxa, urmând să o vireze ulterior în contul titularului ei.
Pe fond, parata a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata afirmând ca plata taxei a fost efectuată potrivit reglementarilor în vigoare, că la nivelul Uniunii Europene există 16 state membre care practică taxa de poluare într-o formă sau alta, fie prin plata unui impozit anual, fie sub forma taxei de poluare, că taxa se plătește și pentru autoturismele second-hand autohtone.
Totodată, parata a chemat in garanție pe Administrația F. pentru Mediu, solicitând instanței, ca în cazul admiterii acțiunii, chematul in garanție să fie obligat la plata sumelor către pârâtă, deoarece acestea au fost virate în contul său.
Chemata in garanție nu a depus întâmpinare.
In cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4424/25.09.2013 Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 6 Bucuresti, a admis în parte cererea și a dispus obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 1045 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală de la data plății 03.04.2009 până la data plății efective, plus cheltuielile de judecată în sumă de 39 lei. A respins capătul de acțiune privind dobânda fiscala. De asemenea, a admis cererea pârâtei de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a obligat chemata în garanție la plata către Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 6 Bucuresti a sumei de 1045 lei reprezentând taxă de poluare.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei AFP sector 6, tribunalul a considerat că este neîntemeiată, având în vedere că decizia de stabilire a taxei de poluate, cât si cererea de restituire a taxei, sunt emise/adresate de/către pârâtă. Calitatea procesuala pasiva presupune existenta identității intre persoana chemata in judecata ca parat si cel obligat in raportul juridic dedus judecații. Or, actele atacate fiind emise de AFP sector 6 și cererea de restituire fiind adresată acestei instituții, instanța a constatat că pârâta are calitate procesuala pasivă în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat din România în 27.03.2009 un autoturism Opel, cu nr.de identificare WOLOAHL_, an fabricație 2007, pentru înmatricularea căruia a plătit o taxă de poluare în cuantum de 1.045 lei, conform chitanței de plata . nr._/03.04.2009. Autovehiculul a fost încadrat la categoria M1 norme poluare E4.
Reclamantul s-a adresat AFP sector 6 care a emis decizia de calcul a taxei de poluare prin cererea nr._/6.03.2012 pentru restituirea acestei taxe, dar pîrîta AFP S. 6 a refuzat restituirea taxei în 25.04.2012 - fila 16.
Tribunalul a considerat că refuzul de restituire a taxei către reclamant este nejustificat.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România conform art.4 lit.a, fara ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece actul normativ menționat a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara. Așadar, se creează o diferența de tratament fiscal intre autovehiculele înmatriculate in România înainte și după . OUG nr.50/2008.
In expunerea de motive a proiectul de lege privind aprobarea OUG nr.50/2008 este menționat ca scopul instituirii acestei taxe este diminuarea introducerii in Romania a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru. Însă, în conformitate cu art. 110 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 si 148 al. 2 și 4 din Constituție și față de Legea nr. 157/2005 rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Este de menționat că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 110 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008, rezultă ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
OUG nr.50/2008 este deci contrara art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse in România. Or după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
Tribunalul mai remarca un alt tip de discriminare - intre persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 si cele care înmatriculează autoturisme ulterior, doar aceste din urma persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident ca poluează si autoturismele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizata de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG nr.50/2008 rezulta ca s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului poluatorul plătește.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că refuzul pârâtei AFP sector 6 de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a admis acțiunea si a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 1.045 lei, cu dobânda aferentă de la data plății taxei 3.04.2009 și până la data restituirii efective, impunându-se repararea integrală a prejudiciului produs reclamantului prin pretinderea taxei, după cum a statuat și CJUE prin hotărârea pronunțată în cauza I..
Cu privire la capatul de cerere privind obligarea paratei la dobanda fiscala, instanța l-a respins având în vedere că nu se pot acorda două feluri de dobanzi, cand atat dobanda legala cat si dobanda fiscala se acorda ca o despagubirie pentru indisponibilizarea sumei.
Cu privire la cererea de chemare in garantie formulata de parata AFP sector 6 pentru parata AFM, instanta a retinut ca potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008 „Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.”, iar art. 5 alin. 1 din același act normativ prevede că „(1) Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă.”, alin. 4 stabilind că „Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu.
De asemenea, art. 3 din HG nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008 „(1) Taxa se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală…(5) Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, …. (6) În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul … deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (4).".
Prin urmare, instanța a retinut că destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxă pe poluare este bugetul F. pentru mediu care se gestionează de AFM, pârâtă AFP sector 6 având doar competența de a calcula cuantumul taxei, plata fiind efectuată la unitățile Trezoreriei Statului direct pe numele AFM. În raport de aceste considerente, instanța a apreciat că se impune admiterea cererii de chemare în garanție formulată de AFP sector 6, iar AFM a fost obligată la plata către AFP sector 6 a sumei de 1.045 lei reprezentând taxa de poluare.
In baza art.276 c.proc.civ., reținând că pârâta AFP sector 6 este în culpă procesuală, aceasta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, constând în taxa de timbru si timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE S. 6 BUCURESTI, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în principal în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Recurenta pârâtă arată că hotararea este netemeinica si nelegală, fiind dată cu aplicarea gresită a legii, conform art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:
În mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice sector 6.
Conform art.1 din O.U.G. nr.50/2008 privind taxa de poluare „Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, organului fiscal revenindu-i numai obligația calculării taxei de poluare (art.3 alin.1, lit.a) si b) din HG 686/2008) si încasării acestei taxe prin Trezoreria Statului. În cuprinsul dispozițiilor art.5 alin.4 din O.U.G. nr.50/2008 se arată înca o dată destinatarul acestor sume de bani provenite din încasarea taxei de poluare: "Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu".
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către intimatul-petent, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrației Finanțelor Publice S. 3, conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr.92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către acesta, intre instituția noastră si intimatul -reclamant, nu exista nici un raport juridic fiscal, privind incasarea acestei taxe de poluare, motiv pentru care solicită admiterea acestui motiv de recurs si modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive si respingerea acțiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Pe fondul cauzei se arată că potrivit art.l-33 din Legea nr.157/2005: " Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lasand in același timp autorităților naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor."
A..2 al art.148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Cu privire la prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene se arată că acestea se refera la "interzicerea taxelor vamale la import si la export si la alte taxe cu efect echivalent", or, taxa de prima înmatriculare nu intra în aceasta categorie, nefiind o taxa vamală care se percepe numai în cadrul relațiilor comerciale dintre tarile membre ale Uniunii Europene ci se aplica tuturor autoturismelor/autovehiculelor înmatriculate in România indiferent daca provin din producția interna sau din spațiul comunitar.
Totodată, față de susținerea reclamantului că taxa de primă înmatriculare auto din România este discriminatorie, arată ca argumentele care stau la baza acestei afirmații nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule in România.
Legislația europeana nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia sa nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, principiul "poluatorul plătește" pe care se bazează si instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii europene. Precizam de asemenea ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor (intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru ). Prin urmare, existenta unei taxe de prima inmatriculare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de inmatriculare.
Mai mult decât atât, potrivit art.126 alin.2 din Constituția României "Competenta instanțelor judecătorești si procedura de judecata sunt prevăzute numai prin lege." Nici o lege in vigoare nu acordă competenta unei instanțe de drept comun de a se pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu constituția si cu tratatele internaționale. Aceasta atribuție revine exclusiv Parlamentului si, eventual Curții Constituționale, singurele instituții in măsura sa aprecieze daca legislația referitoare la taxa de prima înmatriculare contravine Constituției sau reglementarilor Uniunii Europene si sa adopte hotărâri in consecința.
Se mai arată că reclamantul a solicitat doar restituirea taxei de poluare, fără a ataca însă actul administrativ - fiscal prin care a fost stabilita aceasta taxa, respectiv Decizia de calcul a taxei de poluare.
In prezenta speță există un act administrativ fiscal, reclamantul neputand primi suma decât dacă anulează actul de impunere.
In ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicita restituirea sumei reprezentând taxă pe poluare, se arată ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizează in condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi incadrata in niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite in temeiul unui text prevăzut de lege. Din textul O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, rezultă că restituirea taxei de poluare se face numai in anumite condiții, condiții reglementate in art. 8 din OUG nr.50/2008. Reclamantul nu se regăsește in niciuna din aceste prevederi.
Referitor la obligarea Administrația S. 6 a Finanțelor Publice la plata dobânzii legale, arată recurenta că potrivit O.G. nr. 13/2011, ordonanță ce a abrogat O.G. nr. 9/2000, dobânda legală se aplică în raporturile civile și comerciale, nu și în materie fiscală, unde, potrivit art. 124 Cod Procedura Fiscala, pentru sumele de restituit de la bugetul de stat se acordă dobânda fiscală. De asemenea, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicată, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezultă că în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută pentru acordarea acestora.
În ce privește obligarea pârâtei A.F.P. S. 6 la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 39 lei, soluția este nelegală întrucât aceasta nu se află în culpă procesuală, și nici nu a determinat prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, aceste cheltuieli.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 si 304 ind. 1din Codul de procedură civilă.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare la recurs, însă a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Analizând sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
În mod corect tribunalul a dispus respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice S. 6 București, în condițiile în care această pârâtă este autoritatea emitentă a actului juridic prin care se individualizează obligația concretă ce revine proprietarului autovehiculului supus înmatriculării - decizia de calcul a taxei de poluare.
Potrivit art.5 din OUG nr.50/2008, taxa se calculează de către autoritatea fiscală competentă și se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile trezoreriei statului pe numele Administrației F. pentru Mediu.
Pârâta are competențe în ce privește restituirea sumelor conform art.117 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, raportat la Ordinul M.F.P. nr.1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și acordarea dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal și la Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, aceasta fiind cea care emite nota de restituire.
În ce privește neurmarea procedurii prevăzute de art.205-218 Cod procedură fiscală cu privire la decizia de calcul al taxei pe poluare, nu se poate pretinde aplicarea acestei proceduri în condițiile în care nu s-ar asigura respectarea principiului priorității dreptului UE în raport cu dreptul intern și al eficienței normei UE, față de statuările CJUE în cauza T. nr. C 402-09. Curtea constată astfel că rezultatul procedurii administrative era absolut previzibil și ineficient pentru reclamant.
Referitor la fondul cauzei, specificul cererii de chemare în judecată este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma UE nu permitea adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
În respectiva cauză, Curtea Europeană a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de O.U.G. nr.50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr.50/2008, CJUE a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contesta faptul că O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene nu vizează criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci efectul descurajant al unei asemenea taxe în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea Europeană a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea Europeană a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la art.110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p.1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C-45/94, R.., p.I-4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p.I-9643, punctul 40).
În consecință, văzând cele de mai sus, se constată că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE.
Ca atare, taxa a fost impusă reclamantului pentru înmatricularea autoturismului său, achiziționat second-hand, cu nerespectarea dispozițiilor dreptului UE.
În ce privește susținerea că situația din speță nu se încadrează în niciuna din ipotezele prevăzute de art.117 lit. a-h Cod procedură fiscală, Curtea reține că dimpotrivă, art.117 alin.1 lit.d) din O.G. nr.92/2003, reglementează situația restituirii sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale. Or, instanța de fond a motivat detaliat neconformitatea normei interne cu cea europeană în raport de jurisprudența CJUE, rezultând astfel că la momentul emiterii deciziei de calcul a taxei pe poluare s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Faptul că taxa a fost plătită benevol nu conferă caracter legal pretinsei datorii sau plății în sine.
Astfel, instanța de fond a pronunțat o soluție care nu se impune a fi modificată, întrucât aceasta a dat dezlegarea corectă pricinii cu care a fost învestită în sensul interpretării cererii reclamantului prin prisma dispozițiilor normelor dreptului UE.
Critica privind acordarea dobânzii legale nu poate fi primită în contextul în care inclusiv în jurisprudența recentă a Curții Europene de la Luxemburg (c.-565/2011, I. vs.AFP Sibiu) s-a dispus că actualizarea acestei taxe se realizează în raport de data plății efective, Curtea de la Luxemburg arătând că “Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.”
Totodată, în paragraful nr.23 al hotărârii sus menționate se reține că “atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C‑397/98 și C‑410/98, R.., p.I-1727, punctele 87-89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C‑446/04, R.., p.I-_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 65).”
Cât privește obligarea organului fiscal la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că și sub acest aspect sentința este legală și temeinică. Astfel, potrivit art.274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În speță, organul fiscal, în calitate de pârât, a pierdut procesul în fața reclamantului, ceea ce înseamnă că a „căzut în pretențiile” acestuia din urmă. Afirmația că emiterea deciziei de calcul și încasarea taxei pe poluare s-au făcut în temeiul unui act normativ nu atrage exonerarea de plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care se constată că nu au fost respectate dispozițiile art. 110 TFUE, care, potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, având caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Pentru cele expuse, văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 6 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI cu sediul în sector 2, București, .. 13 împotriva sentinței civile nr. 4424/25.09.2013 pronunțată de Tribunalul București– Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – reclamant L. D., cu domiciliul ales la Av. T. S.-M. - sector 2, în București, ., ., ., și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O. D. P. C. M. C. A. L. D.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.D.A.M./2ex./19.06.2014
Jud.fond: L. P.,Tribunalul București-SCAF
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 279/2014. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 9174/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
