Obligaţia de a face. Decizia nr. 3184/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3184/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 19852/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3184
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.04.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. V.
JUDECĂTOR: M. M. P.
JUDECĂTOR: M. D.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr.5959 din data de 02.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ de recurentul – reclamant A. I. în contradictoriu cu intimatul – pârât C. M. de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu „Dr. N. K.”.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 14.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.04.2014, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de apel București la data de 3 mai 2010, reclamantul A. I. a solicitat în contradictoriu cu C. M. de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu Dr. N. K. obligarea acestuia la achitarea sumei de 273,37 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale pe care reclamantul le-a achitat din bani personali, în perioada octombrie 2008-martie 2010, să se dispună actualizarea acestei sume cu rata inflației precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a indicat faptul că este ofițer de poliție în cadrul DGPMB, în perioada indicată anterior fiind obligat să își achite de bani personali contravaloarea mai multor rețete medicale și costul unei investigații medicale, apreciind că responsabilă de acest gest este pârâta care, în ciuda obligațiilor legale pe care are, nu a asigurat o aprovizionare corespunzătoare a farmaciei arondate.
În drept, reclamantul a indicat dispozițiile Legii 360/2002, HG 677/2003, art. 218 alineat 3 din Legea 95/2006, HG 1714/2008, Ordinul MAI 214/2009, Constituția României, codul muncii și art. 1073, 1075, 1082, 1084 cod civil.
Pârâta, legal citată, a depus la data de 22 noiembrie 2010 întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității acțiunii față de absența procedurii prealabile și a neîndeplinirii procedurii legale de decontare a medicamentelor. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate, dreptul polițistului de asistență medicală gratuită acordându-se conform HG 677/2003, dispoziții care au fost respectate în cauză.
Prin sentința civilă nr. 3903 din 1 iunie 2011, Curtea de Apel București a respins excepția inadmisibilității și a admis în parte acțiunea formulată, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de 84,69 lei actualizată.
Ambele părți au formulat recurs împotriva acestei sentințe, căi de atac ce au fost admise prin decizia nr. 1795/3 aprilie 2012 a ÎCCJ. Instanța supremă a hotărât casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competență soluționare Tribunalului București.
Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 30 mai 2012 sub nr._ .
În rejudecarea cauzei, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți, la dosarul cauzei fiind anexate înscrisurile aferent cererii reclamantului înregistrată sub nr._/2009 și copie a registrului de planificare investigații din 7.11.2009 și 2.12.2009.
Prin sentința civilă nr.5959 din data de 02.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii pentru absența plângerii prealabile, ca nefondată și a fost respinsă acțiunea, ca nefondată.
În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, așa cum această excepție a fost invocată și motivată în fața instanței, Tribunalul reține caracterul său nefondat. În speță, reclamantul supune analizei instanței de contencios un act administrativ asimilat, respectiv refuzul pârâtei de a-i deconta integral anumite medicamente și servicii medicale. Or, pentru ipoteza prevăzută de art. 2 alineat 2 din Legea 554/2004, dispozițiile art. 7 alineat 5 din același act normativ, exonerează petentul de necesitatea formulării unei astfel de proceduri prealabile.
În fapt, în intervalul octombrie 2008-martie 2010 reclamantului i-au fost eliberate mai multe rețete medicale pentru diferite afecțiuni care nu prezentau urgențe medicale. Adresându-se Farmaciei din cadrul Centrului M. de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu Dr. N. K. în vederea primirii gratuite a medicamentelor prescrise, reclamantul a fost îndrumat la achiziționarea acestora de la alte unități farmaceutice, având în vedere faptul că unitatea căreia i se adresase nu avea, la acel moment. Ulterior achiziționării lor, reclamantul s-a adresat pârâtei cu mai multe cereri de decontare a contravalorii medicamentelor. Unele cereri au fost respinse la decontare nefiind complete, altele au fost admise în limita prețului de referință, iar în privința altora nu s-a făcut dovada faptului că reclamantul chiar s-ar fi adresat pârâtei în scopul afirmat. Mai reține instanța și faptul că în aceeași perioadă, reclamantul a mai efectuat și o investigație medicală de specialitate, decontarea acesteia fiind în mod legal și temeinic respinsă de către pârâtă.
În drept, instanța reține că prin HG 677/2003 legiuitorul a reglementat condițiile de acordare in mod gratuit a asistentei medicale si psihologice, a medicamentelor si protezelor pentru polițiști. Astfel, relevante sunt nu numai prevederile art. 1 alineat 1 și 3 din acest act normativ, așa cum sugerează reclamantul ci și cele ale alineatului 4:
„Art. 1. - (1) Politistul beneficiaza in mod gratuit de asistenta medicala si psihologica, medicamente si proteze, in conditiile prezentei hotarari si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile ulterioare.
(3) Aplicarea prevederilor alin. (1) si (2) se face in conditiile respectarii dispozitiilor legale privind plata contributiei de asigurari sociale de sanatate.
(4) Cheltuielile necesare pentru acordarea asistentei medicale si psihologice si a medicamentelor gratuite, prevazute la alin. (1) si (2), se suporta din Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, conform prevederilor contractului-cadru pentru asigurarile sociale de sanatate. Cuantumul contributiei personale din contravaloarea medicamentelor si serviciilor medicale prevazute in normele de aplicare a contractului-cadru, respectiv coplata acestora, se suporta din fondurile bugetare aflate la dispozitia Ministerului de Interne, avand aceasta destinatie.”
Pe lângă aceste dispoziții legale instanța mai reține și art. 218 alineat 3 din Legea 95/2006 conform cărora: „Asiguratii prevazuti in Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificarile si completarile ulterioare, si in Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, cu modificarile si completarile ulterioare, beneficiaza de asistenta medicala gratuita, respectiv servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale, suportate din fond, in conditiile contractului-cadru si din bugetele ministerelor si institutiilor respective, in conditiile platii contributiei de asigurari sociale de sanatate.”
În ceea ce privește condițiile contractului cadru, pertinente sunt dispozițiile art. 99 și următoarele din HG 1714/2008 conform cărora: „Art. 99. - (1) Suma maxima care se suporta de casele de asigurari de sanatate din Fond, pentru fiecare medicament corespunzator DCI-ului din lista, este cea corespunzatoare aplicarii procentului de compensare a medicamentelor asupra pretului de referinta pentru DCI-urile cuprinse in sublistele A, B si C, respectiv pretul de decontare pentru medicamentele si materialele sanitare cuprinse in lista aprobata prin ordin al ministrului sanatatii publice. (2) Procentul de compensare a medicamentelor corespunzatoare DCI-urilor prevazute in sublista A este de 90% din pretul de referinta, al celor din sublista B este de 50% din pretul de referinta, iar al celor din sectiunile C1 si C3 din sublista C este de 100% din pretul de referinta. (3) Pretul de referinta reprezinta pretul cel mai mic corespunzator unitatii terapeutice aferente aceleiasi forme farmaceutice din cadrul DCI si pentru fiecare concentratie.” Totodată, conform art. 100 alineat 4 din HG 1714/2008: „ (4) Pentru persoanele prevazute in legile speciale, care beneficiaza de gratuitate suportata din Fond, in conditiile legii, casele de asigurari de sanatate suporta integral contravaloarea medicamentelor cu pretul cel mai mic, corespunzatoare fiecarei DCI cuprinse in sublistele A, B si C sectiunea C1, pentru aceeasi concentratie si forma farmaceutica, in conditiile alin. (1)-(3).”
Corelativ, prin HG 720/2008 a fost aprobată lista cuprinzând denumirile comune internationale corespunzatoare medicamentelor de care beneficiaza asiguratii, de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, medicamentele fiind prescrise pe rețetelee eliberate pe bază de DCI (denumire comună internațională).
Sistemul de coplată este reglementat de art. 201 lit l) din Legea 95/2006: „suma care reprezinta plata contributiei banesti a asiguratului, in temeiul obligatiei prevazute la art. 219 lit. g), pentru a putea beneficia de serviciile medicale din pachetul de servicii de baza, in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate, in cuantumul si in conditiile stabilite prin contractul cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate, potrivit prevederilor art. 217 alin. (3) lit. k).”
Față de conținutul acestor reglementări, concluzia pârâtei conform căreia partea de contribuție personală suportată din fondurile bugetare ale MAI se calculează în conformitate cu prevederile contractului cadru coroborat cu normele referitoare la DCI, la nivelul medicamentului care dă prețul de referință, este pertinentă.
În ceea ce privește rețetele nr._ /22.04.2009,_ /29.06.2009,_ /27.07.2009,_ /21.08.2009,_ /27.10.2009,_ /19.11.2009,_ /17.12.2009 și_ /4.02.2010, instanța reține că acestea au fost decontate de către pârâtă cu respectarea prețului de referință. Actualmente, reclamantul solicită și contravaloarea diferenței dintre DCI și suma efectiv achitată pentru medicamentul achiziționat și nu pentru substanța de referință. Față de dispozițiile legale anterior menționate, această pretenție apare ca nefondată, cererea de decontare a medicamentelor fiind soluționată în mod legal de către pârâtă, refuzul acesteia de a achita și diferența solicitată fiind unul pe deplin justificat.
Reclamantul invocă practic un management defectuos la nivelul pârâtei, în absența acestuia, prezumând implicit reclamantul, că farmacia unității ar dispune, la orice moment, de orice medicament solicitat. Reține instanța faptul că din economia textelor legale incidente, asigurarea asistenței medicale gratuite poate lua atât forma predării fizice a medicamentului solicitat, de la unitatea farmaceutică a pârâtei cât și forma decontului ulterior, la prețul DCI, a medicamentelor care, la un anumit moment dat, nu au fost disponibile la farmacia pârâtei.
Or, în această ultimă formă de asigurare a asistenței medicale, modalitatea de decontare a medicamentelor solicitate de reclamant a respectat normele în vigoare, unitatea pârâtă acoperindu-și în forma decontului, lipsurile din depozitul farmaciei la momentul solicitărilor.
Absența unor medicamente din farmacia pârâtei nu creează o prezumție irefragabilă de culpă a autorității, aceasta putând atinge finalitatea normei care instituie în beneficiul polițiștilor asistența medicală gratuită și prin intermediul decontării.
Totodată, instanța nu poate să nu remarce modicitatea sumelor pe care reclamantul a fost nevoit să suporte din bugetul personal, în ipoteza asigurării asistenței medicale gratuite în forma decontului. Suma totală a plății suportate din resurse financiare proprii, aferentă rețetelor anterior indicate este de 137,96 lei pe parcursul a 10 luni.
În ceea ce privește rețetele medicale emise în perioada octombrie- decembrie 2008 și ianuarie 2009, supuse spre decontare de către reclamant prin cererea nr._/2009, instanța reține că refuzul pârâtei de decontare a acestor sume este fondat dat fiind faptul că solicitarea adresată de reclamant nu era una completă. Lipsește cererea tip de decontare (care cuprinde mențiunea farmacistei referitoare la disponibilitatea sau nu a medicamentelor la momentul solicitării), reclamantul nefăcând în niciun fel dovada depunerii și înregistrării acesteia la registratura reclamantei, limitându-se a indica faptul că omisiunea înregistrării cade în culpa secretariatului. Cererea de decontare datată 3 aprilie 2009 nu prezintă număr de înregistrare (fila 21). Atât timp cât formalitatea solicitată de pârâtă consta în completarea unei simple cereri, luând în considerare și faptul că reclamantul a făcut proba acestui exercițiu în multe alte situații similare, instanța nu apreciază că un astfel de efort, însoțit de efortul elementar de a solicita un număr de înregistrare, poate trece drept excesiv.
În ceea ce privește rețeta medicală nr._ din 27 martie 2009 instanța reține că în mod legal pârâta a refuzat decontarea sumei de 26,66 lei având în vedere dispozițiile art. 96 lit t teza a doua din HG 1714/2008, farmacia unității pârâte având dreptul de a dispune înlocuirea medicamentului prescris inițial având în vedere pe de o parte, faptul că nu avea în unitate medicamentul indicat de medic iar, pe de altă parte, reclamantul nu a indicat expres că acceptă amânarea cu 24/48 h primirea: „În relatiile contractuale cu casele de asigurări de sanatate, furnizorii de medicamente evaluati au urmatoarele obligatii: sa nu inlocuiasca medicamentele prescrise de medic, cu exceptia urmatoarelor situatii, in conditiile prevazute in norme: daca farmacia nu are disponibil in stoc, la momentul solicitarii, produsul prescris de catre medic si bolnavul nu este de acord ca farmacia sa il aduca bolnavului in termen de 24, respectiv 48 de ore, in conditiile legii.”
În ceea ce privește rețeta medicală nr._/2009 instanța reține faptul că pe aceasta figurau trei substanțe (DCI), primele două fiind achiziționate la data de 17 decembrie 2009 iar a treia substanță, la o denumire comercială însă, la data de 18 decembie 2009.
Din răspunsul depus la fila 50 din dosar instanța reține că și pentru cel de al treilea medicament, De-nol, achiziționat ulterior, procentul de decontare a fost de 50 %, pretențiile suplimentare ale reclamantului fiind nefondate pentru aceleași argumente cu cele indicate mai sus referitoare la prețul de referință și procentul de decontare.
În ceea ce privește rețetele nr._/25.01.2010 și_/25.02.2010, nici nu se poate pune problema analizei vreunui act administrativ asimilat în forma refuzului de decontare integrală având absența oricărei probe de înregistrare a unei cereri la sediul pârâtei având ca obiect solicitarea însăși a reclamantului.
Nici pentru rețeta nr._/25 martie 2010 nu s-a făcut dovada faptului că reclamantul s-ar fi adresat cu vreo cerere de decontare pârâtei, din înscrisul depus la fila 66 din dosar reieșind absența oricărui număr de înregistrare.
Referitor la solicitarea reclamantului de achitare a contravalorii ecografiei tiroidiene, apărarea pârâtei este fondată. Reclamantul nu se afla în situația unei urgențe medicale conform art. 48 alineat 1 din HG 1714/2008, anexa 7 cap I lit A din Ordinul 416/2009 și art. 219 lit e) din Legea 95/2006.
Din extrasul din agenda medicului unității pârâte din data de 2 decembrie 2009 (fila 30 dosar TMB) reiese faptul că acesta a fost reprogramat la o diferență de 15 zile de la data programării inițiale, reprogramare pe care acesta nu a onorat-o.
Mai mult, reclamantul nici nu susține faptul că nu ar fi beneficiat de suportul pârâtei în sensul reprogramării sale ci, argumentul său se axează exclusiv pe faptul că reprogramarea în sine, la o perioadă de 15 zile distanță, i-ar fi adus prejudicii așa încât ar fi fost nevoit de împrejurări să apeleze la serviciile altei unități medicale. Instanța reiterează faptul că asigurarea unei asistențe medicale gratuite nu semnifică acordarea acesteia, cu excepția urgențelor medicale calificate ca atare, la orice moment în care dorește beneficiarul, reprogramarea pacientului respectând în circumstanțele particulare ale speței, marja de apreciere a pârâtei implementarea obligațiilor care îi revin. Față de aceste motive de fapt și de drept, instanța a respins prezenta acțiune ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A. I., solicitând admiterea acestuia și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, s-au arătat următoarele:
1.Hotărârea a fost data de o instanța necompetenta material, cu încălcarea competentei de ordine publica.
La data de 03.05.2010, a depus acțiunea la Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ si Fiscal, iar prin Sentința civila nr. 3903/01.06.2011 a fost admisa in parte. Pe parcursul procesului desfășurat la Curtea de Apel București, parata nu a invocat in niciun moment excepția necompetentei materiale a Curții de Apel București.
Cu ocazia soluționării recursurilor, înalta Curte de Casație si Justiție - Secția C. Administrativ si Fiscal, a invocat din oficiu, fara ca parata sa o invoce in niciun moment, excepția necompetentei materiale a instanței de fond care a judecat procesul, a casat hotărârea Curții de Apel București si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București. Potrivit deciziei pronunțate instanța suprema a motivat ca parata este o autoritate publica locala cu capacitate juridica administrativa proprie si nu prezintă relevanta personalitatea juridica a autorității publice, cl capacitatea ei de a sta în proces. Pe baza acestei decizii dosarul a fost judecat in fond de Tribunalul București, fara ca aceasta instanța sa fie competenta material, potrivit următoarelor considerente:
Potrivit întâmpinărilor depuse de către parata la Curtea de Apel București si înalta Curte de Casație si Justiție, precum si din actele depuse la Tribunalul București, C. M. de Diagnostic si Tratament Ambulatoriu ""DR. N. K."" este o subunitate care funcționează in cadrul Ministerului Administrației si Internelor - Direcția Medicala si are sediul in București. Parata are competența la nivel național (central) si funcționează in cadrul M.A.I. -Direcția Medicala, iar anterior s-a numit Policlinica Ministerului Administrației si Internelor.
In cadrul paratei sunt examinați medical, la nivel de tara, polițiști, jandarmi, pompieri, polițiști de frontiera, elevi ai școlilor militare de agenți si ofițeri de politie (lucratori care fac parte din cadrul M.A.I.), la nivelul paratei funcționând la nivel central comisiile de expertiza medicala si fiind examinați candidații pentru încadrarea in M.A.I. Contrar acestei evidente obiective, înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat in sensul ca parata este o autoritate publica locala, cu toate ca este o autoritate publica central si care funcționează in cadrul M.A.I. ( autoritate publica centrala/naționala).
Cu toate acestea Tribunalul București a dat o hotărâre nelegala, contrara ordinii publice, o astfel de cauza era necesar sa fie judecata in mod legal de către Curtea de Apel București. Hotărârea pronunța de Tribunalul București este nelegala deoarece este data cu încălcarea art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554 /2004 privind contenciosul administrativ, unde se arata ca "litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritățile publice centralese soluționează in fond de secțiile de contencios administrativ si fiscal ale curților de apel", parata fiind organizata la nivelul central al M.A.I. Pentru a stabili care este instanța competenta sa judece acest litigiu cu C.M.D.T.A. ""Dr. N. K."", nu trebuia avut in vedere doar sediul paratei (la nivel local de București) si trebuia avut in vedere rangul ( autoritatea) paratei, aceasta fiind organizata la nivel național si funcționând in cadrul Ministerului Administrației si Internelor - Direcția Medicala ( organ central).
2. Referitor la modalitatea de acordare si decontare a medicamentelor:
Parata era obligata sa acorde, in mod efectiv si gratuit, medicamentele prescrise de medic, prin intermediul Farmaciei MAI, aspect care presupune ca parata trebuia sa detina medicamentele la momentul solicitării acestora, iar prezentul litigiu nu mai avea loc.
Totodată, potrivit art. 96 lit. a. h. m. t. X din H.G. nr. 1714/2008, parata era obligata sa se aprovizioneze continuu cu medicamente corespunzătoare D.C.I.-iurilor prevăzute in liste, sa elibereze, in mod gratuit, prin farmacia proprie, medicamentele din prescripțiile medicale, sa nu înlocuiască medicamentele prescrise de medic,sa acorde medicamentele prevăzute in liste, iar daca nu avea in farmacie era obligata sa aducă; întrebarea logica care se pune in acest dosar si de care instanța nu a ținut cont este aceea daca parata a respectat toate aceste obligații. Răspunsul care rezulta din actele dosarului nu este decât unul singur si anume acela ca parata a incalcat toate aceste obligații legale. Astfel, se constata ca instanța de fond nu a invocat in hotărâre toate aceste prevederi legale ( art. 96 lit. a, h, m. t, x din H.G. nr. 1714/2008), care ar fi făcut posibila admiterea acțiunii, din care reieșea ca parata era obligata sa se aprovizioneze in mod continuu cu medicamente, sa detina medicamentele prevăzute in liste ( mai ales ca unele dintre acestea erau niște produse uzuale), sa acorde pacientului medicamentele prescrise de medic, iar in cazul in care nu avea in farmacie sa aducă in 24/48 h, cu acordul bolnavului. O alta întrebare logica care se pune este aceea daca parata avea in farmacie aceste medicamente si daca a respectat obligațiile pe care legea stabilește în sarcina sa. In calitate de bolnav ( pacient), daca parata respecta aceste obligații nu mai era nevoit sa cumpere din bani personali. Respingerea acțiunii de către instanța de fond, pe singurul motiv ca parata a decontat prețul de referința, farâ a analiza mai intai daca parata a respectat obligațiile prevăzute de lege (art. 96 lit. a, h, m. t, x din H.G nr. 1714/2008), in sensul daca s-a aprovizionat in mod continuu cu medicamentele prevăzute in liste, daca a predat reclamantului medicamentele pe care medicul le-a prescris, daca a înlocuit sau nu medicamentele din rețete si daca a adus medicamentele care lipseau din farmacie, in termen de 24/48 h, cu acordul bolnavului, denota faptul ca judecătorul fondului nu a dorit sa tina cont de aceste dispoziții legale si a reținut ca valabile doar cele invocate de către parata in detrimentul legii.
A invoca doar problema decontării, fara a analiza daca parata si-a indeplinit celelalte obligații legale, denota faptul ca instanța nu a fost echidistanta in judecarea dosarului, iar procesul nu a fost echitabil, nerespectarea de către parata a celorlalte obligații legale nu poate fi de natura a duce la respingerea acțiunii. Cu alte cuvinte, judecătorul in loc sa judece potrivit celor dispuse de art. 96 lit. a, h, m. t, x din H.G. nr. 1714/2008, sa fie echidistant, sa fie echitabil, motivează mai presus de lege si adaugă la lege in sensul ca parata a procedat corect ca nu s-a aprovizionat in mod continuu cu medicamente si nu a adus in 24/48 h medicamentele care lipseau din farmacie. Aceasta prezumție pe care judecătorul o menționează in hotărâre este prevăzuta chiar de către legiuitor, in art. 96 lit. a, h, m. t, x din H.G. nr. 1714/2008) si nu poate fi răsturnata de către instanța, in caz contrar judecătorul incalca normele legale si adaugă la lege, părerea sa subiectiva neavand ce caută ..
Nu este posibil ca judecătorul sa motiveze respingerea acțiunii si pentru faptul ca suma solicitata este modica, ca si când ar exista o limita, in care trebuia sa se încadreze pentru a depune acțiunea. O astfel de abordare incalca dreptul de acces la o instanța de judecata. Mai mult decât atat, suma indicata de judecător in hotărâre, de 137,96 lei, nu este cea corecta, prin acțiune solicitând suma de 273,37 lei, iar in condițiile in care plătește lunar contribuții de asigurări de sănătate si legea prevede ca beneficiez de gratuitate parata era obligata sa-ii elibereze medicamentele prin Farmacia M.A.I, si sa nu fie obligat sa stau prin procese pentru a recupera sumele achitate din bani personali.
3.Referitor la rețetele nr._ /22.04.2009._ /29.06.2009,_ /27.07.2009._ /21.08.2009._ /27.10.2009,_ /19.11.2009,_ /17.12.2009,_ /04.02.2010:
Respingerea acțiunii pentru aceste retete pe motiv ca parata le-a decontat potrivit prețului de referința, fara a analiza mai intai daca a respectat obligațiile prevăzute de art. 96 lit. a, h, m. t, x din H.G. nr. 1714/2008, in asa fel incat sa nu fie nevoit sa cumpere pe bani personali, este nefondata.
Rețeta nr._/22.04.2009
La data de 28.04.2009 in farmacia M.A.I. nu exista niciun medicament din cele trei prescrise de medic, contrar prevederilor art. 96 lit. a, h, m. t, x din H.G. nr. 1714/2008, fiind nevoit sa achiziționeze din bani personali, din suma de 90,46 lei fiind decontata suma de 87,24 lei.
Rețeta nr._/29.06.2009
La data de 30.06.2009 in farmacia M.A.I. nu existau trei din cele sase medicamente prescrise de medic, contrar art. 96 lit. a, h, m. t, x din H.G. nr. 1714/2008, fiind nevoit sa cumpere din bani personali, din suma de 81,40 lei fiindu-i decontata suma de 68 lei.; nu a putut sa ridice cele trei medicamente care se aflau in farmacia M.A.I. deoarece in acest caz rețeta in original era reținuta la M.A.I., iar recurentul trebuia sa cumpere pe celelalte din oras fara ca acestea sa fie compensate. Parata nu a decontat decât cele trei medicamente care nu se aflau in farmacie la acea data, chiar si in condițiile in care era obligata sa onoreze întreaga rețeta nu doar trei din cele sase prescrise.
Rețeta nr._/27.07.2009
La data de 28.07.2009, in farmacia M.A.I. nu existau trei din cele sase medicamente prescrise, contrar art. 96 lit. a, h, m. t, x din H.G, nr.,1714/2008, fiind nevoit sa cumpere din bani personali, din suma de 77.06 lei fiind decontata suma de 64,16 lei. Precizează ca nu a putut primi cele trei medicamente care se aflau in farmacia M.A.I., deoarece in acest caz rețeta in original era reținuta la M.A.I., iar recurentul trebuia sa cumpere pe celalalte din oras fara ca acestea sa fie compensate. Parata nu a decontat decât cele trei medicamente care nu se aflau in farmacie la acea data, chiar si in condițiile in care era obligata sa onoreze întreaga rețeta nu doar trei din cele sase prescrise.
Rețeta nr._/21.08.2009
La data de 08.09.2009, in farmacia M.A.I. nu existau cele doua medicamente prescrise de medic, contrar art, 96-lit. a, h, m, t, x din H.G. nr, 1714/2008, din suma de 16,63 lei achitata din bani personali fiind decontata suma de 11,96 lei.
Rețeta nr._/27.10.2009
La data la 28.10.2009 in farmacia M.A.I, nu exista decât un medicament din cele trei prescrise de medic, contrar art 96 lit. a, h, m. i, x din H.G. nr. 1714/2008, din suma de 52,28 lei achitata din bani personali fiind decontata suma de 15,90 lei (- 36,38 lei). Cele menționate de instanța, in sensul ca parata a decontat legal prețul de referința pentru toate medicamentele cumparate, nu sunt adevărate, parata decontând doar prețul de referința pentru un singur medicament din cele trei existente, adică prețul pentru medicamentul pe care nu-l avea in farmacie. Precizează ca nu a putut sa ridice cele doua medicamente care se aflau in farmacia M.A.I. deoarece in acest caz rețeta in original era reținuta la M.A.I., iar recurentul trebuia sa cumpere celalalt medicament pe fara ca acesta sa fie compensat. Parata nu a decontat decât un singur medicament care nu se afla in farmacie la acea data, chiar si in condițiile in care era obligata sa onoreze întreaga rețeta nu doar un medicament din cele trei prescrise.
Reteta nr._ /19.11.2009
La data la 19.11.2009 in farmacia M.A.I. nu exista un medicament din cele doua prescrise de medic, contrar art. 96 lit. a, h, m. t, x din H.G. nr. 1714/2008, din suma de 43,32 lei achitata din bani personali fiind decontata suma de 15,90 lei (- 27,42 lei). Cele menționate de instanța, in sensul ca parata a decontat legal prețul de referința pentru toate medicamentele cumpereate, nu sunt adevărate, parata decontând doar prețul de referința pentru un singur medicament din cele doua existente, adică prețul pentru medicamentul pe care nu-l avea in farmacie. Precizează ca singurul medicament care se afla in farmacia M.A.I. nu a putut fi ridicat, deoarece in acest caz rețeta in original era reținuta la M.A.I, iar recurentul trebuia sa cumpere celalalt medicament din oras fara ca acesta sa fie compensat. Parata nu a decontat decât un singur medicament care nu se afla in farmacie la acea dața, chiar si in condițiile in care era obligata sa onoreze întreaga rețeta nu doar unul din cele doua prescrise.
Rețeta nr._ /17.12.2009
La data la 17.12.2009 in farmacia M.A.I. nu exista niciun medicament din cele trei prescrise de medic, contrar art. 96 lit. a, h, m. t, x din H.G. nr. 1714/2008, achitând din bani personali suma de 72,31 lei pentru toate cele trei medicamente. Cu toate acestea parata, nu i-a decontat întreaga suma cu toate ca la acea data in farmacia M.A.I. nu era niciun medicamen, in condițiile in care era obligata sa onoreze întreaga rețeta. Pentru faptul ca parata nu a avut în farmacie medicamentele prescrise a fost nevoit sa cumpere pe rețeta compensata doar doua din cele trei medicamente, pe al treilea fiind nevoit sa-l cumpere ulterior necompensat deoarece nu l-a găsit inițial. Aceasta situație s-a datorat paratei care nu i-a adus in 24/48 h medicamentele, potrivit obligației prev.de art. 96 din H.G. nr. 1714/2008.
Rețeta nr._/04.02.2010
La data la 04.02.2010 in farmacia M.A.I. nu exista niciun medicament din cele doua prescrise de medic, contrar art. 96 lit. a, h, m. t, x din H.G. nr. 1714/2008, achitând din bani personali suma de 15,61 lei, din care a fost decontata 13,19 lei.
4. Referitor la rețeta nf._ /27.03.2009
In rețeta eliberata de medic au fost trecute patru medicamente, din care trei au existat in farmacia M.A.I., insa al patrulea (DEBRIDAT) nu era deținut la data de 27.03.2009, farmacistul solicitandu-i sa meargă din nou la medic pentru a-i prescrie in loc de DEBRIDAT medicamentul COLPERIN care exista in farmacie. A acceptat eliberarea celor trei medicamente aflate in farmacie, rețeta in original fiind reținuta de farmacia M.A.I., iar pe al patrulea medicament prescris de medic l-a cumpărat din bani personali, cu suma de 29,06 lei/suma pe care parata a refuzat sa o deconteze. Motivarea instanței de fond, in sensul ca reclamantul nu a indicat expres ca accepta amânarea cu 24/48 h a primirii medicamentului, farmacia putând aduce acest medicament in condițiile legii, este doar o părere subiectiva a judecătorului si este in contradicție cu probele din dosar. Concluzia instanței este in contradicție cu actele din dosar deoarece pe formularul de decontare pus la dispoziție de parata nu exista nicio rubrica care sa prevadă sau sa poată fi completata de bolnav, in sensul ca accepta sau respinge cererea farmaciei de a elibera cu 2.4/48 h predarea medicamentului. Astfel, judecătorul a dedus in mod subiectiv ca nu a indicat expres ca acceptă amânarea cu 24/48 h, din moment ce formularul cerere-tip pus la dispoziție de parata nu conține o astfel de rubrică si nu prezintă nicio mențiune in acest sens. In acest caz nu pacientul trebuie sa solicite amânarea predării medicamentului ci parata trebuie sa dovedească ca si-a îndeplinit obligația de a procura medicamentul care lipsea din farmacie, in 24/48 h, precum si faptul ca pacientul a refuzat sau a fost de acord cu aceasta amânare.
Este de neînțeles cum in cazul acestei rețete judecătorul a invocat faptul ca parata putea sa procure medicamentul in 24/48 h si sa-i predea gratuit către pacient, la cererea acestuia, iar in cazul celorlalte rețete nu a menționat nimic1 in acest sens.
Art. 96 din H.G. nr.1714/2008 prevede obligația paratei de a aduce medicamentul in 24/48 h, daca bolnavul este de acord, or pentru a demonstra ca bolnavul nu a fost de acord parata trebuia sa înscrie pe formularul tip o astfel de mențiune, numai in acest caz parata demonstra ca si-a onorat obligația iar bolnavul a refuzat acest drept. Astfel, judecătorul a fost subiectiv, precizând ea reclamantul nu a indicat expres ca accepta amânarea, in condițiile in care o astfel de mențiune lipsește de pe formularul-tip si nu exista nicio proba in acest sens.
Totodată, judecătorul precizează, in mod eronat, ca farmacia unității parate avea dreptul de a dispune "înlocuirea medicamentului indicat de medic"", in contradicție cu prevederile art. 96 lit. t din H.G. nr. 1714/2008, unde se stipulează ca "" furnizorul de servicii are obligația sa nu înlocuiască medicamentele prescrise de medic..."", precum si art. 96 lit. m din H.G. nr. 1714/2008, unde se arata ca ""furnizorul de servicii medicale are obligația de a elibera medicamentele din prescripțiile medicale asiguraților""".
5. Referitor la cererea nr._ /2009 de decontare a rețetelor nr._ /27.10.2008,_ /16.12.2008 si_ /05.01.2009
Cele stabilite de instanța, in sensul ca refuzul de decontare este fondat dat fiind faptul ca documentele depuse erau incomplete, lipsește cererea de decontare cu mențiunile farmaciei despre lipsa medicamentelor, nu s-a făcut dovada depunerii si inregistrarii cererii la registratura, mai ales ca reclamantul a făcut aceste probe in alte situații similare, efortul de a solicita număr de înregistrare nefiind excesiv, sunt nefondate din următoarele considerente:
Rețeta nr._/27:10.2008
Cele doua medicamente prescrise de medic nu au fost găsite in farmacia M.A.I., fiind nevoit sa le achite din bani personali, insuma de 16,99 ei.
Rețeta nr;_/16.12.2008
Din cele două medicamente prescrise de medic, in farmacia M.A.I. nu a găsit ACICLOVIR, fiind nevoit sa-l cumpere cu suma de 10,63 lei, din bani personali. Precizează că la momentul când a primit medicamentul SERETIDE, rețeta originala a rămas la farmacia MAI, astfel fiind nevoit sa cumpere celalalt medicament la pret întreg deoarece nu mai aveam rețeta intrucat a fost reținuta de farmacia unității. Cele stipulate in hotărâre ca nu pot proba aceste aspecte nu sunt adevărate deoarece rețeta originala a fost reținuta de farmacia MAI, unde cel de-al doilea medicament din rețeta a fost barat de farmacist. Daca instanța solicita de la parata rețeta sus-mentionata se demonstra lipsa din farmacie a celui de-al doilea medicament, contrar art. 96 lit. a, h, m. t, x din H.G. nr. 1714/2008, fiind nevoit sa-l cumpere din bani personali.
Rețeta nr._ /05.01.2009
Cele trei medicamente prevăzute in rețeta nu au fost găsite la farmacia MAI., contrar art. 96 Ijt. a, h, m. t, x din H.G. nr. 1714/2008, fiind nevoit sa cumpere din bani personali cu suma de 15,24 lei. Pentru toate cele trei rețete a solicitat la data de 30.01.2009, prin posta cu confirmare de primire, decontarea sumelor de bani, anexând la cerere, in original, facturile fiscale stampilate si semnate, in care erau trecute numerele bonurilor fiscale, bonurile fiscale, precum si rețetele medicilor.
Prin adresa nr._/16.02.2009 parata a comunicat faptul ca pe unul din bonurile fiscale atașate trebuie aplicata stampila si semnătura autorizata de la farmacia de unde au fost cumparate medicamentele, fiind așteptat la sediul paratei pentru a completa cererea-tip. La data de 23.02.2009, prin cererea adresata prin posta cu confirmare de primire, a invocat faptul ca „necompletarea unui anumit formullar-tip nu poate înlătura obligația de a deconta medicamentele, atâta timp cat a depus o cerere in acest sens"", solicitând totodată sa i se comunice suma ce trebuie decontata, solicitare rămasa fara răspuns.
Ulterior, prin adresa nr._/19.03.2009, parata a comunicat ca „" este necesar sa va prezentați la sediul unității pentru a completa documéntele depuse anterior, formularul-tip de decontare pentru rețeta nr._/27.10.2008 si pentru a stampila bonurile fiscale depuse anterior"", fiindu-i trimis si un formular de tip.
Dupa cum se poate observa din cele doua comunicări ale paratei, in prima adresa s-a precizat ca era de semnat un bon fiscal, pentru ca in a doua adresa s-a precizat ca trebuie stampilate bonurile fiscale.
Ulterior, la data d1 01.04.2009, s-a prezentat personal la registratura paratei, de unde i s-au predat bonurile fiscale din 21.11.2008 ( de la rețeta nr._ /27.10.2008), bonuri care au fost scoase de la lucrarea nr._ /2009 si care au fost stampilate si semnate la farmacia de unde a cumparat medicamentele.
Pentru celelalte rețete ( nr._ /16.12.2008 si_ /05.01.2009), bonurile si facturile nu au avut nicio neregula, mai mult decât atat, rețeta cu nr._ /16.12.2008 era deja reținuta in original la farmacia M.A.I. in momentul in care i s-a predat medicamentul, a fost tăiat produsul care nu se regăsea si care a fost cumparat ulterior. La data de 03.04.2009, s-a prezentat la registratura paratei, unde a restituit bonurile fiscale stampilate si semnate, precum si cele doua cereri-tip completate.
La registratura nu i s-au dat alte numere de înregistrare pentru cele doua cereri-tip, explicandu-i-se ca nu sunt cereri noi, ca lucrarea in care a cerut decontarea este deja înregistrata sub numărul_/2009 ( de unde au fost scoase bonurile fiscale care au fost stampilate, semnate si returnate de catre recurent), ca facturile in original si rețetele medicale erau deja anexate la lucrarea inițiala nr._/2009, cererile-tip urmând a fi atașate la prima lucrare, mai ales ca la aceste formulare-tip nu erau anexate facturile fiscale si rețetele care erau deja atașate la prima lucrare.
A retine doar faptul ca nu a depus cererile-tip de decontare, in condițiile in care era depusa totuși o cerere si existau facturi fiscale in original ( pe care erau trecute si numerele bonurilor fiscale), bonuri fiscale si rețete medicale, duce la a i se refuza acordarea unui drept legal pur si simplu pentru faptul ca nu au fost depuse cereri-tip. Pentru a proba faptul ca parata nu preda intotdeauna bolnavilor bonurile cu numerele de înregistrate, invocă cererile depuse la dosar, pentru rețetele nr._ /22.04.2009 si_ /27.10.2009.
6. Referitor la nedecontarea contravalorii ecografiei tiroidiene
Motivarea instanței ca reclamantul nu se găsea . urgenta medicala si nu s-a prezentat la reprogramare, este nefondata.
Prin biletul de trimitere nr._ /02.11.2009, emis de medicul endocrinolog, i s-a recomandat efectuarea unei ecografii pentru noduli tiroidieni, iar cu ocazia prezentării la cabinet a fost programat pentru data de 17.11.2009, ora 08,30. La data de 17.11.2009, s-a prezentat la cabinetul unde a fost programat insa medicul nu era prezent, fiind informat ca se afla in zile libere, fara plata, va intra ulterior in concediu de odihna, iar apoi va iesi la pensie. Solicitând sa fie redistribuit la alt medic i s-a spus ca ceilalți doctori au programările făcute pana in luna februarie 2010. In aceste condiții, pentru a nu expira biletul de trimitere, intrucat avea nevoie de examinare si nu putea sa aștepte la alt medic pana in februarie 2010, a efectuat analiza la un cabinet din oras, unde a achitat 50 lei, conform facturii fiscale, bonului fiscal si rezultatului examinării, depuse la dosar.La data de 24.11.2009, pe baza de cerere expediata prin posta cu confirmare de primire, a solicitat decontarea, cerere la care nu a primit niciun răspuns.
Faptul ca in agenda medicului unității parate apare ca a fost reprogramat la 15 zile de la data programării inițiale ( in 02.12.2009), reprogramare pe care nu a onorat-o, nu este de natura a înlătura dreptul pe care îl are la decontare, atâta timp cat programarea inițiala nu a fost onorata de către parata. Mențiunile făcute in agenda medicului, privind reprogramarea la 02.12.2009, nu sunt mențiuni oficiale, cum sunt cele din registrele de consultații, aceste mențiuni putând fi efectuate de către parata si ulterior, nefiind datate si neputandu-se demonstra ca i-au fost aduse la cunostiinta. Mai mult decât atat, in niciun act normativ nu se prevede faptul ca bolnavul trebuie sa fie reprogramat, atâta timp cat programarea inițiala nu a fost respectata, in caz contrar, pacientul putând fi reprogramat la nesfârșit, din diverse motive.
Totodată, instanta nu a aplicat prevederile art.16 din Norma Ministerului Sanatatii, din 24.11.2009, aprobata prin Ord. MAI nr. 214/09.09.2009, precum si Legea nr. 95/2006, unde se arata ca "pentru perioada de absenta motivata a medicului care acorda asistenta medicala primara, ministerele si instituțiile in a căror subordine se afla acesta, organizează preluarea activității medicale ele către un alt medic cu licența de înlocuire, fiind considerate absenta motivate concediile ele odihna, concediile fara pldta, permisii, citații, concedii medicale".
Potrivit acestor dispoziții legale, in cazul dat este vorba de reprogramarea programării inițiale, situație care este de natura a incalca in mod flagrant drepturile pacienților. Cu toate ca normele legale sunt clar exprimate in astfel de cazuri, instanța a încercat sa justifice o practia ilegala din partea paratei, motivând ca examenul nu era o urgenta, cu toate ca legiuitorul nu a stipulat o astfel de condiție, situație care denota faptul ca judecătorul a dat dovada de subiectivism si a adăugat la lege. Mai mult decât atat, art. 37 al.l din Ord. MAI nr. 516/2003, vorbește despre faptul ca "acordarea asistentei medicale in ambulatorul ție specialitate se face cu planificare prealabila, la recomandarea medicului si pe baza biletului de trimitere", fara a se menționa despre reprogramarea programării inițiale. Motivele invocate de parata si instanța, in sensul ca nu a întocmit cererile-tip de decontare nu pot fi impuse pacienților atâta timp cat aceste cereri-tip nu sunt prevăzute de dispoziții legale imperative.
Lipsa mențiunilor cu medicamentele care nu se regăsesc in Farmacia MAI, de pe cererile-tip, este invocata chiar de către parata care trebuia sa faca aceste mențiuni, ca si cand parata nu ar avea evidente din care reiese lipsa medicamentelor respective din farmacie. Astfel, in loc ca parata sa probeze ca avea la acea data medicamentele in farmacie, i se solicita reclamantului sa probeze ca parata nu avea medicamentele, situație care nu poate fi insusita deoarece toate evidentele se afla in posesia paratei, care ar trebui sa faca proba ca deținea acele produse.
In speța, reclamantului nu i s-au eliberat medicamentele din farmacia paratei, fiind nevoit sa cumpere din bani personali, cu toate ca parata avea obligația impusa de lege de a se aproviziona in termen de maxim 48 h si a predai in regim de gratuitate.
Se mai arată că aceste considerente au fost avute in vedere . in dosarul nr._, in care Curtea de Apel București - Secția C. Administrativ si Fiscal a decis prin Sentința civila nr. 1521/07.04.2009 ( anexata la prezenta cerere) ca "reclamantul este îndreptățit la decontarea întregii contravalori a medicamentelor achiziționate din bani personali, in condițiile in care parata nu si-a respectat obligațiile prevăzute de lege". De asemenea, in Decizia civila nr. 39/13.01.2010, înalta Curte de Casație si Justiție - Secția C. Administrativ si Fiscal a decis: "împrejurarea ca parata nu a încheiat contracte cu toti furnizorii de medicamente nu poate afecta drepturile reglementate prin lege in favoarea reclamantului; prin încheierea unui număr restrâns de contracte cu furnizorii de medicamente s-a creat premiza ca beneficiarul dreptului sa nu-l poată valorifica, fiind limitat neper mis acest drept si încălcate prevederile art.l din Protocolul nr.l adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale".
In drept, au fost invocate prev. art. 304 pct. 8,9 si art.304 indice 1 din C.p.c.
Recurentul a solicitat cheltuieli de judecata in fond de 67,6 lei, precum si cheltuieli de judecata in recurs.
Intimatul C.M.D.T.A. "Dr. N. K." București a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, inclusiv a sumelor cerute de reclamantul-recurent ca și cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
In conformitate cu prevederile din Codul de procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei si în lipsa sa.
Analizând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent, precum și a apărărilor invocate de intimat, Curtea constată următoarele:
1. Cu privire la motivul de recurs constând în invocarea necompetenței materiale a primei instanțe
Curtea constată că prin decizia nr. 1795/3 aprilie 2012 a ÎCCJ pronunțată în primul ciclu procesual, instanța supremă a decis casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competență soluționare Tribunalului București.
Astfel, instanța supremă s-a pronunțat irevocabil asupra instanței competente material printr-o decizie ce se bucură de autoritate de lucru judecat și care nu mai poate fi pusă în discuție.
Astfel fiind, recurentul-reclamant nu mai poate invoca aspecte legate de necompetența primei instanțe, din această perspectivă. Hotărârea de casare cu trimitere la instanța competentă constituie regulator de competență, cât timp instanța supremă a statuat asupra competenței materiale a primei instanțe. Recurentul-reclamant nu mai poate repune în discuție necompetența materială, ca și consecință a aspectului negativ al puterii de lucru judecat aferente deciziei date de ICCJ.
2. Cu privire la motivul de recurs referitor la modalitatea de acordare si decontare a medicamentelor
Recurentul a invocat, în esență, faptul că parata era obligata sa acorde, in mod efectiv si gratuit, medicamentele prescrise de medic, prin intermediul Farmaciei MAI, aspect care presupune ca parata trebuia sa detina medicamentele la momentul solicitării acestora, iar prezentul litigiu nu mai avea loc; se invocă prev. art. 96 lit. A, h, m, t și x din H.G. nr. 1714/2008.
Curtea reține că prevederile art.96 lit a), h), m), t), x) din H.G. nr. 1714/2008 trebuie interpretate în contextul tuturor actelor normative care reglementează desfășurarea activităților în sectorul sanitar și care sunt avute în vedere îh stabilirea dreptul la asistență medicală și medicamente gratuite, prevăzut de art. 28 alin. 1) lit c) din Legea 360/2002. Acest drept are limite stabilite prin H.G. nr. 677/2003 și art.218 alin 3) din Legea 95/2006, acte normative la care face trimitere și instanța de fond.
Curtea reține că în mod corect a ajuns prima instanță la aceeași concluzie cu privire la calcularea părții de contribuție personală la nivelul medicamentului care dă prețul de referință.
Nu pot fi reținute ca fiind dovedite afirmațiile recurentului cu privire la faptul că judecătorul ar fi dat dovadă de lipsă de echidistanță în judecarea cauzei și reaua credință invocată de recurentul-reclamant trebuie căutată în altă parte.
Afirmația judecătorului cu privire la modicitatea sumei, deși nu este relevantă pe fondul cauzei (neducând aceasta, prins sine, la respingerea acțiunii), are ca rațiune susținerea caracterului redus al vătămărilor invocate de recurent; or, gravitatea vătămării invocate în contenciosul administrativ de către reclamant este o condiție ce trebuie verificată de instanță.
Curtea constată că prima instanță a verificat suma solicitată de recurentul-reclamant și a motivat sentința pentru fiecare rețetă în parte; suma de 273,37 lei, pretinsă de recurentul-reclamant cuprinde toate rețetele (și serviciul medical), inclusiv cele pentru care nu a depus cerere de decont sau a achiziționat medicamente la preț întreg; suma invocată de instanță 137,96 lei, este calculată corect, cuprinde sumele pretinse pentru rețetele menționate la punctul și provine din faptul că decontul a fost calculat și aprobat cu respectarea prevederilor legale referitoare la stabilirea sumei ce se poate deconta, respectiv la medicamentul care dă prețul de referință în cadrul aceluiași D.C.I.; pentru diferența până la suma pretinsă de recurentul-reclamant, instanța a motivat respingerea cererilor respective. Astfel, acest al doilea motiv de recurs este nefondat.
3.Cu privire la motivul de recurs referitor la rețetele nr._ /22.04.2009,_ /29.06.2009,_ /27.07.2009._ /21.08.2009._ /27.10.2009,_ /19.11.2009,_ /17.12.2009 și_ /04.02.2010
Recurrentul a invocat faptul că este eronată respingerea acțiunii pentru aceste retete pe motiv ca parata le-a decontat potrivit prețului de referința, fara a analiza mai intai daca a respectat obligațiile prevăzute de art. 96 lit. a, h, m. t, x din H.G. nr. 1714/2008, in asa fel incat sa nu fie nevoit sa cumpere pe bani personali, este nefondata.
Caracterul nefondat al acestor susțineri decurge pe cale de consecință din caracterul nefondat al motivului de recurs anterior.
Astfel, Curtea reține că medicamentele care nu sunt în farmacia unității la data solicitării, sunt decontate la cerere, conform procedurii, cu respectarea prevederilor legale referitoare la stabilirea sumei ce se poate deconta, respectiv la medicamentul care dă prețul de referință în cadrul aceluiași D.C.I. și condiția depunerii documentelor justificative.
Documente justificative în baza cărora se analizează cererea de decont sunt: copie rețetă, bon fiscal și factură în original; în funcție de situație sunt solicitate și rapoarte ale medicilor prescriptori. Așa cum motivează și instanța de fond, prin decontare se asigură respectarea dreptului la asistență medicală gratuită, în condițiile în care C.M.D.T.A. "Dr. N. K." București nu poate achiziționa medicamente decât cu respectarea prevederilor din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii și farmacia unității nu funcționează ca societate comercială, așa cum funcționează celelalte farmacii din sectorul privat.
Astfel, sunt achiziționate produse farmaceutice altele decât cele care dau prețul de referință, decontul facându-se la medicamentele care dau prețul de referință (de aici provin sumele solicitate); sunt achiziționate medicamente la preț întreg, în condițiile în care acestea erau compensate și prescrise pe rețetă.
Curtea reține că obligația farmaciei de a avea în depozit toate medicamentele, este o obligație de diligență, iar nu de rezultat, astfel cp simpla împrejurare că medicamentul nu se găsea în stoc la momentul la care acesta s-a prezentat cu rețeta la farmacie, nu este suficientă pentru a dovedi culpa intimatei, cât timp se prezumă buna-credință și îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor, iar cine face afirmația contrară trebuie, conform art. 1069 din Codul civil, să facă dovada afirmației sale.
4. Cu privire la motivul de recurs referitor la rețeta nr._ /27.03.2009
Curtea reține că recurentul-reclamant invocă obligația pârâtei de a dovedi refuzul acestuia cu privire la un medicament prescris. Conform uzanțelor, nici o farmacie atât din sectorul public cât și privat, nu are o procedură /document /formalitate prin care refuzul expres al pacientului cu privire la un medicament să fie consemnat. Acceptarea parțială a unei rețete este dovada acordului pacientului cu privire la medicamentele eliberate de farmacie. Ca urmare, refuzul farmacistului de a elibera medicamentul cu același D.C.I. existent în farmacie (colperin) fără modificarea rețetei este justificat, iar ridicarea de către pacient a celorlalte medicamente prescrise reprezintă dovada acceptării situației de fapt. Astfel, Curtea reține că este legal refuzul de a deconta suma de 26,66 lei.
5. Cu privire la motivul de recurs referitor la cererea nr._ /2009 de decontare a rețetelor nr._ /27.10.2008,_ /16.12.2008 si_ /05.01.2009
Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță faptul că, pentru aceste rețete, documentele depuse pentru decontare nu sunt complete, cererile tip invocate de reclamant nu sunt la dosarul pentru decontare, iar copiile depuse de recurentul-reclamant ca dovadă cu înscrisuri nu au număr de înregistrare și nu sunt completate la rubrica "viza farmaciei". De asemenea, nu sunt dovezi care să susțină afirmația acestuia că documentele justificative solicitate au fost depuse.
Recurentul-reclamant susține că nu sunt predate bonurile cu numerele de înregistrare, fapt pe care încearcă să îl dovedească prin invocarea altor cereri care nu au numere de înregistrare.
Or, recurentul-reclamant nu poate să dovedească că a predat documentele justificative respective, în condițiile în care putea să reclame încălcarea dreptului său de a i se elibera număr de înregistrare. Cererile neînregistrate nu sunt soluționate, or cererea respectivă a fost soluționată tocmai pentru că a fost înregistrată.
Atâta timp cât recurentul-reclamant cunoștea procedura de decontare a medicamentelor, cunoaștere care reiese tocmai din faptul că a uzat în mai multe rânduri de aceasta, nu poate invoca culpa sa prin nedepunerea formularului solicitat în mod legal de către intimată.
6. Cu privire la motivul de recurs referitor la nedecontarea contravalorii ecografiei tiroidiene
Recurentul-reclamant susține, fără a putea dovedi, că a solicitat să fie redistribuit la un alt medic, dar i s-a spus că ceilalți doctori au programările făcute până în luna februarie 2010.
Curtea reține că în mod corect a statuat prima instanță faptul că motivul invocat al imposibilității de a aștepta până în luna februarie nu are justificare atâta timp cât a fost reprogramat pentru data de 02.12.2009, reprogramare care conform uzanțelor la vremea respectivă a fost menționată pe verso-ul biletului de trimitere; chiar dacă intimata a arătat că această împrejurare a reprogramării nu o poate dovedi prin înscrisuri, deoarece biletul a rămas la furnizorul care a efectuat investigația, Curtea constată că recurentul nu neagă existența acestei reprogramări din decembrie 2009, ci arată că atâta timp cât programarea inițială nu a fost onorată, intimata nu și-a îndeplinit obligația legală.
Curtea arată că exigența necesară analizării sistemului medical nu transformă obligația intimatei de a avea disponibil suficienți medici de toate specialitățile pentru a acoperi în timp cât mai scurt toate nevoile medicale ale tuturor asiguraților dintr-o obligație de diligență, într-una de rezultat; raționamentul este același ca și în cazul obligației de a avea în stoc toate medicamentele necesare.
Astfel, din modul de desfășurare a lucrurilor, Curtea constată că pârâta a încercat, în raport de disponibilitățile existente, reprogramarea reclamantului; faptul că acesta nu a mai așteptat este însă un aspect ce o disculpă pe pârâtă; efectuarea ecografiei tiroidiene este o investigație în urma căreia se poate stabili un diagnostic și acorda tratament, iar nu în sine o intervenție de însănătoșire; urgența invocată de recurent nu poate reținută în termenii în care acesta nu putea aștepta reprogramarea din decembrie 2009. Astfel, și acest motiv de recurs este nefondat.
În ceea ce privește afirmațiile recurentului-reclamant referitoare la hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr._, astfel, cum a invocat și intimata, Curtea reține că speța se aseamănă cu cea prezentă în sensul că reclamantul a solicitat decontul unui medicament achiziționat pe o perioadă de mai multe luni, medicament care era compensat 50 % de la C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și 50 % din bugetul ministerului; cu toate acestea, legislația în vigoare la data respectivă a suferit o . modificări, în special cu privire la prescrierea medicamentelor pe D.C.I., astfel că nu se poate reține puterea de lucru judecat a considerentelor acestor hotărâri în prezenta cauză.
Cu privire la textul din Decizia civilă nr. 39/13.01.2010, se reține că Casele de asigurări de sănătate, respectiv C.N.A.S. și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pot încheia contracte cu furnizorii de medicamente, conform prevederilor Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, contract care se aprobă prin Hotărâre de Guvern. Conform susținerii intimatei, un astfel de contract are și aceasta, dar decontarea, în condițiile legii, a părții de contribuție personală din valoarea medicamentelor nu face obiectul acestor contracte.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat împotriva Sentinței civile nr.5959 din data de 02.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ de recurentul – reclamant A. I., cu domiciliul în sector 2, București, ., ., în contradictoriu cu intimatul – pârât C. M. de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu „Dr. N. K.”, cu sediul în sector 5, București, .. 17, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 aprilie 2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A. V. M. M. P. M. D. R. B.
Red. A.V./2 ex.
Data red.: 10.06.2014
Sentința civilă nr. 5959 din data de 02.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._
judecător fond: A. I. N.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1167/2014. Curtea de... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6400/2014.... → |
|---|
