Obligaţia de a face. Decizia nr. 6478/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6478/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 9433/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 6478
Ședința publică din data de 18 septembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
JUDECĂTOR: I. C. G.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant P. M. împotriva sentinței civile nr. 3238/05.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât U. S. HARET și intimatul-pârât-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurentul-reclamant a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, intimații au formulat întâmpinare și că s-a solicitata judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de solicitarea de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 26.03.2012 sub nr._ reclamanta P. M. i-a chemat în judecată pe pârâții M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (MECTS) și U. S. Haret (USH), solicitând obligarea MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate ale diplomei de licență și obligarea USH să-i elibereze diploma de licență.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, de bună credință, a urmat cursurile Universității S. Haret, Facultatea de Management Financiar-Contabil, specializarea contabilitate și Informatică de Gestiune și a susținut examenul de licență în iulie 2009, examen pe care l-a promovat, fiindu-i eliberată adeverința nr. 607/06.07.2009. În repetate rânduri s-a adresat conducerii USH pentru a-i elibera diploma de licență, însă a fost refuzată pe motivul unor divergențe juridice între USH și MECTS. În conferința de presă din data de 14.03.2012 ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului declară că diplomele pot fi eliberate, însă situația a rămas neschimbată. Reclamanta a menționat că anexează mai multe decizii favorabile colegilor ei de facultate.
Cererea a fost întemeiată pe Legea 554/2004, Legea 443/2002 și Legea 84/1995.
La data de 26.03.2013 pârâta USH a depus întâmpinare prin care a solicitat să se constate că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamantă și că se află în imposibilitatea practică de a obține în totalitate tipărirea formularelor tipizate constând în actele de studii din cauza refuzului MECTS, arătând și faptul că MECTS și ARACIS nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că USH a acționat în afara cadrului legal.
Totodată USH a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale (fost MECTS) prin care a solicitat obligarea Ministerului să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea 554/2004, în cuantum de 50 lei/zi de întârziere începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și obligarea acestuia la plata tuturor sumelor solicitate Universității de către reclamantă, cu cheltuieli de judecată (onorariul de avocat urmând a fi recuperat pe cale separată).
La data de 23.04.2013 M. Educației Naționale (fost MECTS) a depus întâmpinare la cererea de chemare în garanție prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
MEN a arătat că USH avea obligația să se supună dispozițiilor legale privind procedura de autorizare și acreditare pentru toate formele de învățământ (zi, FR, ID), iar pentru studenții care au urmat cursurile la formele de învățământ FR și ID neacreditate, USH nu avea dreptul de a organiza examen de licență și cu atât mai puțin de a emite diplome care să ateste promovarea acestuia. USH a făcut și o acțiune în anularea HG 676/2007 și HG 635/2008 tocmai pentru că acestea nu cuprindeau și formele de învățământ pentru care nu demarase procedura de acreditare, iar această acțiune a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 4726/29.10.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ .
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă recurată, instanța a respins cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a urmat cursurile Universității „S. Haret” în cadrul Facultății de Management Financiar-Contabil din București, specializarea contabilitate și Informatică de Gestiune, a absolvit această facultate în anul 2009 și a promovat examenul de licență organizat de pârâta U. „S. Haret” în sesiunea iulie 2009, astfel cum reiese din adeverința eliberată de pârâta U. „S. Haret” (fila 6).
Conform contractului de studii și chitanțelor depuse la filele 74-75 și 77-78 reclamanta a urmat cursurile facultății menționate mai sus în perioada 2006-2009, la forma de învățământ cu frecvență redusă (FR).
U. „S. Haret” a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, facultățile și specializările acreditate conform art. 2 din acest act normativ fiind următoarele: Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, specializarea limba și literatura străină A (engleză, franceză) - limba și literatura străină B (franceză, engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă, latină), cu predare în limba română; Facultatea de D., specializarea drept, cu predare în limba română; Facultatea de Educație Fizică și Sport, specializarea educație fizică și sport, cu predare în limba română; Facultatea de Management Financiar-Contabil, specializarea contabilitate și informatică de gestiune, cu predare în limba română.
Potrivit art. 3 din lege, după . acestui act normativ în structura Universității "S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Prin HG 410/2002 (Anexa 3) a fost autorizată să funcționeze provizoriu specializarea contabilitate și informatică de gestiune, forma ZI, cu durata studiilor de 4 ani.
Conform HG nr. 693/2003 (Anexa 2) printre structurile și specializările acreditate începând cu anul universitar 2003-2004 la anul întâi de studii și, după caz, la ceilalți ani de studii la universitatea pârâtă s-a numărat și specializarea contabilitate și informatică de gestiune, forma ZI, 240 de credite, în cadrul Facultății de Management Financiar-Contabil.
Prin HG nr. 940/2004 (Anexa 2) și HG 1609/2004 (Anexa 2) s-a menținut acreditarea pentru Facultatea de Management Financiar-Contabil, cu specializarea contabilitate și informatică de gestiune, forma ZI, fiind autorizată provizoriu și forma ID (învățământ la distanță), cu 240 de credite.
Prin HG 676/2007 (Anexa 3) și HG 635/2008 (Anexa 3) s-a menținut acreditarea pentru Facultatea de Management Financiar Contabil, cu specializarea contabilitate și informatică de gestiune, forma ZI, fiind autorizată provizoriu și forma de învățământ ID, cu 180 de credite.
Ca atare, facultatea urmată de reclamantă nu a fost acreditată sau autorizată provizoriu la forma FR.
HG 410/2002, HG 693/2003, HG 940/2004, HG 1609/2004, HG 676/2007 și HG 635/2008 prevăd structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior, respectiv facultățile, specializările și forma de învățământ (ZI, FR sau ID) acreditată (A) sau autorizată să funcționeze provizoriu (. din cadrul fiecărei universități în parte.
Potrivit art. 60 alin. 1 din Legea 84/1995 activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi.
La art. 92 alin. 3 lit. c) din Legea 84/1995 se prevede că autonomia universitară se realizează, printre altele, prin proiectarea, organizarea și stabilirea formelor de învățământ postuniversitar, confirmate prin acreditarea programelor de studiu.
Conform art. 17 din HG 1011/2001 procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii 88/1993 republicată, această lege fiind abrogată și înlocuită de OUG 75/2005.
Potrivit OUG 75/2005 art. 29 alin. 3 în învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. În alin. 4 al aceluiași articol se prevede că acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acordă - alături de drepturile prevăzute la lit. a) - și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire.
La art. 1.6 din Metodologia de evaluare externă, standardele, standardele de referință și lista indicatorilor de performanță a Agenției Române de asigurare a Calității Învățământului Superior (ARACIS), aprobată prin HG 1418/2006 și care s-a aplicat începând cu anul universitar 2006-2007, se arată că un program de studii/specializare constă în totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere și realizarea efectivă a predării, învățării și cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare. Programele de studii se diferențiază în funcție de (a) nivelul calificării universitare: licență, master, doctorat; (b) forma de învățământ: la zi, seral, cu frecvență redusă, învățământ la distanță etc.; (c) domeniul de specializare a cunoașterii, conform cu diviziunea academică a cunoașterii și cu diviziunea profesională a muncii.
Din coroborarea dispozițiilor Legii 84/1995 cu cele ale HG 1011/2001, ale OUG 75/2005 și ale Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 rezultă, pe de o parte, că învățământul cu frecvență redusă poate fi organizat doar de instituțiile de învățământ superior care au și cursuri de zi pentru specializarea respectivă, iar pe de altă parte că acreditarea trebuie obținută nu doar pentru forma de zi, ci și, în mod expres, pentru cea cu frecvență redusă. Faptul că instituția de învățământ superior a obținut acreditarea pentru forma de învățământ la zi nu o exonerează de obligația de a parcurge procedura de acreditare și pentru forma de învățământ cu frecvență redusă. Existența acreditării pentru forma de învățământ la zi creează doar o vocație, nu un drept de a organiza și forma de învățământ FR.
În HG 410/2002, HG 693/2003, HG 940/2004, HG 1609/2004, HG 676/2007 și HG 635/2008 se menționează pentru fiecare specializare forma de învățământ acreditată sau autorizată provizoriu, iar universitatea pârâtă a obținut la anumite specializări autorizarea de funcționare provizorie pentru învățământul cu frecvență redusă (specializarea D. din cadrul Facultății de D., specializarea Filosofie-Jurnalism din cadrul Facultății de Filosofie și Jurnalism, specializarea Management din cadrul Facultății de Management din B., specializarea Pedagogie muzicală din cadrul Facultății de Muzică, specializarea Contabilitate și informatică de gestiune la B., Câmpulung, C., C. și Râmnicu V., dar nu și la București etc. conform HG 940/2004 și HG 1609/2004; specializarea D. din cadrul Facultății de D. și Administrație Publică, specializările Filosofie și Științe ale Comunicării din cadrul Facultății de Filosofie și Jurnalism, specializările Management și Contabilitate și informatică de gestiune din cadrul Facultății de Management din B., nu și din București, specializarea Pedagogie muzicală din cadrul Facultății de Muzică, specializarea Finanțe și bănci din cadrul Facultății de Management Financiar-Contabil din C., specializările Contabilitate și informatică de gestiune și Finanțe și bănci din cadrul Facultății de Management Financiar-Contabil din C. etc. conform HG 676/2007 și HG 635/2008).
Nu la fel s-a întâmplat pentru specializarea urmată de reclamantă la Facultatea de Management Financiar contabil din București.
Potrivit art. 5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legiipot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Întrucât pârâta U. „S. Haret” nu obținuse acreditarea sau autorizarea provizorie de funcționare aferentă învățământului cu frecvență redusă pentru facultatea și specializarea urmată de reclamantă, aceasta nu are dreptul (nici obligația) de a elibera diploma de licență solicitată de reclamantă, iar M. Educației Naționale nu are obligația de a autoriza tipărirea formularelor tipizate necesare în acest scop sau de a recunoaște diploma de licență.
Nu poate fi reținută în favoarea reclamantei existența unei erori comune și invincibile cu privire la dreptul universității de a organiza cursurile la care s-a înscris, cât timp prin HG 410/2002, HG 693/2003, HG 940/2004, HG 1609/2004, HG 676/2007 și HG 635/2008 au fost prevăzute în mod clar specializările acreditate sau autorizate provizoriu și formele de învățământ pentru care s-a acordat acreditarea/autorizarea provizorie, iar reclamanta avea posibilitatea de a verifica și la MECTS sau la ARACIS informațiile furnizate de universitate, eroarea în care s-ar fi putut afla reclamanta nefiind deci una invincibilă, chiar dacă a avut o largă răspândire.
Împrejurarea că adeverința de studii eliberată de U. „S. Haret” nu a fost revocată sau anulată nu are relevanță în speță și nu conferă reclamantei dreptul la eliberarea diplomei de licență întrucât adeverința respectivă nu mai produce efecte, având o valabilitate limitată de maxim 12 luni, conform art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului, a arătat următoarele:
Sentința nu cuprinde motive legale pe care sa se sprijine sau cuprinde motive contradictorii și interpretarea greșita a actelor normative la care face referire.
De asemenea Tribunalul nu ia în calcul practica judiciara și conform actelor de la dosar, colegii săi aflați în aceeași situație au avut castig de cauza.
Dispozițiile art. 29 din OUG 75/2005 nu conduce la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de învățământ ci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.
Coraborand dispozițiile art. 60 alineatul.3 din legea .84/1995 diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior au aceeași valoare indiferent de forma de învățământ absolvita: zi, frecventa redusa, la distanta.
Prin HG nr. 940/2004( anexa 2) și HG 1609/2004 ( anexa 2) sa menținut acreditarea pentru Facultatea de Management Financiar Contabil cu specializarea Contabilitate și Informatica de gestiune.
Art. 4 din HG 535 arata ca autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de învățământ la zi. Specializările autorizate sau acreditate care funcționează la forma de învățământ la zi pot funcționa și la forma de învățământ seral sau frecventa redusa fără a fi necesara indeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academina și Acreditare.
Aceeași concluzie reiese și din dispozițiile Legii. 84/1995, HG. 1011/2001 și OUG. 75/2005 eliberarea către reclamant recurent a adeverinței prin care U. S. HARET atesta susținerea și promovarea examenului de licența a avut aprobarea tacita a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului care nu o contesta în condițiile Art. 1 ( alineatul 8) din Legea. 54/2004.
Nici alte autoritati competente nu au contestat adeverința de absolvire.
Prin întâmpinare, U. "S. HARET" a solicitat ca, în cazul admiterii recursului promovat de P. M. să fie admisă și cererea sa de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS) pentru următoarele considerente:
Ca o prima precizare, considera ca nu poate fi admis recursul și acțiunea recurentei-reclamante fără a fi admisa și cererea de chemare în garanție formulata în conformitate cu dispozițiile art. 60-63 Cod proc. civ. de către U. S. Haret, întrucât intre cele doua cauze exista o evidenta interdependență, după cum urmează:
U. S. Haret, a fost înființata prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat și de utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ, care a funcționat ., fiind un furnizor de programe educaționale de studii recunoscut pe plan național.
Prevederile legale la momentul inscrierii reclamantei la cursurile USH, ne obliga sa obținem acreditare numai pe specializările (facultățile) existente în cadrul Universității S. Haret și nicidecum pe formele de învățământ .
În baza art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (în vigoare pe întreaga perioada de școlarizare a reclamantului) activitatea didactica se poate organiza în următoarele forme:de zi,seral,cu frecventa redusa și la distanta. Formele de învățământ seral cu frecventa redusa și la distanta pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri la zi.
Ca atare, singura condiție pentru desfășurarea formei de învățământ la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu și sa aiba forma de învățământ la zi.
În acest sens, legiuitorul a avut în vedere faptul ca evaluarea și acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii.care duc la o calificare universitara distincta,și nu la nivelul formelor de învățământ .
Programa de studii esje cea care susține calificarea distinctajndiferent de forma de învățământ absolvita (zi, seral, frecventa redusa sau învățământ la distanta).
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație și a programelor de studiu la momentul inceperii studiilor de către recurenții-reclamanți era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art.29 alin.3 și 4 din acest act normativ „în învățământul superior evaluarea și acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licența,care duce la o calificare universitara distincta. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive:
a) autorizarea de funcționare provizorie,care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza,după caz,admiterea la studii
b) dreptul de a emite diplome,certificate studii recunoscute de M. Educației și organiza,după caz,examen de absolvire,doctorat."
Dispozițiile art.29 din OUG nr.75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de invatamanțci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.
Noțiunea de „ program de studii" a fost definita în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr. 1418 / 2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere și realizare efectiva a predării, învățării și cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
Din coroborarea disp. art.29 din OUG nr.75/2005 cu dispozițiile art.60 alin. 3 din Legea nr.84/1995 (în vigoare la data promovării examenului de licența), diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ sțiperiorjn condițiile legii,pentru aceeași specializare sunt echivalente .indiferent de forma de învățământ absolvita, se poate desprinde concluzia ca nu forma de învățământ absolvita (zi,frecventa redusa, învățământ la distanta) este cea care duce la o calificare universitara ci specializarea aleasa și urmata.
Mai mult,art.4 din HG nr.535/1999 arata ca: "Autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de învățământ de zi.Specializarile autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zupot funcționa și la forma de învățământ seral sau fără frecventa,fără a fi necesara îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academica și Acreditarejnstitutiilor de învățământ superior."
Prin art.5 din HG 916/2005 se arata ca:
"(1) Structurile și specializările prevăzute în anexele nr.1 și 2 funcționează incepand cu anul universitar 2005/20Q6,pentru anul Mai de studii.
(2) Specializările prevăzute în anexele nr.1-3- la Hotărârea Guvernului nr.410/2002 privind structurile și specializările acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu din Instituțiile de învățământ superior,cu modificările și completările ulterioare,care nu se regăsesc în anexa nr.3 la prezenta hotărâre,Intra în lichidare incepand cu anul universitar 2005/2006."
U. S. Haret este cuprinsa în anexa acestui act normativ.
Potrivit prevederilor art.6 din HG 676/2007"specializarile (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.916/2005 privind structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu și a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența și prin Hotărârea Guvernului nr.1.175/2006 privind organizarea studiilor universitare de licența și aprobarea listei domeniilor și specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora,cu modificările ulterioare.care funcționează incepand cu anul I 2005-2006 și care se regăsesc în prezenta hotărâre isi continua activitatea".
Prin art.1 din HG nr.1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licența și a specializărilor din cadrul acestora.al specializărilor reglementate sectorial și/sau general.Din lecturarea textelor legale, evocate mai sus, se poate observa ca am funcționat ..
În aceste condiții de reglementare și în raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale.chemat sa organizeze și sa conducă sistemul național de educație, apreciem ca aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de învățământ la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi,tine de exercițiul autonomiei universitare.garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României și Legea nr.84/1995 în vigoare la momentul inscrierii reclamanților la Facultate.
Recunoașterea, prin chiar art.8 din Ordinul nr.3404/2006,emis de către ministrul educatiei a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanta.pentru domeniile în care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi.confera reclamanților dreptul de a cere sa li se elibereze Diploma de licentajnsotita de Suplimentul la Diploma.drepf recunoscut de pct.VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor.aprobata de Senatul Universității "S. Haret" la data de 13 mai 2009,act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr.1405 din 21.05.2009.
Așa cum a remarcat și subliniat Înalta Curte de Casație și Justiție acest drept nu poate fi afectat și cu atat mai puțin suprimat în fapt sau în drept.de divergentele ce au aparut în decursul timpuluijntre U. "S. Haret" și M. Educației, pe seama valabilității inițierii și desfășurării formei de învățământ la distanta pentru specializările la care se organizau și cursuri de zi acreditate/autorizate, atata timp cat M. Educației sau Agenția R. de Asigurarea Calității în învățământul Superior(ARACIS), infiintata în baza O.U.G. nr.75/20Q5,nu au demarat și nu au finalizat vreo procedura administrative care sa conducă la concluzia ca a acționat în afara cadrului legal,în condițiile în care în principiu.Ministerului Educației i se recunoștea, prin art.6 din Legea nr.443/2002,dreptuI de a "propune incetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității".
S-a adresat Ministerului, solicitând sa îi fie data aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la . absolvenții anului 2009, dar nu a primit un răspuns oficial din partea autorității administrative.
U. S. Haret, s-a conformat cu promtitudine și intocmaî condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr._/25.06.2009, în vederea obținerii aprobării pentru tipizarea de formulare tipizate.
Prin adresele formulate de noi, a anexat necesarul pentru anul 2009, oferind autorității decidente MECTS, toate informațiile cerute prin adresa susmenționata, în care impun tuturor instituțiilor de învățământ de stat și particulare sa atașeze la cererile lor și situațiile centralizatoare) semnate și stampilate pe fiecare pagina și incluse și în format electronic pe CD, la Direcția Generala de Învățământ Superior."
Potrivit art.2 din H.G. 366 din 18 aprilie 2007, în vigoare la data cand reclamanții au parcurs studiile superioare și au susținut licența, "M. Educației, Cercetării și Tineretului conduce sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate", iar conform art.3 și 4 din H.G. 366 din 18 aprilie 2007, "evaluează și controlează realizarea politicilor și programelor în domeniu și stabilește sau propune, du pa caz, masuri de corectare a lorcontroleaza și monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și Instituțiilor de învățământ particular.”
Ceea ce a omis instanța de fond este verificarea funcționalității USH-faptul ca fata de aceasta instituție de cultura legal infiintata ca Universitate -furnizor de educație NU s-a dispus printr-un Ordin al Ministrului Educației Naționale o măsura sancționară sau chiar desființarea acestei instituții așa cum prevede legiuitorul în cazul în care U. ar fi săvârșit abaterile de care este acuzata ,ori consideram că numai în cazul parcurgerii unor cursuri ale unei instituții care NU este instituție de cultura și furnizor de educație reglementat și "înființat prin lege ar fi o realitate asimilata unui element cu caracter probatoriu care ar fi condus de drept la soluția data în acest caz de către instanța de fond.
Prin urmare, chematul în garanție MEN (MECTS) în temeiul prerogativelor cu care a fost investit, dacă ar fi constatat ca nu sunt indeplinite standardele de calitate trebuia sa elaboreze și sa promoveze, după caz, hotarare de guvern sau lege, decizie prin care inceteaza definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program sau instituție.
Dovadă a susținerilor sale este și aprobarea în parte a tipizării formularelor de diploma care echivalează cu recunoașterea din partea MEN (METCS), ca a funcționat ., care i-a permis sa organizeze formele de învățământ cu frecventa redusa sau învățământ la distanta.
În mod constant s-a statuat, în jurisprudenta înaltei Curți de Casație și Justitie-Sectia de C. Administrativ și Fiscal, în litigii de aceeași natura, ca M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legala de a aproba tipărirea formularelor tipizate constand în diploma de licența și suplimentele la diploma (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu Deciziile: 5386/15._; 5722/29.11.2011; 5656/24.11.2011; 2533/22.05.2012; 628/08.02.2012; 953/23.02.2012; 2514/22.05.2012; 2480/18.05.2012; 2515/22.05.2012; 2534/22.05.2012.
Asupra admiterii cererii de chemare în garanție s-a pronunțat înalta Curte de Casație și Justiție, după cum urmează: în Dosar nr._, în Dosar nr._, în Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._ ,Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr.Ș_, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, Dosar nr._, în sensul admiterii cererii sale de chemare în garanție a MECTS-irevocabil.
În temeiul art.274 Cod proc.civ. a solicitat cheltuieli de judecata (onorariu avocat).
Prin întâmpinare M. Educației Naționale a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat că nu are calitate procesuală pasivă, deci nu poate fi chemat în garanție de către universitate.
Cererea de chemare în garanție nu poate fi primită deoarece, în astfel de situații chematul în garanție ar trebui să se subroge în obligațiile celui ce 1-a chemat în garanție, în acest caz de a completa și elibera diploma reclamantului. Or, M. Educației nu are și nu poate avea atribuții privind completarea și eliberarea diplomelor care să ateste parcurgerea unor cursuri care, nu numai că nu au fost organizate de noi ci, mai mult au fost organizate în ignorarea legislației.
Nu există nici un act normativ care să impună ca obligație Ministerului Educației Naționale emiterea unui aviz pentru tipărirea formularelor tipizate, fără a ține cont de condițiile în care au fost urmate studiile.
Potrivit art. 29 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 75/2005, acreditarea acordă „și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat". Este de reținut faptul că nu se menționează vreo obligație de avizare din partea ministerului.
Există un voluminos cadru normativ care reglementează aspecte legate de eliberarea diplomelor de licență și nicăieri nu este stabilită obligația ministerului de a da aviz pentru tipărirea formularelor tipizate în condițiile absolvirii unor forme de învățământ neacreditate/neautorizate. Face referire la: Legea învățământului nr. 84/1995 (art. 140 alin. 3, art. 141), OMECTS nr. 295/2007 privind cadrul general de organizare a examenelor de finalizare a studiilor în învățământul superior - examene de absolvire, licență, diplomă, selecție, disertație și de finalizare a programelor de pregătire universitară avansată din cadrul studiilor universitare de doctorat (art. 15), OMECT nr. 5289/2008 privind diploma de licență și suplimentul la diplomă (art. 3 alin. 2), OMECT nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, Legea educației naționale nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare. Arătăm astfel onoratei instanțe că ministerul nu are obligația de a aproba emiterea de tipizate pentru eliberarea unui număr aleatoriu de diplome. Obligația ministerului, ca și conducător al sistemului național de învățământ, cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, este de a verifica dacă solicitarea este făcută în limitele și cu respectarea legislației în domeniu.
Nu există interdependentă între obligația universității de a emite diploma și obligația Ministerului Educației Naționale de a aviza tipărirea formularelor tipizate.
U. are obligația de a gestiona, completa, și elibera numai actele de studii pentru facultățile sale acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, iar absolvenții unei facultăți neacreditate sau neautorizate nu sunt îndreptățiți a le obține.
Existența raporturilor contractuale dintre reclamant și universitate, executarea obligațiilor contractuale din partea reclamantei, nu pot duce la obligarea Ministerului Educației Naționale să aprobe eliberarea unor acte de studii care exced cadrului legal. Actele de studii sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite, ce nu pot fi emise decât spre executarea ori organizarea executării legii, al căror conținut ori existență nu pot face obiectul unor convenții între particulari.
În susținerile sale, U. „S. Haret" face cu bună știință o gravă eroare, afirmând că există interdependență între obligația universității de a elibera diplome de licență și obligația Ministerului Educației Naționale de a aviza numărul de diplome cerut.
M. Educației Naționale nu este obligat să dea aviz pentru orice număr de diplome solicitat. Obligația ministerului, ca și conducător al sistemului național de învățământ, cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, este de a verifica dacă solicitarea este făcută în limitele și cu respectarea legislației în domeniu. Dacă este solicitat un număr mai mare de diplome decât numărul de absolvenți care au dreptul la acestea, ministerul are obligația, respectând legea, să nu dea curs solicitării primite.
O diplomă este avizată de MEN dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv. în aceste hotărâri de guvern se află sub formă de tabel fiecare facultate, specializare și formă de învățământ acreditată/autorizată parțial să funcționeze, școlarizând studenți care au dreptul la diplomă de licență.
În concluzie, obligația Universității „S. Haret" de a elibera diploma de licență nu este subsecventă, corelativă sau interdependentă obligației M.E.N. de a aviza tipărirea ei, pentru simplul fapt că ministerul nu este obligat să avizeze un număr de diplome peste cel prevăzut în cifra de școlarizare.
M. Educației Naționale a emis avizul în vederea ridicării, de către U. „S. Haret" din București, a tipizatelor pentru actele de studii, de la ROMDIDAC S.A., numai pentru specializările care au funcționat legal, aprobate prin hotărâri de guvern, în conformitate cu cifra de școlarizare aprobată.
M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa Ministerului Educației Naționale.
U. S. Haret invocă, în cererea de chemare în garanție, drepturile conferite prin Legea nr.443/2002, fără să recunoască, însă, faptul că din aceeași lege izvorăsc și o . obligații pe care ar fi trebuit să le respecte.
La art.3 din Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității „S. Haret" din București se statuează:
„După . prezentei legi în structura Universității „S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii."
Deci, chiar în legea de înființare a acestei instituții de învățământ superior se menționează faptul că în structura Universității „S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Analizând procedura de acordare a avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la unitatea producătoare, se constată că fiecare din părțile implicate are obligația de a respecta cadrul normativ în care această procedură se înscrie.
Privitor la incidența OMEC nr. 3404/2006 privind criteriile generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006 - 2007, învederăm onoratei instanțe următoarele:
U. „S. Haret" are în vedere art. 8 care prevede:" Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate"". Acest articol reia prevederile Legii învățământului nr. 84/1995, conform art. 60 alin (1) din această lege: activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi".
Legea este clară și nu lasă loc de interpretări: dacă este îndeplinită condiția de formă a organizării formelor de învățământ FR și ID în cadrul universităților (pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi), nu putem ignora și condiția de fond și anume acreditarea acestor forme de învățământ.
Normele citate din Legea învățământului și OMEC 3404/2006 nu duc însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților aceste forme de învățământ numai dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă. Calea de la vocație la drept este condiționată de parcurgerea procedurii de acreditare conform prevederilor legale în vigoare. Organizarea formelor ED și FR la unele specializări, dată de faptul că exista și forma ZI, nu excludea (și nu exclude) imperativul procedurii de autorizare, respectiv obligația de conformare în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare și acreditare, neexcluzându-se nici obligația asigurării resurselor umane și materiale pentru fiecare formă și locație de învățământ în mod distinct
Prin H.G. nr. 1011/2001 s-a reglementat organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior. Conform art. 3 din acest act normativ „sunt abilitate să organizeze învățământ la distanță și învățământ cu frecvență redusă instituțiile de învățământ superior acreditate, în specializările universitare autorizate provizoriu sau acreditate conform Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată". Din cuprinsul capitolului IV al acestei hotărâri de Guvern reiese cu claritate faptul că programele de învățământ la distantă sunt supuse ele însele procedurii de evaluare academică, conform Legii nr. 88/1993 republicată.
Așa cum a menționat, conform prevederilor legale formele de învățământ la distanță și fără frecvență trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Privitor la așa - zisa neimplicare a ministerului în modul de a acționa al Universității „S. Haret,, a menționat următoarele:
Persoana care dorește să urmeze o formă de învățământ cât și persoana care asigură desfășurarea procesului de învățământ își asumă propriile decizii. Este în responsabilitatea fiecărei persoane juridice care asigură proces de învățământ, a respecta procedura legală a organizării lor. Nu se poate imputa altor subiecți de drept conduita instituțiilor de învățământ superior sau a persoanelor care s-au înscris și au urmat anumite forme de învățământ. Aprobarea tipăririi unui tipizat de diplomă de licență este efectuată de către M. Educației Naționale dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării studiilor în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv. Toți candidații care și-au depus dosarele aveau vârsta majoratului, aveau discernământ, aveau capacitate deplină de exercițiu, și au ales singuri specializările pentru care au optat. Faptul că acești candidați nu au verificat suficient specializările și formele de învățământ la care și-au depus dosarele nu poate fi imputat M.E.N. În niciun caz neglijența nu poate fi similară bunei credințe, așa cum încearcă să se insinueze.
Ținând cont de principiile „nemo censetur ignorare legem” și "nemo auditor propriam turpitudinem allegans", nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a obține protecția unui drept. Nici un candidat la momentul înscrierii nu întreabă sau nu obține vreun acord de la M. Educației Naționale pentru a-și exercita voința.
În judecarea unei cauze, conform art. 129 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul este ținut și de „aplicarea corectă a legii" și art. 124 alin.l din Constituția României, respectiv „Justiția se înfăptuiește în numele legii". Ori, neluând în seamă prevederile legale cu caracter imperativ și asimilând apărările ex-lex, considerăm că judecătorul își încalcă principala sa atribuție: aceea de a aplica legea în mod corect și concret la speța dedusă judecății. Atât timp cât o așa-zisă aparență încalcă prevederi legale imperative, nu mai vorbim de o aparență în drept ci de o fraudă.
Faptul că în sensul cauzei deduse judecății, U. S. Haret a eliberat adeverințe care în opinia acesteia ar atesta efectuarea unor studii, este o faptă ce i se poate imputa doar respectivei universități. Opoziția pe care, conform susținerii apărătorului părții potrivnice, ar fi trebuit să o facă M.E.N., respectiv eventuala amendare/cenzurare a acestor adeverințe, se manifestă în limitele legale, nerecunoscând studiile efectuate fără respectarea condițiilor legale. După cum lesne se poate observa, tocmai opoziția, reacția M.E.N. față de eventualitatea manifestării efectelor legale ale unor adeverințe sau acte de studii eliberate cu nerespectarea prevederilor legii, se solicită în prezenta cerere introductivă de instanță, a fi desființată. Cum instanța este ținută a aplica prevederile legilor ce guvernează domeniul speței dedusă judecății iar acolo unde legea nu e clară și nu distinge, se apelează și la aplicarea principiilor de drept, în speță nu are cum să se dea eficiență principiului aparenței în drept.
Legislația este cât se poate de clară, fiind extrem de ușor de observat că, cel puțin în acest domeniu, un fapt ilicit (susținerea de cursuri fără a respecta prevederile legale de acreditare sau autorizare) nu-și poate produce efecte licite (adică recunoașterea unor diplome sau adeverințe de studii ca valabile legal, deși organizarea cursurilor în baza cărora s-au eliberat respectivele diplome sau adeverințe, nu au respectat condițiile imperativ legale). Altfel spus, în baza principiului legalității, o faptă ilicită nu poate deveni licită, neexistând nici aparența în drept atâta timp cât există norme legale imperative ce nu au fost respectate, iar beneficiarul avea sau trebuia să aibă știință de acest lucru, în baza unui minim de diligentă la care era obligat (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
Reclamantul a urmat cursurile unei facultăți autorizate să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ „ZI", nu și pentru forma de învățământ efectiv urmată de aceștia -, JD".
Conform art. 138 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, „un program de studii universitare funcționează legal dacă este autorizat provizoriu sau acreditat și funcționează în condițiile stabilite prin actul de autorizare, respectiv acreditare. Autorizarea provizorie și acreditarea programelor de studii universitare se realizează distinct pentru fiecare formă de învățământ, fiecare limbă de predare și pentru fiecare locație geografică în care se desfășoară Organizarea și desfășurarea de programe de studii universitare care nu funcționează legal se sancționează cu nerecunoașterea studiilor pentru beneficiari... ". Legea nu lasă loc de interpretări, este foarte clară. Autorizarea / acreditarea vizează inclusiv formele de învățământ, nu doar domeniul, facultatea și specializarea, acest fapt rezultă și din prevederile OUG nr. 75/2005.
Potrivit art. 29, alin. 3 din OUG nr. 75/2005, „în învățământul superior acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă". Potrivit art. 13 din OUG nr. 75/2005, evaluarea externă a calității educației cuprinde, printre altele, evaluarea capacității instituționale, a eficacității educaționale a organizației furnizoare de educație și evaluarea calității programelor de studiu oferite. Or, o astfel de evaluare complexă presupune inclusiv analiza formei de învățământ care se dorește a fi organizată.
Potrivit art. 2 lit. c din OUG nr. 75/2005, programele de studii concretizează oferta educațională a unei organizații furnizoare de educație. Forma de învățământ propusa de universitate face parte din oferta educațională deoarece formele distincte de învățământ atrag oferte educaționale diferite. Făcând parte din oferta educațională, forma concretă de învățământ propusă de universitate se concretizează în programele de studiu, potrivit art. 2 lit. c) din OUG nr. 75/2005. în vederea aplicării OUG nr. 75/2005 a fost adoptată H.G. nr. 1418/2006, care reglementează procedura de acreditare / autorizare. în art. 1.6, paragraful 3, teza a doua a H.G. nr. 1418/2006 se menționează că programele de studii (programe care sunt supuse acreditării / autorizării potrivit art. 29 alin. 3 din OUG nr. 75/2005) se diferențiază, printre altele, și prin forma de învățământ: la zi, seral, cu frecvență redusă, învățământ la distanță, etc. Fiind un element de diferențiere, rezultă că un program de studii la forma ZI va fi diferit de un program de studii la forma ID, fiind în realitate două programe de studii diferite, supuse separat procedurilor de autorizare/acreditare.
În concluzie, universitatea nu avea dreptul de a organiza forma de învățământ urmată de reclamant.
În drept, a invocat art.490 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 84/1995, Legea nr. 443/2002, Legea nr. 88/1993, H.G. 1011/2001, H.G. nr. 536/2011, OUG nr. 75/2005, Legea nr.288/2004, H.G. nr. 1418/2006, OMECT 2284/2007, H.G. nr 1609/2004, H.G. nr. 676/2007, H.G. nr. 635/2008. H.G. 1175/2006, H.G. 749/2009, Legea nr.l din 2011.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., constată ca recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform adeverinței depuse la dosarul de fond (fila 6) recurenta–reclamantă a absolvit Facultatea de Management Financiar-Contabil, specializarea Contabilitate și Informatică de Gestiune în cadrul Universității S. Haret, forma de învățământ ID, și a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009.
Potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în spețe similare, un astfel de act, precum adeverințele în cauză, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative, nefiind atacat de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza finală din Legea nr. 554/2004.
În astfel de litigii, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a statuat că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012 și nr. 709 din 10 februarie 2012).
Principalul rol al Înaltei Curți de Casație și Justiție, din perspectiva dispozițiilor constituționale dar și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (ex.: hotărârea din 6.12.2007 în cauza B. contra României), este acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești.
Potrivit principiilor consacrate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (ex. hotărârea din 2.11.2010, în cauza Ș. și alții împotriva României, hotărârea din 24.03.2009, în cauza T. T. împotriva României, hotărârea din 6.12.2007 în cauza B. contra României), dreptul la un proces echitabil include dreptul la securitatea raporturilor juridice. Principiul securității raporturilor juridice decurge din Convenție și constituie unul dintre elementele de bază ale statului de drept.
A reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Ș. și alții împotriva României că, atunci când există divergențe cu privire la aplicarea unor dispoziții legale în esență similare în cazul persoanelor aflate în grupuri aproape identice, apare o problemă în privința securității raporturilor juridice.
A mai statuat instanța de contencios european că, în absența unui remediu care să rezolve aceste divergențe, soluționarea diferită a cererilor prezentate de mai multe persoane aflate în situații similare conduce la o stare de incertitudine, de natură să diminueze încrederea publicului în actul de justiție, această încredere fiind o componentă esențială a statului de drept.
În vederea interpretării și aplicării unitare a legislației în materia contenciosului administrativ și fiscal, judecătorii Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întruniți în condițiile art. 33 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare, au adoptat, în ședința din 7.11.2013, o soluție pentru unificarea jurisprudenței, în ceea ce privește problema de drept a obligării pârâtei U. “S. Haret” să elibereze reclamantului diploma de licență și/sau suplimentul la diplomă și cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației pentru a fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă.
Soluția adoptată a fost în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. “S. Haret” să elibereze diploma de licență și/sau suplimentul la diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
La adoptarea soluției a fost avută în vedere jurisprudența reprezentată de următoarele decizii: nr. 690/2012, nr. 953/2012, nr. 1638/2012 și nr. 3302/2012.
În consecință, această soluție se impune și în prezenta cauză, în considerarea principiului unității jurisprudenței consacrat în practica sus-menționată a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin urmare, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul că va admite acțiunea.
Va obliga pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență pentru reclamantă.
Va admite în parte cererea de chemare în garanție.
Va obliga pârâtul-chemat în garanție, M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularului tipizat constând în diploma de licență pentru reclamantă.
În baza art. 274 C.proc.civ., va obligs pârâtul-chemat în garanție, M. Educației Naționale la plata către pârâta U.S.H. a sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Având în vedere ca U. S. Haret nu a declarat recurs, admiterea cererii de chemare în garanție fiind consecința admiterii recursului promovat de către reclamant, iar nu a apărărilor formulate în cuprinsul întâmpinării, nu sunt îndeplinite condițiile art. 274 C.proc.civ. pentru a-i fi acordate acesteia cheltuielile de judecată efectuate în recurs.
În consecință, Curtea va respinge cererea intimatei-pârâte având acest obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant P. M. împotriva sentinței civile nr. 3238/05.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât U. S. HARET și intimatul-pârât-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite acțiunea.
Obligă pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență pentru reclamantă.
Admite în parte cererea de chemare în garanție.
Obligă pârâtul-chemat în garanție, M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularului tipizat constând în diploma de licență pentru reclamantă.
Obligă pârâtul-chemat în garanție, M. Educației Naționale la plata către pârâta U.S.H. a sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Respinge cererea intimatei-pârâte U.S.H. privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. I. C. A. J. I. C. G.
GREFIER,
P. B. B.
Red: CRI Tehnored: CRI/BPB/2 ex. 20.10.2014
Tribunalul București Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal
Judecător: S. S. C.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 8629/2014. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5600/2014.... → |
|---|
