Obligaţia de a face. Decizia nr. 6579/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6579/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 1714/122/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.6579
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.09.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul pârât M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, împotriva sentinței civile nr. 742/06.12.2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. S. HARET și intimații reclamanți B. V., B. C. M., M. C. I. și N. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Curtea constatând că recurentul pârât, prin cererea de recurs a solicitat judecarea în lipsă conform art.411 din Noul Cod procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, constată dezbaterile închise și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. – Secția Civilă sub nr._ /01.08.2013, reclamanții B. V., B. C. M., M. C. I. și N. I. au chemat în judecată pârâții U. S. Haret și M. Educației Naționale, pentru ca, prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtului M. Educației Naționale să își dea avizul și să desemneze unitatea de specialitate pentru tipărirea diplomelor de licență, astfel încât U. S. Haret să poată elibera diplomele de licență și de asemenea să se dispună obligarea pârâtei la recunoașterea titlului de licențiat obținut în urma susținerii examenului de licență la diferitele specializări din cadrul Universității S. Haret, și obligarea să elibereze diplomele de licență, suplimentele de diplomă, foile matricole, certificatele DPPD, certificatele de competențe lingvistice și să se înapoieze originalele diplomelor de bacalaureat depuse la dosarele de înscriere, sub sancțiunea unor penalități de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere începând cu a 10 a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărâri și până la îndeplinirea efectivă a obligației, absolvenților care nu le-au fost eliberate, în conformitate cu regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, precum și obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanții arată că au absolvit diferite facultăți din cadrul Universității S. Haret, în anul 2009. Astfel li s-a eliberat o adeverință care să ateste că au absolvit USH și care să le fie folositoare la locurile de muncă; sau la cursurile de mașter, cu termen de valabilitate până la eliberarea diplomei de licență.
Reclamanții arată că U. S. Haret până în acest moment nu le-a eliberat diplomele de licență deoarece nu are acordul MEN, cu toate că termenul de un an în care sunt valabile a expirat. Potrivit art.38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin OMECT nr.2284/2007, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni. MEN refuză în mod cu totul nejustificat să onoreze comanda de formulare de diplomă către USH și astfel să își dea acceptul pentru eliberarea diplomelor de licență.
Arată reclamanții că, din momentul înscrierii la facultăți și până la absolvirea acestora, și-au îndeplinit toate obligațiile care le reveneau, potrivit contractelor de studii încheiate cu USH și regulamentului privind activitatea profesională a studenților, în sensul că au plătit taxele de studii și au susținut și promovat toate examenele, inclusiv examenul de licență. În aceste condiții, potrivit și metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de USH sub nr 1405/21.05.2009, precum și art. 20 alin 1 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, pârâta USH era obligată să elibereze toate actele de studii. De asemenea MEN are obligația de a recunoaște titlul de licențiat obținut în urma susținerii examenului de licență.
Potrivit legii 87/2006 publicată în MO nr.334 din 13 aprilie 2006 pentru aprobarea OG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației se prevede că acreditarea este acea modalitate de asigurare a calității prin care se certifică respectarea standardelor pentru funcționarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor de studii. Pentru evaluarea externă a calității s-a înființat prin ordonanță de urgență Agenția Română de Asigurare a Calității în învățământul Superior denumită în continuare ARACIS. Evaluarea externă poate fi efectuată și de alte agenții de evaluare a calității autohtone sau internaționale pe baza unui contract între MEN și evaluatorii externi sau între instituțiile sau unitățile de învățământ universitare sau preuniversitare și evaluatorii externi. Instituțiile românești de învățământ superior acreditate au dreptul de a solicita evaluarea externă a calității fie de la ARACIS fie de la o altă agenție națională sau internațională înscrisă în registrul european al agențiilor de asigurare a calității în învățământul superior.
În condițiile în care ARACIS constată că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, informează MEN care avertizează furnizorul de educație și acordă un termen de 1 an pentru aducerea activității educaționale la nivelul standardelor naționale în vigoare. Pe baza unui raport de evaluare externă întocmit de ARACIS se dispune o nouă evaluare externă. Dacă și noul raport de evaluare externă este nefavorabil MEN poate dispune: a) încetarea școlarizării în cadrul programului respectiv de studii, începând cu anul I; b) obligarea furnizorului de educație să elibereze în continuare rapoarte anuale de evaluare internă a calității educației pentru anii de studii pentru care continuă activitatea.Furnizorul de educație este obligat să se supună după un termen de maxim 2 ani de la ultimul raport de evaluare nefavorabil unei noi evaluări externe. Dacă și acest al treilea raport de evaluare externă este nefavorabil se promovează după caz, prin ordin, hotărâre a guvernului sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program și se reglementează situația bazei |materiale a studenților sau elevilor. ARACIS înființată în anul 2005 a fost concepută ca unică instituție care să decidă care instituție merită acreditată și care nu, numai că potrivit propriului regulament, pentru a fi funcțională, ARACIS avea nevoie de înscrierea în registrul european ENQA (the European Association for Quality Assurance in Higher Education) creată pe baza tratatului de la Bologna în anul 1999 și care a fost adoptată de toți miniștrii responsabili din învățământul superior din țările membre. Ori ARACIS a eșuat în a obține acreditarea europeană timp de 4 ani până în luna iunie 2009 când în fine a fost acceptată în ENQA. Deci această instituție nu putea să acrediteze deoarece ea însăși nu era în legalitate. După cum se observă, ea a obținut acreditarea la doar o lună până ce trebuia să se susțină examenul de licență din 2009.
Se învederează că lipsa rapoartelor de evaluare externă calitativ-academică a USH, prin organismele statului legal constituite mai înainte de 2005 fiind CNEAA, respectiv după anul 2006 ARACIS arată culpa directă a MEN la perpetuarea unei situații cunoscute, recunoscute și aprobate tacit între anii 2005 - 2006, data înscrierii a multora dintre absolvenții USH din anul 2009. Există o lipsă de conținut în domeniul aplicării legislației cu privire la evaluarea externă a calității instituțiilor de învățământ superior, singura agenție de stat desemnată să asigure calitatea, autorizarea și acreditarea instituțiilor de învățământ Superior din România nu a primit acordul de afiliere la agenția de evaluare ENQA până în 2009, cum am menționat și mai sus. Pentru ARACIS această recunoaștere era obligatorie, deoarece însuși comitetul de conducere a impus ca o condiție obligatorie această afiliere.
MEN invocă în răspunsurile la memoriile formulate de absolvenți, că fiecare absolvent trebuie tratat individual raportat la conținutul hotărârii de guvern în vigoare în momentul începerii anului I de studii, pe cale de consecință, trebuie verificat în hotărârea de guvern valabilă la momentul înscrierii în anul I de facultate, dacă specializarea/programul de studiu de licență respectiv era acreditat sau autorizat să funcționeze provizoriu la forma de învățământ și în localitatea de desfășurare a studiilor respective.
Se solicită a se avea în vedere dispozițiile OMECT 3404/2006, HG 1175/2006 și HG 1418/2006, legea învățământului 84/1995, HG 1011/2001 privind organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior. Se susține că actele normative menționate mai sus, în vigoare la data înmatriculării reclamanților, nu conțineau și reglementări exprese cu privire și la forma de învățământ (zi, seral, frecvență redusă, la distanță) pentru specializările acreditate/autorizate, așa încât, se subînțelege că acest domeniu a fost lăsat în competența de reglementare a fiecărei instituții de învățământ superior, în considerarea autonomiei universitare, așa cum de altfel a procedat și universitatea pârâtă. Astfel, se arată că la data semnării de către reclamanți a primelor contracte de studii cu U. „S. Haret", erau în vigoare Legea 84/1995 a învățământului și respectiv Legea 288/2004 privind organizarea studiilor universitare.
Potrivit art. 15 (8) din Legea 84/1995 „formele de organizare a învățământului sunt: învățământ de zi, seral, cu frecvență redusă, și învățământ la distanță, legea menționată neavând reglementări care să vizeze durata studiilor „la distanță" și nici autoritatea competentă să reglementeze această problematică. Ulterior Legea 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, reglementează în art. 4(1) ,,studiile universitare de licență care corespund unui număr cuprins între 180 și 240 credite transferabile conform ECTS (Sistemul european de credite de studiu transferabile), iar în alin 5 se prevede că „ durata studiilor pentru obținerea creditelor de studii transferabile la învățământ la distanță se reglementează prin hotărâre a Guvernului". Atât Legea 84/1995 cât și Legea 288/2004 în formularea existentă la data admiterii reclamanților conțineau prevederi în sensul că MEN actualizează periodic, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, lista domeniilor și specializărilor de licență, care se aprobă prin hotărâre de Guvern.
Ulterior, HG nr.676/2007, publicată în Monitorul Oficial nr.481 din 18.07.2007, a adus reglementări precise cu privire la actualizarea Nomenclatorului domeniilor de studii universitare de licență și al specializărilor din cadrul acestora și cu privire la numărul de credite transferabile, iar anexa 2 conține reglementări precise și cu privire la forma de învățământ pentru domeniile de studii universitare.
Se arată că reclamanților li se pot opune numai actele normative în vigoare la data înmatriculării lor, întrucât la acea dată reclamanții au putut în mod legitim („speranța legitimă") să considere că admiterea și respectiv parcurgerea studiilor universitare, în forma și coordonatele legale raportate la acea dată, asigură legalitatea și recunoașterea publică a studiilor lor universitare și fără ca acestea, prin acte normative ulterioare, să le fie invalidate retroactiv.
Din această perspectivă, refuzul MEN de a aproba tipărirea diplomelor de licență a reclamanților și intervenienților apare ca un „refuz nejustificat", în sensul art.2 lit. i) din legea nr.554/2004, motiv pentru care, se solicită obligarea acestei autorități centrale, în limitele sale de competență, să procedeze la emiterea acestor aprobări/avize, având în vedere și adresele universității, potrivit cu care a comunicat MEN necesarul de materiale tipizate pentru promoțiile 2007, 2008 și 2009.
Dacă ar fi existat unele neclarități în desfășurarea programelor de studii de licență parcurse în perioada 2004-2009 la U. ,,S. Haret,, M. Educației Cercetării Tineretului si Sportului avea responsabilitatea, conform art. 34 din Legea nr. 87/2006, pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, de a lua anumite măsuri până la încetarea școlarizării începând cu anul I de studii, lucru care nu s-a întâmplat nici până la finalizarea studiilor, ceea ce presupune că absolvenții au parcurs un program de studii acreditat la nivelul standardului de calitate impus de lege.
Art. 34. - (1) în condițiile în care ARACIP, respectiv ARACIS, constată că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, informează M. Educației și Cercetării, care avertizează furnizorul de educație și acordă un termen de un an pentru aducerea activității educaționale la nivelul standardelor naționale în vigoare. De asemenea, conform art. 36 din L.87/2006 organizațiile furnizoare de educație experimentează mecanismele de evaluare internă a calității începând cu semestrul al doilea al anului 2005-2006 și respectiv 2006-2007. Începând cu anul școlar 2006-2007 respectiv 2007-2008, se trece la aplicarea metodologiilor de evaluare internă și externă în vederea asigurării calității, ținându-se cont de rezultatele stadiului de experimentare. De aici rezultă că în perioada 2005-2007, ARACIS a experimentat mecanismele de evaluare internă a calității și tocmai din anul 2008 s-ar fi putut trece la aplicarea metodologiilor de evaluare internă și externă în vederea asigurării calității, în funcție ide rezultatele stadiului de experimentare.
În concluzie, având în vedere toate aceste acte normative din 2006, nu se poate imputa absolvenților că dacă erau mai vigilenți ar fi putut să își dea seama că USH nu poate organiza în mod legal cursuri de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă.
Cu privire la faptul că pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are atribuții privind recunoașterea diplomelor de licență emise de universitățile din sistemul național de învățământ, a examenelor de licență, sau a titlului de licențiat, se învederează că în conformitate cu Regulamentul Actelor de Studii în Sistemul de Învățământ Superior aprobat prin O.M. 2284/2007, MEN are responsabilitatea de a aproba titulatura și conținutul actelor de studii prin ordin al ministrului educației. Mai mult conform art. 5 din HG nr. 536/2011 privind organizarea și funcționarea MEN, acesta exercită în domeniul învățământului următoarele atribuții principale: a) elaborează, aplică, monitorizează, controlează și evaluează politicile educaționale naționale; b) monitorizează activitatea de evaluare externă; c) coordonează si controlează sistemul național de învățământ; etc.
De asemenea, se solicită a se avea în vedere și principiul aparenței în drept, și anume principiul mandatului aparent. În baza teoriei aparenței dreptului, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată/neacreditată a Universității S. Haret, este o problemă a acesteia și a instituției care a permis funcționarea ei, în speță MEN, iar absolvenții nu pot fi victimele lipsei de acreditare. Toată această situație în care se află USH în raport cu MEN, a produs consecințe foarte importante în raporturile juridice civile și sociale, prin eliberarea diplomelor și a adeverințelor de absolvire. În această speță MEN apare ca un veritabil mandant iar USH este mandatarul său, împuternicit să presteze acest serviciu de utilitate publică, și anume învățământ universitar superior. Absolvenții sunt terții care au contractat cu acest mandatar aparent, iar în cazul lor nu se cere a fi îndeplinită nici condiția erorii comune, ca în cazul proprietății aparente, deși ei s-au aflat într-o astfel de eroare comună și invincibilă. Practica judiciară, dar și doctrina juridică a găsit această soluție, și anume de a valida actele încheiate de mandatarul aparent cu terții, în acest fel sancționându-se lipsa de diligentă și pasivitatea mandantului, care a lăsat cu bună știință să se producă aceste consecințe și nu a luat măsurile necesare pentru a retrage mandatul acordat mandatarului său.
În concluzie, reclamanții arată din anul 2009 au absolvit această instituție de învățământ superior acreditată și autorizată, și-au îndeplinit toate obligațiile care le-au revenit iar acum trebuie să li se elibereze diplomele de licență și de asemenea trebuie să li se recunoască aceste acte.
În drept, se invocă prevederile art.192 C.proc.civ, Constituția României republicată, L.554/2004, L.84/1995, L87/2006, L.480/2006, L.288/2004, L.443/2002, HG 1011/2001, HG 1175/2006, HG 1418/2006, HG 1609/2004, Ordinul MEC 3404/2006.
La data de 16.09.2013 pârâta U. „S. Haret” a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție.
Prin întâmpinare solicită să se constate că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamantă în sensul că, după finalizarea completă a studiilor și susținerea examenului de licență, la cerere, a eliberat adeverința de absolvire a studiilor cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisă de U. S. Haret sub nr. 1405/ 21.05.2009 și cu prevederile art. 20 si art. 38 din Ordinul MECTS nr.2284 din 28 septembrie 2007.
Prin urmare, pârâta arată că reclamanta a urmat cursurile pe care le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite, a emis acesteia adeverință sub egida MECTS, din care rezulta calitatea de licențiat, dar în prezent, se află în imposibilitatea practică de a obține în totalitate tipărirea formularelor tipizate constând în actele de studii solicitate de reclamantă, din cauza refuzului MECTS. Câtă vreme au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, dreptul reclamantei la obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de drept. Pe de altă parte, nu se pot face discriminări între reclamantă și alți absolvenți întrucât, în cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de învățământ urmate.
Prin cererea de chemare în garanție pârâta a chemat în judecată M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului pentru ca prin hotărâre judecătorească acesta să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin.2 din Legea 554/2004, în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, începând cu a 30 zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
În motivarea cererii pârâta U. S. Haret arată că a fost înființată prin Legea nr.443/2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin HG nr. 693/2003 si HG nr. 676/2007 au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență: drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, matematică, informatică si altele.
Pârâta a motivat solicitarea de admitere a cererii de chemare în garanție pe imposibilitatea efectivă de a emite reclamantei diploma de licență, atâta vreme cât MECTS nu va aproba tipărirea formularelor pentru anul 2009, fiind puși astfel în imposibilitatea de a executa hotărârea, câtă vreme dreptul absolventului nu poate fi realizat fără concursul efectiv al chematului în garanție, care, în calitate de autoritate publică, gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diploma sau alte acte de studii. În drept s-au invocat art.60-63 C.proc.civ., art.18 din Legea nr.554/2004 coroborate cu art.28 alin. 1 din Legea nr.554/2004.
La data de 25.09.2013, chematul în garanție M. Educației Naționale a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție.
Astfel, pe cale de excepție, se solicită inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție, învederându-se faptul că adeverința care se află în posesia reclamantei nu este un act de studii și este un act eliberat prin voința unilaterală a Universității, care nu a fost recunoscut de MECTS, astfel încât se poate naște un raport juridic doar intre acest emitent si beneficiarul sau, adeverința a fost eliberata pe baza raporturilor contractuale între reclamanți și universitatea pârâtă, în sensul executării obligațiilor contractuale din partea instituției. Față de aceste aspecte, universitatea este obligată sa prezinte instanței de judecata contractul de studii încheiat cu reclamanții conform art. 150 Cod procedura civila, iar instanța verifica daca cererea de chemare în judecată și în garanție îndeplinește condițiile prevăzute de art. 194-197 C.p.c. Contractele de studii sunt în concordanta cu prevederile regulamentelor de organizare si desfășurare a programelor de studii si cu respectarea legislației în vigoare.
În ceea ce privește inducerea în eroare a absolvenților cu privire la acreditarea instituției de învățământ absolvite, se arată că reprezintă un aspect ce poate fi valorificat pe temeiul răspunderii contractuale și nu poate naște în sarcina unui terț, respectiv a MEN (fost MECTS) obligația corelativă de emitere a unui act de studii, astfel încât se solicită respingerea ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulata de USH;
Se susține astfel că instanța de judecată investită cu o cerere având ca obiect obligarea unei instituții la emiterea unui act administrativ-act de studii trebuie să cerceteze dacă reclamanta este îndreptățită la eliberarea acelui act și dacă pârâta este competentă să îl elibereze, instanța nu se poate limita doar la aprecieri pur formale. Se impune pe cale incidentală, în cadrul prezentului litigiu verificarea formei de învățământ parcurse de acesta, față de aspectul privind îndreptățirea sau nu a reclamantei la eliberarea unei diplome universitare. Eliberarea diplomei nu reprezintă un act autonom, separat de procesul de învățământ derulat anterior, ci o confirmare oficiala a studiilor parcurse, astfel încât se solicită să se constate că U. S. Haret nu a depus vreo dovada ca a formulat o cerere de acreditare pentru învățământul ID si nici ca s-a supus unei evaluări conform OUG 75/2005 si HG 1011/2011 - forma ID pentru specializarea respectiva, astfel nu se regăsește ca fiind autorizata provizoriu sau acreditata forma de învățământ ID în nici una dintre hotărârile în care se prevăd expres si limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate si specializările din domeniile studiilor universitare de licența - HG nr. 1609/2004, HG 916/2005. HG 676/2007. HG 635/2008, HG 749/2009, HG 966/2011, astfel încât se solicită respingerea cererii de chemare în garanție a MEN ca inadmisibila și pentru aceste considerente.
În fapt, se arată faptul că în vederea unei corecte soluționări a cereri de chemare în garanție, se consideră necesar a se distinge următoarele:
Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior sunt atribuții exclusive ale Ministerului Educației Naționale. Având în vedere acest aspect, se precizează că atribuțiile și competențele M.E.N.- fost M.E.C.T.S. - sunt reglementate în H.G. nr. 185/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Naționale, cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Așadar, referitor la speța dedusa judecații, în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare urmează a se retine ca „organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației si Cercetării." Cu referire la aceasta chestiune, se solicită a se retine și faptul că, potrivit prevederilor art. 5 (1) din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, "instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa șl elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii".
Organizarea mecanismelor de asigurare a calității in învățământ sunt atribuții ale ARACIS care este un organism autonom, cu atribuții distincte, conform OUG nr.75/12 iulie 2005 privind asigurarea calității educației.
Cu privire la speța dedusa judecații, în vederea unei corecte soluționări, se solicită a se retine prevederile art. 14 si art. 17 din OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației. Așadar, se arată că modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Se mai arată că potrivit HG nr. 676/ 28 iunie 2007 privind domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea, în Anexa 3 referitoare la structura instituțiilor de învățământ superior particular acreditate, domeniile de studii universitare de licență și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, la poziția 6, a fost precizata structura legala pentru U. S. Haret.
Ținând seama de situația existentă, prin O.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați Ia formele de învățământ la distanță sau frecvent redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, studenților ciclului universitar de licență înmatriculați în anul 1 în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță li s-a recunoscut dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Astfel, se susține că actul normativ mai sus invocat a oferit posibilitatea tuturor studenților - indiferent de forma de învățământ frecventata - de a-si finaliza studiile într-un cadru legal și de a se bucura de toate drepturile ce decurg din deținerea unul act de studia legal. Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de învățământ, in respectiva norma s-a reglementat posibilitatea ca aceștia să treacă la formele autorizate sau acreditate, în urma susținerii unor examene diferențiale care sa le asigure echivalarea studiilor.
Se mai arată că deși a fost creată această oportunitate legislativă, nici pârâta U. S. Haret, și nici reclamanta, în niciun moment nu au făcut dovada că ar fi susținut și promovat asemenea examene pentru a beneficia de asimilarea cu studenții care au absolvit cursuri acreditate/autorizate. Așadar, nu există niciun temei legal pentru demersul reclamantei de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr. 2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, gestionează, completează si eliberează numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. In acest caz, conform prevederilor Ordinului nr.2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusive Universitarii "S. Haret". Rezulta ca U. nu avea si nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii si forme de învățământ neautorizate/neacreditate.
Astfel, având în vedere cele mai sus menționate, chematul în garanție arată că reclamanții au urmat studiile unei forme de învățământ ai cărei studenți nu au fost avuți în vedere în cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate (conform raportărilor si cererilor pe care USH le-a înaintat MEN). Faptul că U. „S. Haret" a eliberat adeverințe care, ar atesta efectuarea unor studii reprezintă un demers ce implica numai responsabilitatea respectivei Universități. Prin urmare, acțiunea pe care apărătorul pârtii potrivnice susține ca ar fi trebuit să o facă M.E.N. nu este justificată deoarece eventuala amendare/cenzurare a acestor adeverințe se manifestă în limitele legale, nerecunoscându-se efectele eliberării adeverințelor respective. Prin efectul dispozițiilor legii în temeiul cărora aceste adeverințe au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispoziție o dovada de studii care după minim 6 luni, respectiv maxim 12 luni, era nulă de drept. Aceasta nulitate privind dovada studiilor efectuate urma să fie acoperită de eliberarea diplomei. În consecință, neeliberarea diplomei de studii nu face decât sa păstreze activă aceasta stare de drept în ceea ce privește nulitatea oricărei dovezi privind efectuarea studiilor de învățământ superior de către reclamantă. Așadar, cei care ulterior împlinirii termenului de 12 luni au înțeles să dea eficiență unui document nul de drept, nu au făcut decât să-și asume niște riscuri ale căror efecte urmează să le suporte exclusiv nefiind îndreptățiți a solicita vreunui alt subiect de drept acoperirea prejudiciilor astfel cauzate.
Astfel, pârâtul chemat în garanție M. Educației Naționale învederează vă și-a îndeplinit obligațiile care i-au revenit în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret Pentru situația în care aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu poate fi reținută culpa Ministerului Educației Naționale. Numai U. „S. Haret" din București este direct răspunzătoare dacă a eliberat diplome de licență și unor absolvenți ai specializărilor și formelor de învățământ neacreditate. Eliberarea în mod nelegal a diplomelor de licență nu poate fi imputată Ministerului Educației Naționale.
În concluzie, având în vedere că M. Educației Naționale a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de stadii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010, la specializările si formele de învățământ acreditate, solicitările pârâtei U. S. Haret fiind astfel soluționate precum și faptul că aceasta a renunțat la acțiunea formulată împotriva M.E.N., acțiune cu obiect identic cu cel al cererii de chemare în garanție formulată în prezenta cauză, se solicită respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată solicitate, se consideră că acestea sunt neîntemeiate intrucat M.E.N. și-a îndeplinit obligația de a aviza achiziționarea unui număr de diplome de licența pentru actele de studii destinate absolvenților din promoția 2009 si numai parata U. "S. Haret" este vinovată de situația actuală a reclamantei deoarece numai aceasta a individualizat în concret beneficiarii tipizatelor avizate prin NOTA USH- 630/18.11.2010 și prin urmare printre aceștia nu s-a numărat și reclamanta.
În drept, se invocă dispozițiile art. 205, art. 223 Cod procedură civilă, H.G. nr. 185/2013 privind organizarea și funcționarea MEN, Ordinului ministrului educației nr. 295/2007, Legea nr. 84/1995 Legea învățământului, Ordinul ministrului educației nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior. Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 742/6.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. a fost admisă în parte acțiunea reclamanților B. V., B. C. M., M. C. I., N. I., admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului formulată de pârâta U. S. Haret. A fost obligată pârâta U. S. Haret să elibereze reclamanților diplomele de licență și suplimentele de diplomă în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, sub sancțiunea plății unei penalități în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere. A fost obligat pârâtul M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă pentru reclamanți, în termen de 30 de zile de la data irevocabilă a prezentei, sub sancțiunea plății unei penalității în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere. A fost obligat pârâtul chemat în garanție M. Educației Naționale la plata către pârâta U. S. Haret a sumei de 650 lei cheltuieli de judecată
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea lor reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești sub sancțiunea plății unei penalități în cuantum de 500 lei pentru flecare zi de întârziere.
Verificând din oficiu competența conform art. 159 ind. 1 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul a reținut că obiectul cauzei deduse judecății se referă la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă. Pârâta U. S. Haret este o autoritate publică, astfel cum aceasta este definita la art.2 alin.1 lit. b teza a II-a din Legea 554/2004, fiind înființată prin Legea 443/2002, care, la art. 1, prevede următoarele: ,,se înființează U. "S. Haret" din București ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, cu sediul în municipiul București, clădirea Palatul Sporturilor și Culturii, Parcul Tineretului, sectorul 4”.
De asemenea, U. S. Haret este o autoritate publică locală, întrucât, prin actul de înființare, pârâtei nu i-a fost recunoscuta utilitatea publică la nivel național, astfel că aceasta va fi asimilata unei autorități publice locale și, față de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 conform cărora litigiile privind actele administrative emise de autorități publice locale se soluționează de tribunale, competenta de soluționare a cauzei aparține tribunalului.
Cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, privind obligarea acestuia la tipizarea formularelor de diplomă de licență, fiind o cerere accesorie capătului de cerere principal privind cenzurarea refuzului pârâtei U. S. Haret de eliberare a diplomelor de licență și a suplimentului de diplomă, va fi soluționată tot de către tribunal, față de dispozițiile art.17 din codul de procedură civilă care prevăd ca cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Pe fondul cererii tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții a urmat cursurile Facultatea de D. și Administrație Publică din București, specializarea D., din cadrul Universității „S. Haret" București,, care i-a eliberat în iulie 2009 adeverințe conform cărora reclamanții au susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând Titlul de Licențiați în D..
Ulterior, reclamanții s-au adresat pârâtei U. S. Haret, cu solicitarea de a le elibera diploma de licență, respectiv recunoașterea studiilor absolvite.
Din adresele depuse de pârâta U. S. Haret la dosar, rezultă că aceasta a făcut demersuri repetate către pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în vederea aprobării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților promoției 2009.
Tribunalul a reținut că U. S. Haret din București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ și că, prin HG nr. 676/2007, au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma învățământ de zi, mai multe domenii.
Potrivit Legii nr. 84/1995, în vigoare în perioada în care reclamanții au urmat cursurile acestei instituții de învățământ superior, U. S. Haret se bucura de autonomie universitară, ceea ce implica dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare. În aplicarea dispozițiilor acestei legi a fost emis Ordinul Ministrului Educației nr. 3404/2006, prin care s-a prevăzut că admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studii de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate, cu precizarea că, la art. 8 se prevedea în mod expres faptul că „Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate.”
Totodată, s-a reținut că specializarea urmată de reclamanți a fost confirmată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin emiterea formularelor până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea acestora. Prin urmare, Curtea constată că prevederile legale în vigoare în acea perioadă permiteau pârâtei U. S. Haret să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată să organizeze cursuri de zi, deci și pentru specialitatea (domeniul) urmată de reclamanți, aceasta ținând de exercițiul autonomiei universitare, garantate de Constituție și de lege. Este important de subliniat aspectul că, după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, după adoptarea OUG nr. 75/2005, a HG nr. 676/2007 și a HG nr. 635/2008, factorii de decizie din sistemul de învățământ nu au sesizat existența vreunor nereguli semnificative în organizarea și desfășurarea activității educaționale la nivelul Universității S. Haret, nu a fost demarată și finalizată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că universitatea a acționat în afara cadrului legal, cu precizarea că, în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 443/2002, ministerul de resort avea inclusiv dreptul de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a acestei instituții de învățământ superior.
Pe de altă parte, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 20 din Ordinul Ministrului educației și cercetării nr. 2284/2007, „Titularii sau împuterniciții acestora au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de senatul instituției, care poate fi de cel mult 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de două luni de la confirmarea titlului științific de doctor.” Este relevantă și împrejurarea că reclamanților le-a fost eliberată adeverința care atestă faptul că au obținut titlul de licențiați, adeverință care a intrat în circuitul civil, nefiind revocată sau anulată de instanța de judecată sau de o autoritate administrativă, și care se bucură deci de prezumția de legalitate și veridicitate a unui act administrativ.
Tribunalul a reținut că, și în ipoteza în care specializarea reclamanților nu ar fi fost recunoscută, aceasta a fost de bună-credință, necunoscând acest aspect, iar eroarea comună în care s-a aflat produce efecte juridice, în virtutea principiului de drept „error communis facit jus”, în sensul validității adeverinței de licență care atestă promovarea studiilor și a examenului de licență.
În consecință, tribunalul a constatat că în raport de cadrul normativ precizat, precum și de buna-credință a reclamanților, aceștia au dreptul de a solicita eliberarea diplomei de licență, drept recunoscut și de Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobată de Senatul Universității S. Haret la data de 13 mai 2009.
Din aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta U. S. Haret să elibereze reclamanților diploma de licență și suplimentul de diplomă, ca urmare a studiilor universitare efectuate, finalizate prin susținerea și promovarea examenului de licență organizat în cadrul acestei universități.
Dată fiind interdependența obligațiilor ce revin universității și Ministerului Educației, tribunalul a admis cererea de chemare în garanție și acțiunea reclamanților împotriva ministerului și a obligat acest din urmă pârât să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă pentru reclamanți, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.”
Este de necontestat faptul că pârâtul chemat în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a refuzat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea tipăririi de către . formularelor tipizate care să poată fi folosite de către Universitate la eliberarea diplomelor de licență. Ca urmare, dreptul reclamanților de a îi se elibera diploma de licență nu poate fi realizat efectiv în lipsa admiterii cererii de chemare în garanție, dată fiind interdependența între cele două obligații, în raport de competența fiecărei autorități.
Tribunalul a apreciat acest refuz nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât Ordinul nr. 3404/2006 recunoaște posibilitatea organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ „la distanță”, pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, deci și pentru domeniul urmat de reclamantă.
Acest refuz constituie un exces de putere, în condițiile în care în perioada 2005 - 2009 M. Educației sau Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS), nu au derulat nicio procedură administrativă în urma căreia să se constate funcționarea în afara cadrului legal a Universității S. Haret, pasivitatea factorilor de decizie din sistemul național de educație neputând fi imputată reclamantei care a acționat cu bună-credință.
Având în vedere soluția de admitere a cererii având ca obiect eliberarea diplomei (căderea în pretenții a pârâtei) și constatând că pârâta U. S. Haret este în imposibilitate de a elibera reclamanților, diploma de licență fără concursul efectiv al chematului în garanție care, în calitate de autoritate publică, gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare, în temeiul art. 60-63 din Codul de procedură civilă, tribunalul a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și va obliga M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamanți.
În ceea ce privește solicitarea de stabilire a termenului de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, având în vedere că recursul este suspensiv de executare (art. 20 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare) și că hotărârea devine executorie numai după rămânerea irevocabilă, tribunalul va stabili un termen de 30 de zile în vederea executării hotărârii, în temeiul art. 18 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, care va curge de la rămânerea irevocabilă, și pentru nerespectarea căruia pârâții vor plăti o penalitate de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 18 alin. 5 rap. la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
A obligat pârâtul chemat în garanție M. Educației Naționale la plata către pârâta U. S. Haret a sumei de 650 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurentul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, arătând că instanța a admis în mod greșit cererea de chemare în judecată și în garanție a Ministerului Educației Naționale, hotărârea pronunțată de aceasta fiind lipsită de temei legal prin raportare la prevederile art, 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U. "S. Haret" din București este neîntemeiată întrucât între M. Educației Naționale și U. „S. Haret" București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
Formularele diplomelor nu se eliberează oricui și oricând. Instituția de învățământ superior care solicită un anumit număr de exemplare trebuie să facă dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu. Astfel, acest aviz este condiționat de desfășurarea în condițiile legii a procesului educațional.
În acest sens se pronunță și Curtea de Apel București care în dosarul nr._/2012 respinge ce netemeinică și nelegală cererea reclamantului de eliberare a diplomei de licență prin decizia nr. 2395/2013, irevocabilă.
Astfel, convingerea reclamanților, în sensul că U. S. Haret era autorizată să organizeze forma de învățământ pe care el a urmat-o, s-a bazat exclusiv pe afirmațiile universității, fără a se verifica autenticitatea informațiilor.
Or, verificarea informațiilor presupune consultarea hotărârilor de Guvern emise anual, în care erau menționate toate universitățile din țară, cu toate specializările și formele de învățământ acreditate sau autorizate. O astfel de verificare se impunea în acest caz, întrucât U. "S. Haret" este o instituție particulară ce nu beneficiază de încrederea așteptată în mod rezonabil de cetățeni de la instituțiile sau autoritățile publice.""
Având în vedere cele de mai sus instanța în mod temeinic și legal reține că în speța nu sunt îndeplinite condițiile erorii comune și invincibile care să justifice emiterea diplomelor de studii.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației Naționale la propunerea Consiliului N. al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
U. S. Haret din București a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la ROMDIDAC S.A. - Compania de Material Didactic, pentru absolvenții din anii 2008, 2009 și 2010.
Deci M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa Ministerului Educației Naționale.
Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competență instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării. "
În consecință admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea Ministerului Educației Naționale de a "aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamanta", care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal. Pentru a fi vătămată vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept. M. Educației Naționale este obligat prin sentința pe care o criticăm să aprobe tipărirea de formulare tipizate.
Se poate vorbi de un drept doar dacă o persoană a urmat cursurile organizate conform prevederilor legale ale unei instituții de învățământ superior și ulterior finalizării i s-a refuzat eliberarea diplomei de licență.
Nu ne aflăm în această situație. Legea este foarte clară. OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, act normativ de forță juridică superioară Ordinului MECTS nr.5560/2011 la care se raportează instanța de fond statuează la art. 29 din OUG nr.2005: " (4) Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive:
a)autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza^ după caz, admiterea Ia studii;
b)acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la Ut. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat. "
Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizat să funcționeze provizoriu.
Ori, la momentul înscrierii la studii a părților reclamante U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamantă, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.
În consecință soluția instanței de fond cu privire la admiterea cererii de chemare în garanție este nelegală.
Sistemul de drept românesc se bazează pe aplicarea și interpretarea legii. Mai mult fiecare caz este studiat în mod individual. Instanța de fond în speța dedusă judecății a refuzat practice să judece cauza prin prisma prevederilor legale existente, raportat la înscrisurile depuse și s-a raportat doar la susținerile părților reclamante.
Motivarea instanței de fond legată de adeverințele emise absolvenților USH nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.
Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate și mai mult nu este un înscris opozabil Ministerului Educației Naționale.
M. Educației Naționale este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți.
Acest aspect a fost omis de către instanța de fond care a admis în mod neîntemeiat cererea de chemare în garanție.
Într-adevăr instituțiile de învățământ superior au dreptul să solicite MEN formulare tipizate pentru absolvenții săi, dar MEN are dreptul de a analiza dacă instituția de învățământ superior a organizat în mod temeinic și legal procesul de învățământ. în caz contrar oricine poate organiza fără drept proces de învățământ și primi diplomă doar pentru că absolventul are o adeverință emisă chiar de către instituția care a organizat procesul de învățământ fără să respecte legea.
II. O a doua critica adusa soluției instanței de fond se refera la depășirea atribuțiilor sale deoarece a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și mai ales pentru că a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art. 304 pct.(4) Cod proccdură Civilă.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de Guvern care se actualizează anual.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. De asemenea potrivit prevederilor art.29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășură procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
U. "S. Haret" din București a solicitat în dosarul nr._ anularea H.G. nr.676/2007 și HG nr.635/2008.
Prin Decizia nr.4726/29.10.2009 pronunțată în dosarul nr._, înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către U. "S. Haret" din București.
De precizat este faptul că în considerentele acestei hotărâri judecătorești, instanța supremă a reținut următoarele: "Guvernul are competența atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi, în raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale.
Prin urmare, o instituție care înscrie „studenți" și eliberează diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și Ia distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
Astfel, prin dispoziția dată, instanța de fond obligă MEN la aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare pentru eliberarea diplomelor de licență ignorând în mod vădit cadrul legal în vigoare respectiv Legea nr.288/2004 privind organizarea studiilor universitare. Legea învățământului nr. 84/1995 republicată cu modificările și completările ulterioare si OUG. 75/2005.
În cazul Universității „S. Haret" din București, specializările/programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și ale H.G. nr.lOl 1/2001. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.
Pentru a exista studii universitare trebuie ca acestea să fie reglementate, să existe atât în fapt cât și în drept. Nu e suficient ca o persoană să afirme că a urmat niște studii pentru a primi o diplomă. Pentru a fi numit absolvent trebuie să fi înscris la o facultate din cadrul unei instituții de învățământ superior care a fost acreditată /autorizată să funcționeze la forma de învățământ specializarea ce urmează a fi trecută pe diplomă.
Așa cum a menționat, conform prevederilor legale formele de învățământ la distanță și fără frecvență trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
In concluzie instanța de fond încălcând principiul separației puterilor în stat dispune peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor și admite în mod netemeinic și nelegal acțiunea reclamanților care nu au urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale.
Faptul că au fost emise niște adeverințe nu presupune că au fost urmate forme de învățământ cu respectarea dispozițiilor legale. Instanța de fond se raportează la adeverințele emise, deși acestea sunt înscrisuri cu valabilitate redusă și care nu pot înlocui legea.
MEN nu i se poate opune un proces de învățământ care nu a fost desfășurat în condițiile legii și nici nu poate aproba eliberarea de tipizate peste numărul de studenți care au fost admiși la forme de învățământ cu nerespectarea prevederilor legale.
Critică astfel soluția dată întrucât, pentru o hotărâre temeinică și legală, era suficient a se analiza cuprinsul hotărârilor de guvern care reglementau în privința structurii fiecărei instituții de învățământ superior, inclusiv a Universității S. Haret a specializărilor autorizate/acreditate să funcționeze provizoriu. O lecturare a H.G. nr.410/2002, H.G. nr.940/2004, H.G. nr.1609/2004, H.G. 676/2007 în paralel cu lecturarea adeverințelor de studii ale reclamanților din care să reiasă și forma de învățământ erau suficiente pentru corecta dezlegare a pricinii.
Cu privire la plata sumei de 720 lei către USH reprezentând cheltuieli de judecata, consideram ca acestea sunt neîntemeiate intricat MEN si-a îndeplinit obligația de a aviza achiziționarea unui număr de diplome de licența pentru actele de studii destinate absolvenților din promoția 2009 si numai parata USH este vinovata de situația actuala a reclamantei deoarece numai aceasta a individualizat in concret beneficiarii tipizatelor avizate prin NOTA USH- 630/18.11.2010 si prin urmare printre aceștia nu s-a numărat reclamanta.
M. eliberând diplome către U. S. Haret conform solicitării acesteia, în temeiul O.M.E.C.T.S. nr.2284/2007, răspunderea privind corectitudinea completării și distribuirii diplomelor către titulari revine instituției de învățământ superior, M. Educației Naționale neavând nicio atribuție în acest sens.
Raportat la cele de mai sus solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecarea acțiunii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție precum și a acțiunii ca neîntemeiată.
În drept: art.72, art. 486 si art. 488 pct. 4 si pct. 8 din Codul de Procedură Civilă, Legea nr. 288/2004, O.U.G. nr.75/2005, OMECT nr.2284/2007, Legea nr. 1/2011, H.G. nr.410/2002, H.G. nr.940/2004, H.G. nr. 1609/2004, H.G. 676/2007.
Intimata pârâtă U. S. Haret a formulat întâmpinare, arătând că, criticile aduse soluției instantei de fond, raportate la disp. art.488 alin (1) pct.8 N.Cod proc.civila sunt neîntemeiate intrucat instanta de fond, in mod temeinic si legal a obligat MEN (MECTS) la aprobarea tipăririi formularelor cu regim special, constând in diploma de licența si suplimente la diploma pentru reclamanți.
În prezenta cauza instanta de fond a constatat ca sunt indeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare in garanție, deoarece admiterea acestei cereri, asigura efectiv punerea in executare a obligației subscrisei de a elibera intimatilor- reclamanți diploma de licența pentru care aceștia au devenit eligibili prin susținerii si promovarea examenului de licența organizat legal in sesiunea iulie 2009.ln cauza exista o interdependenta intre cele doua obligații mentionate in cereri, respectiv cererea de chemare in judecata si cererea de chemare in garanție, in raport de competenta fiecărei autoritati.
In aceste condiții de reglementare si in raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, apreciază ca aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de invatamant la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, tine de exercițiul autonomiei universitare,garantate prin art.32 alin.6 din Constitutia României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul înscrierii reclamanților la Facultate.
Pentru tiparirea si difuzarea către intimata-parata U.S.H., a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnata de MECTS, conform art.7 din OMECT.nr.2284/2007 (in speța Romdidac SA) este necesara aprobarea scrisa a recurentului - chemat in garanție M.E.C.T.S., aspect ce rezulta si din continutul adresei nr._/25.06.2009 ( pe care o anexam cauzei), iar cum aprobarea cererilor de către MECTS nu a fost dovedita,fiind constituita din afirmații ambigui ale recurentului MECTS in încercarea de a acoperi neregularitatile si abuzul de drept al acestei institutii ale statului, instanta de fond in mod corect a admis cererea de chemare in garanție.
Din adresa nr._/25.06.2009, emisa de MECTS, rezulta fara echivoc ca tiparirea si eliberarea actelor de studii, ale reclamantului, nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisa a MECTS, in calitate de autoritate competenta si chemat in garanție de către intimata pârâtă.
Simplul refuz nu poate inlocui lipsa de acțiune si nefinalizarea vreunui demers legal,menit a constata pretinsa incalcare de către subscrisa,organizatoare a examenului de licența cu respectarea tuturor regulilor referitoare la organizarea si desfasurarea procesului educațional pe parcursul perioadei ce a trecut de la momentul înființării Universității S. Haret prin lege.
Având in vedere ca se afla in imposibilitate de a elibera diplomele de licența, iar aprobarea tipizării formularelor cu regim special este in competenta exclusiva a recurentului conform O.M.nr.2284/2007, solicita a se constata legalitatea si temeinicia hotararii instantei de fond, și, pe cale de consecință, respingerea recursului ca nefondat.
Susținerile din recurs privind avizarea formularelor destinate actelor de studii pentru intimat, in vederea tipizării, nu pot fi retinute intrucat recurentul nu a făcut dovada aprobarii in totalitate a cererilor subscrisei prin adresele atașate cauzei si întrucât nu exista concordanta intre solicitările subscrisei si avizele recurentului -chemat in garanție MECTS, privind aprobarea tipizării actelor de studii pentru reclamant, solicita iniaturarea susținerii acestuia prin recursul promovat.
Refuzul MECTS nu este justificat, nu exista niciun temei legal care sa legitimeze aceasta poziție adoptata de recurent deoarece intimatul reclamant este indreptatit a pretinde eliberarea actelor de studii cerința acestuia fiind legitima, justificata mai ales de obligația pe care si-a onorata prin parcurgerea cursurilor legal organizate de subscrisa si prin însusirea cunoștințelor (dovedita prin promovarea examenului de licenta). Avand in vedere dispozițiile legale subscrisa, a emis reclamantului adeverința ca este licentiat, aceasta adeverința a fost emisa sub egida recurentului-chemat in garanție si mai mult a produs efecte juridice. Adeverința emisa este in ființa, nu a fost revocata, iar efectele pe care Ie-a produs se bucura de prezumția de legalitate si veridicitate proprie unui act administrativ.
Întrucât intimata pârâtă a functionat ., care i-a permis sa organizeze formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta, pentru domeniile pentru care eram acreditati/autorizati sa organiza cursuri de zi si fata de împrejurarea ca nici dupa încheierea perioadei de monitorizare .prevăzută de art.8 din Leg.nr.443/2002, si avand in vedere ca nici dupa emiterea HG nr.676/2007 si a HG nr.635/2008 precum si nici dupa . OUG nr.75/2005-privind asigurarea calitatii educației, factorii cu atributii de decizie din sistemul asigurarii calitatii educației, dar mai ales M. Educației nu au sesizat nereguli, va solicitam sa iniaturati susținerile MECTS ca lipsite de fundament.
Celelalte susțineri din recurs, privind neanalizarea instantei de fond a hotararilor de guvern, prin care U.S.H. a fost acreditata/autorizata sa funcționeze provizoriu si a dreptului de a elibera acte de studii pentru absolvenții anului 2009, nu pot fi retinute deoarece acestea nu vizeaza si nu fac obiectul cererii de chemare in garanție, instanta de fond nefiind investita cu o astfel de cerere.
Lipsa indicării de către recurentul MECTS a unui motiv întemeiat pe dispoziții legale care ar fi de natura sa legitimeze refuzul nejustificat al recurentei de a aproba tiparirea formularelor cu regim special . sa acopere necesarul solicitat .lipsa cu desavarsire a vreunei acțiuni care sa faca dovada ca MECTS a luat poziție .asa cum era firesc in exercitarea atributiunilor cu care este investit, fata de asa zisele nereguli pe care le invoca sunt aspecte care contureaza gravele disfunctionalitati ale acestei institutii in exercitarea acestor atributiuni cu care a fost investita .Cu atat mai mult cu cat, desi susține in prima faza ca intimata pârâtă a functionat nelegal isi incheie invocarea inconsecventa de motive informe cu susținerea că ar fi aprobat in totalitate tiparirea formularelor cu regim special, asa cum au fost solicitate USH, aceasta fiind indicata de către recurent ca fiind cea care a gestionat in mod nerational diplomele.
In acest context solicita a se constata că intimata parata USH are un interes legitim de a acorda diplomele de licența si a depus toate diligentele in acest scop Susținerile MECTS că USH a acordat in mod discriminatoriu aceste formulare cu regim special nu-si găsesc raționamentul intrucat situatia creata prin refuzul recurentului MECTS de a aproba tiparirea acestora, este una ingrata aducand grave prejudicii de imagine dar si pecuniare atat subscrisei cat si celor care au beneficiat de serviciile acesteia, materializate prin programe de școlarizare organizate cu respectarea unor înalte standarde de calitate ale căror rezultate obtinute nu sunt contestate de niciun organism național abilitat in acest sens. Toate aprecierile recurentului chemat in garanție sunt lipsite de continut iar manifestările si poziția acestuia nu sunt in concordanta cu scopul pentru care a fost infiintat si atributiile cu care a fost învestit,acelea de ocrotire a drepturilor si libertatilor fundamentale constitutionale ale cetatenilor acestei tari (Dreptul la invatatura; Accesul la cultură) .Mai mult, recurentul isi manifesta cu patos preocuparea fata de calitatea invatamantului romanesc invocând responsabilitatile ce-i incumba in raportul recurentului cu intreaga societatea ocazie cu care incearca sa contureze o aparenta de legalitate a poziției sale aratand ca subscrisa „are culpa exclusiva de a fi organizat cursuri fara respectarea legii „ referindu-se in mod generic la inadmisibilitati si nelegalitati fara sa le indice in mod concret,iar acolo unde indica temeiul legal incalca in mod flagrant principiul neretroactivitatii legii civile .acele legi nefiind in vigoare la data înmatriculării reclamanților in programele de studii.
USH este o institutie care de la înființare si pana in prezent a functionat . ,organizand programe de școlarizare care rivalizeaza cu programele de școlarizare oferite de scoli de renume International .asigurand beneficiarilor toate mijloacele moderne de informare si documentare precum si cadre didactice cu inalta calificare, fiind de notorietate profesionalismul de care dau dovada. Astfel calitatea serviciilor asigurate este lesne de apreciat avand in vedere ca numeros! beneficiari ai acestora au devenit la rândul lor profesioniști ce se regăsesc si sunt remarcați in toate domeniile de expertiza in care functioneaza. Ori considera ca este inadmisibil ca o institutie a statului creeata cu scopul de a ocroti drepturile constitutionale ale cetatenilor sai, asa cum este recurentul MECTS, sa faca de-a lungul timpului numeroase aprecieri nefondate si netemeinice, ridiculizând de-alungul timpului activitatea subscrisei prin afirmații de genul „cu scopul de a incasa taxe de școlarizare de la cat mai mult studenti". Considera ca nu este permis un asemenea comportament avand in vedere faptul ca U. S. Haret este o institutie de cultura legal infiintata si nicidecum o fundație de caritate ,iar din acele taxe de școlarizare subscrisa isi plătește toate obligațiile pecuniare stabilite de lege, taxe ce constituie venit la bugetul de stat din care sunt alocate sume necesare funcționarii fiecărei institutii a statului din rândul carora face parte si recurentul MECTS iar aflata in aceasta postura apreciem ca fiind inadmisibila, neavenita si lipsita de profesionalism o asemenea manifestare In aceeași maniera lipsita de profesionalism, recurentul isi intemeiaza motivele de recurs pe modul de interpretare „ greșit„ a prevederilor legale realizat de instanta de fond. Din lecturarea si aprofundarea criticilor aduse instantei opinează ca se desprinde „un adevar absolut,, acela potrivit cu care, daca instanta, pentru a putea funcționa ar avea nevoie de recunoaștere din partea MECTS si in acest sens ar solicita acordarea unei diplome, nu ar beneficia de girul acestei institutii care, mai de graba ,in accepțiunea sa aseaza activitatea instantei in afara legii.
II. Privind criticile aduse hotararii instantei de fond, raportate la prevederile art.488 alin (1) pct.4 N.Cod proc.civila considera ca sunt nefondate, vizând aspecte ce nu au legătură cu obiectul cauzei drept pentru care solicita a fi inlaturate iar pentru a proceda astfel sa aveți in vedere si considerentele urmatoare:
Instanta de fond dând eficienta dispozițiilor legale in materie, in cauza fiind aplicabile dispozițiile art.7 din Ordinul nr.2284/2007 - Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant". Formularele actelor de studii sunt tipărite si difuzate, in condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnata de MECT. unitate care poarta intreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la institutii si pentru asigurarea securitatii tipăririi si păstrării formularelor pana la ridicarea acestora de către institutiile beneficiare.") a admis cererea de chemare in garanție a Ministerului Educației Naționale, obligând aceasta institutie publica sa-si duca la îndeplinire obligațiile legal stabilite.
II.Astfel in speța sunt absolvenți de studii superioare {dovedite cu Adeverința eliberata in condițiile legale care in urma parcurgerii etapelor prevăzute de lege, dupa susținerea si promovarea examenului de licența solicita eliberarea Diplomei de licența. Institutia care a emis Adeverința este un furnizor de educație infiintat prin lege.
III.In concluzie reclamanții sunt indreptatiti in temeiul legii sa primeasca actul solicitat (potrivit Ordinului nr.2284/2007 -art.38 -„ Dupa finalizarea completa a studiilor la cerere, absolvenților li se elibereaza Adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.,,
Acesta este unicul rationament întemeiat pe dispozițiile legale sub incidența caruia trebuia sa intre dezlegarea cauzei pentru a se pastra limitele cu care a fost învestită onorata instanta.Instanta nu a fost investita sa rezolve problemele de ordin administrativ si funcțional cu care se confrunta institutia Ministerului Educației Naționale .probleme evidentiate de afirmațiile reprezentanților acestei institutii .care prin discreditarea fatisă a unei institutii de invatamant superior- pe care avea posibilitatea sa o desființeze in cazul in care sesiza o neconcordanta legala face publica inexistenta vreunei atari încălcări de care s-ar face vinovata subscrisa si a gravelor probleme interne cu care se confrunta aceasta institutie .iar refuzul de a aviza tipări rea formularelor cu regim special constituie o incalcare a dispozițiilor legale-constituind un abuz manifestat prin exces de putere .situatie inadmisibila,nepermisa . drept.
Astfel in raport de conduita adoptata de MECTS, organul de specialitate al administrației publice centrale chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, apreciem ca aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de invatamant la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, tine de exercițiul autonomiei universitare,garantate prin art.32 alin.6 din Constitutia României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul înscrierii reclamanților la Facultate.
Recunoașterea, prin chiar art.8 din Ordinul nr.3404/2006,emis de către ministrul educatiei, a posibilității organizarii de către universitățile acreditate a formei de invatamant la distanta, pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi, conferă intimatei reclamante dreptul de a cere sa i se elibereze Diploma de licența,insotita de Suplimentul la Diploma,drept recunoscut de pct.VII din IVIetodologia organizarii si desfasurarii examenelor de finalizare a studiilor,aprobata de Senatul Universității "S. Haret" la data de 13 mai 2009,act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr.1405din 21.05.2009.
Asa cum a statuat ICCJ, acest drept nu poate fi afectat si cu atat mai puțin suprimat,in fapt sau in drept, de divergentele ce au aparut in decursul timpului,intre U. "S. Haret" si M. Educatiei,pe seama valabilitatii inițierii si desfasurarii fonnei de invatamant la distanta,pentru specializările la care se organizau si cursuri de zi acreditate/autorizate,atata timp cat M. Educației sau Agenția R. de Asigurarea Calitatii in Invatamantul Superior{ARACIS), infiintata in baza O.U.G. nr.75/2005.nu au demarat si nu au finalizat vreo procedura administrativa care sa conducă la concluzia ca subscrisa a actionat in afara cadrului legal, in condițiile in care,in principiu,Ministerului Educației îi este recunoscut prin art.6 din Legea nr.443/2002,dreptul de a "propune incetarea activitatii de invatamant si desființarea prin lege a universității".
MECTS susține nejustificat, ca subscrisa a solicitat suplimentarea unor formulare tipizate, constând in diplome de licența si am ignorat cadrul legslativ in vigoare. Potrivit art.35 din OMECT.nr.2284/2007, in cazurile in care se constata ca un act de studii eliberat se refera la studii care nu au fost efectuate de către titular, respectiv ca actul de studii este un fals, institutia care l-a eliberat dispune anularea acestuia si anunța institutiile abilitate, iar titularul, persoanele care au transmis datele, persoanele care l-au completat si persoanele care l-au semnat sunt raspunzatoare potrivit legii.învederam instantei ca nu ne-am aflat in astfel de situatii. Considera de asemenea, ca este inadmisibil ca o institutie a statului creeata cu scopul de a ocroti drepturile constituționale ale cetatenilor sai, asa cum este recurentul MECTS sa faca aprecieri nefondate si netemeinice cu privire la nota amintita de MECTS. In care se face vorbire de promoția absolvenților 2009, referitor la continutul careia învederează instantei faptul ca a prezentat ministerului o situatie de moment atunci cand Ordonanța de Guvern nr.10/2009 era in viqoare. Insa, prin Legea nr.1/2011. Ordonanța de Guvern nr.10/2009. a fost abroqata.Mai mult decât atat, recurentul nu a probat elaborarea unei metodologii aprobate prin ordin .prin care sa se clarifice dreptul acestor absolvenți. Prin adresa USH nr. 1054,din 03.02.2011,către MECTS, depusa la dosarul cauzei, a revenit cu solicitarea de a ne aproba tipizarea formularelor destinate diplomelor de licența pentru absolvenții anului 2009 si februarie 2010, care au sustinut si promovat examenul de licența, insa fara a ne fi onorata acea solicitarea. F. de postura adoptata, apreciază ca fiind inadmisibila, neavenita si lipsita de profesionalism o asemenea manifestare .
In mod întemeiat, prin sentinta atacata a fost admisa de către instanta de fond cererea de chemare in garanție formulata de USH si a fost obligat recurentul-chemat in garanție MECTS sa aprobe tipizarea formularelor destinate actelor de studii pentru reclamant, deoarece admiterea sa asigura efectiv punerea in executare a sentintei recurate in condițiile in care eliberarea de către intimata parata a diplomei de licența este condiționata de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către recurentul chemat in garanție existând o evidentă interdependentă între cele doua obligații mentionate in cereri, respectiv cererea de chemare in judecata si cererea subscrisei de chemare in garanție.
Pentru aceste considerente solicita inlaturarea susținerillor recurentului chemat in garanție MECTS, intrucat nu ne aflam in situatia depășirii atributiunilor judecătorești, asa cum susține recurentul prin motivele de recurs, susțineri lipsite de continut, întrucât instanta de fond, dând eficiență art.13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților fundamentale, a asigurat intimatilor reclamanți dreptul la un recurs efectiv. lar prin admiterea cereri introductive a făcut dovada nu numai a unei temeinice si aprofundate cercetări a cauzei ci a dat dovada de integritate si impartialitate deliberând in mod democratic independent si suveran si procedând astfel a asigurat o înalta calitate actului de justiție.
In mod constant s-a statuat, in jurisprudenta înaltei Curti de Casație si Justitie-Sectia de C. administrativ si fiscal, in litigii de aceeași natura, ca M. Educației, Cercetării. Tineretului si Sportului are obligația legala de a aproba tiparirea formularelor tipizate constând in diploma de licența si suplimentele la diploma a se vedea, in acest sens, (cu titlu de exemplu) Deciziile: 5386/15._; 5722/29.11.2011; 5656/24.11.2011; 2533/22.05.2012; 628/08.02.2012; 953/23.02.2012; 2514/22.05.2012; 2480/18.05.2012; 2515/22.05.2012; 2534/22.05.2012.
F. de cele învederate solicită respingerea recursului promovat de MECTS si a se avea in vederea respectarea principiului coerentei si unitatii jurisprudentei consacrat ca atare in practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. contra României).
Pentru aceste considerente solicita inlaturarea susținerilor recurentului chemat in garanție MECTS, intrucat in cauza nu sunt îndeplinite condițiile motivelor de recurs invocate. Toate criticile formulate de recurent vizează stabilirea stării de fapt, fiind aspecte ce vizeaza netemeinicia hotărârii pronunțate în fond și nu de nelegalitate. Având in vedere ca motivele invocate de recurent nu pot fi încadrate în nici unul din motivele de nelegalitate prev. art.488 alin (1) pct.4-8 N.Cod proc.civila. apreciază ca recursul initiat de recurentul chemat in garanție nu este motivat în drept, criticile formulate, chiar si dezvoltarea acestora nu face posibila încadrarea lor . prev. de lege care legitimeaza promovarea acestei cai de atac.
In raport de cele aratate, in temeiul art.496 alin (1) din N Cod de procedura civila, solicita a se constata lipsa de fundament a criticilor formulate de recurentul-chemat in garanție cu privire la sentinta instantei de fond, respingerea recursului promovat de M. Educației Naționale (MECTS), ca nefondat si menținerea sentintei criticate ca fiind legala si temeinica.
In temeiul art.453 N Cod proc.civ. solicita cheltuieli de judecata (onorariu avocat) asa cum rezulta din documentele atașate (extras de cont,contract de asist.jurid.)
Probe: înscrisuri.
Deși au fost legal citați, intimații reclamanți B. V., B. C. M., M. C. I. și N. I. nu au formulat întâmpinare în cauză.
Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 488 alin.4 și 8 din Noul C.pr.civ., Curtea reține că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
În prealabil, se impune precizarea că prezentul recurs este guvernat de normele noului Cod de procedură civilă, în temeiul prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, întrucât procesul este început după . noului Cod de procedură civilă, data înregistrării acțiunii pe rolul Tribunalului Teleorman fiind 25.03.2013.
În consecință, Curtea constată că sunt aplicabile prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 din noul Cod de procedură civilă, recurentul invocând motivele reglementate de art. 304 pct. 4 și 9 din vechiul Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, recurentul a susținut că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, arătând, în acest sens, că organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Curtea constată că acest motiv de recurs este neîntemeiat, din considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Acțiunea soluționată prin sentința recurată are ca obiect obligarea pârâtei U. “S. Haret” la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului acesteia, precum și obligarea chematului în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la aprobarea tipăririi formularelor tipizate de diplomă de licență și a suplimentului de diplomă, în vederea eliberării acestora.
Or, potrivit prevederilor art. 8 alin. (1), teza a doua din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, „De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (1) din același act normativ, „Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.”
Având în vedere pretențiile deduse judecății în primă instanță de reclamant și prevederile textelor legale citate, Curtea reține că, prin acțiunea soluționată prin sentința recurată, intimații reclamanți au suspus cenzurii instanței de contencios administrativ refuzul, pretins nejustificat, al unor instituții publice, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și U. “S. Haret” de a elibera diploma de licență, respectiv de a aproba tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență (eliberarea unui act și efectuarea unei operații administrative care intră în atribuțiile legale ale celor două instituții publice), ipoteza care se circumscrie întocmai dispozițiilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, în condițiile în care actul normativ menționat reglementează expres posibilitatea instanței de contencios administrativ de a dispune, în cadrul controlului de legalitate al actelor administrative asimilate (refuzul nejustificat), asemenea măsuri constând în obligarea unor instituții publice la eliberarea unor acte administrative sau la efectuarea unor operațiuni administrative, soluția pronunțată de instanța de fond este o soluție pronunțată în limitele și cu respectarea atribuțiilor atribuțiilor puterii judecătorești.
Contrar susținerilor recurentei, instanța de fond nu s-a substituit Ministerului, ARACIS și Instituțiilor de învățământ superior, întrucât nu a eliberat ea însăși actele administrative solicitate și nu a efectuat operațiunile administrative în locul acestora, ci a sancționat refuzul instituțiilor pârâte, apreciat ca fiind nejustificat, de a-și îndeplini atribuțiile legale, soluția pronunțată fiind așadar în limitele controlului de legalitate care poate fi exercitat de instanța de contencios administrativ.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, vizând împrejurarea că, în opinia recurentului, instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea Ministerului Educației Naționale, Curtea constată, de asemenea, că este neîntemeiat, din următoarele considerente:
Curtea reține că U. S. Haret din București a fost înființată prin Legea nr.443/2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ și că, prin HG nr. 676/2007, au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma învățământ de zi, mai multe domenii.
Potrivit Legii nr. 84/1995, în vigoare în perioada în care intimata-reclamantă a urmat cursurile acestei instituții de învățământ superior, U. S. Haret se bucura de autonomie universitară, ceea ce implica dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare.
În aplicarea dispozițiilor acestei legi a fost emis Ordinul ministrului educației nr. 3404/2006, prin care s-a prevăzut că admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studii de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate, cu precizarea că, la art. 8 se prevedea în mod expres faptul că „Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate.”
Totodată, se reține că specializarea urmată de intimații-reclamanți a fost confirmată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin emiterea formularelor până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea acestora.
Prin urmare, Curtea constată că prevederile legale în vigoare în acea perioadă permiteau intimatei-pârâte U. S. Haret să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată să organizeze cursuri de zi, deci și pentru specialitatea (domeniul) urmat de intimatul-reclamant, aceasta ținând de exercițiul autonomiei universitare, garantate de Constituție și de lege.
Este important de subliniat aspectul că, după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, după adoptarea OUG nr. 75/2005, a HG nr. 676/2007 și a HG nr. 635/2008, factorii de decizie din sistemul de învățământ nu au sesizat existența vreunor nereguli semnificative în organizarea și desfășurarea activității educaționale la nivelul Universității S. Haret, nu a fost demarată și finalizată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că universitatea a acționat în afara cadrului legal, cu precizarea că, în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 443/2002, ministerul de resort avea inclusiv dreptul de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a acestei instituții de învățământ superior.
Pe de altă parte, Curtea reține că, potrivit art. 20 din Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 2284/2007, „Titularii sau împuterniciții acestora au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de senatul instituției, care poate fi de cel mult 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de două luni de la confirmarea titlului științific de doctor.”
Este relevantă și împrejurarea că intimatului-reclamant i-a fost eliberată adeverința care atestă faptul că a obținut titlul de licențiat, adeverință care a intrat în circuitul civil, nefiind revocată sau anulată de instanța de judecată sau de o autoritate administrativă și, în consecință, bucurându-se de prezumția de legalitate și veridicitate.
Pe de altă parte, Curtea reține că și în ipoteza în care specializarea intimatului-reclamant nu ar fi fost recunoscută, aceasta a fost de bună-credință, necunoscând acest aspect iar eroarea comună în care s-a aflat produce efecte juridice, în virtutea principiului de drept „error communis facit jus”, în sensul validității adeverinței de licență care atestă promovarea studiilor și a examenului de licență.
În consecință, Curtea constată că în raport de cadrul normativ precizat, precum și de buna-credință a intimatului-reclamant, aceasta are dreptul de a solicita eliberarea diplomei de licență, drept recunoscut și de Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobată de Senatul Universității S. Haret la data de 13 mai 2009.
În concluzie, în mod legal și temeinic a fost obligată intimata-pârâtă U. S. Haret, prin sentința recurată, la eliberarea diplomei de licență și suplimentului de diplomă pentru intimata-reclamantă.
Referitor la motivul invocat de recurent cu privire la admiterea cererii de chemare în garanție, Curtea constată că cererea de chemare în garanție a fost respinsă ca inadmisibilă motivat de faptul că, chematul în garanție are deja calitatea de pârât în cauză iar obiectul cererii de chemare în judecată și de chemare în garanție este același. Astfel, Curtea constată că există un raport juridic născut din refuzul pârâtului MEN de a aproba tipărirea formularelor tipizate care să poată fi folosite de către Universitate la eliberarea diplomelor de licență.
Curtea constată că acest refuz este nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât Ordinul nr. 3404/2006 recunoaște posibilitatea organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ „la distanță”, pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, deci și pentru domeniul urmat de intimata-reclamantă.
Acest refuz constituie un exces de putere, în condițiile în care, în perioada 2005-2009, M. Educației sau Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS), nu au derulat nicio procedură administrativă în urma căreia să se constate funcționarea în afara cadrului legal a Universității S. Haret, pasivitatea factorilor de decizie din sistemul național de educație neputând fi imputată intimaților reclamanți care au acționat cu bună-credință.
Având în vedere soluția de admitere a cererii având ca obiect eliberarea diplomei și constatând că pârâta U. S. Haret este în imposibilitate de a elibera intimaților-reclamanți diploma de licență fără concursul efectiv al recurentului-pârât care, în calitate de autoritate publică, gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare, în raport de dispozițiile art. 60-63 din Codul de procedură civilă, Curtea constă că în mod legal și temeinic, prin sentința recurată, a fost admisă cererea de chemare în judecată și a fost obligat M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în calitate de pârât, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru intimata-reclamantă.
Susținerile din recurs referitoare la neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care U. S. Haret a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acesteia de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi primite, având în vedere că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de fond nu a fost învestită să analizeze legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
În concluzie, constatând că sentința recurată este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 496 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurentul pârât M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 28-30, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 742/06.12.2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. S. HARET, cu sediul în București, .. 13, sector 3 și intimații reclamanți B. V., B. C. M., M. C. I. și N. I., toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la CA „S. I.”, cu sediul în București, .. 5, ., ., sector 2, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. D. U. D. B. V.
GREFIER
B. C.
Red.jud.UD
Tehnored. C.D.D./8 ex.
Tribunalul G. – Secția Civilă
Jud.fond.F. R.
| ← Pretentii. Decizia nr. 732/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 664/2014.... → |
|---|
