Pretentii. Decizia nr. 4224/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4224/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 7263/3/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4224
Ședința publică de la 26.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. M. D.
JUDECĂTOR - M. B.
JUDECĂTOR - C. P.
GREFIER - M. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții – reclamanți Z. N., Z. M. și Z. D., împotriva Sentinței civile nr. 6153/09.12.2013 pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, în dosarul_, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cauza având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită cu recurenții-reclamanți, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu aceștia, fiind restituite la dosarul cauzei cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă”.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la data de 21.05.2014, prin serviciul registratură, intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare și înscrisuri, în două exemplare, după care:
Având în vedere că apărătorul recurenților-reclamanți nu a adus la cunoștința instanței schimbarea sediului, Curtea, în temeiul art. 98 Cod procedură civilă (1865), constată legal îndeplinită procedura de citare cu recurenții-reclamanți.
Curtea constată cauza în stare de judecată și, observând că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. (2) Cod de procedură civilă, o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 18 februarie 2013 și transmisă prin serviciile poștale la data de 14 februarie 2013, reclamanții Z. N., Z. M. și Z. D. au solicitat în contradictoriu cu ANRP Serviciul de aplicare a Legii 290/2003, obligarea acestei autorități la plata compensațiilor bănești stabilite prin Hotărârea nr. 620/1.10.2009 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii 290/2003, respectiv suma de 314 725,02 lei actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. S-a mai solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 6153 don 09.12.2013, Tribunalul București a respins acțiunea formulată, ca rămasă fără obiect și a respins ca nefondată cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a avut în vedere că, prin hotărârea nr. 620 din 1 octombrie 2009 Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii 290/2003 a recunoscut reclamanților dreptul la plata unor despăgubiri în cuantum de_, 02 lei pentru bunurile de care au fost deposedați autorii lor ca urmare a părăsirii forțate a Basarabiei, Bucovinei de Nord și Ținutul H..
S-a constatat că acțiunea ce face obiectul cauzei de față a fost promovată de reclamanți la data de 14.02.2012.
Concomitent cu demersul judiciar, reclamanții au declanșat procedura executării silite a despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 620/01.10.2009, fiind format dosarul de executare nr. 1048/2012 al B. D. C. și D. A. C., în care, la data de 28 februarie 2013, ca urmare a încuviințării executării silite și a demarării procedurii aferente, a fost poprită și indisponibilizată suma de_,41 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri acordate prin Hotărârea nr. 620/2009, sumă actualizată cu indicele de inflație și cheltuieli de executare.
Tribunalul a reținut că reclamanții, legal citați și cărora li s-a comunicat întâmpinarea depusă și înscrisurile aferente, nu au contestat în vreun fel realitatea plăților efectuate de pârâtă prin intermediul executării silite demarate împotriva sa.
Având în vedere că pârâtă și-a îndeplinit obligația ce face obiectul cauzei de față, de plată a despăgubirilor stabilite în favoarea reclamanților prin Hotărârea nr. 620/01.10.2009, actualizate, instanța de fond a constatat că acțiunea a rămas fără obiect.
În ceea ce privește cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța urmează a respins-o ca nefondată, la dosarul cauzei neexistând nicio dovadă a efectuării unor cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții Z. N., Z. M. si Z. D..
În motivare, recurenții au arătat că potrivit dispozițiilor art. 18 alin 5 lit. c din Normele Metodologie pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 620/01.10.2009 trebuiau a fi plătite de către ANRP prin transfer bancar " eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% in anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei. ".
Astfel, dispozițiile prevăzute la art. 10 alin (2) si art. 11 din Legea nr. 290/2003 raportat la art. 18 alin 5, lit. c din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt dispoziții imperative, parata având obligația de a le plati integral suma primita cu titlu de despăgubiri, pe parcursul a doi ani consecutivi, fapt care nu s-a întâmplat pana in prezent, mai mult de 3 ani de la data emiterii hotărârii.
Pentru neîndeplinirea acestei obligații de plată nu există nici o justificare, hotărârea nefiind contestată în condițiile art. 8 alin 3 din Legea nr. 290/2003 iar procedura stabilită de normele metodologice fiind urmată în integralitate de către subsemnații.
Au susținut că prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, pârâta ANRP a invocat excepția lipsei de obiect a cererii motivat de faptul că recurenții-reclamanță au inițiat si procedura executării silite in temeiul caracterului executoriu a actului administrativ reprezentând Hotărârea nr. 620/2009.
Au menționat că aceste proceduri sunt în prezent contestate de către pârâta ANRP care le considera nelegale motivat de faptul că Hotărârea Comisiei Județene nu reprezintă titlu executoriu, acesta fiind și motivul pentru care au inițiat si prezenta procedura judecătorească - spre a obține o hotărâre a cărei executorialitate sa nu fie pusa sub semnul îndoielii.
Recurenții au susținut că prin hotărârea pronunțată instanța de fond a dispus admiterea excepției lipsei de obiect, considerând nejustificat ca au primit suma de bani ce face obiectul prezentei cereri, însă executarea silita, începută într-adevăr in temeiul caracterului de titlu executoriu al hotărârii administrative, nu s-a realizat încă, suma de bani nefiind transferata către executorul judecătoresc.
Însăși instanța de fond reține că în urma demarării procedurii de executare silită s-a dispus poprirea contului pârâtei până la concurența sumei, nicidecum efectuarea transferului acestei sume.
Față de această situație solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea acțiunii, subliniind că dacă pe parcursul judecării prezentei cauza sumele cuvenite cu titlu de despăgubiri vor fi încasate, vor renunța la judecată.
În drept, recurenții au invocat dispozițiile legii nr. 554/2004 precum si dispozițiile legii nr.290/2003 si a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003: Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 304 si urm. Cod Procedura Civila.
Legal citată, intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a învederat instanței de recurs că, potrivit Ordinului de plată nr._ din data de 29.11.2013, Trezoreria Sector 1 a virat în contul S S.C.P.E.J. D. C. și D. A. C. suma de 379.090,41 lei, astfel cum rezultă din extrasul pe care îl anexează în copie.
Față de această împrejurare, a solicitat să se constate că litigiul a rămas fără obiect.
Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, astfel cum s-a reținut de către instanța de fond și cum recurenții-reclamanți au recunoscut, în paralel cu demersul judiciar constând în acțiunea soluționată prin sentința recurată având ca obiect obligarea intimatei-pârâte A.N.R.P. la plata compensațiilor bănești stabilite prin Hotărârea nr. 620/1.10.2009 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii 290/2003, respectiv suma de 314 725,02 lei actualizată cu indicele de inflație, aceștia au declanșat și procedura executării silite a despăgubirilor stabilite prin aceeași hotărâre, fiind format dosarul de executare nr. 1048/2012 al B. D. C. și D. A. C..
La momentul judecății pe fond, Tribunalul a constatat că la data de 28 februarie 2013, ca urmare a încuviințării executării silite și a demarării procedurii aferente, a fost poprită și indisponibilizată suma de_,41 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri acordate recurenților-reclamanți prin Hotărârea nr. 620/2009, sumă actualizată cu indicele de inflație și cheltuieli de executare și a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.
Recurenții contestă această soluție, în esență, pe motivul că procedura de executare silită este contestată de către intimata-pârâta ANRP și că această procedură începută in temeiul caracterului de titlu executoriu al hotărârii administrative, nu s-a realizat încă, suma de bani nefiind transferata către executorul judecătoresc.
Contrar celor susținute de recurenți în cuprinsul cedrerii de recurs înregistrată la data de 18.02.2014, Curtea constată, astfel cum rezultă din extrasul de cont depus de intimata-pârâtă la fila 17, anexat întâmpinării formulate în recurs, anterior declarării acestei căi de atac, respectiv la data de 29.11.2013, cu Ordinului de plată nr._ din data de 29.11.2013, Trezoreria Sector 1 a virat în contul S S.C.P.E.J. D. C. și D. A. C. suma de 379.090,41 lei, reprezentând compensații bănești stabilite prin Hotărârea nr. 620/1.10.2009 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii 290/2003, actualizată cu indicele de inflație și cheltuieli de executare.
Curtea reține că acest extras de cont dovedește faptul că recurenții-reclamanți primiseră, la data pronunțării sentinței recurate – 09.12.2013, suma de bani ce formează obiectul acțiunii soluționare prin sentința atacată cu recurs, în mod temneinic și legal reținând instanța de fond că acțiunea a rămas fără obiect.
Dacă în fața instanței de fond, nu se probase decât poprirea și indisponibilizarea sumei de_,41 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri acordate recurenților-reclamanți prin Hotărârea nr. 620/2009, în fața instanței de recurs, prin înscrisul nou depus la dosar de intimata-pârâtă, respectiv extrasul de cont de la fila 17, aceasta a dovedit că a efectuat efectiv plata către recurenți cu Ordinul de plată nr._ din data de 29.11.2013, prin care Trezoreria Sector 1 a virat în contul S S.C.P.E.J. D. C. și D. A. C. suma de bani menționată.
Constatând așadar că acțiunea a rămas fără obiect și că sentința recurată este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă,Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții – reclamanți Z. N., Z. M. și Z. D., împotriva Sentinței civile nr. 6153/09.12.2013 pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, în dosarul_, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. M. D. M. B. C. P.
GREFIER,
M. G.
Red/thred. jud. PC/ 2 ex/ 2014.
Jud. fond: - A. I. N. - Tribunalul București-Secția a IX-a C. administrativ și fiscal.
| ← Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 952/2014. Curtea... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2985/2014. Curtea de... → |
|---|
