Obligaţia de a face. Decizia nr. 5226/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5226/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 1162/98/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5226
Ședința Publică din data de 20.06.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul pârât M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr.2894/21.11.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. C. E. și cu intimata pârâtă U. "S. HARET" BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 12.02.2014 intimata pârâtă U. S. Haret a depus la dosar întâmpinare în 3 exemplare, înscrisuri într-un exemplar și împuternicire avocațială în original, iar la 18.06.2014 intimata reclamantă a depus la dosar note scrise prin care solicită și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, anexând dovada cheltuielilor de judecată în original și împuternicire avocațială, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 15.07.2013 reclamanta D. C. E., domiciliată în Fetești, ./3, ., ., a chemat în judecată pârâții M. EDUCAȚIEI CERCETĂRII ,TINERETULUI ȘI SPORTULUI, cu sediul în București, . nr. 28-30, sector 1 și U. „S. HARET” BUCUREȘTI cu sediul în București, ..13 sector 3, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtei U. „S. HARET” BUCUREȘTI la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la aceasta ca urmare a susținerii și promovării examenului de licență sesiunea iulie 2009 .
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că a urmat cursurile Facultății de D. și Administrație Publică C. din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009, susținând și promovând examenul de licență în sesiune iulie 2009, pârâta eliberându-i adeverința nr.3471/29.07.2011 cu valabilitate de 12 luni de la data finalizării studiilor.
De la această dată, a întreprins nenumărate demersuri, dar fără nici un rezultat, pârâta comunicându-i că a solicitat MEN aprobarea pentru tipărirea formularelor de lucrare de diplomă, dar ministerul nu a onorat decât parțial aceste cereri.
In dovedire s-au depus înscrisuri.
In drept, sunt invocate OG nr.27/2002, Legea nr.84/1995, Legea nr.1/2011.
In calitatea sa de pârât, U. S. Haret a solicitat, prin întâmpinare, să se constate că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamant, în sensul emiterii adeverinței de studiu și a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților anului 2009.
Totodată, pârâta a chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat:
- să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă, sub sancțiunea prevederilor art. 24 alin.2 din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 50 lei/zi de întârziere începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată
In drept, pârâta a invocat disp. art.60-63 Cod pr. Civ., art. 18 din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 28 alin. 1 din același act normativ.
Chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție invocând excepția necompetenței materiale a instanței, excepția calității procesuale pasive și pe fond, solicitând respingerea acesteia, deoarece reclamanții nu au respectat prevederile OG 10/2009 care conferă posibilitatea studenților de la formele neacreditate de a-și finaliza studiile la o formă acreditată de învățământ. Pârâta nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate. M. a emis avizul pentru achiziționarea tipizatelor de către pârâtă. Pentru situația în care aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, conform prevederilor legale, nu poate fi reținută culpa Ministerului, pârâta fiind răspunzătoare dacă a eliberat diplome de licență și unor absolvenți ai specializărilor și formelor de învățământ neacreditate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115-118 cod procedură civilă,HG nr. 536/2011, OME nr.295/2007, Legea nr.1/2011 Legea nr.544/2004 și OMETC nr.2284/2007.
Inițial, instanța a fost sesizată la data de 09.04.2012 și prin sentința civilă nr.1339/F/24.05.2012 s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ialomița, invocată de pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Curtea de Apel București- secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 5227/24.09.2012 s-a admis excepția de necompetență materială a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița.
A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Prin Decizia nr.3514/19.03.2013 Înalta Curte de Casație și Justiție secția contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița – secția contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 2894/F/21.11.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului MINISTERULUI EDUCATIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, invocată de acesta și în consecință respinsă acțiunea formulată de reclamanta D. E. C. împotriva sa. A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta D. C. E. și obligată pârâta U. „S. Haret” București să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă (foaia matricolă) obținute în urma susținerii examenului de licență sesiunea iulie 2009. A fost admisă, în parte, cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI EDUCATIEI CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI BUCUREȘTI, formulată de pârâta U. „S. HARET” BUCUREȘTI și a fost obligat chematul în garanție M.E.C.T.S. București să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă și suplimente la aceasta pentru reclamantă. A fost respinsă cererea pârâtei de obligare a chematului în garanție la plata unor penalități conform de art. 24 alin. 2 din legea 554/2004. A fost obligat chematul în garanție către pârâtă la plata sumei de 4,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Tribunalul, pronunțându-se cu prioritate potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă asupra excepției lipsei calității sale procesual pasive, invocată de pârâtul MECTS prin întâmpinare, a apreciat-o fondată și a admis-o, pentru următoarele considerente: obligația eliberării diplomelor de licență este atribuția exclusivă a universității, ori U. S. Haret, prin cererea de chemare în garanție a MECTS a solicitata obligarea sa în cauza dedusă judecății să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă – competență exclusivă a sa în calitate de chemat în garanție conform Ordinului nr.2284/2007, astfel va respinge cererea formulată de reclamantă împotriva MECTS în calitate de pârât.
Cât privește chestiunea prealabilă pusă în discuție de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin întâmpinare privind analizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care U. S. Haret a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate nu a fost reținută, deoarece aceasta nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța nefiind investită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că din prevederile Ordinului nr. 2284/2007 reiese cu certitudine sarcina MINISTERULUI EDUCATIEI NAȚIONALE de a aproba tipărirea și livrarea formularelor destinate actelor de studii ale reclamantului.
Or, în speța de față, aceste formulare destinate diplomei de licență au fost aprobate de M. EDUCATIEI NAȚIONALE, pentru a fi tipărite, întru-un număr extrem de mic față de necesitățile Universității pârâte, astfel cum în repetate rânduri aceasta a solicitat prin adresele de la dosarul cauzei de la filele 9, 10, 11, 12.
Din adeverința emisă de pârâta U. „S. Haret” rezultă că reclamanta a susținut examenul de licență în sesiune iunie 2009, fila 8 la dosarul cauzei, examen pe care l-a și promovat, astfel că, în mod justificat, acesteia i s-a eliberat adeverința din care rezultă că este licențiată în științe economice.
Potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior pârâta U. „S. Haret” avea obligația ca în interval de 12 luni să obțină avizele necesare și să completeze actele de studii care să ateste absolvirea de către reclamantă a studiilor, respectiv diploma de licență și suplimentele la diplomă, obligație pe care pârâta nu și-a respectat-o, neproducând în cauză probe concludente care să ateste contrariul, consecința fiind și demersul reclamantului de a promova prezenta acțiune.
Conform înscrisurilor depuse la dosar de părțile implicate în prezenta cauză, tribunalul reține astfel că reclamanta a urmat cursurile organizate de pârâtă și este licențiată în științe economice, motiv pentru care este îndreptățită să i se admită acțiunea promovată, sub aspectul obligării pârâtei U. „S. HARET” BUCUREȘTI să-i elibereze diploma de licență și suplimentul de diplomă obținute în urma susținerii examenului de licență sesiunea iunie 2009.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI EDUCATIEI NAȚIONALE formulată de pârâta U. „S. Haret”, față de probatoriul administrat în cauză instanța o apreciază a fi fondată, fiind admisă în aceste limite, obligând chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă și suplimentul la aceasta, pentru reclamant.
In luarea acestei hotărâri, tribunalul a avut în vedere următoarele argumente:
Atâta timp cât pentru tipărirea și difuzarea către pârâta U. „S. Haret” București a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de M. EDUCATIEI NAȚIONALE conform art. 7 din O.M.E.C.T. nr. 2284/2007 (în speță . necesară aprobarea scrisă a chematului în garanție iar aprobarea cererilor de către chematul în garanție nu a fost dovedită, instanța apreciază că sub aspectul respectării acestei obligații, cererea de chemare în garanție este fondată.
De asemenea, cererea de chemare în garanție este întemeiată întrucât pentru tipărirea diplomelor de licență instituția de învățământ are nevoie de avizul MINISTERULUI EDUCATIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI iar din probele administrate a rezultat că cele două instituții s-au învinuit reciproc de netipărirea diplomelor.
Refuzul pârâtului MECTS de a aproba eliberarea formularului tipizat al diplomei de licență pentru reclamantă nu poate fi justificat pe împrejurarea absolvirii a unei forme de învățământ neautorizate. Aceasta, în condițiile în care actul prin care i s-a recunoscut reclamantei calitatea de licențiată în științe economice este în ființă, nu a fost revocat, iar chematul în garanție nu a solicitat în instanță anularea sa. Ca urmare, adeverința de licență a reclamantei se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.
Referitor la solicitarea pârâtei de a se face aplicarea în privința chematului în garanție și a dispozițiilor art. 24 alin.2 din Legea nr. 554/2004, instanța a apreciat-o ca fiind nefondată, a respins-o, pentru considerentele sus menționate, respectarea obligației chematului în garanție pentru aprobarea tipăririi formularelor tipizate depinzând și de activitatea desfășurată de .>
Cererea pârâtei privind obligarea chematului în garanție la plata tuturor sumelor solicitate cu orice titlu de către reclamantă, nu a fost primită de tribunal deoarece aceste dispoziții devin aplicabile în cazul refuzului de executare, ceea ce nu s-a demonstrat în cauză de către pârâtă, astfel că a fost respinsă ca nefondată.
In baza art. 274 Cod procedură civilă instanța a obligat chematul în garanție către pârâtă la plata sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurentul pârât M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
O prima critică adusă sentinței instanței de fond este că aceasta a admis în mod greșit cererea de chemare în judecată și în garanție a Ministerului Educației Naționale, hotărârea pronunțată de aceasta fiind lipsită de temei legal prin raportare la prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Astfel, conform prevederilor art. 60 Cod proc. civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
In genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic. De asemenea în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U. "S. Haret " din București este neîntemeiată întrucât între M. Educației Naționale și U. „S. Haret" București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
Instanța de fond trebuia să analizeze care este procedura de acordare a avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la unitatea producătoare și să constate că fiecare din părțile implicate are obligația de a respecta cadrul normativ în care această procedură se înscrie.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
În acest sens instituțiile de învățământ superior particular acreditate solicită eliberarea avizului pentru un număr de tipizate iar MEN verifică existența concordanței între numărul de tipizate solicitate cu datele raportate de A.R.A.C.LS. și datele existente în cadrul Direcției Generale învățământ Superior, după care eliberează avizele respective.
După eliberarea acestor avize, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului educației nr. 2284/2007, formularele actelor de studii se achiziționează de la unitatea de specialitate producătoare, baza comenzilor transmise anterior acesteia, de către delegați ai instituțiilor de învățământ superior acreditate. Predarea-preluarea formularelor se efectuează în baza unui proces-verbal încheiat între delegatul instituției și reprezentantul unității de specialitate producătoare, în care sunt trecute toate datele de identificare a formularelor, inclusiv seriile și numerele.
Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.
Desemnarea compartimentelor și a personalului la nivel de instituție și de facultate/departament pentru a desfășură activități de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii se aprobă de senatul universitar și se numesc prin decizie a rectorului. Persoanele numite sunt răspunzătoare, potrivit legii, pentru gestionarea, completarea și eliberarea actelor de studii.
Învederează că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a emis în anul 2010 - în lunile iunie, octombrie și noiembrie, avize în vederea ridicării de către U. „S. Haref a tipizatelor de la ROMDIDAC S.A. pentru actele de studii, numai pentru specializările care au funcționat legal, aprobate prin hotărâri de guvern.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Prin urmare universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate.
Menționează și faptul că inițial U. S. Haret din București a chemat în judecată M.E.C.T.S. pentru obligarea acestuia din urmă la eliberarea formularelor respective, cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, dosarul nr._, dar ulterior a renunțat la judecarea cauzei întrucât au fost aprobate un număr suficient de formulare care să acopere toate specializările acreditate/autorizate provizoriu.
M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa ministerului.
U. S. Haret invocă, în cererea de chemare în garanție, drepturile conferite prin Legea nr.443/2002, fară să recunoască, însă, faptul că din aceeași lege izvorăsc și o . obligații pe care ar fi trebuit să le respecte.
La art.3 din Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității „S. Haret" din București se" statuează:
„După . prezentei legi în structura Universității „S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii."
Deci, chiar în legea de înființare a acestei instituții de învățământ superior se menționează faptul că în structura Universității „S. Haret" din București vor intra si facultățile, colegiile si specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
In consecință admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea Ministerului Educației Naționale de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamantă, care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal. Pentru a fi vătămat vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept, M. Educației Naționale este obligat prin sentința pe care o criticăm să aprobe tipărirea de formulare tipizate.
In mod eronat și cu rea voință. U. „S. Haret" interpretează conceptul de autonomie universitară excedând limitele prevederilor legale. Autonomia universitară nu poate fi aplicată cu ignorarea hotărârilor de guvern care arată în mod expres, pentru fiecare universitate, facultățile și specializările, cu specificarea formelor de învățământ acreditate și autorizate provizoriu.
Potrivit art. 60 alin.l din Legea învățământului nr. 84/1995 „ activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral. Cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de in^ituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi". Norma citată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților aceste forme de învățământ numai dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă. Calea de la vocație la drept este condiționată de parcurgerea procedurii de acreditare conform prevederilor legale în vigoare.
Prin H.G. nr. 1011/2001 s-a reglementat organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior. Conform art. 3 din acest act normativ ,,sunt abilitate să organizeze învățământ la distanță și învățământ cu frecvență redusă instituțiile de învățământ superior acreditate, în specializările universitare autorizate provizoriu sau acreditate conform Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată"". Din cuprinsul capitolului IV al acestei hotărâri de Guvern reiese cu claritate faptul că programele de învățământ la distanță sunt supuse ele însele procedurii de evaluare academică, conform Legii nr. 88/1993 republicată.
II. O a doua critică adusă soluției instanței de fond se referă la depășirea atribuțiilor sale, deoarece a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și mai ales pentru că a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art. 304 pct.(4) Cod procedură Civilă.
Reclamanta este absolventă a Facultății de D. și Administrație Publică din C., forma de învățământ la distanță din cadrul Universității „S. Haret" București, în perioada 2006 - 2009. Facultatea și specializarea în speță, în cadrul Universității „S. Haret", la forma de învățământ la distanță sunt neacreditate la nivelul perioadei în discuție, respectiv 2006 - 2009, conform hotărârilor de guvern care reglementează în fiecare an acreditarea/autorizarea parțială care face posibilă eliberarea actelor de studii unul absolvent. Astfel, reclamanta avea obligația de a se prezenta zilnic la cursuri, în nici un caz să le urmeze prin internet sau prin intermediul televizorului.
În redactarea motivării sentinței, instanța de fond comite o gravă eroare, afirmând faptul că există interdependentă între obligația pârâtului USH de a emite diploma și obligația Ministerului Educației Naționale de a aviza tipărirea formularelor tipizate.
M. Educației Naționale nu este obligat să dea aviz pentru orice număr de diplome solicitat. Obligația ministerului, ca și conducător al sistemului național de învățământ, cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, este de a verifica dacă solicitarea este făcută în limitele și cu respectarea legislației în domeniu. Dacă este solicitat un număr mai mare de diplome decât numărul de absolvenți care au dreptul la acestea, ministerul are obligația, respectând legea, să nu dea curs solicitării primite.
Exact aceasta a fost situația pe care doar U. S. Haret a creat-o. școlarizând haotic, ignorând reglementările stricte si clare.
O diplomă este avizată de MEN dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv. în aceste hotărâri de guvern se află sub formă de tabel fiecare facultate, specializare și formă de învățământ acreditată/autorizată parțial să funcționeze, școlarizând studenți care au dreptul la diplomă de licență.
În concluzie, obligația Universității „S. Haret" de a elibera diploma de licență nu este corelativă obligației M.E.N. de a aviza tipărirea ei, pentru simplul fapt că ministerul nu este obligat să avizeze un număr de diplome peste cel prevăzut în cifra de școlarizare.
Învederează astfel că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată sa funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de Guvern care se actualizează anual (H.G. nr. 693/2003, H.G. 1082/2003, HG. nr. 940/2004, H.G. nr.l175/2006, H.G. nr. 676/2007, H.G. nr. 635/2008). în speță, statul nu a recunoscut forma de învățământ aleasă de reclamantă, hotărârile de guvern emise fiind clare sub aspectul formei de învățământ acreditate. Prin urmare, pe calea prezentei acțiuni, instanța nu poate obliga statul să recunoască efectul util al unor studii, respectiv recunoașterea unei diplome, atât timp cât forma de învățământ parcursă nu este ea însăși recunoscută. Nimic nu o împiedica pe reclamantă să urmeze aceeași specializare, în aceeași formă de învățământ, la o unitate care beneficia de o acreditare.
In condițiile în care, în România, învățământul este prioritate națională (atât conform Legii nr.84/1995, cât si conform Legii nr.1/2011), coordonarea (inclusiv evaluarea și supravegherea) sistemului național de învățământ superior și asigurarea implementării si respectării calității programelor de studii este de competența MECTS și ARACIS, si nu a instanțelor de judecată.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. De asemenea potrivit prevederilor art.29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășură procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
In concluzie, instanța de fond încălcând principiul separației puterilor în stat dispune peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor și admite în mod netemeinic și nelegal acțiunea reclamantului care nu a urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale.
Critică astfel soluția dată întrucât, pentru o hotărâre temeinică și legală, era suficient a se analiza cuprinsul hotărârilor de guvern care reglementau în privința structurii fiecărei instituții de învățământ superior, inclusiv a Universității S. Haret a specializărilor autorizate/acreditate să funcționeze provizoriu. O lecturare a H.G. nr.410/2002, H.G. nr.940/2004, H.G. nr.I609/2004, H.G. 676/2007, H.G. 635/2008 în paralel cu lecturarea adeverinței de studii ale reclamantului din care să reiasă și forma de învățământ erau suficiente pentru corecta dezlegare a pricinii.
Dacă s-ar pune semnul de egalitate între așa-zise studii, urmate nelegal, și studiile desfășurate legal de absolvenții tuturor instituțiilor de învățământ superior din sistemul național de învățământ, s-ar aduce grave prejudicii întregului sistem și s-ar crea o discriminare între absolvenții specializărilor organizate legal, și persoanele cărora instanța a decis să le acorde o diplomă la care nu au dreptul, deoarece nu au desfășurat studii autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Admiterea cererii de chemare în judecată și garanție a MEN este nelegală, acesta fiind obligat să încalce actele normative menționate mai sus prin aprobarea de formulare tipizate pentru specializări nereglementate de legiuitor.
In concluzie, raportat la prevederile legale invocate, solicita admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii față de M.E.N. ca neîntemeiată.
În drept: art. 60, art. 304 alin. (l)-pct. 9 și 4 Cod procedură civilă, Legea nr. 288/2004, O.U.G. nr. 75/2005, OMECT nr.2284/2007 Legea nr. 84/1995, Legea nr. 443/2002, Legea nr. 88/1993, H.G. 1011/2001, H.G. nr. 536/2011, H.G. nr. 1418/2006 H.G. nr 1609/2004, H.G. nr. 676/2007, H.G. nr. 635/2008. H.G. 1175/2006, H.G. 749/2009, Legea nr.1/2011.
Pârâta U. S. Haret a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.
Privind criticile aduse soluției instantei de fond, raportate la disp.art.304 pot. 4-9 Cod proc.civ., solicita a fi inlaturate, întrucât instanta de fond, in mod legal si temeinic a obligat MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate, constând in diploma de licența si suplimentul la diploma pentru reclamanta.
Instanta de fond dând eficienta dispozițiilor legale in materie, in cauza fiind aplicabile dispozițiile art.7 din - Ordinul nr.2284/2007 - Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant-" Formularele actelor de studii sunt tipărite si difuzate, in condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnata de MECT, unitate care poarta întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la institutii si pentru asigurarea securitatii tipăririi si păstrării formularelor pana la ridicarea acestora de către institutiile beneficiare.") a admis cererea noastra de chemare in garanție a Ministerului Educației Naționale .obligând aceasta institutie publica sa-si duca la îndeplinire obligațiile legal stabilite...
Silogismul juridic care a stat la baza acestei sentinte este întemeiat pe dispozițiile legale aplicate de judecătorul fondului care nu numai ca a identificat corect dispozițiile legale aplicabile,dar printr-o maniera de interpretare coerenta a acestor dispoziții a pastrat cadrul legal si a ridicat siguranța juridica la rang de principiu ,cum era si firesc.
Astfel în speța avem un absolvent de studii superioare (dovedite cu Adeverința eliberata in condițiile legale)care in urma parcurgerii etapelor prevăzute de lege, dupa susținerea si promovarea examenului de licența solicita eliberarea Diplomei de licența . Institutia care a emis Adeverința este un furnizor de educație infiintat prin lege.
In concluzie reclamantul este indreptatit in temeiul legii sa primeasca actul solicitat (potrivit Ordinului nr.2284/2007 -art.38) dupa finalizarea completa a studiilor, la cerere, absolvenților li se elibereaza Adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.
Acesta este unicul rationament întemeiat pe dispozițiile legale sub incidența caruia trebuia sa intre dezlegarea cauzei pentru a se pastra limitele cu care a fost învestită onorata instanta. Instanta nu a fost investita sa rezolve problemele de ordin administrativ si funcțional cu care se confrunta institutia Ministerului Educației Naționale .probleme evidentiate de afirmațiile reprezentanților acestei institutii ,care prin discreditarea fățișă a unei institutii de invatamant superior- pe care avea posibilitatea sa o desființeze in cazul in care sesiza o neconcordanta legala -face publica inexistenta vreunei atari încălcări de care s- ar face vinovata subscrisa si a gravelor probleme interne cu care se confrunta aceasta institutie .Iar refuzul de a aviza tiparirea formularelor cu regim special constituie o incalcare a dispozițiilor legale- constituind un abuz manifestat prin exces de putere, situatie inadmisibila,nepermisa . drept.
Astfel in raport de conduita adoptata de MECTS, organul de specialitate al administrației publice centrale chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, apreciem ca aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de invatamant la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi,tine de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art.32 alin.6 din Constitutia României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul inscrierii reclamantului la Facultate .
Recunoașterea, prin chiar art.8 din Ordinul nr.3404/2006,emis de către ministrul educației,a posibilității organizarii de către universitățile acreditate a formei de invatamant la distanta, pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi,conferă intimatului reclamant dreptul de a cere sa i se elibereze diploma de licenta, insotita de Suplimentul la Diploma,drept recunoscut de pct.VII din Metodologia organizarii si desfasurarii examenelor de finalizare a studiilor,aprobata de Senatul Universității "S. Haret" la data de 13 mai 2009,act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr.1405din 21.05.2009.
M. (MECTS) susține nejustificat, ca pârâta a solicitat suplimentarea unor formulare tipizate, constând in diplome de licența si a ignorat cadrul legslativ in vigoare. Potrivit art.35 din OMECT nr.2284/2007, in cazurile in care se constata ca un act de studii eliberat se refera la studii care nu au fost efectuate de către titular, respectiv ca actul de studii este un fals, institutia care l-a eliberat dispune anularea acestuia si anunța institutiile abilitate, iar titularul, persoanele care au transmis datele, persoanele care l-au completat si persoanele care l-au semnat sunt raspunzatoare potrivit legii, învederează ca nu s-a aflat in astfel de situatii.
In mod intemeiat, prin sentinta atacata a fost admisa de către instanta de fond cererea de chemare in garanție formulata de pârâtă si a fost obligat recurentul-chemat in garanție MECTS sa aprobe tipizarea formularelor destinate actelor de studii pentru reclamant, deoarece admiterea sa asigura efectiv punerea in executare a sentintei recurate in condițiile in care eliberarea de către subscrisa intimata parata a diplomei de licența este condiționata de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către recurentul chemat in garanție existând o evidentă interdependentă între cele doua obligații mentionate in cereri ,respectiv cererea de chemare in judecata si cererea subscrisei de chemare in garanție .
Pentru aceste considerente solicită înlăturarea susținerilor recurentului-chemat in garanție MECTS, intrucat nu se află în situatia depășirii atributiunilor judecătorești, asa cum susține recurentul prin motivele de recurs, susțineri lipsite de continut, întrucât instanta de fond, dând eficiență art.13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale, a asigurat intimatilor reclamanți dreptul la un recurs efectiv, iar prin admiterea cereri introductive a făcut dovada, nu numai a unei temeinice si aprofundate cercetări a cauzei ci a dat dovada de integritate si imparțialitate deliberând in mod democratic independent si suveran si procedând astfel a asigurat o înalta calitate actului de justiție
În prezenta cauza instanta de fond a constatat ca sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare in garanție, deoarece admiterea acestei cereri, asigura efectiv punerea in executare a obligației subscrisei de a elibera intimatului-reclamant diploma de licența pentru care acesta a devenit eligibil prin susținerea si promovarea examenului de licența organizat legal in sesiunea iulie 2009. În cauza exista o interdependenta intre cele doua obligații mentionate in cereri, respectiv cererea de chemare in judecata si cererea de chemare in garanție, in raport de competenta flecarei autoritati.
Învederează faptul ca, in baza art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (in vigoare pe întreaga perioada de școlarizare a reclamanților) activitatea didactica se poate organiza in urmatoarele forme:de zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de invatamant seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de institutiile de invatamant superior, care au cursuri la zi.
Ca atare, singura condiție pentru desfasurarea formei de invatamant la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu si sa aiba forma de invatamant la zi. In acest sens, legiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii care duc la o calificare universitara distincta,si nu la nivelul formelor de invatamant. Programa de studii este cea care susține calificarea distincta,indiferent de forma de invatamant absolvita (zi, seral, frecventa redusa sau invatamant la distanta).
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul inceperii studiilor de către reclamant era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calitatii educației.
Potrivit prevederilor art.29 alin.3 si 4 din acest act normativ „in invatamantul superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor institutionale pentru fiecare program din ciclul de licența,care duce la o calificare universitara distincta.
Învederează instantei ca, pentru tiparirea si difuzarea către intimata-parata U.S.H., a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnata de MECTS, conform art.7 din OMECT.nr.2284/2007 (in speța ROMDIDAC SA) este necesara aprobarea scrisa a recurentului -chemat in garanție M.E.C.T.S., aspect ce rezulta si din continutul adresei nr._/25.06.2009 ( pe care o anexam cauzei), iar cum aprobarea cererilor de către MECTS nu a fost dovedita,fiind constituita din afirmații ambigui ale recurentului MECTS in încercarea de a acoperi neregularitatile si abuzul de drept al acestei institutii ale statului, instanta de fond in mod corect a admis cererea de chemare in garanție.
Din adresa nr._/25.06.2009, emisa de MECTS, rezulta fara echivoc ca tiparirea si eliberarea actelor de studii, ale reclamantului, nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisa a MECTS, in calitate de autoritate competenta si chemat in garanție de către subscrisa.
Având in vedere ca se afla in imposibilitate de a elibera diplomele de licența, iar aprobarea tipizării formularelor cu regim special este in competenta exclusiva a recurentului conform O.M.nr.2284/2007, solicita a se constata legalitatea si temeinicia hotararii instantei de fond, și respingerea recursului ca nefondat.
Susținerile din recurs privind avizarea formularelor destinate actelor de studii pentru intimat, in vederea tipizării, nu pot fi retinute întrucât recurentul nu a făcut dovada aprobarii in totalitate a cererilor subscrisei prin adresele atașate cauzei si întrucât nu exista concordanta intre solicitările subscrisei si avizele recurentului - chemat in garanție MECTS, privind aprobarea tipizării actelor de studii pentru reclamant, solicita a fi inlaturată susținerea acestuia prin recursul promovat.
Refuzul MECTS nu este justificat, nu exista niciun temei legal care sa legitimeze aceasta poziție adoptata de recurent deoarece intimatul reclamant este indreptatit a pretinde eliberarea actelor de studii,cerința acestuia fiind legitima, justificata mai ales de obligația pe care si-a onorata prin parcurgerea cursurilor legal organizate de subscrisa si prin însusirea cunoștințelor (dovedita prin promovarea examenului de licenta). Avand in vedere dispozițiile legale subscrisa, a emis reclamantului adeverința ca este licentiat, aceasta adeverința a fost emisa sub egida recurentului-chemat in garanție si mai mult a produs efecte juridice. Adeverința emisa este in flinta, nu a fost revocata, iar efectele pe care Ie-a produs se bucura de prezumția de legalitate si veridicitate proprie unui act administrativ.
Arata ca USH, are obligația ca, ulterior eliberării adeverințelor de studii ce atesta calitatea intimatului- reclamant de licentiat, prin promovarea examenului de licența in sesiunea iulie 2009, sa elibereze si diploma de licenta. Aceasta obligație nu poate fi dusa la îndeplinire, deoarece recurentul -chemat in garanție MECTS, refuza sa aprobe tiparirea formularelor tipizate necesare. Motivul refuzului este acela ca nu se pot elibera diplome, decât pentru formele de invatamant acreditate sau autorizate provizoriu sa funcționeze.
Întrucât, asa cum a aratat instantei de fond, prin intampinare, a functionat ., care i-a permis sa organizeze formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta, pentru domeniile pentru care eram acreditati/autorizati sa organizeze cursuri de zi si fata de împrejurarea ca nici dupa încheierea perioadei de monitorizare .prevăzută de art.8 din Leg.nr.443/2002, si avand in vedere ca nici dupa emiterea HG nr.676/2007 si a HG nr.635/2008 precum si nici dupa . OUG nr.75/2005-privind asigurarea calitatii educației, factorii cu atributii de decizie din sistemul asigurarii calitatii educației, dar mai ales M. Educației nu au sesizat nereguli, solicita inlaturarea susținerilor MECTS ca lipsite de fundament.
Celelalte susțineri din recurs, privind neanalizarea instantei de fond a hotararilor de guvern, prin care U.S.H. a fost acreditata/autorizata sa funcționeze provizoriu si a dreptului de a elibera acte de studii pentru absolvenții anului 2009, nu pot fi retinute deoarece acestea nu vizeaza si nu fac obiectul cererii de chemare in garanție, instanta de fond nefiind investita cu o astfel de cerere.
Lipsa indicării de către recurentul MECTS a unui motiv intemeiat pe dispoziții legale care ar fi de natura sa legitimeze refuzul nejustificat al recurentei de a aproba tiparirea formularelor cu regim special . sa acopere necesarul solicitat,lipsa cu desavarsire a vreunei acțiuni care sa faca dovada ca MECTS a luat poziție ,asa cum era firesc in exercitarea atributiunilor cu care este investit, fata de asa zisele nereguli pe care le invoca sunt aspecte care contureaza gravele disfunctionalitati in exercitarea acestor atributiuni .Cu atat mai mult cu cat, desi susține in prima faza ca pârâta a functionat nelegal isi incheie invocarea inconsecventa de motive informe cu susținerea că ar fi aprobat in totalitate tiparirea formularelor cu regim special, asa cum au fost solicitate USH, pârâta fiind indicata de către recurent ca fiind cea care a gestionat in mod nerational diplomele.
In acest context solicită a se constata ca intimata -parata USH are un interes legitim de a acorda diplomele de licența si a depus toate diligentele in acest scop. Susținerile MECTS că USH a acordat in mod discriminatoriu aceste formulare cu regim special nu-si găsesc raționamentul intrucat situatia creata prin refuzul recurentului MECTS de a aproba tiparirea acestora, este una ingrata aducand grave prejudicii de imagine dar si pecuniare atat subscrisei cat si celor care au beneficiat de serviciile acesteia, materializate prin programe de școlarizare organizate cu respectarea unor inalte standarde de calitate ale căror rezultate obtinute nu sunt contestate de niciun organism național abilitat in acest sens. Toate aprecierile recurentului-chemat in garanție sunt lipsite de continut iar manifestările si poziția acestuia nu sunt in concordanta cu scopul pentru care a fost creeat si atributiile cu care a fost învestit, acelea de ocrotirea drepturilor si libertatilor fundamentale constitutionale ale cetatenilor acestei tari (Dreptul la invatatura; Accesul la cultură). Mai mult, recurentul isi manifesta cu patos preocuparea fata de calitatea invatamantului romanesc invocând responsabilitatile ce-i incumba in raportul recurentului cu întreaga societatea ocazie cu care incearca sa contureze o aparenta de legalitate a poziției sale aratand ca pârâta „are culpa exclusiva de a fi organizat cursuri fara respectarea legii„ referindu-se in mod generic la inadmisibilitati si nelegalitati fara sa le indice in mod concret, iar acolo unde indica temeiul legal incalca in mod flagrant principiul neretroactivitatii legii civile, acele legi nefiind in vigoare la data inmatricularii reclamanților in programele de studii.
F. de cele învederate solicită ca la soluționarea recursul promovat de MECTS să se aiba in vederea respectarea principiului coerentei si unitatii jurisprudentei consacrat ca atare in practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. contra României).
In raport de cele aratate, in temeiul art.312 alin (1) Cod de procedura civilă, solicita a se constata lipsa de fundament a criticilor formulate de recurentul-chemat in garanție cu privire la sentinta instantei de fond, respingerea recursului promovat de M. Educației Naționale (MECTS), ca nefondat si sa mențineți sentinta criticata ca fiind legala si temeinica.
In temeiul art.274 Cod proc.civ. solicita cheltuieli de judecata (onorariu avocat) asa cum rezulta din documentele atașate (extras de cont,contract de asist. jurid. factura).
Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, recurentul a susținut că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, arătând, în acest sens, că organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Curtea constată că acest motiv de recurs este neîntemeiat, din considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Acțiunea soluționată prin sentința recurată are ca obiect obligarea pârâtei U. “S. Haret” la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului acesteia, precum și obligarea chematului în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la aprobarea tipăririi formularelor tipizate de diplomă de licență și a suplimentului de diplomă, în vederea eliberării acestora.
Or, potrivit prevederilor art. 8 alin. (1), teza a doua din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, „De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (1) din același act normativ, „Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.”
Având în vedere pretențiile deduse judecății în primă instanță de reclamant și prevederile textelor legale citate, Curtea reține că, prin acțiunea soluționată prin sentința recurată, intimata-reclamantă a suspus cenzurii instanței de contencios administrativ refuzul, pretins nejustificat, al unor instituții publice, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și U. “S. Haret” de a elibera diploma de licență, respectiv de a aproba tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență (eliberarea unui act și efectuarea unei operații administrative care intră în atribuțiile legale ale celor două instituții publice), ipoteza care se circumscrie întocmai dispozițiilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, în condițiile în care actul normativ menționat reglementează expres posibilitatea instanței de contencios administrativ de a dispune, în cadrul controlului de legalitate al actelor administrative asimilate (refuzul nejustificat), asemenea măsuri constând în obligarea unor instituții publice la eliberarea unor acte administrative sau la efectuarea unor operațiuni administrative, soluția pronunțată de instanța de fond este o soluție pronunțată în limitele și cu respectarea atribuțiilor atribuțiilor puterii judecătorești.
Contrar susținerilor recurentei, instanța de fond nu s-a substituit Ministerului, ARACIS și Instituțiilor de învățământ superior, întrucât nu a eliberat ea însăși actele administrative solicitate și nu a efectuat operațiunile administrative în locul acestora, ci a sancționat refuzul instituțiilor pârâte, apreciat ca fiind nejustificat, de a-și îndeplini atribuțiile legale, soluția pronunțată fiind așadar în limitele controlului de legalitate care poate fi exercitat de instanța de contencios administrativ.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, vizând împrejurarea că, în opinia recurentului, instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea Ministerului Educației Naționale, Curtea constată, de asemenea, că este neîntemeiat, din următoarele considerente:
Curtea reține că U. S. Haret din București a fost înființată prin Legea nr.443/2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ și că, prin HG nr. 676/2007, au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma învățământ de zi, mai multe domenii.
Potrivit Legii nr. 84/1995, în vigoare în perioada în care intimata-reclamantă a urmat cursurile acestei instituții de învățământ superior, U. S. Haret se bucura de autonomie universitară, ceea ce implica dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare.
În aplicarea dispozițiilor acestei legi a fost emis Ordinul ministrului educației nr. 3404/2006, prin care s-a prevăzut că admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studii de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate, cu precizarea că, la art. 8 se prevedea în mod expres faptul că „Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate.”
Totodată, se reține că specializarea urmată de intimata-reclamantă a fost confirmată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin emiterea formularelor până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea acestora.
Prin urmare, Curtea constată că prevederile legale în vigoare în acea perioadă permiteau intimatei-pârâte U. S. Haret să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată să organizeze cursuri de zi, deci și pentru specialitatea (domeniul) urmat de intimata-reclamantă, aceasta ținând de exercițiul autonomiei universitare, garantate de Constituție și de lege.
Este important de subliniat aspectul că, după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, după adoptarea OUG nr. 75/2005, a HG nr. 676/2007 și a HG nr. 635/2008, factorii de decizie din sistemul de învățământ nu au sesizat existența vreunor nereguli semnificative în organizarea și desfășurarea activității educaționale la nivelul Universității S. Haret, nu a fost demarată și finalizată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că universitatea a acționat în afara cadrului legal, cu precizarea că, în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 443/2002, ministerul de resort avea inclusiv dreptul de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a acestei instituții de învățământ superior.
Pe de altă parte, Curtea reține că, potrivit art. 20 din Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 2284/2007, „Titularii sau împuterniciții acestora au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de senatul instituției, care poate fi de cel mult 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de două luni de la confirmarea titlului științific de doctor.”
Este relevantă și împrejurarea că intimatei-reclamante i-a fost eliberată adeverința care atestă faptul că a obținut titlul de licențiat, adeverință care a intrat în circuitul civil, nefiind revocată sau anulată de instanța de judecată sau de o autoritate administrativă și, în consecință, bucurându-se de prezumția de legalitate și veridicitate.
Pe de altă parte, Curtea reține că și în ipoteza în care specializarea intimatei-reclamante nu ar fi fost recunoscută, aceasta a fost de bună-credință, necunoscând acest aspect iar eroarea comună în care s-a aflat produce efecte juridice, în virtutea principiului de drept „error communis facit jus”, în sensul validității adeverinței de licență care atestă promovarea studiilor și a examenului de licență.
În consecință, Curtea constată că în raport de cadrul normativ precizat, precum și de buna-credință a intimatei-reclamante, aceasta are dreptul de a solicita eliberarea diplomei de licență, drept recunoscut și de Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobată de Senatul Universității S. Haret la data de 13 mai 2009.
În concluzie, în mod legal și temeinic a fost obligată intimata-pârâtă U. S. Haret, prin sentința recurată, la eliberarea diplomei de licență și suplimentului de diplomă pentru intimata-reclamantă.
Referitor la cererea de chemare în garanție, Curtea constată că există un raport juridic născut din refuzul chematului în garanție de a aproba tipărirea formularelor tipizate care să poată fi folosite de către Universitate la eliberarea diplomelor de licență.
Curtea constată că acest refuz este nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât Ordinul nr. 3404/2006 recunoaște posibilitatea organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ „la distanță”, pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, deci și pentru domeniul urmat de intimata-reclamantă.
Acest refuz constituie un exces de putere, în condițiile în care, în perioada 2005-2009, M. Educației sau Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS), nu au derulat nicio procedură administrativă în urma căreia să se constate funcționarea în afara cadrului legal a Universității S. Haret, pasivitatea factorilor de decizie din sistemul național de educație neputând fi imputată intimatei-reclamante care auacționat cu bună-credință.
Având în vedere soluția de admitere a cererii având ca obiect eliberarea diplomei și constatând că pârâta U. S. Haret este în imposibilitate de a elibera intimatei-reclamante diploma de licență fără concursul efectiv al recurentului-chemat în garanție care, în calitate de autoritate publică, gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare, în raport de dispozițiile art. 60-63 din Codul de procedură civilă, Curtea constă că în mod legal și temeinic, prin sentința recurată, a fost admisă cererea de chemare în garanție și a fost obligat M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru intimata-reclamantă.
Susținerile din recurs referitoare la neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care U. S. Haret a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acesteia de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi primite, având în vedere că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de fond nu a fost învestită să analizeze legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
În concluzie, constatând că sentința recurată este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul pârât M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr.2894/21.11.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. C. E. și cu intimata pârâtă U. "S. HARET" BUCUREȘTI, ca nefondat.
Obligă pe recurent la plata sumei de 620 lei cheltuieli de judecată către intimata U. S. Haret.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi 20.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
U. D. B. V. V. D.
GREFIER,
I. C. D.
Red. jud. U.D./2 ex.
Tehnodact. I.C.D
Tribunalul Ialomița – S. Civ. – I. T.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4355/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. Art.24... → |
|---|
