Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4275/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4275/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 77242/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 4275
Ședința publică de la 26.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE N. V.
JUDECĂTOR I. M. C.
JUDECĂTOR S. O.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă AGENȚIA P. PRESTAȚII SOCIALE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - COMISIA P. APLICAREA D.L. NR. 118/1990, împotriva sentinței civile nr. 1966/10.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ CA/2011, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. I., având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 19.05.2014 și pentru azi, 26.05.2014.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, sub nr. unic_ CA/2011, reclamantul N. I. a solicitat desființarea deciziei nr. 2321/28.11.2011 emise de pârâta Comisia pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 din cadrul Agenției pentru Prestații Sociale a Municipiului București și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să i se acorde reclamantului indemnizația lunară prevăzută de art. 4 alin. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 aferentă anului școlar 1952-1953 (01.09._53), perioadă în care reclamantul a fost strămutat forțat în altă localitate, deși era minor.
Prin sentința civilă nr. 1966/10.04.2013, Tribunalul București a admis în parte cererea; a anulat decizia nr. 2321/28.11.2011 emisă de Comisia pentru aplicarea Decretului-lege nr.118/1990 din cadrul Agenției pentru Prestații Sociale a Municipiului București; a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să-i acorde reclamantului indemnizația de 200 lei/lună prevăzută de art. 4 alin. 1 din Decretul-lege nr.118/1990 începând cu data de 01.10.2011.
P. a se pronunța astfel, Tribunalul București a reținut că, prin cererea înregistrată la registratura Agenției pentru Prestații Sociale a Municipiului București sub nr. 8108/09.09.2011 reclamantul N. I. a solicitat să se aprobe acordarea indemnizației lunare prevăzute de art. 4 alin. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, menționând că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 1 alin. 1 lit. e) din acest act normativ. Reclamantul a mai arătat că anexează sentința civilă nr. 135/21.01.2011 a Tribunalului București, Secția a IV-a Civilă, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 812R/27.06.2011 a Curții de Apel București, Secția a IV-a Civilă prin care s-a constatat că a fost persecutat politic de autoritățile comuniste, cu precizarea că strămutarea forțată din București în localitatea Ulmu s-a făcut fără mandat de arestare în perioada 01.09._53, pierzând anul școlar 1952-1953.
Reclamantul a depus ulterior încă două cereri înregistrate sub nr. 9871/26.10.2011 și nr._/21.11.2011.
Prin decizia nr. 2321/28.11.2011 emisă de Comisia pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 din cadrul Agenției pentru Prestații Sociale a Municipiului București s-a respins cererea reclamantului cu motivarea că: „Petentul nu face dovada că a fost persecutat pe criterii politice, astfel cum prevăd expres dispozițiile D.L. 118/1990. Din toate actele depuse la dosar nu rezultă existența caracterului politic exercitat de fostul regim instaurat în România asupra acestuia. Faptul că tatăl acestuia a fost judecat pentru nepredarea cotelor de cereale nu rezultă că asupra petentului au fost exercitate persecuții politice.”
Tribunalul a apreciat că în mod nejustificat pârâta a refuzat să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Decretului-lege 118/1990, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 3416/06.12.2006 a Curții de Apel București, Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal pârâtul Ministerul Justiției – Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă a fost obligat să emită o decizie prin care să recunoască reclamantului N. I. calitatea de luptător în rezistența anticomunistă (filele 111-115 și 15-16). Curtea a reținut că înscrisurile depuse de reclamant la dosarul cauzei fac dovada faptului că reclamantul a fost supus unor măsuri administrative abuzive, astfel cum sunt definite de art. 3 lit. a și d din OUG 214/1999, respectiv a fost privat de libertate și a fost strămutat într-o altă localitate.
Sentința civilă nr. 3416/06.12.2006 a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției prin decizia nr. 2013/17.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal.
Conform art. 7 lit. b) din OUG 214/1999 persoanele care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă beneficiază de drepturile prevăzute în Decretul-Lege nr. 118/1990.
De asemenea, și prin sentința civilă nr. 135/21.01.2011 a Tribunalului București, Secția a IV-a Civilă, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 812R/27.06.2011 a Curții de Apel București, Secția a IV-a Civilă, s-a constatat că reclamantul a fost persecutat politic de autoritățile comuniste, fiind strămutat din București în ..
Potrivit art. 4 alin. 1 din Decretul-lege 118/1990 persoanele care s-au aflat în situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a), b) și e) și alin. (2) au dreptul la o indemnizație lunară de 200 lei pentru fiecare an de detenție, strămutare în alte localități, deportare în străinătate sau prizonierat, indiferent dacă sunt sau nu sunt pensionate.
Reclamantul se încadrează în situația prevăzută la art. 1 alin. 1 lit. e) din Decretul-lege 118/1990, respectiv „a fost strămutat într-o altă localitate”, astfel cum s-a reținut în sentința civilă nr. 3416/06.12.2006 a Curții de Apel București, Secția a VIII-a și în sentința civilă nr. 135/21.01.2011 a Tribunalului București, Secția a IV-a Civilă.
Având în vedere declarațiile autentificate depuse la filele 22-25 și 74-77 și situația de fapt reținută în decizia nr. 2013/17.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ, în sensul că reclamantul nu a putut frecventa cursurile Colegiului Național Sf. S. în anul școlar 1952-1953, precum și dispozițiile art. 10 alin. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, tribunalul apreciază că reclamantul a făcut dovada faptului că măsura strămutării a avut durata de un an.
În consecință, tribunalul a constatat că în mod nejustificat pârâta a refuzat să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Decretului-lege 118/1990 și să îi acorde indemnizația prevăzută de art. 4 alin. 1 din acest act normativ, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.. 8 alin. 1 din Legea 554/2004 pentru ca acesta să se adreseze instanței de contencios administrativ în vederea anulării deciziei emise de pârâtă și recunoașterii dreptului pretins.
Ca atare, în baza art. 18 din Legea 554/2004, tribunalul a anulat decizia nr. 2321/28.11.2011 emisă de Comisia pentru aplicarea Decretului-lege nr.118/1990 din cadrul Agenției pentru Prestații Sociale a Municipiului București și a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să-i acorde reclamantului indemnizația de 200 lei/lună prevăzută de art. 4 alin. 1 din Decretul-lege nr.118/1990.
Față de prevederile art. 15 din Decretul-lege 118/1990 conform cărora „Drepturile prevăzute în prezentul decret-lege se acordă de la data de 1 a lunii următoare depunerii cererii” și având în vedere că reclamantul a depus cererea nr. 8108 la data de 09.09.2011, urmează ca indemnizația să-i fie acordată cu începere de la data de 01.10.2011.
Împotriva sentinței civile nr.1966/10.04.2013 a formulat recurs pârâta AGENȚIA P. PRESTAȚII SOCIALE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - COMISIA P. APLICAREA D.L. NR. 118/1990, solicitând admiterea rcursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței civile nr. 1966/10.04.2013 pronunțată de Tribunalul București și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat că, Sentința Civilă nr. 1966/10.04.2013 a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța de fond schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, cuprinzând motive contradictorii și străine de natura cauzei și fără a avea temei legal.
In ce privește fondul raportului juridic dedus judecății, Tribunalul a reținut și a hotărât în mod greșit asupra caracterului acordării indemnizației de 200 lei/lună întrucât doar oficiul plătitor poate acorda și achita această indemnizație, respectiv Casa de Pensii teritorială.
Prin Sentința Civilă nr. 1966/10.04.2013 pronunțată de Tribunalul București secția a-IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, instanța de fond nu a apreciat în mod corect asupra excepției inadmisibilității întrucât la data de 23 decembrie 2011 a transmis citația pentru termenul de 12.12.2013, citație ce a fost înregistrată la instituția noastră cu nr._/28.12.2011.
Urmare a vizualizării site-ului dosare ecris a Tribunalului București cât și a citației emise la data de 23.12.2011 instituția recurentă a constatat preschimbarea termenului din data de 12.12.2012 la data de 04.01.2012.
Față de acest aspect s-a depus la data de 04.01.2012 cerere de acordare a unui nou termen întrucât au fost încălcate prevederile art. 114 indice 1 alineat 3 Cod de Procedură Civilă.
Prin nerespectarea prevederilor art. 114 instanța în mod voit a îngrădit posibilitatea instituției recurente de a formula apărarea în termenele prevăzute de codul de procedură civilă respectiv art. 115, motivat de faptul că citația emisă la data de 23.12.2011 de către Tribunalul București și înregistrată la A.PI.S.M.B. cu nr._/28.12.2011, avea termen de judecată 12.12.2012 termen preschimbat la data de 04.01.2012, nefiind astfel respectat termenul de 15 zile în vederea pregătirii apărării ( art. 114 alin. 3 Cod de Procedură Civilă).
Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de Ia data primirii citației pârâtul să aibă la dispoziție cel puțin 15 zile pentru ași pregăti apărarea.
Cu toate că instanța a acordat un nou termen, în urma deliberării nu a ținut cont de excepția inadmisibilității pe care instituția recurentă a solicitat-o.
Cu privire la excepția nerespectării procedurii prealabile, a învederat recurenta-pârâtă că, urmare a depunerii cererilor de către reclamantul N. I. la registratura 8108/09.09.2011, Comisia pentru aplicarea. D.L. 118/1990 a procedat la emiterea Deciziei nr. 23.21/28.11.2011, decizie pe care reclamantul a primit-o pe data de 05.12.2011 potrivit confirmării de primire.
Având în vedere dispozițiile art.8 alin.5 din Decretul-lege nr. l 18/1990, art.7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 109 alin. 2 din Codul de procedura civila, reiese în mod indubitabil că înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, reclamantul N. I. avea obligația să facă uz de procedura prealabilă instituită de legiuitor.
Pe fondul cauzei, a arătat recurenta că înțelege să critice Sentința Civilă nr. 1966/10.04.2013, având în vedere că din actele depuse la dosar instanța de fond cu bună știință a ignorat faptul că N. I. prin dosarul nr._ s-a judecat cu Ministerul Justiției-Comisia pentru constatarea calității de luptător în Rezistența anticomunistă. Prin sentința civilă nr. 3416/06.12.2006 i s-a admis acțiunea recunoscându-i acestuia calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
Totodată pentru imobilul" confiscat instanța a recunoscut faptul că acesta a beneficiat de despăgubiri materiale în baza Legii nr. 10/2001.
Pe baza acelei decizii emise de Comisia pentru constatarea calității de luptător în Rezistența anticomunistă N. I. a deschis un nou proces solicitând încadrarea în prevederile D.L. 118/1990 pentru perioada 01 septembrie 1952-31 ausust 1953. dosar nr._/3/2008.
Prin Decizia civilă nr. 812R/27.06.2011, în dosarul nr._/3/2010, Curtea de Apel București secția a-IV Civilă a respins cererea de despăgubiri materiale .
Instanța nu a ținut cont că prin acest proces s-a solicitat același lucru-încadrarea în prevederile D.l.l 18/1990 a aceleiași perioade, respectiv 01 septembrie 1952-31 august 1953.
Prin acțiunea formulată, considerăm recurenta că N. I. încercă prin orice mijloc a duce instanța în eroare pentru atingerea scopului propus.
Consideră recurenta că instanța de fond a încălcat prevederile legale atunci când a admis cererea reclamantului neținând cont de actele depuse la dosar, neținând cont de apărarea instituției recurente-pârâte și nici de faptul că acesta s-a mai judecat cu Comisia pentru aplicarea D.L. 118/1990 pentru încadrarea în prevederile acesteia pentru aceeași perioadă.
Opinează recurenta-pârâtă că instanța de fond nici măcar nu a analizat documentele depuse ca probă și că dosarele care au mai fost analizate de instanțele de judecată, care sunt de o mare importanță.
Dacă instanța ar fi analizat sentințele existente la dosar, adresa MMFPS 759/2006 la pct.2 ar fi constatat că se menționează foarte clar că persoanele care au dobândit calitatea de luptător în rezistența anticomunistă nu se încadrează în prevederile art. 1 și art.4 din D.L. 118/1990, pentru acestea emițându-se decizii doar pentru acordarea facilităților dar fără indemnizație.
Comisia pentru aplicarea D.L. 118/1990 din cadrul A.P.I.S.M.B. a procedat corect atunci cand a emis decizia nr. 2321/28.11.2011, la baza emiterii acesteia tinandu-se cont de toate actele depuse de Notele Tehnice emise de forul superior, mai exact petentul fiind deja încadrat în prevederile art. 6 din D.L. nr.118/1990 pentru perioada 1.09._53 și totodată și de sentințele judecătorești existente.
Această cauză a fost analizată doar din prisma pretențiilor formulate de către reclamant, atâta timp cât instanța nu face vorbire deloc despre toate argumentele susținute de instituția recurentă.
In mod greșit instanța de fond a concluzionat că reclamantul se încadrează în prevederile art.l alin. 1 lit.e din D.L. nr. 118/1990, fără a se argumenta temeiul legal care a condus la această decizie.
Instanța de fond se pare că nu a analizat în integritatea sa prevederile art.l alin.l lit.e din actul normativ indicat, și nu a observat că acest alinieat 1 prevede 5 situații distincte, mai exact că acesta cuprinde 5 litere ( de la lit. a pana la lit. e ).
In această situație se poate pune întrebarea oare dacă reclamantul a solicitat comisiei încadrarea în OUG nr. 214 și D.L. 118/_ cum de instanța consideră că acesta se poate încadra în art.l lit.e din D.L. 118/1990?
Calitatea de luptător în rezistența anticomunistă nu are absolut nici o legătură cu obligația ce-i revenea petentului de a demonstra cu documente oficiale că acesta se încadrează în prevederile art. 1 alin.l din D.L. nr. 118/1990.
Dacă instanța de fond ar fi analizat conținutul deciziei nr. 2119/4.10.2007, ar fi putut constata ca cele 2 situații ce se regasec la lit.a si f din OUG nr. 214/1999 sunt total diferite, distincte de situațiile prevăzute în art. 1 alin. 1 lita-e din DL nr. 118/1990.
Prin calitatea de luptător în rezistența anticomunistă obținută prin decizia nr.2119/4.10.2007 nu s-a demonstrat faptul că reclamantul poate fi încadrat în prevederile art.l alin.1 lit.a-e din DL nr.118/1990, și că acesta se încadrează în prevederile art.3 lit.a și f din OUG nr. 214/1999.
Din analiza documentelor prezentate și susținute de reclamant nu rezultă că acesta poate fi încadrat în prevederile art.1 alin.1 lit.e din D.L. nr. 118/1990.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 si 9, art. 109 alin.2 din Cod procedura Civila, Legea nr.554/2004..
Deși legal citat, intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare.
În faza recursului nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Recurenta pârâtă critică soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile prin încheierea de dezbateri din 27.03.2013 care face parte integrantă din sentința nr. 1966/10.04.2013.
Critica este întemeiată, având în vedere că reclamantul a introdus acțiunea în contencios administrativ împotriva Deciziei nr. 2321/28.11.2011 emisă de Comisia pentru aplicarea Decretului Lege nr. 118/1990.
Potrivit art. 8 alin. 5 din acest Decret-lege, împotriva unei astfel de decizii se poate face contestație „potrivit legii contenciosului administrativ”, ceea ce presupune urmarea procedurii prealabile reglementate de art. 7 alin. 1 și art. 12 din Legea nr. 554/2004.
În speță, intimatul reclamant nu a făcut dovada parcurgerii acestei proceduri, deși avea obligația legală de a atașa această dovadă chiar la cererea de chemare în judecată, iar prima instanță a reținut în mod greșit că excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a fost invocată cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 109 alin. 3 și art. 1141 alin. 2 C.pr.civ.
Astfel, în cauză, primul termen de judecată a fost acordat la 12.12.2012 pentru când recurenta-pârâtă a fost citată (fila 45), termen pentru care aceasta a formulat cerere de amânare a judecății pentru citarea sa cu încălcarea prevederilor art. 1141 alin. 3 C.pr.civ., cauza amânându-se din nou la 30.01.2013 pentru a se depune la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate, iar întâmpinarea a fost depusă la dosar la 15.02.2013, fără ca la termenul care a urmat (din 27.02.2013), reclamantul - care a fost prezent în ședință și în favoarea căruia a fost edictată norma dispozitivă cuprinsă în art. 109 C.pr.civ. - să se fi opus și să fi invocat decăderea.
Față de aceste împrejurări, în baza art. 312 C.pr.civ., va admite recursul și va modifica în tot sentința, în sensul că va admite excepția lipsei procedurii prealabile și va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă AGENȚIA P. PRESTAȚII SOCIALE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - COMISIA P. APLICAREA D.L. NR. 118/1990, împotriva sentinței civile nr. 1966/10.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ CA/2011, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. I..
Modifică în tot sentința, în sensul că:
Admite excepția lipsei procedurii prealabile.
Respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. V. I. M. C. S. O.
GREFIER
M. G.-D.
Jud.fond Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal
S. S. C.
Red. N.V./Tehnodact. M.G.D./2 ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 7396/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
