Obligaţia de a face. Decizia nr. 5224/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5224/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 46117/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5224
Ședința Publică din data de 20.06.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 4 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.449/23.01.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant E. S. JOHANN S. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 19.06.2014 intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare, în 2 exemplare, și împuternicire avocațială în original, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
Referat: după reținerea cauzei în pronunțare se prezintă apărătorul intimatul reclamant E. S. JOHANN S. căruia instanța îi comunică faptul că prezenta cauză a fost reținută în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 29.11.2012 sub nr._ reclamantul E. S. Johann S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice S. 4 prin Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti restituirea taxei de poluare în cuantum de 1047 lei, actualizata cu rata inflatiei, si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că in anul 2009 a achiziționat un autovehicul marca Smart, cu nr. de identificare WME01MC012H032860, an de fabricație 2002, având . carte auto H434439. Pentru a putea inmatricula respectivul autovehicul in circulație in România, i s-a impus plata unei taxe, denumita taxa de poluare pentru autovehicule. Organul fiscal s-a prevalat de prevederile OUG 50/2008. Fiind in imposibilitate de a inmatricula autovehiculul achiziționat fara a plați respectiva taxa, reclamantul s-a prezentat la sediul paratei Administrația Finanțelor Publice S. 4 București, unde, pe baza actelor de proprietate ale autovehiculului, i s-a întocmit Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/30.04.2010. Prin aceasta decizie parata i-a solicitat plata sumei de 1047 lei, suma pe care a achitat-o cu chitanța . nr._ din 04.05.2010. Dupa ce a efectuat aceasta plata, a putut înscrie in circulație autovehiculul cumpărat. La data de 03.10.2012, prin cererea înregistrata sub nr._, a solicitat paratei Administrația Finanțelor Publice S. 4 București restituirea respectivei taxe, cu motivarea ca aceasta a fost declarata nelegala si încasata abuziv. La data dey22.10.2012, prin adresa inregistrata sub nr._, parata i-a comunicat refuzul de a restitui taxa nelegal incasata, motivând ca acea taxa a fost calculata conform prevederilor legale in vigoare, respectiv OUG 50/2008. F. de refuzul nejustificat al paratei Administrația Finanțelor Publice S. 4 București de a restitui asa zisa taxa de poluare, incasata nelegal, reclamantul arata: Potrivit OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare parata a considerat obligatoriu calculul taxei de poluare si impunerea efectuării plații acelei taxe, pentru autoturismul proprietatea subsemnatului. Conform aceluiași act normativ, obligația de plata a taxei intervenea cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, conform art. 4 lît. a, fara ca textul sa faca distincția intre autovehiculele produse in România sau în alta tara, sau intre autovehiculele noi sau second hand. Deoarece actul normativ a intrat in vigoare la 1 iulie 2008, rezulta ca taxa de poluare este datorata numai pentru autovehiculele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație in tara. Așadar, se creaza o diferența de tratament fiscal intre autovehiculele inmatrîculate in România inainte si dupa . OUG 50/2008. In expunerea de motive care insoteste proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 se arata ca intenția legiuitorului, cu efect imediat, este aceea de a limita introducerea in România a unor autovehicule second hand, deja inmatriculate in alte state. Insa, in conformitate cu art. 90 par. 1 din tratatul de Instituire a Comunității Europene se arata ca " Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare ". Normele comunitare au caracter prioritar in raport cu cele naționale, ceea ce rezulta din Constituția României, din jurisprudenta Curții de justiție Europene, precum si din prevederile Legii 157/2005. Potrivit art. 11 al. 1 si 2 din Constituție, " Statul roman se obliga sa "îndeplinească "întocmai si cu buna credința obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. Art. 148 al. 2 si 4 din Constituție: "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare ... Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la "îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 ". Din prevederile constituționale citate si fata de Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, rezulta ca, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru Statul R.. Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate fata de dreptul național, in temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform aceluiași principiu, orice norma comunitara are forța juridica superioara normelor naționale, chiar si atunci cand acestea din urma sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicandu-se indiferent de rangul normei in ierarhia sistemului juridic național si de aceia al normei comunitare. Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuata si prin Hotărârile pronunțate de CEJ in cauzele Flaminio C. v. E. ( 15 iulie 1964 ), precum si Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a. ( 9 martie 1978 ). Potrivit considerentelor CEJ, redate in aceste Hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integranta a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din acesjte state fiind obligate sa il aplice. Curtea a reținut ca " o instanța naționala ce este chemata, in limitele competentei sale, sa aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, daca este necesar chiar refuzând sa aplice legislația naționala, inclusiv cea adoptata ulterior, nefiind necesar ca instanța sa ceara sau sa aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativa sau Curtea Constituționala ". Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezulta si din prevederile art. 10 din Tratat. Este de menționat ca, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi si llona N. contra autorităților maghiare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind ca art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxa de tipul celei prevăzute de legea maghiara privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile romane. In aceste condiții, este evident ca normele interne ce reglementează obligația de plata a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxa discriminatorie si care incalca principiul liberei circulații a mărfurilor. Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezulta ca pentru un autovehicul produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe taxa de poluare la o noua înmatriculare in România, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe taxa de poluare la autovehiculul produs in România sau in alte state membre UE, daca este inmatriculat pentru prima data in România. Taxa a fost destinata sa diminueze introducerea in România a unor autovehicule second hand deja inmatriculate . membru. Cumpărătorii erau orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second hand deja inmatriculate in România. OUG 50/2008 a fost deci contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Uniunii Europene, intrucat este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autovehicule second hand deja înmatriculate . membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second hand deja inmatriculate in România si, mai recent, vânzarea autovehiculelor noi fabricate in România. Or dupa aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil cand produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atat timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea. Este de remarcat si un alt tip de discriminare, intre persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior, pe perioada si ulterior OUG 50/2008, desî este evident ca toate autovehiculele poluează. Discriminarea este realizata de legiuitor care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, desi in preambulul OUG 50/2008 rezulta ca s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru imbunatatirea calității aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru autovehiculele aflate in trafic, potrivit principiului poluatorul plătește.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 1 al. 1, art. 2 al. 2 si art. 8 al. 1 din Legea 554/2004.
Pârâta, prin DGFPMB, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive față de dispoz.art.1 și 3 al.5-8 din OUG nr.50/2008 și a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu. Pe fond pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, pentru că plata efectuata de reclamanta a fost legal incasata de către organul fiscal prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare, la data plații fiind in vigoare prevederile O.U.G. nr.50/2008, privind instituirea taxei de poluare, aceasta taxa de poluare, fiind instituita ca urmare a respectării normelor de drept comunitar, inclusiv a jurisprudentei Curții de Justiție a Comunităților Europene. Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene, parata a precizat: Incidența in cauza a prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene este inexistenta intrucat taxa de poluare urmează a fi plătită, conform art.4 din OUG nr.50/2008, cu modificările si completările ulterioare, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in România si la repunerea in circulație a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9. Totodată, in speța de fata, reclamanta nu se incadreaza nici in situațiile de excepție prevăzute de art.3 alin.2 din OUG nr.50/2008, si, ca atare, obligația de plata a taxei de poluare ii revine ca fiind legal datorata. Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art.110 dupa consolidarea tratatului au in vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne. Potrivit jurisprudentei Comunității Europene, art. 110 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene la care se face referire, este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atat tratatul menționat mai sus, cat si alte acte adoptate de instituții si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe. In susținerea acestui punct de vedere invocam (astfel cum am precizat) si prevederile art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri -sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată- baza unitară de stabilire, care reglementează: "Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri". A menționat ca aceasta directiva a fost adoptata de Consiliul Comunităților Europene având in vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, precum si avizele Parlamentului European si Comitetului Economic si Social. De asemenea, a precizat ca principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează si instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, iar 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor ( intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru). Mai mult decât atat, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de poluare, in prezent, fiind in discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directive in acest sens, proiect care, dupa aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.In ceea ce privește susținerea reclamantei ca taxa de poluare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, parata a amentionat următoarele: In literatura de specialitate s-a arătat ca, in conformitate cu jurisprudenta Curții de Justiție a Comunităților Europene, taxele vamale asupra importurilor sau exporturilor si orice taxe cu efect echivalent cuprind " orice taxe pecuniare, indiferent de mărimea lor si de denumirea sau de modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naționale sau străine pentru ca ele trec o frontiera si care nu sunt taxe vamale in sens strict". (O. M. - D. comunitar, E.. ALL ediția a 3-a, pag. 212). Rezulta din aceasta interpretare a Curții ca de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru ca acestea trec o frontiera, in cazul taxei speciale pentru prima inmatriculare a autovehiculului in România aceasta discriminare nefiind fundamentata prin nici un argument de către reclamanta. Așadar, taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost inmatriculate in România, fie romanești, fie străine. Prin modificările aduse Codului fiscal de către Legea nr. 343/2006 s-a respectat principiul neretroactiovitatii legii, intrucat aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior inmatriculate in România. In acest caz, legislația arătata se aplica, iar taxa este perceputa, pentru o prima înregistrare a autovehiculului in tara si pentru utilizarea pe teritoriul statului si nu pentru ca acesta tranzitează o frontiera. La data de 26.06.2009, Comisia Europeana a emis o scrisoare de punere in intarziere prin care insista ca România sa modifice aceste prevederi controversate. La data de 28.09.2009, autoritățile romane au răspuns printr-o scrisoare in care isi exprimau poziția fata de chestiunea in discuții si, la data de 12.01.2010, au informat comisia cu privire la existenta OUG nr.l 17/2009 de abrogare, cu incepere de la 01.01.2010, a scutirii acordate in temeiul OUG nr.218/2008. In acest context, departamentul responsabil al Comisiei Europene este de parare ca autoritățile romane au luat masurile necesare pentru a asigura respectarea legislației comunitare si, in momentul de fata, legislația romana privind taxa de inmatriculare a autovehiculelor este conforma cu art.l 10 din TFUE. Acesta a fost motivul pentru care, departamentul responsabil va propune comisiei clasarea cazului, ceea ce s-a publicat in Jurnalul Oficial al U.E. nr.C29/8 din 05.02.2010. Prin urmare, existenta unei taxe de poluare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de poluare. In ceea ce privește cererea reclamantului prin care se solicita restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, parata a invederat ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizează in condițiile stabilite de art. 117 din O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi incadrata in niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite in temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport etc). Totodată, a menționat ca, din textul O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se retine ca este vorba de restituirea taxei de poluare numai in anumite condiții, condiții reglementate in art.8 din OUG nr.50/2008, iar reclamanta nu se regăsește in niciuna din aceste prevederi. Ceea ce se restituie este numai diferența dintre taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule plătită cu respectarea art. 2141 - 2143 Cod fiscal si taxa pe poluare pentru autovehicule, in conformitate cu prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008. Or, in speța de fata nu exista nici o diferența de restituit in acest sens, intrucat reclamanta nu a achitat taxa speciala pentru autoturisme, ci doar taxa pe poluare prevăzuta de dispozițiile legale in vigoare. Astfel, având in vedere ca taxa pe poluare a fost achitata de reclamant in baza unor dispoziții legale in vigoare, respectiv O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, considera ca suma nu poate fi restituita, motiv pentru care va rugam sa respingeți acțiunea ca neintemeiata. In ceea ce privește obligarea la plata dobânzii, parata a invederat următoarele: potrivit art. 124 alin.l din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor". Astfel, nici una dintre condiții nu este indeplinita in cauza, respectiv cererea nu a fost adresata organului fiscal, ci direct instanței de judecata, iar instanța nu s-a pronunțat pe capătul de cerere principal, neexistand nici titlul de creanța. Prin urmare, solicitarea de acordare a dobânzii legale pe calea prezentei acțiuni este inadmisibila. De asemenea, solicitarea de dobânzi este un capăt de cerere accesoriu primului capăt si se impune respingerea lui ca neintemeiat si, in plus, se poate observa ca in mod greșit a fost solicitata obligarea paratelor la plata accesoriilor atat timp cat reclamanta, nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu, aceasta taxa de poluare fiind plătită, in baza unui temei legal. Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecata, parata a solicitat instanței respingerea lui, ca neintemeiat, având in vedere ca nu sunt intrunite condițiile prevăzute de art.274 alin.l Cod proc.civila.Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.O alta condiție care trebuie indeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori in situația de fata nu ne incadram in aceasta categorie. De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute in sarcina noastră pentru ca sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata.Or, in cazul de fata, nu este indeplinita nici una din aceste condiții, taxa pe poluare fiind datorata in temeiul legii, motiv pentru care solicita respingerea si acestui capăt de cerere.
În drept au fost invocate dispoz. art.115-118 si art. 60 si urm. din C.p.civ., OG nr.92/2003, Legea nr.571/2003, Legea nr. 554/2004, OMFP nr.1899/2004, OMEF nr.418/2007, Legea nr.157/2005, Constituția României.
Reclamantul a depus la dosar în fotocopii următoarele înscrisuri: adresa nr._/22.10.2012 emisa de AFP S. 4, cerere de restituire, decizie de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/30.04.2010, chitanta . nr._/04.05.2010, factura nr._/21.04.2010, cartile de identitate a vehiculului emise de autoritatile romane si germane.
Pârâta a depus dosarul administrativ întocmit în cauză
La termenul din 23.01.2014 reprezentantul reclamantului a precizat actiunea in sensul ca solicita dobanda legala calculata de la data platii si pina la data restituirii efective. Tribunalul a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei.
Prin sentinta civila nr._.01.2014, Tribunalul Bucuresti a admis cererea principala, a obligat parata AFP S. 4 la restituirea catre reclamant a sumei de 1047 lei taxa de poluare la care se adauga dobanda legala calculata de la data de 04.05.2010 si pina la data restituirii efective, a admis cererea de chemare in garantie a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, a obligat chemata in garantie la plata catre parata AFP S. 4 a sumei de 1047 lei taxa de poluare la care se adauga dobanda legala calculata de la data de 04.05.2010 si pina la data restituirii efective si a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecata.
In motivare, prima instanta a aratat ca reclamantul a achizitionat autoturismul marca Smart, cu nr. de identificare WME01MC012H032860, iar pentru inmatricularea in Romania a fost nevoit sa plateasca o taxa de poluare in cuantum de 1047lei, astfel cum rezulta din chitanța . nr._/04.05.2010 (fila 13). Vehiculul a fost inmatriculat pentru prima data in Germania la 27.05.2002, astfel cum rezulta din decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/30.04.2010 emisa de Administratia Finantelor Publice S. 4 (fila 12) si din certificatul de înmatriculare emis de autoritatile germane (fila 38).
Reclamantul a comunicat paratei la data de 03.10.2012 cererea de restituire a taxei de poluare (fila 10), solicitare respinsa prin adresa nr._/22.10.2012 emisa de AFP S. 4 (fila 9).
Instanța constată că refuzul pârâtei de a restitui reclamantului suma solicitata, reprezentand contravaloarea taxei auto incasata potrivit chitantei . nr._/04.05.2010 este nejustificat.
Potrivit art.3 din O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003. Autovehiculul achizitionat de reclamant nu intră in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare prevăzute de art.3 alin.2 si art 9 alin.1.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art.4 lit.a din O.U.G. nr.50/2008, fără ca textul să facă distincție nici între autoturismele produse in România și cele în afara acesteia, nici intre autoturismele noi și cele second - hand.
Deoarece actul normativ menționat a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate în țara. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între autovehiculele înmatriculate în România înainte și după . O.U.G. nr. 50/2008.
În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea O.U.G. nr. 50/2008 depus la Parlament sub nr.PL-x 536/10.09.2008 și disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării in România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic.
Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărei scop este, în principiu, corect – „poluatorul plătește”, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Însă, în conformitate cu art.110 (fost art.90 par.1) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005. Astfel, potrivit art.11 alin.1 și 2 din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”. Art.148 alin.2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. E. (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978), astfel ca nu pot fi retinute sustinerile paratei in sensul ca nici o lege in vigoare nu acorda competenta unei instante de drept comun de a se pronunta asupra compatibilitatii unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constitutia si cu tratatele internationale.
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art.10 din Tratat.
Este de menționat că pe rolul Curții Europene de Justiție s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art.90 par.1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
O.U.G. nr.50/2008 este deci contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second- hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
In acest sens s-a pronuntat si Curtea Europeana de Justiție in cauza C‑402/09 (cauza T.) având ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE de Tribunalul Sibiu (România). Astfel, prin decizia din 07.04.2011 Curtea a stabilit ca „Articolul 110 TFUE (fost art.90) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Pe cale de consecință, tribunalul constată că refuzul pârâtei Administratia Finantelor Publice S. 4 de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin.1 si 2 alin.2 și art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art.18 alin. 1 din Legea nr.554/2004 republicată, tribunalul a admis cererea principala, in sensul ca a obligat pârâta Administratia Finantelor Publice S. 4 la restituirea către reclamanta a sumei de 1047 lei reprezentând taxa de poluare.
Tribunalul a admis si solicitarea de plata a dobinzii legale in vederea realizarii unei reparatii integrale a prejudiciului suportat de reclamant ca urmare a achitarii taxei impuse de parata AFP S. 4. Pe de alta parte, fata de mentiunile Curtii Europene de Justiție in cauza din cauza M. I., in care s-a statuat ca dobinda se datoreaza de la data platii taxei, tribunalul a dispus obligarea paratei la plata dobinzii legale cu incepere de la data de 04.05.2010, data achitarii taxei de catre reclamant, si pina la data restituirii efective.
In baza art.60 C. si avind in vedere ca suma reprezentind taxa de poluare a fost virata de AFP S. 4 in contul AFM, tribunalul a admis si cererea de chemare in garantie si a obligat chemata in garantie AFM la plata catre parata a sumei de 1047 lei reprezentând taxa de poluare la care se adauga dobinda legala calculata de la data de 04.05.2010 si pina la data restituirii efective.
Impotriva acestei sentinte a declarant recurs parata Administrația Sectorului 4 a Finanțelor Publice, prin Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București - Biroul Juridic C. 4, aratand ca hotararea este in parte netemeinîca si nelegala fiind data cu aplicarea greșita a legii (art.304 pct.9 Cod Procedura Civila).
1. Arata ca In mod nelegal instanta a respins excepția lipsei caiitatii procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice sector 4.
În conformitate cu dispozițiile art.1 din O.U.G. nr.50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr.686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr,50/2008, se stabileste temeiul legai al incasarii acestei taxe de poluare achitată de către contribuabil cu ocazia inmatricularii autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurarii protectiei mediului si finantarii unor programe si proiecte pentru protectia mediului.
De asemenea prin actul normativ mentionat mai sus, in cadrul articolul 1, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasata, astfel că instituția careia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului In calitate de titular este. Administrația F. pentru Mediu: "(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicuie, denumită în continuare taxă, care constituie venit ia bugetul Fonduiui pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru l/lediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediuiuP", organului fiscal revenindu-i numai obligația calcularil taxei de poluare (art.3 alin.1, lit.a) si b) din HG 686/2008) si incasarii acestei taxe prin Trezoreria Statului in cuprinsul dispozițiilor art.5 alin.4 din O.U.G. nr.50/2008 aratandu-se inca odata destinatarul acestor sume de bani provenite din încasarea taxei de poluare: "Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitatlle Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu".
Actul normativ in baza caruia a fost achitata taxa de poluare de către petent (respectiv O.U.G nr.50/2009, prin normele sale de aplicare H.G. nr.686/2008) arata si expune pe larg in cadrul art.3 alin.5-8 modalitatea in care se transfera suma încasata cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu respectiv":
"(5) Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal ia care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice.
(6)în ultima zi lucrătoare a lunii, unitățlie Trezoreriei Statului transferă in contul 50.17 "Disponibil ai fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Med/u ia Trezoreria Sectorului 6. sumele colectate în contul prevăzut la alin. (4).
(7)Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului.
(8)Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. (6), unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule".
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către intimatul-petent, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrației Finanțelor Publice S. 4, conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr.92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către acesta, intre parata si intimata - reclamanta, nu exista nici un raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe de poluare.
2. ln ceea ce privește fondul cauzei, arata ca instanta de fond in mod nelegal a admis acțiunea, avand in vedere considerentele urmatoare:
Astfel, O.U.G. nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Totodata, motivarea instantei in sensul ca prin instituirea acestei taxe de poluare s-a produs o incalcare a Tratatului de aderare a României este nefondata, întrucât analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, apreciem că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 110 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Taxa de poluare a intrat in vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrării el in vigoare abrogandu-se art.214^1- 214^3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii si introducerea ei in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003.
Odata cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit carora pana la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau in Romania autoturismele a căror vechime depasea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situatie a fost necesar a se întreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in Romania a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzătoare in acest sens, ar fi avut drept consecința transformarea in deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora In Romania, tara noastra urmând sa suporte costurile aferente reciclărilor, in locul tarilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constitutionale ale art. 148, invocate de instanta de fond, precizeaza urmatoarele:
Potrivit art. 1 - 33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, M. Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) și Republica Bulgaria și România privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005: " Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obtinut, lasand in același timp autoritatilor naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor".
Totodata, art. 148 alin. (2) din Constitutia României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozițiile contrare din legile Interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritatile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene, retinute de instanta de fond precizeaza urmatoarele:
Incidența in cauza a prevederilor art. 110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, o apreciem ca fiind inexistenta întrucât taxa de poluare urmeaza a fi plătită, conform art.4 din OUG nr.50/2008, cu modificările si completările ulterioare, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania si la repunerea in circulație a unui autovehicul dupa încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9.
Totodata, in speța de fata, intimatul-reclamant nu se incadreaza nici in situatiile de excepție prevăzute de art.3 aiin.2 din OUG nr.50/2008, si, ca atare, obligația de plata a taxei de poluare îi revine ca fiind legal datorata.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art.110 dupa consolidarea tratatului au in vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare Impozite mal mari decât pentru produsele interne.
In același sens, potrivit jurisprudentei Comunitatii Europene, art. 110 din Tratatul privind instituirea Comunitatii Europene la care se face referire, este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor Importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atat tratatul mentionat mai sus, cat si alte acte adoptate de institutil si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a sasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, cl doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe. In susținerea acestui punct de vedere invocam (astfel cum am precizat) si prevederile art. 33 din Directiva a sasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri -sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată- baza unitară de stabilire, care reglementează: "Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru șl, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri". Menționam ca aceasta directiva a fost adoptata de Consiliul Comunităților Europene avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene, precum sl avizele Parlamentului European si Comitetului Economic sl Social.
De asemenea, principiul "poluatorul plătește", pe care se bazeaza si instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Precizam de asemenea ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularil autovehiculelor ( intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).
Mai mult decât atat, se are In vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de poluare. In prezent, fiind in discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directive in acest sens, proiect care, dupa aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
In ceea ce privește susținerea instantei de fond, respectiv ca taxa de poluare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, arata urmatoarele:
In literatura de specialitate s-a aratat ca, in conformitate cu jurisprudenta Curții de Justitie a Comunitatllor Europene, taxele vamale asupra Importurilor sau exporturilor si orice taxe cu efect echivalent cuprind " orice taxe pecuniare, indiferent de marimea lor si de denumirea sau de modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naționale sau străine pentru ca ele trec o frontiera si care nu sunt taxe vamale in sens strict". (O. M. - D. comunitar, E.. ALL ediția a 3-a, pag. 212).
Rezulta din aceasta interpretare a Curții ca de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru ca acestea trec o frontiera, in cazul taxei speciale pentru prima înmatriculare a autovehiculului in Romania aceasta discriminare nefiind fundamentata prin nici un argument de către reclamanta.
Așadar, taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost inmatriculate In Romania, fie romanești, fie străine. Prin modificările aduse Codului fiscal de către Legea nr. 343/2006 s-a respectat principiu! neretroactiovitatii iegii, intrucat aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior înmatriculate in Romania. In acest caz, legislația aratata se aplica, iar taxa este perceputa, pentru o prima înregistrare a autovehiculului in tara si pentru utilizarea pe teritoriul statului si nu pentru ca acesta tranziteaza o frontiera.
In aceeași ordine de idei, la data de 26.06.2009, Comisia Europeana a emis o scrisoare de punere in întârziere prin care Insista ca Romania sa modifice aceste prevederi controversate.
La data de 28.09.2009, autoritatile romane au răspuns printr-o scrisoare in care isi exprimau poziția fata de chestiunea in discuții si, la data de 12._, au informat comisia cu privire la existenta OUG nr. 117/2009 de abrogare, cu începere de la 01.01.2010, a scutirii acordate în temeiul OUG nr. 218/2008.
In acest context, departamentul responsabil al Comisiei Europene este de parare ca autoritatile romane au luat masurile necesare pentru a asigura respectarea legislației comunitare si, in momentul de fata, legislația romana privind taxa de înmatriculare a autovehiculelor este conforma cu art. 110 din TFUE.
Acesta a fost motivul pentru care, departamentul responsabil va propune comisiei clasarea cazului, ceea ce s-a publicat in Jurnalul Oficial al U.E. nr. C29/8 din 05.02.2010.
Prin urmare, existenta unei taxe de poluare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
In ceea ce privește capatul de cerere prin care se solicita restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, in completarea celor de mai sus, învederam ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizeaza in condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, repubiicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi încadrata in niciuna din situatiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ mentionat, sumele fiind plătite in temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de Identitate, pașaport etc.).
Totodata, din textul O.U.G. nr. 50/2008 pentru Instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se retine ca este vorba de restituirea taxei de poluare numai in anumite condiții, condiții reglementate în art.8 din OUG nr.50/2008, astfel:
"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei, calculată în raport cu prevederile legale în vigoare la momentul înmatriculării autovehiculului în România, potrivit prevederilor alin. (2).
(2)Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.
(3)Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în baza următoarelor documente:
a)documentul care atestă că solicitantul a fost ultimul proprietar al autovehiculului scos din parcul auto național;
b)dovada radierii din circulație a autovehiculului;
c)documentul care atestă faptul că autovehiculul a fost transferat în alt stat / membru sau declarația vamală de export, după caz;
d)certificatul de distrugere a vehiculului, după caz.
(4) Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală competentă .
Din cele de mai sus expuse, coroborate cu prevederile art.9 din OUG nr.50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările si completările ulterioare, rezulta fara dubii ca intimatul- reclamant nu se regaseste in niciuna din aceste prevederi, motiv pentru care va solicitam sa considerați taxa de poluare achitata de reclamant ca legal datorata, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiata.
3. In ceea ce privește obligarea la plata dobanzili legale de la data plații si pana la data restituirii efective, arata ca hotararea este legala, avand în vedere urmatoarele:
Astfel, potrivit O.G. nr.13/2011, ordonanța ce a abrogat O.G. nr.9/2000, dobanda legala se aplica In raporturile civile si comerciale, nu si in materie fiscala, unde, potrivit art.124 Cod Procedura Fiscala, pentru sumele de restituit de la bugetul de stat se acorda dobanda fiscala.
In acest sens, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza nu este îndeplinita condiția prevăzută pentru acordarea acestora.
4..Cu privire la obligarea la cheltuielile de judecata, apreciaza ca hotararea este nelegala, avand In vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) Cod proc.civila.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta condiție care trebuie îndeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi castigat in mod Irevocabil procesul, ori in situatia de fata nu se încadreaza in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi retinute in sarcina sa pentru ca sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata.
În cauză, reclamantul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a Deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule ci caracterul ilicit al dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, aspect ce nu poate fi reținut în culpa instituției noastre.
Parata s-a conformat unor dispoziții legale speciale, în vigoare la acea dată, prin emiterea Deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, decizie ce a fost emisa la solicitarea reclamantului.
Or, in speța, nu este îndeplinita niciuna dintre aceste condiții, actele atacate de către reclamanta fiind temeinic si legal întocmite, motiv pentru care solicita respingerea, ca neîntemeiat, și a acestui capăt de cerere.
In drept art.304. pct.9 Cod Procedura Civila.
Examinand recursul declarat de parata, Curtea retine ca reclamantul a achizitionat autoturismul marca Smart, cu nr. de identificare WME01MC012H032860, iar pentru inmatricularea in Romania a fost nevoit sa plateasca o taxa de poluare in cuantum de 1047lei, astfel cum rezulta din chitanța . nr._/04.05.2010 (fila 13). Vehiculul a fost inmatriculat pentru prima data in Germania la 27.05.2002, astfel cum rezulta din decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/30.04.2010 emisa de Administratia Finantelor Publice S. 4 (fila 12) si din certificatul de înmatriculare emis de autoritatile germane (fila 38).
Reclamantul a comunicat paratei la data de 03.10.2012 cererea de restituire a taxei de poluare (fila 10), solicitare respinsa prin adresa nr._/22.10.2012 emisa de AFP S. 4 (fila 9).
In mod legal, prima instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a recurentei deoarece, pe de o parte, aceasta a emis decizia de calcul a taxei de poluare, organul fiscal competent sa decida asupra restituirii sumelor nedatorate de catre contribuabili bugetului de stat, prevazute la art. 117 C.proc.fisc., este organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 C.proc.fisc., respectiv AFP S. 4.
Pe fondul cauzei, Curtea observa ca art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 prevede că obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări, fără ca textul să facă distincția între cele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele second – hand.
Pentru că O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Potrivit art. 90, paragraful I din Tratatul de instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./E. (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .
De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate .
Astfel, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru ; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .
Ca urmare a adoptării O.U.G. nr.218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea cumpărătorului a devenit și mai evidentă prin aceea că a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, EURO 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3 care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12._09, astfel încât cumpărătorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second – hand deja înmatriculat în România .
Se protejează astfel producția internă, aspect care rezultă și din preambulul actelor normative emise în acest domeniu, din care reiese că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt patru locuri de muncă în industria furnizoare .
Pe de altă parte, potrivit art.90, par. I din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.”.
Scopul general al art.90 din Tratat este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Prin reglementările sale, O.U.G. nr.50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
Asupra încălcării art.90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).
Prin hotărârea preliminară pronuntata de C.J.U.E. în cauza C-402/09, T., taxa reglementata de O.U.G. nr. 50/2008, in versiunea initiala, a fost declarata indirect discriminatorie si deci contrara prevederilor art. 110 T.F.U.E., in masura in care are ca efect descurajarea importului unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, iar prin hotărârea pronunțată în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația F. pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis, analizand variantele taxei pe poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010, ca „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Pe de alta parte, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Curtea considera ca acest text este aplicabil in speta, de vreme ce reclamantul are dreptul la restituirea unei sume de la buget.
Dar, textul mentionat conditioneaza plata dobanzilor de formularea unei cereri a reclamantului avand acest obiect.
Reclamantul nu a facut dovada ca a solicitat recurentei parate si plata dobanzilor.
Din aceste motive, in baza art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, art. 304 pct. 9 si 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va admite acțiunea în parte, va respinge cererea privind plata dobânzilor legale ca neîntemeiată si va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 4 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.449/23.01.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant E. S. JOHANN S. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Modifică în tot sentința civilă recurată în sensul că admite acțiunea în parte.
Respinge cererea privind plata dobânzilor legale ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
U. D. B. V. V. D.
GREFIER,
I. C. D.
Tribunalul București
Secția a IX-a C.
Administrativ și Fiscal
Jud. fond I. S.
Red. jud. B.V./2 ex./3.07.2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 891/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 6432/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
