Obligaţia de a face. Decizia nr. 1394/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 1394/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 526/87/2013

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR.1394

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.02.2014

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE M.-C. I.

JUDECĂTOR O. S.

JUDECĂTOR V. N.

GREFIER D. Ș.

Pe rol se află spre soluționare cererile de recurs formulate de recurenții pârâți M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, U. S. HARET-FACULTATEA DE D. ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICĂ împotriva sentinței civile nr.465/21.03.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în contradictoriu cu intimata reclamantă P. (M.) E. M. și intimatul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE având ca obiect „obligația de a face”.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că intimații au fost citați cu un exemplar al motivelor de recurs și că la data de 23.01.2014 intimata reclamantă a depus concluzii scrise. Totodată se arată că din partea recurentei pârâte U. S. Haret s-a depus întâmpinare în 3 exemplare și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin 2 Cod procedură civilă.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, precum și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 24.01.2013 sub nr._ reclamanta P. (M. ) M. a chemat în judecată pârâții U. “S. HARET” BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI și SPORTULUI, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea pârâtei U. “S. Haret” la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului acesteia și să i se înapoieze originalele diplomelor de bacalaureat depuse la dosarul de înscriere, sub sancțiunea unor penalități de 500 lei /zi de întârziere începând cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației;

- obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la aprobarea tipăririi formularelor tipizate de diplomă de licență și a suplimentelor acestora, în vederea eliberării acestora reclamantei: de a i se recunoaște titlul de licențiat în drept și de a viza recunoașterea și echivalarea actelor de studii în vederea utilizării acestora sub sancțiunea plății de 500 lei penalități pe zi de întârziere.

Motivând în fapt acțiunea, reclamanta a arătat că a urmat cursurile Facultății de D. și Administrație Publică din cadrul Universității „S. Haret” București, specializarea D., în perioada 2005-2009, la forma - învățământ la distanță, iar în luna iulie 2009 a susținut examenul de licență, astfel cum rezultă din Adeverința nr. 3900/09.07.2009 eliberată de M.E.C.T.C. – U. “S. Haret”.

De asemenea, reclamanta a arătat că deși a solicitat eliberarea diplomei de licență și a suplimentului acesteia, pârâta U. “S. Haret” a refuzat eliberarea susținând că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a eliberat tipizatele pentru diploma de licență și suplimentul acesteia.

În acest sens, reclamanta a arătat că în anul 2005 s-a înscris în anul I de studii și în același an a fost emis OME nr. 3545/2005 care în art. 9 prevede că „ formele de învățământ FR sai ID se organizează numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective”. Facultatea de drept și Administrație Publică a fost acreditată și avea cursuri de zi ,așa încât în mod legal a organizat și cursuri ID.

Mai arată reclamanta că în art. 29 alin.3 din Legea nr. 87/2006 se arată că „în învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program de studii din ciclul de licență care conduce la o calificare universitară distinctă”. Ca atare ,legiuitorul a avut în vedere că evaluarea și acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii care duc la o calificare universitară distinctă ,nicidecum la nivelul formelor de învățământ. Legea prevede că se acreditează și se evaluează programe de studii și nu forme de învățământ ,acestea nefiind decât modalități de desfășurare a programelor de studii care evident sunt supuse evaluării și acreditării.

Mai susține reclamanta că dat fiind faptul că a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009 ,situației sale nu-i sunt incidente dispoz. OG nr. 10/2009 care a intrat în vigoare la data de 23.08.2009.Oricum această ordonanță la art. 3 oferea posibilitatea studenților de a continua studiile la specializările autorizate provizoriu sau acreditate . De asemenea ,în art. 361 alin.3 din Legea nr. 1/2011, se prevede că la data intrării în vigoare a acesteia încetează procesul didactic la toate specializările și programele de studii care nu au fost autorizate provizoriu sau acreditate.Însă prin acest articol sunt vizate specializări de facultăți care la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2011 erau în curs de desfășurare a activității didactice,și nu cele care își încetaseră activitatea anterior cum este cazul Universității S. Haret. În consecință dispoz. art. 361 alin.4 nu pot avea caracterul de norme tranzitorii pentru situația dedusă judecății ,nefiind aplicabile.

În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, iar în dovedirea acestuia reclamanta a depus la dosarul cauzei în copie, adeverința nr. 3969/09.07.2009 eliberată de U. S. Haret, contract de studii ,adresa nr. 2218/28.05.2011 și practică judiciară..

La data de 05.02.2013 U. „S. Haret” a formulat întâmpinare prin care a învederat instanței că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamanta P. M., în sensul că, după finalizarea completă a studiilor și susținerea examenului de licență, la cererea acestuia, a eliberat Adeverința de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisă de către subscrisa sub nr. 1405/21.05.2009 și cu prevederile art. 20 și art. 38 din Ordinul MECTS nr. 2284 din 28 septembrie 2007.

De asemenea, a informat si Romdidac SA-Compania de material didactic desemnata de MECT, aducându-le la cunoștință că solicită tipărirea unor formulare tipizate, însă Romdidac SA prin mai multe adrese, a comunicat, că nu poate să tipărească și să livreze decât cu aprobarea scrisă a M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – Direcția Generală Juridică și Control, dat fiind faptul că MECTS este cea care în calitatea sa de autoritate publică, gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a elibera diploma și suplimentul la diploma solicitate de către reclamant.

În fine, a arătat că a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în sensul că a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, în vederea aprobării acestora și spre a emite mai departe comanda de tipărire la ..

Pârâta a susținut că s-a adresat Ministerului, prin adresele nr. 385/06.04.2009; nr. 769/25.08.2009; nr. 31/21.06.2010; nr. 557/12.10.2010; nr. 569/18.10.2010; nr. 573/26.10.2010; nr. 1054/03.02.2011; nr. 960/08.10.2009, nr. 278/05.08.2010, s-s solicitat aprobarea pentru a putea tipării formularele tipizate la . absolvenții anului 2009, însă nu a primit un răspuns oficial din partea autorității administrative.

Prin aceeași întâmpinare, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului,pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licența și suplimentul la diplomă pentru reclamant sub sancțiunea prevăzuta de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 1000 lei/zi de întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabila a hotărârii.

În motivarea cererii s-a arătat că U. „S. Haret”, a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin HG nr. 693/2003 și HG nr. 676/2007 au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență; drept,sociologie, psihologie,management, științe ale educației, matematica, informatică și altele.

Potrivit dispozițiilor art. 60 (1) din Legea nr. 84/1995 "activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: zi, cu frecventa redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi" U. „S. Haret” având învățământ la ZI, FR, ID acreditat/autorizat prin HG nr.940/2004 a procedat legal.

În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, M. Educației a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabilește la art. 2, că „Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studii de licență, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate", iar la art. 8 se prevede că „Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământul la distanta pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate."

Specializarea urmată de reclamant la forma de învățământ arătată, a fost confirmată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.

U. „S. Haret”, s-a conformat cu promptitudine și întocmai condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr._/25.06.2009, în vederea obținerii aprobării pentru tipărirea de formulare tipizate, însă M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a aprobat în totalitate necesarul de formulare solicitate.

În dovedirea susținerilor, pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 74-102).

Pârâtul M. Educației, Cercetării, Educației și Sportului a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție, prin care a solicitat respingerea acestei cereri ca neîntemeiată, susținând că MEN și-a îndeplinit obligațiile care i-au revenit în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret .Pentru situația în care aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător ,nu poate fi reținută culpa Ministerului Educației Naționale iar ,pe de altă parte, U. S. Haret este răspunzătoare pentru eliberarea unor diplome de licență și unor absolvenți ai specializărilor și formelor de învățământ neacreditate.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța a constatat următoarele:

Din adeverința emisă de pârâta U. „S. Haret” rezultă că reclamanta a fost admisă să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a promovat, astfel că în mod justificat acestuia i s-a eliberat adeverința din care rezultă că este licențiat în drept (fila 5).

Pârâta U. „S. Haret” a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, iar prin HG. nr. 693/2003 și HG nr. 676/2007 a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență fiind drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației,matematică, informatică și altele.

Potrivit dispozițiilor art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 „Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi”, astfel că U. „S. Haret”, conform HG nr. 940/2004, a organizat formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă, respectând prevederile din Legea învățământului nr. 84/1995.

În cauza de față acțiunea reclamantei vizează obligarea pârâtei U. „S. Haret” la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului acesteia, precum și obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la aprobarea tipăririi formularelor tipizate de diplomă de licență și a suplimentelor acestora, în vederea eliberării acestora reclamantului, în urma susținerii examenului de licență din sesiunea iulie 2009, în 10 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de 500 lei penalități pe zi de întârziere, deci vizează obligarea pârâtelor de a-și îndeplini obligațiile legale ce cad în sfera lor de competențe.

Astfel, Tribunalul a constatat că pârâta U. „S. Haret” are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății de D. și Administrație Publică, susținerii și promovării examenului de licență, din luna iulie 2009, precum și dobândirii titlului de licențiat în drept, să elibereze și diploma de licență.

În ceea ce-l privește pe pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Ordinul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 2284/2007, precum și Ordinul nr. 4022/2008 conțin reglementări care atribuie pârâtului competențe cu privire la „conceperea și tehnoredactarea modelelor de referință ale formularelor de studii” în baza consultării cu instituțiile de învățământ superior și cu alte instituții prevăzute de legislația în vigoare, dar și competențe cu privire la desemnarea unității de specialitate pentru tipărirea și difuzarea formularelor actelor de studii astfel concepute.

În cauză este de observat că pârâta U. „S. Haret” nu-și poate îndeplini obligația constând în eliberarea diplomei de licență, deși a emis reclamantei adeverința din care rezultă că este licențiată în drept, și prin urmare poate pretinde eliberarea diplomei de licență, întrucât pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului refuză tipărirea formularelor tipizate necesare pe considerentul că aceste formulare nu se pot elibera în mod nelimitat, ci numai pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze.

Ori, atâta timp cât actul prin care reclamantei i s-a recunoscut calitatea de licențiat în drept este în ființă, nefiind revocat sau anulat și câtă vreme pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a solicitat instanței analizarea criteriilor de obținere a formularelor tipizate de către U. „S. Haret” sau examinarea valabilității autorizării, acreditării programelor de studii organizate, susținerile pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în sensul că și-ar fi îndeplinit obligațiile ce-i reveneau vor fi înlăturate.

Împrejurarea că pârâta U. „S. Haret” a renunțat la judecata cauzei ce a format obiectul dosarului nr._ având ca obiect obligarea M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la emiterea actului administrativ, prin care să se acorde aprobarea pentru tipărirea de către . de Material Didactic, pentru Universitate, a tuturor formularelor tipizate, nu poate susține concluzia că pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și-a îndeplinit obligația, întrucât renunțarea la judecată în temeiul dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă nu presupune renunțarea la dreptul pretins, iar instanța, pe acest considerent apreciază că nu este în imposibilitate să examineze cererea reclamantului vizând obligarea acestui pârât să aprobe tipărirea formularelor solicitate de reclamant.

Prin urmare, reținând că reclamanta este licențiată în drept și poate pretinde eliberarea diplomei, precum și faptul că adeverința nr. 3969/09.07.2009 eliberată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – U. „S. Haret”, prin care acestuia i s-a recunoscut calitatea de licențiat este în ființă, iar pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță nici anularea adeverinței sus menționate și nici analizarea criteriilor de obținere a formularelor tipizate de către pârâta U. „S. Haret”, instanța constată că obligarea pârâtei U. „S. Haret” de a elibera reclamantei diploma de licență depinde de modul de îndeplinire a obligației de către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, întrucât pentru tipizarea diplomelor de licență instituția de învățământ superior are nevoie de avizul acesteia.

Pe de altă parte, având în vedere și faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, iar referitor la specializarea urmată de reclamant, față de prevederile Legii nr. 94/1995, nu se poate reține că instituția de învățământ nu avea autorizare sau acreditare provizorie, instanța urmează să înlăture și susținerile Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului potrivit cărora universitatea nu ar avea dreptul să elibereze acte de studii reclamantei care ar fi absolvit o formă de învățământ neacreditată.

În consecință, a fost admisă acțiunea, iar pârâta U. S. Haret a fost obligată să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul acesteia.

De asemenea, a fost obligată pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentelor acesteia, în vederea eliberării acestora către reclamant, condiție de a cărei îndeplinire depinde îndeplinirea obligației universității de a elibera reclamantei actele de studii, câtă vreme aprobarea tipăririi formularelor tipizate este de competența exclusivă a ministerului conform Ordinului nr. 2284/2007 și atâta timp cât nu s-a dovedit că a eliberat avizele solicitate și a soluționat integral cererile pârâtei U. „S. Haret”.

Cererea reclamantei privind obligarea pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate în termen de 10 de zile sub sancțiunea plății de 500 lei penalități pe zi de întârziere, a fost respinsă ca fiind nefondată întrucât despăgubirile pentru întârziere pot solicitate în conformitate cu prevederile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, care devin aplicabile în cazul refuzului de executare, iar în raport cu procedura prevăzută de dispozițiile art. 24 mai sus menționat, se apreciază că prevederile art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, nu se impun a fi aplicate în prezenta cauză.

Cererea privind chemarea în garanție a M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului formulată de pârâta U. S. Haret a fost respinsă ca inadmisibilă întrucât chematul în garanție are deja calitatea de pârât în cauză iar obiectul cererii de chemare în judecată și acela al chemării în garanție este același.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții pârâți M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE și U. „S. HARET” prin care au solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

În motivarea cererii de recurs pârâtul M. Educației Naționale a arătat următoarele:

Prima instanța a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.

Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior sunt atribuții exclusive ale Ministerului Educației Naționale,

Având în vedere acest aspect, a precizat că atribuțiile și competențele M.E.N.- fost M.E.C.T.S. -sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.

Așadar, referitor la speța dedusa judecații, in conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 288/2004 se specifica faptul ca „organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației si Cercetării. "

Organizarea mecanismelor de asigurare a calității in invatamant sunt atribuții ale ARACIS care este un organism autonom, cu atribuții distincte, conform OUG nr. 75/12 iulie 2005 privind asigurarea calității educației1.

Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.

După apariția Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, specializările care funcționează în cadrul Universității S. Haret au fost autorizate să funcționeze provizoriu sau au fost acreditate, potrivit Hotărârilor Guvernului României.

Prin Legea privind înființarea Universității S. Haret din București nr. 443 din 5 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 491 din 9 iulie 2002, U. S. Haret -constituită și funcționând legal în structura Fundației România de Mâine - este definită ca „instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de invatamant".

In art.3 din Legea nr. 443/2002 se statuează ca in componenta Universității S. Haret, intra structurile acreditate sau autorizate provizoriu.

In virtutea interpretării speculative a prevederilor art 60 din Legea 84/1995", respectiv interpretarea fara a se tine cont de contextul unitar al Legii 84/1995, începând cu anul 2005, U. "S. Haret" organizează formele de invatamant, ID" si, ,FR". Organizarea formelor ID si FR la unele specializări, desi exista si forma ZI, nu excludea (si nu exclude) obligația de conformare in ceea ce privește îndeplinirea criteriilor si standardelor de autorizare si acreditare, implicit obligația asigurării resurselor umane si materiale pentru fiecare forma si locație de invatamant in mod distinct

Hotărârea de Guvern nr. 676/ 28 iunie 2007 privind domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea in Anexa 3 se refera la structura instituțiilor de învățământ superior particular acreditate, domeniile de studii universitare de licență și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu. La poziția 6 Anexa 3 din HG 676/2007 este precizata structura legala pentru U. S. Haret la nivelul anilor2007.

Cu rea credința si cu vădita intenție de neconformare legala, U. "S. Haret" ataca HG. nr._ in fata instanței fara succes:

Astfel, conform Deciziei IC.C.J. nr.4726/29.10.2009, structurile ID si FR sunt nelegale, nerespectand condițiile de acreditare impretiv prevăzute de legislația in domeniu.

În perioada 2004-2009 funcția de conducere a Universității „S. Haret" era exercitată de Președintele Universității care îndeplinea și atribuțiile funcției de Rector, funcție care nu exista specificată în Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind funcție de conducere a instituțiilor de învățământ superior, iar conform Legii 128/1997 privind statutul personalului didactic, art 68, numai rectorul poate fi conducătorul unei instituții de învățământ superior.

Întrucât:

• in perioada 2004-2009 evoluția efectivelor de studenți înscriși la studii de licență și/sau ciclul I de studii universitare a înregistrat o creștere spectaculoasă ajungând Ia nivelul anului universitar 2008-2009 Ia 290.407 studenți, reprezentând o creștere de 562,9% față de anul universitar 2004-2005;

•in anul universitar 2008-2009 se observă o creștere exponențială a numărului de studenți școlarizați la specializări neautorizate de la 19.973 în anul universitar 2004-2005, la o cifră de școlarizare de 170.760 studenți. Din numărul total de 857.630 de studenți școlarizați în perioada 2004-2009, aproximativ 55% sunt înscriși/au urmat studiile la specializări neautorizate,

•pentru anul universitar 2008-2009, din totalul studenților la nivel național pe învățământ particular de 410.859, se observă că 290.407 aparțin Universității „S. Haret" din București, iar 170.760 din aceștia au urmat specializări la forme nerecunoscute MECTS,

•solicitarea de eliberare de tipizate/formulare de diploma a U. "S. Haret" din anul 2009 avea un cuantum aproximativ egal cu necesarul de tipizate/formulare de diploma pentru întreaga generație de absolvenți ai instituțiilor de invatamant superior la nivel național, pentru anului 2009,

•U. "S. Haret" prin adresa nr. 986/26.10.2009 a solicitat suplimentarea cu 5000 buc. diplome licență pentru absolvenții din anul 2008 iar prin adresa nr. 769/25.08.2009 sunt solicitate tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din anul 2009, adresa nr. 960/08.10.2009 fiind o revenire la adresa din 25.08.2009,

in virtutea atribuțiilor conferite de legiuitor, MECTS a organizat în anul 2009 o activitate de control la U. "S. Haret" având printre obiective si:

•verificarea situației școlarizării studenților la specializări autorizate provizoriu sau acreditate si

•verificarea situației studenților școlarizați la specializări neautorizate.

In legătura cu acest aspect, arătam ca programele de studii sunt propuse MEN de către ARACIS. MEN la rândul sau înaintează spre adoptare Guvernului respectivele propuneri. Guvernul va concretiza printr-o hotărâre de Guvern aspectele inaintate de către MEN.

In urma sesizărilor ARACIS, MEN a înaintat către Guvernul României propunerea de a emite o ordonanța care sa reglementeze in mod legal posibilitatea studenților ce se aflau la formele nelegale de invatamant, de a termina studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.

Astfel a fost emisă O.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate. Potrivit acestui act normativ, studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță aveau dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.

Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de invatamant, in respectiva norma s-a reglementat posibilitatea ca aceștia sa treacă la formele autorizate sau acreditate, in urma susținerii unor examene diferențiale care sa le asigure echivalarea studiilor.

Evaluarea instituțională, după înființarea prin Legea nr. 443/2002 a Universității "S. Haret" a fost solicitată de instituție abia la 01.11.2011.

Așadar, nu există niciun temei legal pentru demersul reclamanților de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.

Arata ca desi prin adresa nr. 630/2010 semnata de Rector Conf. Univ. Dr. A. B., U. S. Haret afirma ca „exista un număr de_ absolvenți la forma de invatamant 1D pentru care nu s-au solicitat diplome de licența, situația acestora urmând a fi clarificata prin OG 10/2009", in nici un moment nu s-a făcut dovada îndeplinirii dispozițiilor respectivei O.G.

Având in vedere:

•numarul mare de tipizate solicitate,

•nerespectarea creditelor acordate pe fiecare specializare (de ex. la Facultatea de D. a fost redusa ilegal la 180 credite, adică la 3 ani de studiu),

•organizarea de forme de invatamant care aveau durata mult mai scurta decât cea legal prevăzuta,

•imposibilitatea evidențierii numărului de studenți ce au absolvit studiile,

•in condițiile in care capacitatea de școlarizare evident era depășita,

U. nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea in noile condiții si mărirea capacității de școlarizare; organizând astfel „cursuri" iară respectarea prevederilor legale, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți „studenți".

Coniventa dintre studenți si U. "S. Haret" - dovedita prin stăruința si a studenților si a universității de continuare a studiilor tot la U. "S. Haret" in condițiile in care capacitatea de școlarizare evident era depășita iar U. nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea in noile condiții si mărirea capacității de școlarizare - a dus la găsirea a tot felul de tertipuri care au dus la soluții provizorii si care nu au soluționat aspectul menționat

Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate: învederăm că activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea interesului major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate. M. Educației Naționale nu poate elibera catre U. S. Haret formulare de diploma care sa exceada cifrei de școlarizare raportata de aceasta, neputand elibera asemenea documente fara sa respecte normele legale cu aplicare in domeniu.

In conformitate cu prevederile art5 alin.1 si alin.4 din Ordinulnr.2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, nu pot elibera decât acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.

In acest caz, conform prevederilor Ordinului nr.2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, U. nu avea si nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii si forme de învățământ neautorizate/neacreditate. Același Ordin 2284/2007, staueaza ca răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat si eliberat actele de studii revine exclusive Universității S. Haret.

F. de menționatele prevederi legale, putem concluziona ca reclamantul a urmat studiile unei forme de invatamant ai cărei studenți nu au fost avuți in vedere in cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate.

III.Faptul ca U. S. Haret a eliberat adeverințe care, in opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii, reprezintă un demers ce implica numai responsabilitatea respectivei Universități.

In temeiul principiului legalității, o fapta ilicita nu poate deveni licita, neexistand nici aparenta in drept atâta timp cat exista norme legale imperative ce nu au fost respectate iar beneficiarul avea sau trebuia sa aiba știința de acest lucru, printr-o minima diligenta la care era obligat (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).

Pentru toate aceste motive mai sus invederate, solicita instanței admiterea recursului, modificarea in tot a hotărârii recurate si pe fond respingerea acțiunii si respingerea cererii de chemare in garanție ca neîntemeiata.

în drept: Codul de procedură civilă, Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, H.G.536/2011, Legea 1/2011, H.G.1011/2001, Legea nr. 288/2004, Ordinul nr. 2284/2007, O.U.G. nr. 75/2005.

Prin cererea de recurs formulată pârâta USH a învederat următoarele:

Instanța de fond în mod greșit a respins cererea de chemare în garanție a MECTSm apreciind că MEN are calitatea de pârât în cauză.

Învederează că obligarea pârâtului MEN de a aproba tipărirea formularelor destinate diplomei de licență și a suplimentului de diplomă nu poate fi solicitată direct de absolvent întrucât acesta nu are calitate procesuală activă, neexistând un raport juridic direct între absolvent și MEN.

Solicitarea de aprobare a tipizării formularelor destinate actelor de studii este parte a procedurii de eliberare a diplomei de licență, ce se desfășoară între USH și MEN, fără intervenția reclamantului.

În susținerea celor învederate a invocat prev. art. 7 și art. 8 din Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de Învățământ – Ordinul nr. 2284/2007.

A învederat că în cauză există o interdependență între cele două obligații menționate în cereri, respectiv cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție, în raport de competența fiecărei autorități.

Din adresa nr._/25.06.2009 emisă de MECTS rezultă fără echivoc că tipărirea și eliberarea actelor de studii nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisă a MECTS în calitate de autoritate competentă și chemat în garanție de către USH.

A mai arătat că prin cererea de chemare în garanție se urmărește un dublu scop, respectiv persoana chemată în garanție să se apere împotriva prevederilor formulate de reclamantul din acțiunea principală și cel chemat în garanție să își poată valorifica pretențiile în ipoteza în care va pierde procesul prin aceeași hotărâre judecătorească.

Conform disp. art. 60 Cod de procedură civilă rezultă că cererea de chemare în garanție este admisibilă numai în cazul drepturilor garantate legal sau convențional dar și ori de câte ori ai dreptul să ceri altuia să te despăgubească pentru obligațiunea la care te-a îndatorat hotărârea judecătorească și pentru cheltuielile ocazionate cu prezenta cauză.

Învederează că prin cererea de chemare în garanție USH a solicitat cheltuieli de judecată, care au provocat promovarea prezentei acțiuni, cauza fiind neîndeplinirea obligației pe care o are MEN de a da avizul necesar tipăririi actelor de studii pentru reclamant, în termenul prevăzut de lege.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție a MECTS.

Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate și ținând cont de incidența în cauză a prevederilor art 304 indice1 din C. curtea reține că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare cu consecința modificării sentinței civile recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și în sensul admiterii cererii de chemare în garanție.

Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.

Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.

În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului-pârât M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. Intimatul-pârât MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.

În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii recurentei-reclamante de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.

Din cuprinsul corespondenței dintre cele două intimate-pârâte, ca și al întâmpinărilor formulate în cauză, Curtea reține că între aceste două instituții, există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă, M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului considerând că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce U. S. Haret consideră că nu este necesară o astfel de acreditare pentru specializările acreditate pentru cursuri la zi, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul MECTS nr. 3404/2006 privind criteriile generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007.

Curtea va analiza cu prioritate motivul de recurs legat de invocarea discriminării.

În acest sens, se reține ca argument hotărâtor jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal, prin numeroase decizii, în care se arată că finalizarea cursurilor universitare organizate de către U. S. Haret, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea, în urma acestuia, a unei diplome presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată, de către M. Educației, Cercetării și Inovării).

Pe de altă parte, se reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal, în litigii de aceeași natură, că ministerul recurent –chemat în garanție - de universitatea intimată, are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă ( a se vedea decizia nr. 5656 din 24.11.2011 pronunțată de ICCJ-Secția C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ ; decizia nr. 2533 din 22.05.2012 pronunțată de pronunțată de ICCJ-Secția C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ ; decizia nr. 1560 din 22.03.2012 pronunțată de ICCJ-Secția C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ ; decizia nr. 5407 / 14.12.2012 pronunțată de ICCJ-Secția C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ ; decizia nr. 2521/ 1.03.2013 pronunțată de ICCJ-Secția C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ ).

De aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului ( a se vedea cauza B. c. României ).

Curtea mai are în vedere și faptul că se impune analizarea prezentei cereri prin prisma verificării încălcării sau nu a dispozițiilor art. 6 din CEDO prin practica neunitară a instanțelor de recurs în această materie. Curtea se va opri asupra analizei principiilor statuate de CEDO prin Hotărârea A. și alții împotriva României, din 10 mai 2012, deși aceasta din urmă nu a constatat o încălcare; cu toate acestea, instanța apreciază că principiile statuate în cuprinsul acesteia trebuie însușite și aplicate de instanțele române.

Astfel, în hotărârea sa, instanța europeană a reținut că unificarea practicii instanțelor necesită o anumită perioadă de timp, astfel încât un interval scurt în care coexistă mai multe soluții jurisprudențiale asupra unor situații similare, nu determină automat o încălcare a Convenției. Încrederea cetățeanului în eficiența sistemului judiciar, depinde, din punctul de vedere al Curții, de existența și buna funcționare a unui sistem intern de unificare a practicii judiciare divergente. Or, în cazul de față, Curtea Europeană a reținut rolul decisiv jucat în acest sens de Înalta Curte de Casație și Justiție prin pronunțarea, într-un interval scurt de la ivirea problemei, a recursului în interesul legii menit să unifice practica judiciară în materia sporurilor solicitate. Mai mult, într-un plan general, Curtea a notat efortul consistent al instanței supreme, având în vedere faptul că în perioada 2008-2011 aceasta a soluționat mai mult de 100 de recursuri de unificare a practicii.

În cauza P. împotriva României Curtea a statuat deja că divergențele de jurisprudență constituie, prin natura lor, consecința inerentă oricărui sistem judiciar ce se sprijină pe un ansamblu de instanțe de fond cu autoritate asupra circumscripției lor teritoriale și că rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a regla divergențele de jurisprudență (Zielinski și Pradal & Gonzalez și alții împotriva Franței, nr. 24.846/94, § 59, CEDO 1999-VII). Totuși, în speță, trebuie menționat că nici măcar Curtea Supremă de Justiție nu avea o jurisprudență unitară asupra chestiunilor de drept aflate în discuție. 6/06; Scoppola c. Italiei (nr. 2), nr._/03.

În ceea ce privește asigurarea unei jurisprudențe unitare la nivelul întregii țări prin interpretarea și aplicarea unitară a legii, competența exclusivă ce revine Înaltei Curți de Casație și Justiție derivă și din imperativul exercițiului efectiv al dreptului la un proces echitabil, consacrat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și reflectat expres în jurisprudența CEDO, care rezultă din Hotărârile pronunțate de CEDO în cauzele P. împotriva României și B. împotriva României .Or, ținând cont de soluțiile date de instanța supremă în dosarele ce aveau ca obiect aceeași problemă de drept, Curtea apreciază că, în spiritul deciziei CEDO mai sus amintite, se impune admiterea acțiunii reclamantului.

Ca urmare însă a considerării ca fondat a motivului de recurs legat de discriminare și de încălcarea art. 6 din CEDO cu privire la dreptul la un proces echitabil, Curtea nu va mai analiza celelalte motive de recurs.

Odată ce instanța de fond a apreciat că cererea reclamanților intimați a fost întemeiată sub aspectul obligării intimatei pârâte U. S. Haret la eliberarea în favoarea acestora a diplomelor de licență și a certificatelor de studii pentru fiecare specializare pe care au absolvit-o, în mod logic se va considera justificată, în temeiul art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284 /2007, și cererea Universității S. Haret de obligare a chematului în garanție să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamantul recurent. În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către U. intimată a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către ministerul recurent, în calitate de autoritate administrativă competentă.

Din cuprinsul corespondenței dintre cele două intimate-pârâte, ca și al întâmpinărilor formulate în cauză, Curtea reține că între aceste două instituții, există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă, M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului considerând că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce U. S. Haret consideră că nu este necesară o astfel de acreditare pentru specializările deja acreditate pentru cursuri la zi, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul MECTS nr. 3404/2006 privind criteriile generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007.

Prin urmare, se recunoaște de către MECTS că U. S. Haret este o instituție de învățământ superior care era acreditată să organizeze cursuri și examen de licență pentru specialitatea absolvită de reclamant, însă consideră că respectiva acreditare era acordată numai pentru forma de învățământ la zi, nu și pentru învățământ la distanță și frecvență redusă.

Curtea mai reține că, deși intimatul-pârât MECTS consideră că organizarea cursurilor la formele învățământ la distanță și frecvență redusă de către U. S. Haret s-a făcut în mod nelegal, atât în perioada în care reclamanta a urmat aceste cursuri, cât și anterior, nu a demarat vreo procedură administrativă de verificare care să conducă la concluzia că instituția de învățământ superior a acționat în afara cadrului legal, nu s-a contestat dreptul Universității de a organiza examen de licență pentru formele de învățământ pe care ministerul le consideră neacreditate și nu s-a solicitat anularea examenelor în urma cărora li s-au eliberat absolvenților adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat la o anumită specializare sau a adeverințelor în sine.

Având în vedere lipsa vreunei măsuri luate de către MECTS în vederea sancționării pretinsei organizări nelegale de către U. S. Haret a cursurilor universitare la formele de învățământ la distanță și frecvență redusă, precum și dispozițiile neclare ale art. 8 din ordinul MECTS nr. 3404 din 07.03.2006 potrivit căruia „formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”, care au permis interpretarea dată de U. S. Haret, Curtea apreciază că nu se poate reține ca dovedită organizarea cursurilor absolvite de reclamanți în afara cadrului legal, astfel cum susține intimatul-pârât MECTS și cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

De asemenea, Curtea mai reține că există o jurisprudență constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care în cauze similare cu cea de față a considerat că absolvenții Universității S. Haret la formele de învățământ la distanță și frecvență redusă cărora li s-au eliberat adeverințe provizorii de absolvire sunt îndreptățiți la obținerea diplomei de licență iar MECTS are obligația de a aproba tipărirea formularelor necesare (a se vedea în acest sens deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție depuse de intimata-pârâtă USH la dosarul de fond cât și tabelul cu situația absolvenților care au obținut hotărâri irevocabile depus de aceeași intimată-pârâtă în recurs).

De altfel, în același sens, ÎCCJ-SCAF, în exercitarea prerogativelor sale legale, a adoptat la data de 28.10.2013 o soluție pentru unificarea practicii instanțelor judecătorești ierarhic inferioare.

Odată ce instanța de fond a apreciat că cererea reclamantului a fost întemeiată sub aspectul obligării pârâtei U.S.H. București la eliberarea în favoarea acestuia a diplomei de licență și a certificatului de studii, pentru fiecare specializare pe care au absolvit-o, în mod corect s-a considerat justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007, și cererea U.S.H. București de obligare a M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență și supliment de diplomă pentru reclamant.

În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate, în condițiile în care eliberarea de către pârâta U.S.H. București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.E.C.T.S., în calitate de autoritate administrativă competentă.

Pe de altă parte, se reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența instanței supreme, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012).

De aceea, soluția de respingere a recursului ca nefondat se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica C.E.D.O. (a se vedea cauza B. c. României).

Pentru aceste motive curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurentul pârât M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE și de recurenta pârâtă U. S. HARET-FACULTATEA DE D. ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICĂ împotriva sentinței civile nr.465/21.03.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în contradictoriu cu intimata reclamantă P. (M.) E. M. și intimatul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată azi, 24.02.2014, în ședință publică.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M.-C. I. O. S. V. N.

GREFIER, D. Ș.

Jud.fond. Tribunalul Teleorman

M. R.

The.red.O.S

2 ex

← Pretentii. Decizia nr. 9029/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Obligaţia de a face. Sentința nr. 792/2014. Curtea de Apel... →

Obligaţia de a face. Decizia nr. 1394/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Decizia nr. 1394/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI