Despăgubire. Decizia nr. 2936/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2936/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 6896/2/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2936
Ședința publică din data de 10 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSARA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, prin reprezentant legal președinte G. B., împotriva sentinței civile nr. 6790/28.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant MOCOFĂNESCU D. Ș. M. G. V., cu domiciliul ales la SCA Fortunescu&Gavat, în București, ., sector 1, având ca obiect „despăgubire”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant Mocofănescu D. Ș. M. G. V. prin reprezentant convențional avocat V. C. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/08.01.2014 (depusă la fila 5 dosar), lipsind recurenta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-stadiul procesual: cauza se află la al treilea termen de judecată, în recurs;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
-prin încheierea de ședință de la termenul de judecată precedent, Curtea a dispus comunicarea recurentei-pârâte CNCI a unui exemplar al excepției de neconstituționalitate invocate de intimatul-reclamant și a pus în vedere aceasteia să își expună punctul de vedere sub aspectul admisibilității excepției, obligație îndeplinită la data de 14.03.2014 prin C. Registratură (filele 31-34 dosar).
Curtea acordă cuvântul asupra admisibilității excepției de neconstituționalitate invocată de intimatul-reclamant precum și pe fondul recursului.
Intimatul-reclamant prin avocat având cuvântul pe admisibilitatea excepției de neconstituționalitate apreciază aceasta ca fiind admisibilă, fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de Legea nr. 47/1992. Față de prevederile art. 29 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 47/1992 sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate și solicită în concluzie sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.
Pe fondul recursului, pune concluzii de respingere a recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca temeinică și legală. Recurenta-pârâtă a invocat faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, considerând că termenul în care instituția pârâtă avea obligația să își îndeplinească obligațiile era rezonabil; cu alte cuvinte, recurenta-pârâtă apreciază că termenul de 13 ani este unul rezonabil, teză care însă nu poate fi primită. Termenul nu satisface cerințele art. 6 CEDO care prevede soluționarea cererilor într-un termen rezonabil, iar referitor la procedurile administrative, Î.C.C.J. prin Decizia nr. 958/23.02.2012, referitor la omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în care fosta Comisie pentru Stabilirea Despăgubirilor, actuala C. Națională pentru Compensarea Imobilelor are obligația să își îndeplinească atribuțiile, nu echivalează cu posibilitatea ca aceasta să stabilească unilateral un termen pe care să îl considere rezonabil, încălcând garanția oferită de prevederile art. 6 CEDO privind termenul rezonabil. Un alt aspect îl reprezintă incidența OUG nr. 4/2012 și solicită instanței să observe că intimatul-reclamant prin cererea adresată instanței a solicitat emiterea deciziei privind titlul de despăgubire.
Curtea pune în vedere reprezentantului convențional al intimatului-reclamant să facă referire în susținerile sale și la prevederile Legii nr. 165/2013.
Intimatul-reclamant prin avocat, prin raportare la cele invocate de recurenta-pârâtă în Notele de ședință depuse la dosarul cauzei și care se referă la prevederile Legii nr. 165/2013 care prevăd alte termene în care CNCI are obligativitatea de a soluționa dosarele pe care le are înregistrate, apreciază că acesta este și motivul pentru care a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 4 din actul normativ respectiv. Consideră că este inadmisibil ca legalitatea unei hotărâri judecătorești pronunțate sub imperiul unei legi să fie verificate de instanța de recurs după dispoziții care nu erau în vigoare la data pronunțării, încălcându-se principiul neretroactivității legii și desființându-se practic funcția recursului. Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 88/27.02.2014 în sensul că dispozițiile art. 4 sunt constituționale numai în măsura în care termenele prevăzute de art. 33 din Legea nr. 165/2013 nu se aplică proceselor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare. În speța de față, art. 4 trebuie coroborat cu art. 34 invocat de recurentă.
În concluzie, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală și depune la dosarul cauzei decizia Curții Constituționale, care nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6790/28.11.2012 Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal a respins excepția prematurității acțiunii si a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul MOCOFĂNESCU D. Ș. M. G. V., în contradictoriu cu pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, dispunand obligarea pârâtei să înainteze dosarul nr._/CC/2007 unui evaluator autorizat pentru întocmirea raportului de evaluare după expirarea termenului de suspendare al procedurilor prevăzute de OUG nr. 4/2012. A obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în dosarul sus indicat după finalizarea evaluării.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la exceptia prematuritatii a retinut ca dosarul reclamantului a fost inregistrat la parata dupa emiterea dispozitiei Primarului Municipiului Bucuresti in anul 2007, iar de la aceasta data si pana la data adoptarii OUG nr. 4/2012 parata avea obligatia sa faca demersuri in vederea solutionarii cererii, inclusiv prin desemnarea unui evalutor.
Faptul ca, la circa 5 ani de la data inregistrarii dosarului reclamantului la parata, a intervenit un act normativ prin care s-au suspendat procedurile prevazute de Titlul VII din legea nr. 247/2005, nu face ca cererea sa devina prematura, deoarece prematuritatea tine de conditiile ce trebuie indeplinite inainte de formularea unei cereri.
Timp de cinci ani parata avea obligatia indeplinirii procedurilor prevazute de lege referitor la cererea reclamantului.
Dispozitiile OUG nr. 4/2012 doar au suspendat procedurile prevazute de legea mai sus aratata, neavand niciun efect asupra perioadei scurse anterior in care parata nu a solutionat cererea.
Pe fondul cauzei instanta a retinut ca reclamantul a solicitat obligarea paratei la desemnarea unui evaluator pentru intocmirea raportului de evaluare pentru imobilul din Municipiul București, Parcul Pădurii Baneasa - Pădurea C. si Șoseaua Baneasa -Tunari, ..
F. de dispozitiile art. 16 din titlul VII al legii nr. 247/2005 se a retinut ca parata CCSD are atributii in ceea ce priveste evaluarea si stabilirea cuantumului despagubirilor si emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire si prin urmare, fata de faptul ca dosarul reclamantului nu a fost solutionat ., a admis solicitarea reclamantului de obligare a paratei C. Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor sa inainteze dosarul nr._/CC/2007 unui evaluator autorizat pentru intocmirea raportului de evaluare insa aceasta obligatie va fi stabilita in functie de expirarea perioadei de suspendare a procedurilor potrivit OUG nr. 4/2012 aprobata prin legea nr. 117/2012 si nu de indata sau de la ramanerea irevocabila a prezentei sentinte, deoarece actul normativ a suspendat inclusiv procedurile privind evaluarea imobilelor.
De asemenea a obligat parata CCSD la emiterea deciziei reprezentand titlu de despagubire in dosarul indicat, insa dupa finalizarea evaluarii, aceasta etapa fiind obligatorie in vederea emiterii titlului de despagubire.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta CCSD, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că instanța de fond, în mod greșit, a reținut faptul că, în speță, nu a fost respectat termenul rezonabil de soluționarea a dosarului privind acordarea despăgubirilor în favoarea reclamantului în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape:
- etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor,
- etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării.
- etapa evaluării,
- etapa emiterii de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr.4492/08.09.2005 a fost transmis de Primăria municipiului București, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
În urma verificării amintite s-a constat că dosarul de despăgubire trebuie completat cu înscrisuri referitoare la categoria de folosință a terenurilor la momentul preluării, sens în care s-a solicitat Primarului Municipiului București prin adresa nr._/CC, comunicarea de documente din care să rezulte dacă terenul avea categoria intravilan sau extravilan
Referitor la etapa evaluării, aceasta este condiționată de completarea dosarului cu informațiile solicitate, precum și de expirarea perioadei de suspendare prevăzută de O.U.G nr.4/2012 modificată și completată prin Legea nr.117/2012, precum și de respectarea principiului ordinii de înregistrare a dosarelor la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform Deciziei nr._/14.11.2012.
Referitor la etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, a menționat că în prezent această etapă este suspendată, în condițiile O.U.G.nr.4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
În privința termenului de suspendare prevăzut de O.U.G. nr.4/2012, aprobată prin Legea nr.117/2012, a învederat instanței de judecată faptul că suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire urmărește implementarea Hotărârii CEDO din cauza -pilot M. A. și alții împotriva României și a fost determinată și de imposibilitatea corelării epuizării Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ-privind implementarea hotărării¬pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reforma legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubiri lor.
Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se va emite titlurile de despăgubire, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri.
În privința resurselor financiare, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru plata despăgubirilor nu mai există în prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G.nr.4/2012.
Astfel, Fondul Proprietatea s-a epuizat în proporție de peste 99%, iar, plata în numerar a fost sistată timp de 2 ani datorită lipsei fondurilor necesare în acest sens. în aceste condiții, emiterea titlurilor de despăgubire nu ar avea o acoperire, fiind necesară găsirea altor resurse financiare aferente plății acestor despăgubiri.
În contextul în care procedurile de evaluare, respectiv de emitere a titlului de despăgubire au fost suspendate pe perioada amintită, C. Centrală nu poate acționa în afara cadrului legal mai sus menționat.
În drept sunt invocate Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr.1095/2005, O.U.G nr.4/2012, art. 299 și urm., art. 304 alin. 9, art. 3041 din Codul de Procedura Civilă..
Recursul a fost înregistrat pe rolul ICCJ care, prin încheierea nr. 2846/05.03.2013 a trimis dosarul pe cale administrativă C.-SCAF – instanță devenită competentă să îl soluționeze, în conformitate cu prevederile Legii 2/2013.
În temeiul art. 17 din Legea 165/2013, s-a transmis calitatea procesuală de la recurenta pârâta CCSD la noua Comisie Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată în temeiul legii amintite.
Prin note de ședință, CCSD devenită CNCI, solicită admiterea recursului și respingerea cererii reclamantei, în principal ca prematură, iar în subsidiar ca neîntemeiată, arătând că procedura administrativă de emitere a titlului de despăgubire conform titlului VII din legea nr. 247/2005 nu mai subzistă în noul cadru legislativ instituit prin Legea 165/2013, cererea de despăgubire a reclamantului urmând a fi soluționată cu respectarea procedurilor din noua lege.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de către recurenta-pârâtă și a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a II-a din Legea nr. 165/2013 în raport de dispozițiile art. 15, 20 și 21 din Constituție, precum și ale art. 6 alin. 1 din Convenția EDO.
În privința art. 4 teza a II-a din Legea nr. 165/2013 arată că acesta încalcă principiul neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituție, precum și principiul egalității armelor și al predictibilității normelor juridice.
Prin punctul de vedere exprimat cu privire la excepția de neconstituționalitate, recurenta-pârâtă arată că nu poate fi reținută pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale prin art. 4 din Leg nr. 165/2013, acesta neconținând dispoziții cu caracter retroactiv, ci aplicându-se exclusiv de la data intrării sale în vigoare. Prin invocarea excepției de neconstituționalitate se solicită modificarea normei legale criticate, contrar prevederilor art. 146 din Constituție.
Intenția legiuitorului prin adoptarea Legii nr.165/2013 a fost aceea de a reforma legislația în domeniul restituirii proprietăților precum și de a găsi soluții cu privire la resursele financiare necesare plății despăgubirilor în condițiile epuizării fondurilor Proprietatea. Măsurile stabilite prin noul act normativ sunt conforme C EDO (este citată cauza Broniowski contra Poloniei).
Dispozițiile Legii nr. 165/2013 nu prevăd o limitare a accesului la justiție al persoanelor îndreptățite, ci stabilesc în sarcina entităților competente să soluționeze cererile termene de soluționare a acestora.
Pentru aceste motive, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.
Analizând cu prioritate cererea de sesizare a Curții Constituționale formulata de intimatul-reclamant, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992,dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se invocă având legătură cu soluționarea pricinii și nefiind declarate anterior neconstituționale.Prin urmare, Curtea va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale, dispunând sesizarea cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 4 teza a II-a din Legea nr. 165/2013.
Punctul de vedere al instanței de recurs este în sensul că, prin dispozițiile legale criticate nu sunt încălcate prevederile art. 15 ,art. 20 și art. 21 din Constituție.
Analizand recursul prin prisma motivelor formulate ,vazand si dispozitiile art.3041 C.proc.civ ,Curtea retine urmatoarele:
Astfel cum rezulta din expunerea rezumativa a lucrarilor dosarului ,instanta de fond a fost investita cu actiunea reclamantului privind cenzurarea refuzului paratei de a solutiona cererea acestuia de despăgubiri în conformitate cu procedura administrativa reglementata la titlul VIII din Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente ,invocandu-se incalcarea dreptului la un proces echitabil, prin nerespectarea termenului rezonabil .
Argumentele recurentei referitor la prematuritatea cererii de chemare in judecata nu pot fi primite fiind de domeniul evidentei ca o actiune nu poate fi prematura in raport cu evenimente legislative intervenite ulterior momentului promovarii acesteia.In realitate ,Curtea constata ca la data formularii cererii de chemare in judecata ,recte 06.09.2012, dreptul reclamantului era actual ,nefiind afectat de vreun termen suspensiv sau de vreo conditie suspensiva.
Pe de alta parte,Curtea opineaza ca dispozitiile legale care au fundamentat solutia de admitere a cererii reclamantului in sensul obligarii paratei CCSD la finalizarea procedurii administrative prin emiterea titlului de despăgubire,nu mai pot fi retinute ca incidente spetei in contextul aparitiei Legii nr.165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire ,in natura sau prin echivalent,a imobilelor preluate abuziv in perioada regimului comunist in România.
In acest sens ,semnificative sunt dispozitiile art. 4 din lege,potrivit carora „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Curtea constata că etapele administrative reglementate de dispozitiile Titlului VIII din Legea 247/2005,inclusiv aceea referitoare la evaluare si emiterea deciziei care sa contina titlu de despăgubire, nu se mai regasesc in noua reglementare.
Relevante in acest sens sunt dispozitiile art. 21 din Legea nr. 165/2013,potrivit carora:
„(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
Se retine ,de asemenea ,ca, in conformitate cu art. 17 alin. 1 lit. a din lege, „În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții: validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii”.
Dispozitiile Legii 165/2013 referitoare la procedura ce se desfasoara in fata Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor ,desi nu se aflau in vigoare la momentul solutionarii cauzei de catre instanta de fond ,nu pot fi ignorate la momentul analizarii recursului promovat de parata ,fata de dispozitiile neechivoce ale art.4 din lege.
. Legii nr. 165/2013 constituie un motiv de recurs de ordine publică, care privește temeinicia cererii, ce se impune a fi analizat cu prioritate.
In conditiile in care legiuitorul a statuat asupra unei noi proceduri de evaluare si nu a mai optat in noua reglementare pentru emiterea deciziilor reprezentand titlu de despăgubiri ,se constata că obligatia stabilita in sarcina recurentei-pârâte prin sentinta recurata nu mai are corespondent in legislatia in vigoare la momentul solutionarii prezentului recurs.
Prin urmare, în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și art. 312 alin. 1-3 C.proc.civ.,Curtea va admite recursul si va modifica in parte sentința recurata in sensul respingerii ca nefondata a actiunii .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 4 din Legea nr. 165/2013.
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSARA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 6790/28.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant MOCOFĂNESCU D. Ș. M. G. V., cu domiciliul ales la SCA Fortunescu&Gavat, în București, ., sector 1, având ca obiect „despăgubire”.
Modifică în parte sentința recurată în sensul respingerii în integralitate a acțiunii ca nefondată.
Menține dispoziția sentinței privind respingerea excepției prematurității.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 aprilie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red. B.L.P./2 ex.
Jud. fond P. C.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 792/2014. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 6513/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
