Obligaţia de a face. Sentința nr. 792/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 792/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 349/229/2011*
Dosar nr.:_ |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 792
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.03.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: C. M. F.
GREFIER: P. C.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamantul T. D., în contradictoriu cu pârâtele ., P. M. FETEȘTI și M. T. – AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU T., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista de amânări fără discuție, a răspuns reclamanta, reprezentată de apărător ales Av. O. V., cu împuternicire avocațială la fila 9 din dosar, iar pârâta ., prin apărător ales Av. D. C. O., cu împuternicire avocațială la fila 104 din dosar, lipsind celelalte pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantului depune la acest termen de judecată precizarea cererii de chemare în judecată și comunică un exemplar al acesteia și către pârâta ..
Curtea interpelează apărătorul reclamantei dacă are împuternicire de renunțare la capătul 2 de cerere .
Apărătorul ales al reclamantului solicită instanței să ia act de această susținere ca fiind o precizare a obiectului cererii.
. comunică reclamantei un set de înscrisuri iar instanța ia act de acest lucru și dispune lăsarea cauzei la cea de-a doua strigare.
Curtea interpelează părțile dacă au luat cunoștință de înscrisurile pe care și le-au comunicat reciproc iar acestea susțin că au luat cunoștință de înscrisurile menționate.
Referitor la punctul 3 din precizarea la cererea de chemare în judecată, la interpelarea instanței, reclamanta arată că prin capătul II de cerere, în exprimarea anterioară precizării, se solicita recunoașterea unui drept de proprietate. Este vorba de contractul de concesiune încheiat cu . de vânzarea din 1992.
Curtea interpelează reclamanta referitor la Teza a II–a a punctului 3 din precizarea de la termenul de astăzi („și pe cale de consecinta recunoasterea drepturilor ce imi revin ca urmare a producerii efectelor juridice ale contractului de concesiune …(etc)”, în sensul că acesta reprezintă un argument capătului de cerere 3 – anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, iar nu un capăt de cerere distinct prin care s-ar solicita judecata în contradictoriu cu o altă parte procesuală neindicată în prezent.
Curtea ia act de susținerea reclamantei în sensul că Teza a II – a a punctului 3 nu este un capăt de cerere distinct, ci numai o motivare a capătului de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Ulterior, instanța interpelează părțile dacă mai au alte cereri de formulat sau dacă mai solicită administrarea altor probe.
Părțile susțin că nu mai au alte cereri de formulat și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Curtea încuviințează pentru toate părțile procesuale proba cu înscrisurile de la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii și anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr. 1067 arătând că a încheiat un contract de vânzare cumpărare cu . anul 1922.
Reclamanta critică susținerea pârâtei întemeiată pe conținutul de la fila 3 alin. 3 din contract potrivit cu care terenul pe care se află Hotelul Ialomița se află în folosința ..
Reclamantul, prin apărător ales, arată că nu a fost niciodată anunțat de faptul că în termen de 15 zile are drept de opțiune la cumpărarea terenului iar în lipsa opțiunii sale în sensul achiziționării acestuia urmează a se atesta dreptul de proprietate asupra terenului din speță în favoarea ..
Prin urmare, susținerea reclamantului este în sensul că a fost un cumpărător de bună–credință, iar cumpărătorul de bună credință este protejat de lege.
De asemenea, se învederează de apărătorul reclamantului faptul că în actele pârâtei se arată că au fost vândute atât construcția, cât și terenul aferent acesteia.
Concluziile reclamantului, reiterate sunt de admitere a acțiunii așa cum a fost precizată.
De cealaltă parte, pârâta solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată ,fără cheltuieli de judecată.
Pârâta critică motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii de chemare în judecată arătând faptul că, in realitate, ceea ce se solicită este pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare – cumpărare.
Ceea ce arată pârâta, prin apărător ales, este faptul că părțile contractului din 1922 au stabilit că se va vinde doar activul construcție deoarece pentru teren nu exista titlu de proprietate .
T. D. a fost notificat în numeroase rânduri că poate să se prezinte să cumpere terenul .
Referitor la contractul de concesiune, titlul de proprietate a fost emis în baza unui litigiu între P. Fetești, A. SA și T. D., în care s-a reconstituit dreptul de folosință al A. SA .
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 150 din Noul Cod de Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, constata:
- Obiectul litigiului:
Litigiul dintre părți a fost înregistrat pentru prima data la Judecătoria Fetești, reclamantul solicitând ca paratul . fie obligata sa-i lase in folosința terenul pe care se afla Hotelul Ialomița, fără a-i tulbura posesia.
De la data formulării si pana la ultimul termen de judecata in fața Curții de Apel cererea de chemare in judecata a fost precizată în numeroase rânduri sub aspectul obiectului acesteia. In final, prin ultima precizare a obiectului cererii de chemare in judecata a avut loc la termenul de judecata din 10.03.2014. Prin ultima precizare, reclamantul arata ca obiectul litigiului îl formează anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 1067 emis de M. T. la data de 19.12.2001 pentru . .).
Paratul . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiate.
- Considerentele Curții de apel:
Curtea constata ca in fapt, prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 1067 emis de M. T. la data de 19.12.2001 s-a atribuit in proprietatea . .) suprafata de 1566 mp situata in Fetesti . jud I.. De remarcat faptul ca respectivul titlu de proprietate a fost emis in baza sentintei civile nr. 100/1997 a Curtii de Apel Bucuresti (irevocabila).
Curtea mai remarca faptul ca reclamantul nu a probat in fața instantei că are calitatea de persoana vătămata in sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004. Astfel, reclamantul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de proba, a faptului ca actul administrativ reprezentat de certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 1067 emis de M. T. la data de 19.12.2001: a) este lovit de nulitate (fiind emis nelegal); b) îi încalca reclamantului un drept sau interes legitim.
Astfel, reclamantul nu a indicat nici un element de nelegalitate (nulitate) intrinsec actului contestat.
Apoi, in ceea ce priveste încalcarea unui drept sau interes legitim al reclamantului, se retin:
În primul rând, reclamantul nu a probat ca detine un drept de proprietate asupra terenului sau unei părti din terenul indicat in actul administrativ contestat.
Contractele de vanzare-cumparare depuse la filele 128-135 (Curte de apel) sunt relevante in litigiu prin aceea ca ele denota faptul ca reclamantul nu detine/nu a detinut un drept de proprietate asupra terenului indicat in actul de proprietate al paratei A. SA, ci doar asupra constructiilor aflate pe teren.
In al doilea rand, astfel dupa cum rezultă din cererea precizatoare depusa la ultimul termen de judecata, reclamantul se prevaleaza in sustinerea actiunii de contractul de concesiune nr._/19.10.1998 (filele 20-21 dosar). Curtea constata faptul ca respectivul contract a fost incheiat de reclamant in calitate de concesionar si Primaria Mun Fetesti in calitate de concedent, privind suprafata de 1041 mp teren situat in . vecinatati Nord sediu Banca, sud sediu FSN, est alee acces, vest . perioada de 25 de ani. Respectivul contract de concesiune a fost incheiat ulterior devenirii irevocabile a sentintei civile nr. 100/2007, pron in dosarul nr. 3547/1997 irevocabila la data de 29.10.2007 prin dec civ nr. 1690/1997 (filele 113 si urm dosar Curte de apel). Prin sentinta civla nr. 100/1997 i s-a recunoscut paratei . de folosinta asupra terenului in suprafata de 1591 mp aferent fostului hotel I., teren indentificat in dispozitivul respectivei sentinte.
Prin urmare, partea reclamanta nu se poate prevala de un drept de folosinta ulterior celui recunoscut paratei . cale judiciara, cu putere de lucru judecat.
Prin urmare, fără a se putea substitui unei instante civile in analiza titlurilor de care se prevaleaza partile (scenariu judiciar caracteristic unei actiuni in revendicare), Curtea apreciaza ca din actele administrate nu rezultă faptul că reclamantul ar fi vatamat in exercitarea dreptului sau de folosinta asupra terenului in litigiu, cata vreme parata . .) avea recunoscut anterior contractului de concesiune al reclamantului, un drept de folosinta asupra terenului in cauza.
In fine, mai invoca reclamantul incalcarea Normelor metodologice privind vanzarile de active ale societatilor comerciale cu capital de stat.
Astfel, dispozitiile invocate de reclamant aveau urmatorul continut:
HOTĂRÂRE Nr. 634 din 16 septembrie 1991
pentru aprobarea Normelor metodologice privind vânzarea de active ale societăților comerciale cu capital de stat
ART. 18
Dacă societatea comercială deținătoare este proprietara terenului pe care se află activul, prețul terenului va fi inclus în prețul general de vânzare, în cazul transmiterii dreptului de proprietate.
În situația transmiterii numai a dreptului de folosința, în prețul general de vânzare va fi inclus și prețul de folosința al terenului.
Dacă activul care formează obiectul vânzării este situat pe un teren care nu este proprietatea societății comerciale deținătoare, cumpărătorul se substituie societății comerciale deținătoare, în contractul de închiriere a terenului, în condițiile legii.
Prin art. 4 lit c) din HOTĂRÂREA Nr. 457 din 15 august 1997 pentru aprobarea Normelor metodologice privind procedurile de privatizare și condițiile de organizare și desfășurare a vânzărilor de acțiuni, de părți sociale și de active a fost abrogata HG nr. 634/1991. La rândul sau, HG nr. 457/1997 a fost abrogata prin art. 4 din HOTĂRÂREA Nr. 55 din 2 februarie 1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind privatizarea societăților comerciale și vânzarea de active, precum și a Regulamentului de organizare și funcționare a Fondului Proprietății de Stat.
Reclamantul nu poate invoca in favoarea sa aceste dispoziții legale (art. 18 alin. 3 din HG nr. 634/1991). In primul rând, trebuie făcuta distincția între persoana fizica T. D., reclamantul din litigiu si ., societate administrata de reclamant. În prezentul litigiu reclamantul persoana fizica invoca drepturi proprii. Prin urmare, reclamantul nu poate invoca eventuala incalcare a art. 18 alin. 3 din HG nr. 634/1991 cata vreme nu a fost parte in contractul de vanzare-cumparare nr. 946/1992, cumparator fiind .. Reclamantul a dobandit o parte din cladire in suprafata de 194 mp, ulterior, prin contractul nr. 462/15.11.1995 de la .. Prin urmare, reclamantul persoana fizica nu poate invoca o vatamare care ar fi putut afecta (daca s-ar fi probat acest lucru) o alta entitate. In plus, aceste aparari, dincolo de faptul ca ar fi putut fi invocate doar de ., tineau de litigiul care a facut obiectul dosarului in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 100/1997, prentru ca reprezentau aparari cu privire la dreptul de folosinta asupra terenului. Or, in conditiile in care cu putere de lucru judecat s-a stabilit deja dreptul de folosinta asupra terenului, reclamantul nu poate rasturna ceea ce s-a judecat cu putere de adevar . și repune in discutie practic lipsa dreptului de folosinta a paratei . in ceea ce priveste terenul indicat in sent civ nr. 100/1997.
In fine, mai invoca reclamantul incalcarea Criteriului nr. 2665 din_ (Criteriu 2665/1992) privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul
societăților comerciale cu capital de stat. Curtea constata ca reclamantul nu a invocat in concret nici nu a probat un text legal din respectivul Criteriu care sa fi fost incalcat prin emiterea certificatului contestat in litigiu.
Pentru toate aceste motive, Curtea va respinge actiunea ca nefondată, astfel cum a fost precizată la termenul din data de 10.03.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul T. D., cu domiciliul în Fetești, ., J. Ialomița, în contradictoriu cu pârâtele ., cu sediul în A., .. 1, J. Ialomița,P. M. FETEȘTI, cu domiciliul în Fetești, ., J. Ialomița și M. T. – actual AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU T., cu sediul în București, B- D. G., nr. 38, sector 1, ca nefondată, astfel cum a fost precizată la termenul din data de 10.03.2014.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 10.03.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. M. F. P. C.
Redactat / Tehnoredactat FCM |
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1394/2014. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 2936/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
