Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 2906/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 2906/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 5019/2/2013

DOSAR NR._

ROMANIA

C. DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2906

Ședința publică de la 29 octombrie 2014

C. constituită din:

PREȘEDINTE: P. C.

GREFIER: M. B.

* * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea acțiunii promovate de reclamantul I. NAȚIONAL AL PATRIMONIULUI (I.N.P.), cu sediul în Sector 4, București, .. 16, în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în sector 1, București, .. 22-24, și intervenienta accesorie în interesul reclamantului S.C. H. 1824 S.R.L., având ca obiect „litigiu C. de C. (Legea Nr. 94/1992)”.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință publică de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când C., pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 29 octombrie 2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

C.,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanta I. NAȚIONAL AL PATRIMONIULUI (I.N.P.), în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, a solicitat următoarele:

1)Anularea încheierii nr. 21/27.06.2013 emisă de C. de C. a României -Departamentul IX în soluționarea contestației înregistrate la C. de C. sub nr._/17.06.2013;

2)Anularea deciziei nr. 17/23.05.2013, emisă de C. de C. a României -Departamentul IX în baza Raportului de control al Curții de C. nr. 1.214/22.03.2013, întocmit ca urmare a acțiunii de control privind „Verificarea modului de atribuire, încheiere și derulare în anul 2012 a contractelor de efectuare de lucrări la monumente istorice, precum și verificarea modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 8/2012";

3) Anularea Raportului de Control al Curții de C. nr. 1.214/22.03.2013. întocmit ca urmare a acțiunii de control privind „Verificarea modului de atribuire, încheiere și derulare în anul 2012 a contractelor de efectuare de lucrări la monumente istorice, precum și verificarea modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 8/2012";

În motivare, reclamantul a arătat că I. Național al Patrimoniului (INP) este o instituție publică de importanță națională, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Culturii.

Printre atribuțiile sale principale prevăzute de art. 2 alin. 1 din HG nr. 593/2011 privind organizarea și funcționarea INP, se numără și atribuirea contractelor de proiectare și execuție a lucrărilor de restaurare, conservare, protecție și punere în valoare a monumentelor istorice cuprinse în Programul Național de Restaurare, potrivit legii.

A susținut că în perioada 18.02._13, INP a fost supusă unui control al Curții de C. a României, control ce a avut următorul obiect: „Verificarea modului de atribuire, încheiere și derulare în anul 2012 a contractelor de efectuare de lucrări la monumente istorice, precum și verificarea modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 8/2012".

În urma controlului efectuat, C. de C. a emis Raportul de control nr. 1214/22.03.2013 în cadrul căruia a constatat o . presupuse nereguli ce au fost contestate în termen de INP prin intermediul Obiecțiunilor înregistrate la C. de C. sub nr. 95.863/05.04.2013.

Reclamantul a precizat că în ciuda neregularităților Raportului de control nr. 1214/11.03.2013, pe care INP le-a semnalat prin Obiecțiuni, C. de C. a României a emis Decizia nr. 17/2013, înregistrată la INP sub nr. 2127/30.05.2013, prin care a dispus o . măsuri obligatorii, în temeiul art. 43 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționare Curții de C. și a pct. 174 din Regulamentul privind organizarea activității specifice Curții de C., aprobat prin Hotărârea plenului Curții nr. 130/2010.

Reclamantul a arătat că a atacat Decizia nr. 17/2013 prin contestație introdusă în temeiul pct. 204 și urm. din Regulamentul Curții de C., menționând că aceasta a fost depusă la Registratura Generală a Curții de C. a României, primind nr. de înregistrare_/17.06.2013, în termenul stabilit prin Regulamentul Curții de C. și ulterior completată prin adresa înregistrată la C. de C. sub nr. 2362/27.06.2013.

La data de 01.07.2013, INP a primit comunicarea încheierii Curții de C. din data de 27.06.2013, prin care a fost respinsă contestația înregistrată la data de 17.06.2013 și completată la data de 27.06.2013.

Reclamantul a arătat că respingerea contestației înregistrată la C. de C. sub nr._/17.06.2013 s-a dispus pentru următoarele două motive:

a.A fost depusă în afara termenului de 15 zile calendaristice de la data primirii Deciziei nr. 17/2013, în fapt fiind depusă cu o întârziere de 3 zile;

b.Nu îndeplinește condițiile unei contestații, deoarece nu precizează motivul contestației și nici nu prezintă argumente care ar putea modifica constatările prezentate în actul de control și măsurile dispuse prin decizie.

Apreciază că aceste două motive de respingere a contestației sunt nelegale și netemeinice.

Reclamantul a susținut că Decizia nr. 17/2013 a ajuns la INP la data de 30.05.2013, ceea ce înseamnă că pentru a determina termenul limită pentru depunerea contestației va trebui să se numere 17 zile calendaristice începând cu data de 30.05.2013 sau 15 zile calendaristice, dar fără a număra data de 30.05 și ultima zi a termenului, prezumată a fi cea în care se depune contestația.

Prin acest calcul, reiese că data limită pentru depunerea contestației era 15 iunie 2013, adică o zi de sâmbătă, în care activitatea Curții de C. a României este suspendată.

Așadar, în conformitate cu pct. 206, teza a doua din Regulamentul Curții de C. termenul s-a prelungit până la sfârșitul primei zile lucrătoare, adică 17.06.2013, dată la care contestația a fost înregistrată la Registratura Generală a Curții de C. a României sub nr._/17.06.2013.

Având în vedere cele de mai sus, consideră că INP a contestat Decizia nr. 17/2003 în termenul legal de 15 zile calendaristice, calculate de la data comunicării deciziei.

b. Contestația a fost întocmită în conformitate cu prevederile Regulamentului Curții de C., aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010

Reclamantul a arătat că, în cadrul contestației, a menționat că se regăsește într-o situație deosebită din cauza faptului că în perioada desfășurării controlului (18.02._13) instituția nu a avut un director general.

De asemenea, a invocat faptul că postul de director general a fost ocupat începând cu data de 05.04.2013, iar Decizia nr. 17/2013 a fost comunicată cu mai puțin de o lună mai târziu (30.05.2013). Din acest motiv, verificarea tuturor informațiilor cuprinse în Raportul de control și în Decizie și elaborarea corectă și completă a motivelor contestației nu s-a putut efectua până la introducerea contestației (17.06.2013).

Ținând seama de situația inedită invocată, s-a angajat să depună motivele contestației în cel mai scurt timp posibil, lucru pe care l-a și realizat prin adresa înregistrată la C. de C. cu nr. 2362/27.06.2013.

Reclamantul a arătat că Regulamentul Curții de C. nu prevede condițiile pe care ar trebui să le îndeplinească o contestație pentru a fi luată în considerare. Astfel, punctele 205 - 229 din Regulament nu cuprind dispoziții privitoare la o anumită formă ce trebuie îndeplinită de contestație. Așadar, nu există temei pentru respingerea contestației pe motiv că nu îndeplinește condițiile pentru a fi analizată.

A invocat pct. 217 din Regulament, susținând că în temeiul acestuia Comisia de soluționare din cadrul Curții de C. avea la dispoziție mijlocul prin care să permită INP să-și completeze contestația, dar a preferat să o respingă fără să o analizeze pe fond.

Reclamantul a mai arătat că pct. 208 din Regulamentul Curții de C. reglementează instituția repunerii în termenul de depunere a contestației. Astfel, pentru motive întemeiate, Comisia de soluționare poate dispune repunerea în termenul de depunere a contestației. Raportat la cele invocate în contestația depusă la data de 17.06.2013 prin care INP a solicitat Curții de C. să-i fie permisă depunerea unui memoriu în completarea contestației ulterior termenului de 15 zile calendaristice, apreciază că pârâta dispunea de mijloace procedurale pentru a analiza contestația în forma transmisă.

Chiar în situația în care motivul completării contestației ulterior termenului de 15 zile calendaristice ar fi fost considerat neîntemeiat de către C. de C., această soluție trebuia motivată prin încheierea nr. 21/27.06.2013, lucru care nu s-a întâmplat.

În ceea ce privește nelegalitatea Deciziei nr. 17/2013 și a Raportului de control nr. 1214/22.03.2013, reclamantul a formulat următoarele critici de nelegalitate:

1. Nerespectarea obiectivelor și principiilor fundamentale prevăzute de pct. 35 din Regulamentul Curții de C. aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010

În esență, a susținut că obiective precum: profesionalismul, calitatea activității de control si obținerea încrederii entității controlate nu au fost îndeplinite iar principii fundamentale precum obiectivitatea și conduita etică au fost încălcate de echipa de control prin folosirea unui limbaj impropriu cu ocazia redactării raportului de control.

2. Decizia nr. 17/2013 nu cuprinde nicio referire la obiecțiunile la Raportul Curții de C. nr. 1214/22.03.2013.

3. Referitor la derularea procedurilor de achiziție a lucrărilor de conservare-restaurare la obiectivele din Programul Național de Restaurare 2012, reclamantul a arătat că, așa cum a precizat în Obiecțiunile la raportul de control, în conformitate cu prevederile Legii nr. 422/2001, republicată, au dreptul de a elabora proiecte și de a executa lucrări de consolidare, restaurare, conservare, punere în valoare a monumentelor istorice, numai operatorii economici care au personal de specialitate atestat CADMI de Ministerul Culturii și/sau de INP.

A menționat că în prezent, în țara noastră funcționează numai 4 (patru), cu foarte mare indulgență 5 (cinci), operatori economici care dețin personal calificat, atestat, specializat și experiența similara necesară în vederea restaurării monumentelor istorice din lemn. De asemenea, în domeniul restaurării componentelor artistice - pictură pe lemn, activează numai 4 (patru) operatori economici.

În ceea ce privește faptul că echipa de control a Curții de C. a României acuză ca ilegală contractarea unor lucrări a căror valoare depășește cu pana în 10 % valoarea estimată, deși prevederile legislației permit acest lucru, motivând prin aceea că INP nu poate asigura finanțarea suplimentară estimării inițiale, reclamantul a precizat că, prin natura sa, Programul Național de Restaurare (PNR) - documentul prin care sunt alocate fondurile bugetare în vederea contractării de servicii și lucrări de restaurare, consolidare, conservare etc. a monumentelor istorice, deși este elaborat de INP este avizat de către Ministerul Culturii și cuprinde fondurile alocate pe obiectiv, in funcție de necesități, dar aproape niciodată integral. Astfel, ca o cutumă se poate constata faptul că atunci când este necesar, INP poate suplimenta fondurile alocate inițial, în funcție de evoluția șantierelor, stadiul proiectelor și rectificărilor bugetare, PNR fiind un instrument maleabil care suferă modificări de mai multe ori pe parcursul unui exercițiu financiar. Totodată, conform recomandărilor ANRMAP, în vederea lansării procedurilor de achiziție publică este suficientă identificarea sursei de finanțare.

În ceea ce privește alegerea procedurii de achiziție, reclamantul a arătat, în primul rând, faptul că echipa de control reține o denumire greșită a contractelor atribuite de către INP. Astfel, echipa de control le numește contracte de servicii de „proiectare, asistență tehnică și concepție artistică", denumirea corectă fiind contracte de servicii de proiectare, contracte de lucrări (inclusiv componente artistice) și contracte de lucrări de asistență tehnică de specialitate (componente artistice: pictură murala, pictură pe lemn, elemente decorative din piatră), acordată de către specialistul restaurator, constructorului.

În afară de aceste inadvertențe de formă, echipa de control conchide în mod eronat că, contractele de asistență tehnică de specialitate acordată de către specialistul restaurator constructorului, s-ar fi atribuit în urma derulării unor negocieri fără publicarea prealabilă a unor anunțuri de participare, cereri de oferte online și cereri de oferte cu etapă finală de licitație electronică. Caracterul eronat al acestei concluzii trase de către echipa de control reiese fără putință de tăgadă prin simpla verificare a programului SEAP. Reclamantul a arătat că în realitate, atribuirea acestor contracte se face prin derularea unor negocieri fără publicarea prealabilă a unor anunțuri de participare, în conformitate cu prevederile art. 122, lit. b) din OUG nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la cele două negocieri fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, derulate de INP în vederea atribuirii contractelor de lucrări de la obiectivele Mănăstirea Govora și Schitul Jgheaburi, a căror legalitate este pusa la îndoială, reclamantul a susținut că procedura derulată pentru atribuirea celor două contracte a fost negocierea fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, în conformitate cu art. 122, lit. c) și art. 123 din OUG nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare. Deși legislația prevede posibilitatea că „în cazuri de forță majoră sau temeinic motivate, autoritatea contractantă are dreptul să emită ordinul de începere a lucrărilor concomitent cu inițierea proceduri", această prevedere contravine art. 123 din OUG nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, care specifică în mod clar faptul că în cazul derulării unei negocieri fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, în baza art. 122, lit. c), autoritatea contractantă are obligația de a invita la procedură mai mulți operatori economici. Astfel, dat fiind faptul că INP a invitat mai mulți operatori economici să participe la cele două proceduri, acesta se afla în imposibilitatea emiterii unui ordin de începere a lucrărilor deoarece nu putea aprecia care dintre participanți va fi declarat câștigător.

Echipa de control consideră că cele două proceduri nu se justifică deoarece intervalul de timp scurs de la emiterea primelor documente constatatoare ale Inspectoratului de Stat în Construcții și până la emiterea ordinului de începere a lucrărilor a fost de aproximativ 3, respectiv 5 luni. Autoritatea contractantă poate lansa o procedură numai după ce sunt îndeplinite o . formalități și elaborate o . documente. Este important de menționat și faptul că data la care este înregistrat un document la INP nu coincide neapărat cu data primirii acestuia de către persoanele responsabile cu organizarea, inițierea și derularea procedurilor de achiziție publică.

Reclamantul a specificat faptul că s-a decis derularea unor negocieri fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, tocmai pentru a reduce termenele prevăzute de legislație pentru alte proceduri. Astfel, comparativ cu cererea de oferte, intervalul de timp de așteptare a fost redus cu minimum 27 zile lucrătoare.

Faptul că a fost depusă numai câte o ofertă în cadrul celor 2 proceduri, nu poate constitui un motiv de tragere la răspundere a instituției, deoarece aceasta a luat toate măsurile necesare în vederea asigurării unei concurențe reale, invitând 3, respectiv 4 operatori economici la negocieri.

A arătat că susținerea echipei de auditori privind încălcarea principiului tratamentului egal, dat fiind faptul că operatorul economic declarat câștigător a prezentat un Certificat Constatator emis de ONRC cu 3 zile înainte de primirea invitației de participare este netemeinică, deoarece nu există nici un document din care să reiasă faptul că respectivul Certificat a fost obținut în mod special pentru procedura la care ne referim.

Potrivit reclamantului, criteriul de calificare privind cifra de afaceri medie a ultimilor 3 ani a fost solicitat în deplină conformitate cu prevederile legislației în vigoare, dat fiind faptul ca nivelul acesteia a fost egal cu valoarea estimată, fără TVA a contractului.

În ceea ce privește stabilirea și verificarea criteriilor de calificare și selecție în cadrul procedurilor de achiziție desfășurate, a subliniat faptul că INP nu a derulat proceduri care să impună enunțarea unor criterii de selecție.

Reclamantul a arătat că echipa de control a constatat în mod eronat că INP ar fi stabilit și validat cerințele de selecție și calificare în mod părtinitor, întrucât respectivele criterii au fost validate de către ANRMAP, ai cărei specialiști nu au considerat ca acestea ar putea „îngrădi accesul egal al operatorilor economici la procesul de achiziție publică". Astfel, INP este acuzat, de încălcarea art. 178, alin. 2 din OUG nr. 34/2006, cu modificările si completările ulterioare, deși respectivele documentații au trecut prin filtrul ANRMAP și au fost validate.

Având in vedere faptul că fișele de date publicate de INP în SEAP sunt similare, criteriile de calificare fiind în principiu aceleași, modificându-se numai valorile, în funcție și proporțional cu estimarea fiecărui contract, apreciază că INP nu a încercat favorizarea unui anumit sau unor anumiți operatori economici, iar acesta ipoteza nu se susține.

În ceea ce privește amenda primită de INP de la ANRMAP și la care echipa de control face referire, reclamantul a subliniat faptul că, în dosarul nr._/299/2012 soluționat de către Judecătoria Sectorului 1, INP a obținut anularea în parte a procesului verbal și reducerea amenzii cu mai mult de jumătate.

Referitor la solicitarea unei cifre de afaceri medii a ultimilor 3 ani, raportată la valoarea estimată a contractului, reclamantul a arătat că, faptul că se consideră că a fost încălcat ordinul ANRMAP nr. 509/2011, respectiv paragraful „la momentul contractului va avea acces sau are disponibile resurse reale, negrevate de datorii, linii de credit confirmate de banci, linii de cash-flow...", când este solicitat un nivel minim al cifrei de afaceri medii globale a ultimilor 3 ani, în valoare cel mult egala cu dublul valorii estimate, este irelevant, dat fiind faptul că nivelul cifrei de afaceri nu este similar cu demonstrarea disponibilităților financiare ale operatorului economic, care se pot determina numai calculând indicatorii de solvabilitate și lichiditate.

Desi inițial echipa de control considera că este restrictiv și disproporționat să fie solicitat un nivel minim al cifrei de afaceri medie globale aferentă ultimilor 3 ani, egală cu cel mult dublul valorii estimate a contractului, dupa ce au verificat o . proceduri la care au participat aceiași operatori economici, auditorii consideră ca, de fapt, nivelul cifrei de afaceri, prezentat de fiecare ofertant este insuficient prin raportare la toate procedurile la care acesta a participat.

În ceea ce privește faptul că formularea criteriului privind experiența similară ar fi restrictivă, deoarece se solicită prezentarea unor „contracte similare încheiate în ultimii 5 ani", reclamantul a făcut precizarea că termenul „a încheia" se referă la „a stabili un acord, a definitiva un tratat" și are sensul de a semna, a parafa contractul, în nici un caz a finaliza lucrările contractate prin respectivul contract.

O altă problemă sesizată de echipa de control ar fi aceea că INP nu a ținut cont, atunci când a verificat documentația de ofertare a unui operator economic, de faptul că respectivul operator a mai participat și la alte proceduri, caz în care INP trebuia să decidă acceptarea sau excluderea din procedură prin raportare la documente depuse în cadrul altor proceduri, lucru total inacceptabil.

Reclamantul apreciază că o autoritate contractantă nu poate impune unui operator economic un anumit mod de contractare a forței de muncă în documentația de ofertare, acesta având obligația de a completa un formular tip din care să reiasă faptul că are la dispoziție personalul minim necesar derulării contractului, urmând ca pe parcurs, în cazul în care este necesar, contractantul să aibă posibilitatea contractării de forță de muncă suplimentară. Invocarea subcontractării / subcontractanților atunci când subiectul discuției îl reprezintă resursa umană alocată lucrării, este irelevant și nejustificat, subcontractanții fiind operatori economici și nu lucrătorii de pe șantier.

Trebuie avut in vedere faptul că nu au existat niciodată probleme determinate de faptul că operatorii economici cu care s-a încheiat contractul nu ar avea la dispoziție personal suficient sau insuficient pregătit în domeniul lor de activitate, iar dacă ar fi fost altfel, constructorii ar fi fost penalizați pentru întârzieri sau eventuale nereguli.

Echipa de control consideră fără a putea proba că prin faptul că au fost acceptate firme care au prezentat aceiași specialiști în cadrul mai multor proceduri, ar exista o încălcare a legislației, deși aceasta nu prevede imposibilitatea participării unui specialist la mai multe lucrări. În opinia reclamantului, faptul că ofertantul declară aceiași responsabili nu este echivalent cu faptul că acesta nu poate dizloca forța de muncă necesară, pe care nu este obligatoriu să o angajeze, putând opta pentru oricare altă modalitate de contractare a acesteia.

4. Referitor la derularea și atribuirea procedurilor de achiziție publică, reclamantul a criticat faptul că echipa de control a considerat în mod greșit că INP ar fi încărcat în SEAP documentații incomplete sau care conțineau neconcordanțe cu intenția de a elimina unii operatori economici din competiție.

În acest sens, a menționat faptul că documentațiile de atribuire încărcate în SEAP constau în proiecte elaborate de specialiști atestați de către Ministerul Culturii sau INP, în domeniul restaurării monumentelor istorice, care sunt avizate de către comisiile de specialitate din cadrul Ministerului Culturii. Astfel documentațiile odată avizate sunt scanate și încărcate în SEAP, iar în cazul în care apar neconcordanțe și se solicită clarificări, angajații INP înaintează proiectantului întrebările și încarcă în SEAP răspunsurile primite de la acesta.

Multe dintre solicitările de clarificări au fost transmise de operatorii economici care nu cunosc domeniul restaurării monumentelor istorice, nu sunt familiarizați cu acesta și întâmpină dificultăți în procesul de elaborare a ofertelor.

Apreciază că afirmarea faptului ca INP a refuzat prelungirea perioadei de elaborare a ofertelor, atunci când solicitările în acest sens nu au fost înregistrate cu respectarea termenelor stipulate de legislația în vigoare, este total nejustificată.

Reprezentații Curții de C. consideră ca fiind motive nejustificate de respingere a unei oferte cele precum: nerespectarea condițiilor de calificare privind experiența similară, omiterea unor operațiuni din devize, modificarea unor cantități de lucrări, față de listele cu cantitățile de lucrări din documentația de atribuire, modificarea încadrărilor unor operațiuni din listele cu cantitățile de lucrări (conform normativelor încadrarea operațiunii determină prețul aferent acesteia, iar schimbarea încadrării conduce la modificarea prețului).

Reclamantul a arătat că neîndeplinirea unuia sau mai multor criterii de calificare, așa cum au fost acestea publicate în SEAP, conduce la respingerea ofertei. Faptul ca în urma studierii documentației de ofertare prezentate, s-a constatat că un ofertant nu a prezentat documentele necesare demonstrării experienței similare, iar din „Declarația privind lucrările executate în ultimii 5 ani" rezultă că nu există posibilitatea completării acestora, era firesc să conducă la respingerea respectivei oferte. Ar fi fost ilegală declararea acesteia ca fiind admisibilă.

De asemenea nerespectarea unor condiții - altele decât cele ale calificării, din documentația de atribuire, mai cu seamă atunci când este specificat în mod clar, reprezintă o abatere care se sancționează prin respingerea ofertei.

În ceea ce privește atribuirea unor contracte la valori mai mari decât cele estimate, reclamantul a subliniat faptul că legea permite admiterea ofertelor de preț cu maxim 10% mai mari decât estimarea inițială, iar INP nu a încălcat niciodată această prevedere. Atribuirea unor contracte la valori mai mari are loc deoarece INP are posibilitatea de a suplimenta fondurile pe parcursul derulării contractului.

5. Referitor la derularea unor contracte de lucrări de restaurare, consolidare și/sau conservare la obiectivele din PNR 2012, reclamantul a susținut următoarele:

5.1. Referitor la depășirea sumelor contractate inițial cu privire la obiectivul Biserica Sf. Arhangheli din ., jud. Bistrița Năsăud, reclamantul a arătat că a fost întocmită Nota de Comandă suplimentară nr. 2, care cuprinde lucrări suplimentare necuprinse în oferta inițială și de strictă necesitate a fi realizate, respectiv un zid de sprijin necesar pentru susținerea terenului care nu mai prezenta stabilitate și rigole de preluare a apelor pluviale pentru eliminarea infiltrației apei la fundație.

A menționat că în legislație nu este specificat nicăieri că notele de comandă suplimentară se întocmesc numai la lucrări cu caracter de urgență, vicii ascunse sau erori de proiectare.

5.2. Referitor la contractul . privitor la obiectivul „Ansamblul Bisericii Unitariene Dârjiu", reclamantul a arătat că, la situația de lucrări, înregistrată la I.N.P. cu nr. 3361/09.07.2012, la care fac referire auditorii publici externi, au fost decontate operațiuni pregătitoare lucrărilor de consolidare - restaurare, respectiv schelă, eșafodaj de susținere și desfacere învelitori de olane.

Documentația a fost întocmită de către operatorul economic cu respectarea întocmai a încadrărilor date de proiectant și prevăzute în devizul cu care constructorul a câștigat procedura de achiziție publică.

Reclamantul a precizat că proiectul a fost avizat conform Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice de către C.N.M.I. - M.C. și C.T.E. - M.C. atât din punct de vedere tehnic cât și din punct de vedere economic, încadrările pentru operațiunile de consolidare - restaurare din proiect (Listele de cantități) regăsindu-se în indicatoarele de norme de deviz pentru lucrări de Restaurări Monumente Istorice RM (aprobat cu ordinul MTCT nr. 741/ 19.04.2004, fiind in conformitate cu ordinul MLPAT nr. 76/N /05.05.1997 privind specificațiile tehnice pentru normele de consumuri medii de resurse pe articole de deviz, conform Ghidului Metodologic privind revizuirea normelor de consumuri medii de resurse), RPC 1982 pentru reparații și consolidări, precum și norme locale specifice activității de restaurare.

De asemenea, apreciază că proiectul și oferta respectă în totalitate H.G. nr. 28/ 2008, Ordinul nr. 863/ 2008 și Instrucțiunile din 02.07.2008 de aplicare a unor prevederi din H.G. nr. 28/2008 privind aprobarea conținutului-cadru al documentației tehnico - economice aferente investițiilor publice, precum și a structurii și metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiții și lucrări de intervenții.

Referitor la afirmațiile auditorilor publici externi care susțin că lucrările nu puteau fi realizate decât „cu forță de muncă nedeclarată" și „consideră că dirigintele de șantier al beneficiarului/finanțatorului INP a certificat cantitățile de lucrări, nereale, din atașamente ori formal fără să verifice la fața locului, ori cu bună știință în înțelegere cu constructorul." afirmații bazate pe calcule făcute de către auditori la sediul I.N.P, fără să vadă șantierul, reclamantul a precizat următoarele: nici dirigintele de șantier și nici angajații din cadrul serviciului Tehnic al I.N.P. nu au ca atribuție de serviciu numărarea zilnică a muncitorilor prezenți în șantier, verificarea contractelor de muncă și nici normarea orelor de muncă (care se face, prin metode diverse, de către personal calificat în domeniu).

5.3. Referitor la contractele derulate de ., reclamantul a arătat că situația de lucrări a fost vizată de către proiectant și de către dirigintele de șantier. Facturile și înregistrările contabile confirmau fără echivoc faptul că plata a fost făcuta către ..

Cu toate acestea, echipa de control a conchis că la facturile emise de ., au „fost anexate situații de lucrări" întocmite de către un alt operator economic. Astfel, echipa de control consideră simple erori de redactare, încălcări ale prevederilor documentației de atribuire și chiar ale actelor normative în vigoare, dar nu procedează similar în privința unei erori de redactare prin înscrierea denumirii unui alt operator economic pe una dintre numeroasele pagini - scrise corect, ale unei situații de lucrări, deși aceasta a fost corectată înaintea depunerii la sediul INP.

5.4. Referitor la contractele derulate de către S.C. T. LEMNULUI S.R.L. pentru obiectivele Biserica Adormiră Maicii Domnului ., jud. T. și Biserica Sf. I. Teologul ., jud. T., reclamantul a arătat că pe aceeași pagină de recapitulație apare în original atât semnătura și ștampila contractantului, respectiv S.C. T. LEMNULUI SRL, a dirigintelui de șantier, ing. loan P., și a reprezentantului proiectantului, astfel încât nu există nicio confuzie în privința executantului.

Eroarea ivită în pagina de recapitulație nu demonstrează că .. ar fi subcontractantul lucrărilor și nici că a fost comisă vreo abatere intenționată și deci imputabilă. în cazul în care o firmă întocmește o situație de lucrări și-o însușește prin semnătură și ștampilă autorizată.

În ceea ce privește lucrările desfășurate la obiectivul Biserica Sf. I. Teologul, ., jud. T. auditorii publici „au constatat că au fost facturate și plătite prețuri diferite de ofertă, respectiv betonul armat C8/10 a fost facturat la preț de beton armat C12/15, ceea ce a determinat creșterea valorii facturii cu 1.077,45 lei."

Reclamantul apreciază că modul de verificare al echipei a fost eronat, întrucât a fost luat în considerare doar textul articolului și rețeta articolului în sine, fiind o eroare de scriere, în situațiile de lucrări respectându-se prețurile unitare din devizul ofertat și deci nu există prejudiciu.

Aceleași constatări le-a avut echipa și la obiectivul Biserica de lemn AMD ., jud. T., considerând că a determinat creșterea valorii facturii de plată către S.C. T. LEMNULUI S.R.L. cu 1.033,94 lei.

Referitor la faptul că echipa de control a „constatat că S.C. T. LEMNULUI S.R.L. derula în același timp lucrări de restaurare la cele două obiective și factura un număr impresionant de om/ore pentru manoperă, deși din datele prezentate la procedura de atribuire reiese că are doar 15 angajați, din care 2 cu funcții de conducere.", reclamantul a arătat că documentația a fost întocmită de către operatorul economic cu respectarea întocmai a încadrărilor date de proiectant și prevăzute în devizul cu care constructorul a câștigat procedura de achiziție publică.

A mai arătat că listele cu consumurile de resurse materiale, listele cu mâna de lucru, lista consumurilor de ore de funcționare a utilajelor de construcții, respectiv formularele C6 - C9, nu constituie parte integrantă a documentației economice analizate.

Reclamantul apreciază că din documentarul fotografic se putea constata că lucrările au fost executate, situațiile de lucrări au fost întocmite cu respectarea prețurilor unitare ofertate, deci nu există prejudiciu întrucât plata a fost efectuată pentru lucrări real executate.

5.5. Referitor la contractele derulate de ., reclamantul a susținut că este unul dintre cei 4 (patru) operatori economici din România abilitat să elaboreze proiecte, să acorde asistență tehnică pentru proiectele elaborate și să execute lucrări de conservare și restaurare, componente artistice - pictură pe lemn.

Toate contractele încheiate de INP cu . în anul 2012, au fost contracte de lucrări de asigurare a asistenței tehnice de specialitate, de către specialistul restaurator, constructorului.

Toate aceste contracte au fost atribuite în urma derulării unor negocieri fară publicarea prealabila a unui anunț de participare, conform OUG nr.34/2006, cu modificările si completările ulterioare, art. 122, lit. b). Remarca echipei de control cu privire a faptul că la negocieri a fost invitat un singur operator economic este irelevantă, dat fiind faptul ca asistența tehnică nu poate fi asigurată decât de către cel care a elaborat proiectul, având drept de autor și exclusivitate, din acest punct de vedere, asupra lui.

Concluzia auditorilor a fost aceea conform căreia membrii comisiilor de evaluare care au atribuit respectivele contracte nu ar fi specialiști in domeniul restaurării picturii pe lemn.

Referitor la membrii comisiilor de evaluare numite pentru atribuirea contractelor de asistență tehnică - pictură pe lemn, reclamantul a precizat că deși nu au studii de specialitate, dețin o experiență de cel puțin 5 ani în domeniul verificării documentațiilor, precum și derulării procedurilor de achiziție publică în vederea contractării de servicii (proiecte) și lucrări de restaurare a monumentelor istorice - implicit a restaurării componentelor artistice.

A menționat că restaurarea componentelor artistice este reglementata de Metodologia de Restaurare a Componentelor Artistice/MC/l-A/2000, avizată de către Direcția Monumentelor Istorice și Comisia Naționala a Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii, în anul 2000.

Astfel totalitatea ipotezelor emise de către echipa de control cu privire la modalitate de negociere a ofertelor, numărul de ore din devizele ofertă, raportarea orelor din deviz (care sunt ore regie si au un regim special de calcul, conform Metodologiei) la cele 24 de ore ale unei zile calendaristice, tarifele diferite pentru aceleași operațiuni - executate însă la obiective diferite etc. - sunt greșite deoarece acestea nu au avut la bază studierea unor documente în cunoștința de cauză și corelate cu prevederile Metodologiei.

Referitor la contractele încheiate și derulate în anul 2012 de către S.C. H. 1824 S.R.L. pentru conservare și restaurare componente artistice la Biserica de lemn Sf. Apostoli P. și P. ., jud. T., Biserica de lemn AMD ., jud. T., Biserica de lemn Sf.D. . L., jud. T., Biserica de lemn Cuvioasa P. ., jud. T., Biserica de lemn Sf. M. și G. ., jud. Bistrița Năsăud și Biserica de lemn Cuvioasa P. ., jud. Bistrița Năsăud, reclamantul a arătat că lucrările contractate au fost executate în totalitate și cu respectarea operațiunilor din devizul ofertat. De asemenea, executarea acestora a făcut posibilă începerea și derularea lucrărilor de execuție fără a exista pericolul degradării structurii bisericilor și/sau pierderii stratului pictural.

Mai mult decât atât dirigintele de șantier și angajații din cadrul serviciului Tehnic al I.N.P. nu au ca atribuție de serviciu numărarea zilnică a muncitorilor prezenți în șantier, verificarea contractelor de muncă și nici normarea orelor de muncă (care se face, prin metode diverse, de către personal calificat în domeniu), astfel încât eventualele neconcordanțe sub acest aspect nu-i pot fi imputate autorității contractante.

În drept: Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționare Curții de C., Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C. precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr. 130/2010.

Pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de anulare a Deciziei nr. 17/2013 și a Încheierii nr.21/2013.

Referitor la aspectele semnalate de INP în Obiecțiunile formulate împotriva Raportului de control nr. 1214/22.03.2013, pârâta a menționat că auditorii publici externi au întocmit Nota privind poziția motivată legal a auditorilor publici externi, în conformitate cu prevederile pct. 162 lit. b) din ROD AS, înregistrată sub nr. IX/_/D.A./11.04.2013, prin care au fost argumentate legal toate aspectele divergente, aflată în dosarul cauzei.

Referitor la afirmația că „.. Decizia nr. 17/2013 reia întocmai constatările nelegale și neconforme adevărului contestate prin Obiecțiunile la Raportul de control, la care face trimitere expresă și în baza cărora stabilește măsurile pentru așa-zisa înlăturare a neregulilor constatate în activitatea financiar - contabilă a INP. ", pârâta a precizat că în decizia menționată sunt dispuse atât măsuri rezultate din constatările consemnate în Raportul de control cât și măsuri dispuse printr-o decizie anterioară (Decizia nr. 8/2012) care nu erau aduse la îndeplinire la termenele stabilite, fapt ce demonstrează caracterul continuu al abaterilor de la legalitate și regularitate consemnate în actele de control și, de asemenea, se poate concluziona că reprezentanții instituției sunt preocupați de contestarea actelor de control și nu de dispunerea măsurilor pentru înlăturarea abaterilor.

Potrivit pârâtei, contestația formulată de către I. Național al Patrimoniului împotriva Deciziei nr. 17/23.05.2013 nu a fost depusă în termenul stabilit prin RODAS și nu îndeplinește condițiile unui astfel de document, întrucât nu precizează motivul contestației și nici nu prezintă alte argumente care ar putea modifica constatările din actul de control și măsurile dispuse prin decizie, ci doar face mențiunea că „INP își rezervă dreptul de a comunica printr-un memoriu separat, în completarea prezentei, în cel mai scurt timp posibil, motivele prezentei contestații", memoriul respectiv nefiind transmis până la data întrunirii Comisiei de soluționare a contestației.

Mai mult, INP prezintă în motivele cererii către instanță date și elemente care pot crea confuzie, întrucât despre completarea la „contestație" (adresa nr._/17.06.2013) instituția afirmă că a fost înregistrată la C. de C. sub nr. 2362/27.06.2013, care, de fapt este numărul de înregistrare la INP.

Respectiva completare a fost înregistrată la Registratura Generală a C. de C. sub nr._/27.06.2013, iar la Departamentul IX sub nr._/02.07.2013, adică după emiterea încheierii prin care a fost respinsă contestația. Totodată, în contestația înregistrată la C. de C. sub nr._/17.06.2013 nu este menționat temeiul legal din care rezultă dreptul INP de a comunica printr-un memoriu separat completarea ulterioară a contestației și nici ce se înțelege prin expresia cel mai scurt timp posibil.

Pârâta a arătat că afirmațiile formulate de reprezentanții actuali ai conducerii INP privind „Nerespectarea obiectivelor și principiilor fundamentale prevăzute de pct. 35 din Regulamentul Curții de C. aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010" de către auditorii publici externi care au efectuat acțiunea de control nu au susținere, fiind doar păreri personale alimentate de starea de fapt în care se află unele persoane cu responsabilități din cadrul INP și care se regăsesc în aspectele prezentate de actul de control.

A susținut că evaluarea profesională a auditorilor publici externi, precum și a calității actelor de control este exclusiv atributul conducerii departamentului din care fac parte, și în niciun caz al entității controlate.

În ceea ce privește obținerea încrederii entității controlate, consideră că aceasta ar fi fost maximă în condițiile în care în actul de control nu ar fi fost consemnate abateri de gravitatea celor menționate în Raportul de control nr.1214/22.03.2013.

În ceea ce privește faptul că „Decizia nr. 17/2013 nu cuprinde nicio referire la Obiecțiunile la raportul Curții de C. nr. 1214/22.03.2013, pârâta a precizat că, potrivit RODAS, structura de specialitate din cadrul Curții de C. care a efectuat verificarea nu are obligația de a formula un răspuns scris entității verificate referitor la admiterea parțială/totală sau respingerea obiecțiunilor formulate de reprezentanții acesteia. La emiterea deciziei se au în vedere doar constatările consemnate în actul de control și punctul de vedere motivat legal al auditorilor publici externi referitor la obiecțiunile formulate de entitatea verificată.

Referitor la argumentele invocate de reclamant la punctele 3, 4 și 5 din acțiune, privind derularea procedurilor de achiziție a lucrărilor de conservare-restaurare, atribuirea contractelor și urmărirea derulării contractelor încheiate, prezentate de INP în cererea adresată instanței, pârâta a făcut următoarele precizări:

-urmare solicitării Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București nr. 9865/P/2012 înregistrată la C. de C. a României cu nr._/05.02.2013 a fost aprobată efectuarea acțiunii de verificare a modului de atribuire, încheiere și derulare în anul 2012 a contractelor de efectuare de lucrări la monumente istorice la I. Național al Patrimoniului, motivându-se că se efectuau cercetări de către Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - Serviciul de Investigare a Fraudelor în dosarul penal nr. 9865/P/2012;

-pentru abaterile consemnate la Cap.l subpct.l și subpct.2 din actul de control, cu adresa nr. IX/_/D.A./01.04.2013, înregistrată la Departamentul Juridic sub nr._/01.04.2013, Departamentul IX a solicitat în conformitate cu prevederile pct. 243 din RODAS emiterea unui punct de vedere referitor la încadrarea sau nu a faptelor consemnate în Raportul de control nr. 1214/22.03.2013, în categoria celor de natură penală;

-urmare analizării actului de control și a documentelor înaintate, Departamentul Juridic a emis punct de vedere FAVORABIL sesizării organului de urmărire penală competent, acest punct de vedere fiind comunicat Departamentului IX cu adresa nr._/15.04.2013;

-totodată, s-a solicitat conform pct. 171 lit. b2) și pct. 245 din RODAS aprobarea Plenului Curții de C. în vederea transmiterii Raportului de control nr. 1214/22.03.2013 la P. de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București, care prin Hotărârea nr.l 17/18.04.2013 a aprobat sesizarea organelor de urmărire penală ;

-cu adresa nr. IX/_/DA/22.04.2013, C. de C. a înaintat actul de control și anexele acestuia, organelor de urmărire penală competente;

-în prezent dosarul se află la Direcția Națională Anticorupție, Secția a H-a, fiind înregistrat cu nr. 279/P/2013.

Pârâta a menționat că toate aspectele reluate de INP în cererea formulată către instanță au fost prezentate și în obiecțiunile formulate împotriva raportului de control, fiind analizate cu deosebită atenție, însă nu au fost de natură să modifice conținutul constatărilor consemnate în actul de control, așa cum rezultă din Nota privind poziția motivată legal a auditorilor publici externi. în ceea ce privește memoriul separat transmis în completarea așa-zisei contestații la decizia emisă de șeful departamentului, deși conține aceleași aspecte reluate de INP în cererea formulată către instanță, acestea nu au mai fost analizate întrucât au fost înregistrate la structura de specialitate în data de 02.07.2013, respectiv după emiterea încheierii nr. 21/27.06.2013 de către Comisia de soluționare a contestației.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 din C.pr. civ., pct. 204 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curții de C. a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 13 decembrie 2010, precum și celelalte prevederi legale menționate.

La termenul de judecată din 04.12.2013, . a formulat cerere de intervenție principală, aceasta fiind respinsă ca inadmisibilă prin Încheierea de ședință din data de 15.01.2014, rămasă definitivă prin nerecurare (filele 967-969 vol. IV).

La data de 11.03.2014, . a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea reclamantului,

În motivare, intervenienta a arătat că primul motiv al prezentei cereri de intervenție accesorie îl constituie neconcordanta dintre procedurile (RODAS) pe care echipa de audit extern al Curții de C. a României le-a aplicat si Legea 422/2001, republica si modificata in 2013, cea care reglementează tipul de intervenție la monumentele istorice.

Nu au fost îndeplinite întocmai toate procedurile legale prevăzute în RODAS de către echipa de audit extern în derularea actului de control efectuat la INP - de exemplu: note de relații de la toate persoanele implicate.

Intervenienta a susținut că se judecă pe criterii care nu au legătură cu cauza în discuție.

A arătat că informația despre numărul de experți este inexactă și voit interpretată pentru susținerea și argumentarea propriilor constatări; de fapt o parte din experți lucrează în cadrul Muzeelor în toată țara, iar cei care prezintă lucrări de Proiectare spre avizare, sunt în număr foarte mic; din documentul nr.3975/04.10.2012 cu „LISTA SAU NUMĂRUL PERSOANELOR AUTORIZATE/FIRME CARE AU EXECUTAT INTERVENȚII DE CONSERVARE-RESTAURARE STRAT PICTURAL PE SUPORT DE LEMN LA BISERICILE DE LEMN,, eliberat de Direcția Patrimoniului Cultural al Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, reiese că de-a lungul timpului, „au lucrat un număr cea. 10 experți/ specialiști restauratori din domeniul conservare-restaurare pictură pe lemn și restaurare lemn, lemn policrom,,

În ceea ce privește metoda Benchmarking, intervenienta a susținut că această metodă de auditare se potrivește întreprinderilor industriale, nu domeniului de activitate al restaurării unei opere de artă care funcționează pe alte criterii: adică pentru activitatea de restaurare reluarea unui procedeu în decursul unui anumit timp este ceva obișnuit și corect și prezintă o garanție a lucrului bine făcut, pe când după analiza Benchmarking acest lucru este neeconomic.

Tot din perspectiva comisiei referitoare la analiza nivelului de îndeplinire al scopului obiectivelor și atribuțiilor entității controlate „analiza cost eficacitate pe unitatea de rezultat obținut”, intervenienta a arătat că această metodă de auditare trebuie să țină cont că entitatea are datoria în primul rând să conserve monumente istorice opere de artă. Aceasta este perspectiva din care trebuie făcută analiza și tot din această perspectivă trebuie făcută analiza eficienței, care în acest caz este dacă am conservat stratul pictural cu costuri minime sau nu. Eficiența trebuie privită din perspectiva activității de restaurare-conservare și scopul ei care este specificată în Legea 422/2001 unde se reglementează tipul de intervenții la monument.

Referitor la inspecția documentară, observarea recalcularea și reefectuarea, intervenienta a arătat ca această metodă de auditare este utilă dacă Echipa de audit s-a deplasat la obiectivele controlate. Dacă această metodă nu a fost efectuată, echipa de audit a afirmat că a efectuat un act de control neadevărat.

În legătură cu atribuirea lucrărilor de Asistență tehnică acordată constructorului de către restauratorul de specialitate - Echipa de Audit precizează: „asistența tenică este prin natura definiției un serviciu și nu o lucrare (de restaurare) deoarece în CPV codul_-2 sunt trecute serviciile de asistență și nu la_-5 unde sunt lucrări de restaurare.

Potrivit intervenientei, în Coduri CPV - Codul Comun International Privind Achizițiile de Produse si Servicii (Common Procurement Vocabulary) la articolul_-2 este specificat în clar caracterul asistenței la care codul respectiv face referire și anume la servicii de inginerie pentru lucrări civile

Lucrările de asistență din domeniul restaurării sunt lucrări specifice și intră în categoria de lucrări de restaurare iar pentru aceasta conform Legii 422/2001, organismul care reglementează lucrările care se fac la monumente este Comisia Națională a Monumentelor Istorice care a eliberat un punct de vedere pentru acest tip de lucrări, cu nr.3975/08.10.2012, iar pentru categoria de lucrări necesare, pregătirea profesională nu este de inginer ci de pictor restaurator.

Al doilea motiv al cererii de intervenție îl constituie respectarea dispozițiilor legale privind atribuirea contractelor de către INP lui H. 1824

Intervenienta a susținut că firmele care puteau efectua asistența erau firmele care obțineau avizul Comisiei de Componente a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice la Proiectele realizate iar lucrările de asistență se atribuiau de drept Proiectanților conform reglementărilor acestei Comisii (cu nr.3975/08.10.2012.) deoarece costurile pentru asistență sunt mai mici în cazul când acestea sunt efectuate de Proiectant, deoarece acesta cunoaște în amănunt problematica monumentului.

Al treilea motiv ii constituie prejudiciul produs.

Potrivit intervenientei, prejudiciul nu este specificat dar prin întâmpinare se arată că nu s-a instituit pentru intervenientă obligația de a restitui sume de bani.

Raportat la modul de derulare și decontare a lucrărilor de conservare și restaurare componente artistice la Biserica „Sfinții Apostoli P. și P.” ., jud T., Biserica de lemn „ Cuvioasa P., ., jud. T., și alte lăcașuri de cult, se sugerează că dacă componența comisiei de negociere a fost aceeași, trebuia ca tarifele să fie aceleași pentru același tip de operațiune - ori tarifele sunt date de factorii specifici din Normele metodologice pentru Pictură Murală nr. 1/2000 și nu de componența comisiei.

A mai arătat intervenienta că a fost consultat doar un diriginte de șantier care a verificat doar o parte a șantierelor ( cele din T.); șantierele din Bistrița au fost semnate de alt diriginte care s-a ocupat de șantierele din Jud. Bistrița. Acesta nu este amintit ca fiind consultat în raportul de control.

A susținut că la final se precizează că „Referitor la aceste abateri, în actul de control nu se precizează care este valoarea lor estimativă și nu se reține existența vreunui prejudiciu cauzat bugetului entității verificate prin săvârșirea lor.

Cererea de intervenție accesorie a fost încuviințată în principiu prin încheierea de ședință din data de 09.04.2014 (filele 1002-1004 vol. IV).

În cauză s-a încuviințat și s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat, prevederile legale incidente și susținerile părților, C. reține următoarele:

În fapt, auditorii publici externi din cadrul Departamentului IX al pârâtei C. de C. a României au desfășurat la reclamantul I. Național al Patrimoniului acțiunea de control privind „Verificarea modului de atribuire, încheiere și derulare în anul 2012 a contractelor de restaurare a monumentelor istorice, precum și verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 8/2012”.

În urma acestor verificări a fost încheiat Raportul de control nr. 1214/22.03.2013 în care au fost consemnate unele abateri de la legalitate și regularitate.

În baza Raportului de control, a fost emisă de către pârâtă Decizia nr.17/2013, prin care au fost dispuse 14 măsuri (filele 132-149 vol. I).

Împotriva deciziei menționate, reclamantul a formulat contestația înregistrată la C. de C. sub nr._/17.06.2013 care a fost respinsă prin Încheierea nr. 21/2013 (filele 168-169 vol. I).

În cuprinsul Încheierii s-a reținut, în esență, că depunerea contestației s-a făcut în afara termenului de 15 zile calendaristice și că aceasta nu îndeplinește cerințele unui astfel de document, întrucât nu precizează motivul contestației și nici nu prezintă argumente care ar putea modifica măsurile dispuse prin decizie.

În ceea ce privește critica de nelegalitate constând în faptul că, în opinia reclamantului, contestația a fost depusă în termenul legal, C. reține incidența prevederilor pct. 204 din RODAS, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010, în vigoare în perioada de referință, potrivit cărora „Împotriva măsurilor dispuse prin decizie, în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii acesteia, conducătorul entității verificate poate depune/transmite contestație la structura Curții de C. care a emis decizia.”

Pct. 206 din același regulament prevede că „Termenul de 15 zile calendaristice pentru contestarea deciziei nu cuprinde ziua primirii deciziei și nici ziua depunerii/expedierii contestației, iar când acest termen se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare. Prin data primirii deciziei se înțelege data confirmării de primire a acesteia, menționată pe documentul de transmitere a deciziei.”

C. constată că, astfel cum rezultă din adresa de transmitere către reclamant a Deciziei nr.17/2013, aceasta a fost primită de INP la data de 30.05.2013 (fila 131 vol. I), contestația fiind depusă la Registratura generală a Curții de C. la data de 17.06.2013 (fila 150 vol. I).

Întrucât ultima zi a termenului de 15 zile a fost la data de 15.06.2013, într-o zi de sâmbătă (nelucrătoare), acesta s-a prelungit așadar până la data de 17.06.2013 (luni), astfel încât termenul de decădere a fost respectat de reclamant în ceea ce privește depunerea contestației. Din acest motiv, în mod eronat s-a reținut că înscrisul nemotivat intitulat contestație a fost depus cu o întârziere de 3 zile calendaristice.

Cu toate acestea, subzistă concluzia pârâtei privind depășirea termenului imperativ de 15 zile, C. constatând că, așa cum în mod corect a arătat pârâta, înscrisul denumit contestație (filele 150-151 vol. I), nu reprezintă ca și conținut o contestație propriu-zisă, întrucât nu cuprinde nici un motiv de nelegalitate și nici un contraargument la cele reținute în decizie, reclamantul făcând doar mențiunea că „INP își rezervă dreptul de a comunica printr-un memoriu separat, în completarea prezentei, în cel mai scurt timp posibil…”.

Prin urmare, se reține că, deși din punct de vedere strict formal, reclamantul a contestat în termen decizia atacată, în fapt, acesta nu și-a exercitat în interiorul termenului de decădere dreptul efectiv de contestare, în condițiile în care înscrisul depus în termen înregistrat sub nr. 2362/17.06.2013 nu constituie o veritabilă contestație fiind complet nemotivat.

Or, potrivit pct. 208 din RODAS, „Nedepunerea contestației în termen atrage decăderea, cu excepția cazului în care conducătorul entității verificate dovedește că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa. În acest caz, contestația se va depune în termen de 15 zile calendaristice de la încetarea "împiedicării", cu prezentarea motivelor care au determinat această situație…”

C. apreciază că sancțiunea decăderii nu poate viza doar depunerea unui înscris care, deși denumit „contestație”, nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ci contestația cu conținutul său specific, deci inclusiv motivele de contestație, termenul de 15 zile calendaristice fiind un termen imperativ de decădere aplicabil și motivelor de contestație. O altă interpretare ar goli de conținut sancțiunea decăderii, întrucât ar permite ca, prin depunerea în termenul de 15 zile calendaristice a unui înscris nemotivat denumit contestație, să se considere că termenul imperativ a fost respectat și să se poată amâna la o dată ulterioară neprecizată, sine die, depunerea motivelor contestației, chiar după ce aceasta a fost soluționată, așa cum se întâmplă în cazul de față.

Prin urmare, în opinia Curții, sintagma „nedepunerea contestației în termen atrage decăderea” se interpretează ca făcând referire inclusiv la motivele contestației, nefiind permis ca aceste motive să fie depuse cu depășirea termenului de 15 zile calendaristice, singura excepție de la regulă fiind prevăzută expres la pct. 208 din RODAS și referindu-se la situația în care conducătorul entității verificate dovedește că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa, cu precizarea că în acest caz, contestația se va depune în termen de 15 zile calendaristice de la încetarea împiedicării, cu prezentarea motivelor care au determinat această situație.

În cazul de față, reclamantul nu a dovedit că se află în această situație excepțională și că a depus contestația în termen de 15 zile calendaristice de la încetarea împiedicării. Dealtfel, singurul motiv pentru care reclamantul a afirmat, în cuprinsul adresei nr. 2362/17.06.2013, că nu este în măsură să motiveze contestația, constă în faptul că în luna aprilie 2013 conducerea INP a fost schimbată prin numirea altui director general, or, aceasta nu constituie un caz de forță majoră, mai ales în condițiile în care la data comunicării Deciziei Curții de C. nr.17/2013, 30.05.2013, noul director general era numit, deci nu exista nici un impediment pentru ca respectiva contestație să fie motivată. Cel mult, acest motiv putea fi invocat dacă decizia în discuție s-ar fi comunicat în luna aprilie, luna schimbării conducerii, dar nu în condițiile în care s-a comunicat la sfârșitul lunii mai. În fine, chiar dacă s-ar admite că situația excepțională ar consta în faptul că în perioada desfășurării controlului (18.02._13) INP nu a avut un director general, acest post a fost ocupat la data de 05.04.2013, astfel cum reclamantul însuși afirmă în cuprinsul acțiunii (fila 6, pct. b, par. al doilea) iar decizia a fost comunicată la data de 30.05.2013, la o lună de la și 25 de zile de la numirea noului director general, neexistând astfel nici un impediment pentru a formula contestația motivată în termenul legal de 15 zile calendaristice.

Oricum, și într-un caz și în altul, C. reține că schimbarea directorului general nu constituie un caz de forță majoră care să facă imposibilă formularea unei contestații, în condițiile în care aceasta este întocmită de specialiștii în domeniul juridic și economic din cadrul Institutului și nu de directorul general.

Din aceste considerente, în mod corect s-a reținut prin Încheiere faptul că înscrisul inițial denumit „contestație” nu îndeplinește condițiile unui astfel de document, neputând fi primită susținerea reclamantului, potrivit căreia RODAS nu cuprinde dispoziții privind o anumită formă a contestației, întrucât, indiferent de forma de prezentare, motivele contestației constituie conținutul acesteia, contestația lipsită de conținut neputând constitui o contestație propriu-zisă ci doar o declarare a intenției de a contesta.

Este important a fi subliniată și împrejurarea că, deși reclamantul a formulat motivele de contestație cu depășirea termenului imperativ de decădere de 15 zile calendaristice, acesta nici nu a înțeles să uzeze de instituția repunerii în termen reglementată de dispozițiile pct. 208 din RODAS, în sensul de a formula, odată cu motivarea contestației, o cerere de repunere în termen. Faptul că prin înscrisul denumit „contestație”, depus, așa cum s-a reținut, în termenul legal de 15 zile, reclamantul a făcut referire la faptul că își rezervă dreptul de a comunica printr-un memoriu separat, în completare, în cel mai scurt timp posibil, motivele contestației, pe considerentul că directorul general al INP a fost numit în luna aprilie 2013, nu reprezintă o cerere de repunere în termen, întrucât, pe de o parte, la data respectivă reclamantul se afla încă în termenul legal de contestare iar pe de altă parte, nici prin acest înscris, nici prin motivarea depusă ulterior nu se face nicio referire la data încetării împrejurării care a generat imposibilitatea insurmontabilă de a motiva contestația și la respectarea termenului de 15 zile de la data încetării împiedicării.

În concluzie, având în vedere că motivele contestației au fost înregistrate la Registratura Generală a C. de C. sub nr._/27.06.2013, fiind transmise la Departamentul IX sub nr._/02.07.2013 (fila 228 vol. I), adică după emiterea Încheierii prin care a fost respinsă contestația (filele 245-246), C. constată că termenul de decădere a fost depășit, cu consecința faptului că motivele de contestație nu au putut fi analizate de pârâtă cu ocazia soluționării contestației.

Pe cale de consecință, este legală și temeinică Încheierea nr. 21/27.06.2013 emisă de C. de C. a României - Departamentul IX în soluționarea contestației reclamantului împotriva Deciziei nr. 17/23.05.2013, soluția de respingere fiind fundamentată de nemotivarea contestației în termenul de decădere, de neformularea unei cereri de repunere în termen în privința motivelor de contestare, urmarea transmiterii motivelor de contestație cu întârziere constând în aceea că la data soluționării contestației comisia constituită în acest scop nu a avut la dispoziție aceste motive care au fost transmise Departamentul IX din cadrul instituției pârâte abia la data de 02.07.2013 (fila 228 vol. I).

Această soluție reprezintă rezultatul culpei exclusive a reclamantului INP care nu a depus diligența necesară de a depune motivele contestației în termenul imperativ de 15 zile pct. 204 din RODAS și nici nu a dovedit, prin formularea unei cereri de repunere în termen motivată, faptul că depășirea acestui termen a fost cauzată de o împrejurare mai presus de voința sa, simpla mențiune că își rezervă dreptul de a comunica printr-un memoriu separat neechivalând cu o cerere de repunere în termen, în condițiile în care, așa cum s-a reținut, nu s-a motivat că împrejurarea care a generat imposibilitatea de a motiva contestația este mai presus de voința reclamantului și nu s-a făcut nicio referire la respectarea termenului de 15 zile de la data încetării împiedicării.

Nu poate fi reținută susținerea reclamantului, potrivit căreia ar fi vorba despre o completare a contestației, întrucât pentru a fi în prezența unei completări ar trebui ca înscrisul inițial denumit contestație să cuprindă cel puțin o critică de nelegalitate a deciziei emise de pârâtă, fie și într-o formă sumară, or, acesta nu cuprinde nici un motiv, astfel încât să se poată vorbi despre o completare sau, eventual, o dezvoltare a unor motive formulate inițial.

De asemenea, interpretarea pe care reclamantul o dă dispozițiilor pct. 217 din RODAS este eronată, întrucât acestea se referă la posibilitatea Comisiei de soluționare a contestației de a invita, dacă se consideră necesar, membri ai echipei de control, reprezentanți ai entității verificate și/sau alte persoane, dacă este cazul, care pot da explicații ori pot depune acte și documente suplimentare pentru susținerea contestației și nu la posibilitatea de a se completa contestația, reglementarea în discuție vizând modul de administrare al probatoriului în susținerea motivelor de contestație, ceea ce presupune ca premisă obligatorie existența unei contestații motivate.

În raport de cele reținute, C. apreciază, în principal, că, pe cale prezentei acțiuni, nu mai pot fi analizate pe fond criticile de nelegalitate vizând Decizia nr. 17/23.05.2013 emisă de pârâtă, întrucât, în condițiile în care contestația formulată în procedura administrativă nu a fost motivată în termen, cu consecința respingerii acesteia, o eventuală analiză a motivelor de nelegalitate direct de către instanța de judecată ar echivala cu eludarea dispozițiilor ce reglementează termenul de decădere de 15 zile, permițându-se astfel persoanelor care nu au respectat termenul de contestare administrativă să obțină în mod direct, prin sesizarea instanței de contencios administrativ, o soluție asupra contestației depuse cu depășirea termenului imperativ.

Este de reținut și faptul că actul care face obiectul analizei de legalitate în fața instanței de contencios administrativ este încheierea prin care pârâta a soluționat contestație administrativă împotriva deciziei, dispozițiile pct. 227 din RODAS stipulând expres că „Împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor prevăzută la pct. 213 conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă…”. Așadar, analiza deciziei emise de C. de C. se face de către instanța de judecată în mod indirect, prin prisma considerentelor care au condus la soluția pronunțată asupra contestației. Or, în cazul de față, odată ce s-a stabilit că motivele contestației au fost depuse cu depășirea termenului de decădere, ceea ce a condus la respingerea contestației pentru nemotivare, soluția fiind apreciată ca legală, C. nu poate trece la analiza criticilor de nelegalitate privind Decizia nr. 17/23.05.2013, întrucât s-ar afla în situația în care ar analiza în mod direct motivele contestației, reiterate prin cererea de chemare în judecată, deși acestea au fost formulate cu depășirea termenului de decădere.

În subsidiar, în ceea ce privește critica de formă constând în faptul că, în opinia reclamantului, cu ocazia controlului nu au fost respectate obiectivele și principiile fundamentale prevăzute de pct. 35 din RODAS, în sensul că obiective precum: profesionalismul, calitatea activității de control si obținerea încrederii entității controlate nu au fost îndeplinite iar principii fundamentale precum obiectivitatea și conduita etică au fost încălcate de echipa de control prin folosirea unui limbaj impropriu cu ocazia redactării raportului de control, C. constată că nu poate fi reținută.

Astfel, pe de o parte, aspectele prezentate țin de pregătirea profesională a auditorilor publici externi care au efectuat controlul de calitatea (nu legalitatea) actelor de control, acestea putând face obiectul unei eventuale evaluări a activității profesionale a acestora ținând de atribuțiile conducerii departamentului din care fac parte, instanța de judecată nefiind în măsură să facă aprecieri cu privire la nivelul de pregătire profesională al auditorilor.

Pe de altă parte, pretinsa încălcare a normelor de conduită etică și folosirea unei limbaj considerat impropriu de către reclamant reprezintă aspecte care țin de deontologia profesiei pe care o exercită auditorii publici și care nu fac obiectul analizei de legalitate cu care este învestită instanța de judecată, aceasta fiind limitată la examinarea legalității Încheierii nr. 21/27.06.2013 emisă de C. de C. a României - Departamentul IX în soluționarea contestației și a Deciziei nr. 17/23.05.2013

În ceea ce privește faptul că, în opinia reclamantului nu s-ar fi asigurat obiectivul constând în obținerea încrederii entității controlate, C. reține că este vorba despre o apreciere subiectivă, analiza actelor de control nefiind în măsură să evidențieze faptul că această neîncredere ar fi fost generată de maniera în care s-a desfășurat controlul iar faptul că în sarcina reclamantului, în calitate de entitate verificată s-au reținut unele abateri, inclusiv indicii de săvârșire a unor presupuse fapte penale nu poate conduce la concluzia că neobținerea încrederii ar fi cauzată de culpa auditorilor din cadrul instituției pârâte.

Referitor la critica de formă vizând faptul că Decizia nr. 17/2013 nu cuprinde nicio referire la Obiecțiunile la Raportul Curții de C. nr. 1214/22.03.2013, C. reține că este neîntemeiată.

Astfel, pe de o parte, în cuprinsul RODAS nu se prevede obligativitatea ca decizia emisă în urma controlului efectuat să cuprindă mențiuni privind obiecțiunile entității verificate sau ca structura de specialitate din cadrul Curții de C. care a efectuat verificarea să formuleze un răspuns scris referitor la admiterea parțială/totală sau respingerea obiecțiunilor. La emiterea deciziei se au în vedere doar constatările consemnate în actul de control și punctul de vedere motivat al auditorilor publici externi referitor la obiecțiunile formulate de entitatea verificată.

În cazul de față, deși nu există obligația de a răspunde în scris la obiecțiuni, C. constată că prin adresa nr. IX/_/D.A./08.07.2013 (fila 227 vol. I), s-a comunicat reclamantului INP faptul că obiecțiunile depuse au fost analizate de către echipa de auditori publici externi, care a întocmit Nota privind poziția motivată legal a auditorilor publici externi, în conformitate cu prevederile pct. 162 lit. b) din RODAS, reținându-se că aspectele prezentate în obiecțiuni nu sunt de natură să modifice conținutul constatărilor consemnate în raportul de control.

Referitor la criticile de nelegalitate formulate de reclamant la punctele 3, 4 și 5 din acțiune, în legătură cu derularea procedurilor de achiziție publică, a lucrărilor de conservare-restaurare, atribuirea contractelor și urmărirea derulării contractelor încheiate, C. constată că, atât aspectele prezentate de reclamant, cât și apărările din cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamantului vizează exclusiv acele constatări care au determinat unele suspiciuni privind săvârșirea de presupuse fapte penale, ceea ce a condus la formularea de către instituția pârâtă a unei sesizări a organelor de urmărire penală.

Astfel, C. constată că, inițial, efectuarea acțiunii de verificare a modului de atribuire, încheiere și derulare în anul 2012 a contractelor de efectuare de lucrări la monumente istorice la I. Național al Patrimoniului a fost aprobată urmare a solicitării Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, înregistrată la C. de C. a României sub nr._/05.02.2013, pe motivul efectuării unor cercetări de către Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - Serviciul de Investigare a Fraudelor în dosarul penal nr. 9865/P/2012.

În urma efectuării controlului finalizat prin emiterea actelor contestate, C. constată că, prin adresa nr. IX/_/D.A./01.04.2013, înregistrată la Departamentul Juridic al Curții de C. sub nr._/01.04.2013, Departamentul IX din cadrul instituției pârâte a solicitat în conformitate cu prevederile pct. 243 din RODAS, emiterea unui punct de vedere referitor la încadrarea sau nu a faptelor consemnate în Raportul de control nr. 1214/22.03.2013, în categoria celor de natură penală.

Prin adresa nr._/15.04.2013, Departamentul Juridic a emis punct de vedere favorabil sesizării organului de urmărire penală competent.

Se mai reține că, în conformitate cu prevederile pct. 171 și pct. 245 din RODAS, s-a solicitat aprobarea Plenului Curții de C. în vederea transmiterii Raportului de control nr. 1214/22.03.2013 la P. de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București, iar prin Hotărârea nr. l17/18.04.2013 a fost aprobată sesizarea organelor de urmărire penală, cu adresa nr. IX/_/DA/22.04.2013, fiind înaintate actul de control și anexele acestuia.

Se constată că în prezent dosarul se află la Direcția Națională Anticorupție, Secția a II-a, fiind înregistrat sub nr. 279/P/2013.

Întrucât aspectele referitoare la derularea procedurilor de achiziție publică, a lucrărilor de conservare-restaurare, atribuirea contractelor și urmărirea derulării contractelor încheiate de INP fac în prezent obiectul cercetărilor în dosarul penal nr. 279/P/2013 al Direcției Naționale Anticorupție, Secția a II-a, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 1309 vol. V dosar, acestea nu pot face obiectul analizei instanței de contencios administrativ, fiind vorba despre presupuse fapte de natură penală care urmează a fi analizate de organul de urmărire penală pe baza unui probatoriu complex, așa cum se face mențiune în cuprinsul adresei transmise la solicitarea Curții.

Pe de altă parte, C. constată că prin Decizia nr. 17/27.06.2013 emisă de pârâta C. de C. au fost instituite în sarcina reclamantului INP 14 măsuri (filele 145-149 vol. I), astfel:

„Înlăturarea, conform prevederilor art. 43 lit. c) din lege, a neregulilor îi activitatea financiar-contabilă controlată, astfel,

1.Respectarea prevederilor legale privind achizițiile publice reglementate de OUG nr. 34/2006, astfel încât să fie implementate principiile nediscriminării, tratamentului egal, transparenței, dar, mai ales, principiul utilizării eficiente a fondurilor publice.

2. Managementul entității va dispune măsuri pentru:

- reverificarea proiectului pentru obiectivul Biserica Unitariană Dârjiu;

- stabilirea eventualelor diferențe din punct de vedere al cantităților de materiale, de ore de muncă, de consum de utilaje pe fiecare obiect de deviz;

- recalcularea tuturor situațiilor de lucrări și, în cazul în care se vor constata diferențe, recuperarea sumelor achitate în plus de către INP pentru lucrările neefectuate, aferente obiectivului Biserica Unitariană Dârjiu.

3. Managementul entității va dispune măsuri prin care să responsabilizeze personalul angajat cu privire la respectarea principiilor de economicitate, eficiență și eficacitate în cheltuirea fondurilor publice alocate pentru derularea Programului Național de Restaurare a monumentelor istorice.

4. Actualizarea normelor interne privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor, cu respectarea prevederilor legale.

5. Managementul Institutului, va întreprinde măsurile legale pentru identificarea șl actualizarea permanentă a bazei de date proprii, cuprinzând operatorii economici existenți la nivel național, care își desfășoară activitatea sub incidența prevederilor Legii nr. 422/2001, republicată, precum și pentru urmărirea respectarea prevederilor legale privind aplicarea, perceperea și încasarea de la aceștia a timbrului monumentelor istorice.

De asemenea, se vor lua măsurile legale necesare îmbunătățirii și eficientizării, pe viitor, a exercitării de către structurile de specialitate, a controlului respectării de către operatorii economici a obligațiilor de plată, privind timbrul monumentelor istorice, în conformitate cu prevederile art. 16, art. 17 și art. 18 din HC nr. 1502/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind cuantumul timbrului monumentelor istorice și modalitățile de percepere, încasare, virare, utilizare și evidențiere a sumelor re/uitate din aplicarea acestuia.

6. Managementul Institutului va întreprinde măsurile legale pentru actualizarea datelor cuprinse în Inventarul centralizai al bunurilor care alcătuiesc domeniu public al statului, referitoare la bunurile aflate în administrarea entității.

7. Conducerea Institutului va întreprinde demersurile necesare, pentru inițierea de către conducerea Ministerului Culturii, a unui proiect de aci normativ prin care să fie instituit cadrul de organizare, desfășurare și finanțare a Programului Național de Restaurare a monumentelor istorice. In acest cadru se vor cuprinde: scopul și obiectivele specifice ale Programului, aria de aplicabilitate, criteriile de eligibilitate stabilite pentru solicitanții finanțării nerambursabile și pentru categoriile de cheltuieli efectuate, criteriile de selecție a participanților la Program, cuantumul fondurilor bănești alocate anual pentru realizarea obiectivelor de investiții, obligația beneficiarilor finanțării de a participa cu o anumită cotă la susținerea proiectelor, precum și modalitățile de utilizare în condiții de eficiență, economicitate și eficacitate a resurselor financiare destinate Programului.

8. Inițierea, de către conducerea Institutului Național al Patrimoniului, a demersurilor necesare elaborării de către Ministerul Culturii a urmi proiect de act normativ prin care să fie instituit cadrul legal pentru realizarea operațiunii ti evaluare, odată cu efectuarea inventarierii, a tuturor monumentelor istorice existente în patrimoniul cultural național și înscrise în Lista monumentelor istorice din România.

9. Conducerea Institutului va întreprinde măsuri pentru clarificarea/ soluționarea situației bunurilor materiale aflate în custodie la diferiți agenti economici.

10. Programul Național de Restaurare a monumentelor istorice va fi întocmit anual, atât pentru lucrările de investiții noi, cât și pentru cele aflate în continuare, cu menționarea strictă a valorilor lucrărilor/serviciilor care au fost aprobate și urmează a fi realizate, pentru fiecare obiectiv în parte, în anul pentru care a fost încheiat programul respectiv.

Totodată, acest Program va fi întocmit pentru obiectivele de investiții aprobate anual de către ordonatorul principal de credite, pentru implementarea și finanțarea cărora I. urmează să încheie cu operatorii economici contracte multianuale de prestări servicii și execuție de lucrări, în baza cărora se vor prevedea în bugetele anuale de venituri și cheltuieli proprii, atât creditele bugetare aprobate pentru realizarea investițiilor în anul în curs, cât și creditele de angajament necesare pentru următorii ani.

II. Potrivit prevederilor ari. 33 alin . (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, și ale pct. 174 din regulamentul sus-menționat,

1. Recuperarea sumelor achitate în plus, reprezentând contravaloarea convorbirilor telefonice în rețeaua mobilă care depășesc contravaloarea abonamentelor încheiate între I. Național al Patrimoniului și Vodafone, așa cum este stabilit în Decizia nr. 43/08,02.2011 a directorului general al entității, prin care s-au aprobat cheltuieli lunare pentru convorbirile telefonice în rețeaua mobilă, în limita a 15.000 minute/lunar pentru persoanele prevăzute în Anexa 1 la Decizia respectivă.

2. Recuperarea sumelor reprezentând contribuții pentru concedii și indemnizații achitate de către angajator în contul asiguraților, de la bugetul Fondului Național Unic din Asigurări Sociale și solicitarea sumelor respective pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile, pentru a evita prescrierea dreptului de a solicita recuperarea acestora.

3. Se va proceda la verificarea tuturor cheltuielilor de transport, cazare și diurnă, efectuate în anii 2010 și 2011 și se vor lua măsurile legale pentru recuperarea sumelor decontate necuvenit personalului entității pe timpul delegări" și/sau detașării acestuia.

4. Conducerea Institutului va lua măsurile 1egale, în vederea recuperării sumelor reprezentând sporul pentru activitatea de importanță națională, acordat necuvenit personalului propriu, în anul 2010, în sumă de 211.862,00 lei.”

Așa cum se observă și cum s-a reținut anterior, criticile de nelegalitate nu vizează toate măsurile dispuse de pârâtă prin decizia contestată, ci exclusiv aspectele referitoare la derularea procedurilor de achiziție publică, a lucrărilor de conservare-restaurare, atribuirea contractelor și urmărirea derulării contractelor încheiate de INP, aspecte care se circumscriu măsurilor de la punctele 1 și 2 vizândrespectarea prevederilor legale privind achizițiile publice reglementate de OUG nr. 34/2006, reverificarea unui proiect și recalcularea unor situații de lucrări.

Celelalte măsuri dispuse de pârâtă nu au fost criticate sub aspectul legalității.

Or, măsurile de la punctele 1 și 2 nu sunt apte, prin natura lor să producă vreo vătămare reclamantului, întrucât nu sunt coercitive, ci vizează eficientizarea activității acestuia și reverificarea unor aspecte punctuale. Dealtfel, toate măsurile instituite în sarcina reclamantului, cu excepția celor de la punctul II vizând recuperarea prejudiciilor, care nu au fost contestate, reprezintă măsuri de eficientizare a utilizării fondurilor publice și de înlăturare a unor nereguli financiar-contabile, nefiind dovedită cerința vătămării drepturilor și intereselor legitime ale reclamantului, astfel încât să se dispună anularea deciziei prin care sunt instituite.

C. are în vedere faptul că, în materia contenciosului administrativ, astfel cum a fost reglementată prin Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare care constituie dreptul comun în materie, legiuitorul a consacrat concepția contenciosului subiectiv, potrivit căreia acțiunile în această materie vizează anularea actelor administrative care vatămă un drept subiectiv recunoscut de lege sau un interes legitim al persoanei care se consideră vătămată (forme ale contenciosului obiectiv fiind reglementate numai cu caracter de excepție pentru apărarea ordinii de drept și anume, în cazul acțiunilor introduse de Avocatul Poporului, Ministerul Public, Instituția Prefecturii etc.)

Din aceste considerente, un motiv de nelegalitate invocat pe calea unei acțiuni în contenciosul administrativ poate constitui o cauză de anulabilitate a unui act administrativ numai în condițiile în care neregularitatea vatămă un drept subiectiv au un interes legitim al reclamantului, anularea actului fiind întotdeauna condiționată de dovedirea vătămării.

Această interpretare rezultă, fără echivoc, din analizarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) și art. 8 alin. (1) Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, anularea unui act administrativ de către instanța de contencios administrativ, putându-se dispune numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții:

- să existe cel puțin un viciu de legalitate de fond sau de formă a actului administrativ atacat;

- viciul de legalitate constatat să producă o vătămare a unui drept sau a unui interes legitim al reclamantului.

În cazul de față, din analiza măsurilor dispuse prin Decizia nr. 17/27.06.2013 emisă de pârâta C. de C., în limitele învestirii, așadar prin raportare la criticile de nelegalitate din cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamantului, se constată că reclamantul nu a făcut dovada vătămării unui drept subiectiv sau unui interes legitim prin măsurile dispuse în sarcina sa la punctele 1 și 2, respectarea prevederilor legale privind achizițiile publice reglementate de OUG nr. 34/2006, astfel încât să fie implementate principiile nediscriminării, tratamentului egal, transparenței, dar, mai ales, principiul utilizării eficiente a fondurilor publice reverificarea unui proiect și recalcularea unor situații de lucrări neputând fi calificate ca măsuri nelegale vătămătoare, ci, dimpotrivă, ca măsuri de restabilire a legalității.

În fapt, nemulțumirile reclamantului vizează unele constatări din cuprinsul Raportului de control care au condus la sesizarea organelor de urmărire penală, or, pe de o parte, C. reține că raportul de control nu este un act administrativ producător de efecte juridice, ci o operațiune administrativă care stă la baza actului administrativ, în speță Decizia nr. 17/27.06.2013 și a cărui legalitate se analizează conform dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prin raportare la măsurile dispuse prin actul administrativ pe care îl fundamentează.

Or, constatările din cuprinsul Raportului de control care au condus la sesizarea organelor de urmărire penală și care în prezent fac obiectul cercetării în dosarul penal nr. 279/P/2013 al Direcției Naționale Anticorupție, Secția a II-a nu pot face obiectul analizei instanței de contencios administrativ, în condițiile în care aspectele reținute de auditorii externi din cadrul instituției pârâte constituie însuși conținutul actului de sesizare.

Având în vedere că, în ceea ce privește măsurile stabilite în sarcina reclamantului prin Decizia nr. 17/27.06.2013 nu se poate reține ca fiind întemeiată nicio critică de nelegalitate și că, de asemenea, reclamantul nu a făcut dovada vătămării unui drept subiectiv sau unui interes legitim prin aceste măsuri, C. reține că decizia a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale.

În concluzie, constatând legalitatea Deciziei nr. 17/2013 și a Încheierii nr.21/2013, acte administrative emise de pârâta C. de C. a României, precum și netemeinicia criticilor formulate prin cererea de chemare în judecată, în temeiul dispozițiilor art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, C. va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.

Aceeași soluție va fi pronunțată și asupra cererii de intervenție accesorie în favoarea reclamantului, formulată de intervenienta S.C. H. 1824 S.R.L, în temeiul dispozițiilor art. 67 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prin raportare la soluția dată cererii principale și ținând cont de poziția procesuală subordonată reclamantului a intervenientei accesorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE :

Respinge acțiunea promovată de reclamantul I. NAȚIONAL AL PATRIMONIULUI (I.N.P.), cu sediul în Sector 4, București, .. 16, în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în sector 1, București, .. 22-24, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de intervenție accesorie formulată în interesul reclamantului de S.C. H. 1824 S.R.L, cu sediul în București, ., sector 2, asistată de avocat Z. V. – A., cu sediul în București, .. 11, .. 4, ., ca neîntemeiată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Cererea de recurs se depune la C. de Apel București.

Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2014.

Președinte, Grefier,

C. P. M. B.

Red./Tehnored.

jud.C.P../2ex./

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1052/2014. Curtea de...		Pretentii. Decizia nr. 7396/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Obligaţia de a face. Decizia nr. 6410/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligaţia de a face. Decizia nr. 3241/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 3442/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Sentința nr. 1052/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 7396/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4275/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 1328/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 4355/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI