Obligaţia de a face. Încheierea nr. 6/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 6/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 25612/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol soluționarea recursului declarat recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, prin reprezentant legal Președinte Secretar de Stat dr. V. A. M., împotriva sentinței civile nr. 4230 din 05.06.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, A. M., B. A., H. F., I. C., I. M., R. M., S. N., T. N., A. C. C., LĂPUȘOIU F., R. V., V. C. F., P. C., B. N., B. E., N. B., D. G., C. S., P. D., O. S. M., M. P., O. L., E. G., A. L., A. A., K. A., H. A. L., B. M., M. R., S. L., B. T., V. I., P. I., S. A., R. D. E., C. T., B. A., N. E., H. N., S. V., I. G., P. M., A. K., U. V., C. G., C. B., S. T., C. A., N. G., D. V., N. G. prin reprezentant S. V. DIN ADMINISTRAȚIA CENTRALĂ – ESCULAP, având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici” .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-pârâta ANSVSA, prin reprezentant convențional consilier juridic C. D., în baza împuternicirii delegației nr._/10.10.2014 depusă în ședință publică (fila 38 dosar) și intimații-reclamanți, toți prin reprezentant convențional avocat Ciocaniu R. I., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/19.09.2014 (depusă la fila 19 dosar).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- stadiul procesual: primul termen de judecată, în recurs;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat și constatând că nu sunt motive de amânare, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-pârâtă prin consilier juridic având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, casarea în tot a hotărârii instanței de fond și rejudecând cauza solicită respingerea acțiunii reclamanților. Apreciază că prin sentința recurată, instanța de fond a admis cererea reclamanților, acordându-le acestora un spor de 100% pentru timpul lucrat în perioadele declarate nelucrătoare prin lege, începând cu data de 01.01.2010. Acest spor a fost reglementat inițial prin Legea nr. 330/2009, care pentru anul 2010 a suportat anumite modificări. Este vorba despre prevederile art. 30 pct. 1 și 7 din lege care a prevăzut că nu se acordă acest spor în anul 2010. Având în vedere acest aspect cât și reglementările ulterioare care nu prevăd că acest spor ar urma să fie acordat și retroactiv, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 330 a fost abrogată, apreciază că instanța de fond în mod greșit a aplicat legea, acordând acest drept pentru o perioadă pentru care legiuitorul a interzis acordarea acestui drept. De asemenea apreciază incorectă susținerea reclamanților de la instanța de fond, în sensul că acest drept ar fi fost suspendat sau amânat, întrucât această situație nu este specificată. Cu privire la acordarea premiului anual, Legea nr. 330/2009 a prevăzut că acordarea acestuia este suspendată. Reglementările normative ulterioare în domeniu au prevăzut acordarea timpului liber pentru munca prestată în zilele nelucrătoare. În concluzie solicită admiterea recursului astfel cum acesta a fost motivat și susținut.
Avocatul intimaților-reclamanți având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. P. motivele de recurs se critică hotărârea instanței de fond din două perspective: drepturile pentru intervalul 1.01._10 și drepturile ulterioare, dat fiind faptul că și temeiul în baza căruia s-a admis cererea de chemare în judecată a fost diferit pentru cele două intervale. Pentru intervalul 1.01._10 s-a reținut incidența în cauză a art. 20 din Legea nr. 330/2009 care trebuie analizat din două perspective: dreptul la compensații pentru munca prestată în condiții speciale în zilele de sărbători legale, de odihnă, în care în mod normal nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru, deci existența în sine a dreptului, respectiv, al doilea care privește modalitatea de realizare a drepturilor. Art. 30 din Legea nr. 330/2009 prevede că art. 20 nu se aplică în anul 2010, dar nu prevede că sporul de 100% nu se plătește în anul 2010, ci că art. 20 nu se aplică în anul 2010. Se pune problema astfel, dacă art. 30 din Legea nr. 330/2009 afectează existența propriu-zisă a dreptului la compensații, răspunsul fiind unul negativ. Dreptul la compensații a fost reglementat în paralel pe toată perioada respectivă de Legea nr. 53/2003 care se aplică inclusiv funcționarilor publici prin prisma art. 117 din Legea nr. 188/1999. Or, recurenta nu a contestat existența dreptului la compensații, ci faptul că aceasta nu trebuie să constea în plata sporului de 100% ci în ore libere. P. urmare, dreptul propriu-zis există, astfel că se pune problema cum afectează art. 30 modalitatea de realizare a acestui drept. Art. 20 prevedea în mod exclusiv ca și obligație, realizarea compensației prin plata sporului de 100%. Dacă art. 20 nu se aplică în anul 2010 înseamnă că nu mai este obligatorie realizarea acestei compensații, prin urmare compensația se va realiza în variantele prevăzute de Codul Muncii, adică fie prin plata compensației de 100%, fie prin ore libere. Compensarea prin ore libere însă nu se mai poate realiza, întrucât în Legea nr. 53/2003 se specifică la art. 122 că faptul că orele libere se pot acorda în termen de maxim 60 de zile de la data prestării muncii pentru care se acordă aceste ore libere. Culpa pentru neacordarea acestor ore libere aparține exclusiv unității angajatoare care trebuia să ia măsuri de planificare pentru acordarea acestor ore libere, or la acest moment ele nu se mai pot acorda față de specificul funcției și activității. Soluția instanței de fond este corectă, pe intervalul 2010. Cu privire la perioada începând cu 1.01.2011 recurenta a arătat că există în Legea nr. 284/2010 art. 18 care prevede că munca prestată în aceste condiții speciale nu se poate compensa decât cu ore libere. Raportat la această susținere, trebuie avut în vedere că Legea nr. 284/2010 reglementează o situație generală a tuturor funcționarilor publici, dar există și o reglementare specială, în anexele legii privitoare la situația familiilor ocupaționale din sectorul bugetar. Or, prin raportare la aceste norme speciale astfel cum a susținut și prin întâmpinare, pentru funcționarii publici din sectorul medical și în special pentru cei din sectorul medical veterinar, compensația nu se poate realiza decât prin acordarea unui spor de 100%. Există depus la dosarul cauzei un Punct de vedere al Ministerului Muncii, care prevede că pentru funcționarii publici care își desfășoară activitatea în acest sector bugetar medical-veterinar, compensarea muncii prestate trebuie să se facă prin plata sporului de 100%. Această adresă s-a emis și către unitatea angajatoare, iar de-a lungul timpului a intervenit în cauză chiar o recunoaștere calificată din partea autorității pârâte în ceea ce privește propriile obligații de a plăti acest spor, fiind depusă la dosarul cauzei o adresă a direcției juridice din cadrul ANSVSA către direcția de resurse umane prin care se indică prin raportare la prevederile legale că sporul de 100% trebuie plătit. Dovada prestării activității în condițiile menționate de către reclamanți s-a făcut, modalitatea de compensare este evidentă, anume plata sporului de 100% iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. În concluzie, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată și depune la dosarul cauzei dovada achitării acestora.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza spre deliberare și pronunțare.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea la data de 13 noiembrie 2014.
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 13 noiembrie 2014.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2014
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive, va amâna pronunțarea la data de 20 noiembrie 2014.
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 20 noiembrie 2014.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 8614
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, prin reprezentant legal Președinte Secretar de Stat dr. V. A. M., împotriva sentinței civile nr. 4230 din 05.06.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, A. M., B. A., H. F., I. C., I. M., R. M., S. N., T. N., A. C. C., LĂPUȘOIU F., R. V., V. C. F., P. C., B. N., B. E., N. B., D. G., C. S., P. D., O. S. M., M. P., O. L., E. G., A. L., A. A., K. A., H. A. L., B. M., M. R., S. L., B. T., V. I., P. I., S. A., R. D. E., C. T., B. A., N. E., H. N., S. V., I. G., P. M., A. K., U. V., C. G., C. B., S. T., C. A., N. G., D. V., N. G. prin reprezentant S. V. DIN ADMINISTRAȚIA CENTRALĂ – ESCULAP, având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici” .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 6.11.2014, fiind consemnate în Încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta Decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 13.11.2014, respectiv 20.11.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA
P. recursul declarat recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR împotriva sentinței civile nr. 4230 din 05.06.2014 pronunțată de Tribunalul București, recurenta a solicitat casarea în tot a hotărârii recurate, iar în urma rejudecării cauzei, pentru considerentele prevăzute de art. 488 punctul (8) NCPC, respingerea acțiunii.
În motivarea recursului său, pârâta recurentă a arătat că hotărârea a fost emisă cu aplicarea greșită a normelor de drept material, deoarece acordarea acestui drept era interzisă în anul 2010 potrivit art. 30 punct (1) si (7) din Legea nr. 330/2009, această reglementare fiind abrogată la data de 01.01.2011 prin art. 39 din Legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care menționa că „(7) Prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 si 24 nu se aplică în anul 2010", respectiv nu se aplica: art. 20 din Legea nr. 330/2009 care dispunea că:„ Munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale si în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vizoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite. Munca astfel prestată si plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător ".
Cu toate acestea, instanța de fond constată că acest spor a fost recunoscut prin art. 20 din Legea nr. 330/2009, dar fără să țină cont și de prevederile punctului 7 al art. 30 din aceeași lege care menționa că nu se acordă acest drept pentru anul 2010.
P. urmare, apreciază că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material acordând, cel puțin pentru anul 2010, un drept pe care legislația în vigoare îl interzicea, acest drept neputând fi acordat în baza Legii nr 284/2010 care își producea efecte de la 01.01.2011, doar pentru viitor și nu „ex tune".
De asemenea, învederează art. II din Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011 (actualizata) privind aprobarea O.U.G nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care dispune:
"Art. II. - Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: (...)
Art. 7 alin. (1): „în anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum si munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale si în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător".
Instanța de fond a dat o interpretare greșită normelor, dispunând obligarea recurentei la plata sporului de 100% în condițiile în care legislația în vigoare prevede că pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se va compensa numai cu timp liber corespunzător.
Mai mult decât atât, intimații - reclamanți aveau dreptul de a beneficia de timp liber pentru munca astfel desfășurată, dar din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că aceștia și-au exprimat intenția de beneficia de acest drept.
Aceste măsuri au fost menținute și în anul 2013 prin dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum si unele masuri fiscal-bugetar: ,, prevederile art. 7 alin. (1) din O.U.G nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, si ale art. 1 alin. (4) si (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) si (2), art. 6, 21 9, 11, art. 12 alin. (2) si art. 13 ale art. II din O.U.G nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. >j 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător si în anul 2013".
Instanța de fond, preluând susținerile intimaților - reclamanți a apreciat că recurenta ar fi recunoscut că acest spor s-ar aplica și funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul posturilor de inspecție la frontieră, or, la o simplă lecturare a adresei nr._/07.02.2014, se observă că aceasta nu cuprinde recunoașterea sa.
În urma răspunsului Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, conducerea A.N.S.V.S.A. a transmis punctul de vedere al acestui minister Direcției Buget - Finanțe, Investiții, Achiziții, Patrimoniu și Administrativ din cadrul A.N.S.V.S.A., să se conformeze, dar cu condiția respectării legislației în vigoare, mai sus menționate.
Nu în ultimul rând, precizează că reclamanții au invocat în susținerea acțiunii privind acordarea acestui spor, Legea nr. 284/2010 cu toate că acest act normativ a suportat nenumărate modificări inclusiv cu privire la acesta aspect, al timpului lucrat în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, care nu se mai compensează prin acordarea unui spor ci „numai cu timp liber corespunzător", acest aspect fiind susținut și de către intimații - reclamanți care susțin că „se pune problema interpretării legislației relevante".
P. întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 3 octombrie 2014, S. V. DIN ADMINISTRAȚIA CENTRALA –ESCULAP, pentru si in numele membrilor de sindicat care si-au exprimat acordul de a fi reprezentați in cauza conform Legii nr. 62/2011 a dialogului social a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
După expunerea stării de fapt, a formulat următoarele apărări față de criticile aduse de recurentă sentinței tribunalului:
Cu privire corecta aplicare in cauza a dispozițiilor Art. 20 din Legea nr. 330/2009, pentru intervalul 01.01._10.
Astfel cum in mod corect a reținut instanța de fond, pentru intregul an 2010 sunt incidente dispozițiile art. 20 din Legea nr. 330/2009, conform căruia, „munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite. Munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător".
Desi potrivit art. 30 alin. (7) din aceeași Lege nr. 330/2009, „prevederile art. 20 nu se aplica in anul 2010", apreciază ca aceste dispoziții nu echivalează nici cu eliminarea dreptului la compensații si nici cu inlaturarea posibilității de compensare prin plata sporului in discuție, afectând temporar doar caracterul impus al modalității de realizare reglementata de teza finala a art. 20 anterior citat.
Practic, art. 30 alin. (7) din Legea nr. 330/2009 nu inlatura dreptul la compensații al funcționarului public care, in cadrul schimbului normal de lucru, a fost nevoit sa lucreze in zilele de repaus săptămânal, in zilele de sărbători legale sau in celelalte zile in care in mod normal nu se lucrează.
Existenta dreptului este indiscutabila inclusiv pentru intervalul 01.01._10, fiind confirmata prin dispoziții ale Legii nr. 53/2003 (aplicabile funcționarilor publici conform Art. 117 din legea nr. 188/1999). Chiar si recurenta ANSVSA a recunoscut existenta propriu-zisa a dreptului, punând in discuție doar modalitatea in care se poate realiza acesta (prin plata sporului sau prin acordarea de ore libere n.n.).
Lămurind acest aspect al existentei dreptului, se impune stabilirea modului in care art. 30 alin. (7) afectează realizarea lui pentru anul 2010.
Astfel:
(a) Se impune in primul rand sa se stabilească daca neaplicarea pentru anul 2010 a Art. 20, echivalează cu interzicerea compensării prin plata sporului de 100% sau doar cu o eliminare a obligației de a face compensarea exclusiv in acest mod.
Sub acest aspect, arată că este evident faptul ca art. 30 alin. (7) din Legea nr. 330/2009 nu prevede nici direct si nici indirect ca unica modalitate de compensare posibila ar consta in acordarea de ore libere. Art. 20 impunea obligația compensării doar prin plata sporului de 100%, iar in măsura in care efectele sale nu se produc in anul 2010, inseamna ca in acest interval compensarea se poate produce si in alt mod (fara a elimina insa posibilitatea compensării prin plata sporului)
De la caz la caz, in funcție de modalitatea de compensare care poate fi pusa in practica, angajatorul, iar in situația de fata Instanța de judecata, sunt indreptatiti sa stabilească modalitatea de compensare posibila si oportuna.
Or, sub acest aspect a arătat inca de la fond ca argumentul compensării la acest moment cu timp liber corespunzător, reprezintă o alternativa imposibil de pus in practica.
Aceasta, in primul rand, pentru ca membrii de sindicat nu au beneficiat niciodată de timp liber corespunzător muncii prestate in condițiile deduse judecații, iar o compensare in acest mod si la acest moment, ar contraveni prevederilor Art. 122 din Legea nr. 53/2003.
Potrivit acestui text, munca prestata in condițiile reclamate ar putea fi compensata cu ore libere doar in următoarele 60 de zile de la momentul prestării efective.
Or, in măsura in care recurenta ANSVSA nu a acordat astfel de ore libere in termenul prevăzut de lege, realizarea dreptului dedus judecații nu se poate face decât in cealaltă alternativa permisa de lege, prin acordarea sporului de 100%. (a se vedea in acest sens si Art. 123 din Legea nr. 53/2003 n.n.).
In al doilea rand, chiar si daca s-ar trece peste limitele impuse de art. 122 din Legea nr. 53/2003, trebuie observat ca volumul de munca in cadrul Posturilor de Inspecție la Frontiera (P.I.F.) organizate in cadrul autorității recurente, este deosebit de mare, acordarea de timp liber pentru intreaga activitate prestata in condițiile deduse judecații incepand cu anul 2010, fiind o alternativa neviabila, imposibil de pus in practica.
(b) Independent de cele mai sus arătate, se impune in al doilea rand sa se stabilească daca art. 30 alin. (7) a determinat o inlaturare definitiva a efectelor art. 20 (din perspectiva obligației de a face compensarea exclusiv prin plata sporului), sau a suspendat doar efectele acestui text de lege pentru perioada anului 2010.
Sub acest aspect, raportat inclusiv la cele statuate de ICCJ in cazuri similare, apreciem ca art. 30 alin. (7) are un simplu efect suspensiv in aplicarea art. 20 teza finala, efect suspensiv care a incetat la data de 31.12.2010.
Altfel spus, suspendata in condițiile arătate, modalitatea exclusiva de realizare a dreptului la compensare prevăzuta de art. 20 teza finala, a putut fi pusa in practica pentru anul 2010, incepand cu data de 01.01.2011 (atunci cand s-a si născut dreptul la acțiune al membrilor de sindicat pentru compensarea in acest mod).
Referitor la acest drept la acțiune pentru compensarea prin plata sporului de 100%, el este susținut de împrejurarea ca, asa cum s-a arătat anterior, pentru anul 2010 recurenta ANSVSA nu a acordat ore libere compensatorii in termenul maxim de 60 de zile prevăzut de Art. 122 din Legea nr. 53/2003.
In măsura in care legiuitorul ar fi dorit . posibilitatea compensării prin plata sporului de 100% in anul 2010, fie textul Art. 20 nu s-ar fi regăsit in Legea nr. 330/2009, fie s-ar fi regăsit . alta forma, prin care sa se prevadă ca in toate cazurile compensarea se poate face doar prin ore libere (evident nu este cazul).
Referitor la efectul suspensiv s-a pronunțat inclusiv înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. XXIII din 12.12.2005, care in soluționarea unui recurs in interesul legii a reținut ca suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu insasi înlăturarea lui, cat timp nicio dispoziție legala nu i-a înlăturat existenta.
In cazul de fata, astfel cum s-a arătat anterior, nici dreptul la compensare pentru munca prestata in condițiile speciale deduse judecații si nici compensarea prin plata sporului de 100% nu au fost inlaturate prin dispozițiile Art. 30 alin. (7) sau printr-un alt text de lege.
A mai reținut înalta Curte ca dispozițiile legale prin care se suspenda acordarea unui drept salariat au un efect de întrerupere a cursului prescripției, dreptul la acțiune al pârtii interesate nascandu-se efectiv la momentul la care a incetat orice cauza de suspendare ori de neaplicare a dreptului.
Raportat la cele anterior expuse, apreciază ca in mod corect Instanța fondului a reținut incidența art. 20 din Legea nr. 330/2009 si a apreciat ca in baza lui, pentru intervalul 01.01._10, membrii de sindicat care au prestat activitatea specifica în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, au dreptul la un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite.
In același mod corect instanța nu a reținut in cauza efectele art. 30 alin. (7) invocat de recurenta, întrucât acest text de lege nu interzice nici compensarea muncii prestata în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, si nici modalitatea de compensare prin plata sporului salarial de 100% (afectând temporar doar caracterul exclusiv al compensării prin plata sporului ce face obiectul judecații.
Considerații cu privire corecta aplicare in cauza a dispozițiilor art. 2 (Cap.II) din Anexa nr. III la Legea cadru nr. 284/28.12.2010, astfel cum este completat prin Anexa I - Familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație", Cap. II, K -Administrația publică sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor, pct. II. -Sporuri și alte drepturi, lit. b) Alte drepturi, pct. 4, in detrimentul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 284/2010, preluat in legislația ulterioara prin art. 9 din Legea nr. 285/2010 si art. 7 din Legea nr. 283/2011.
Dupa cum a arătat la fond, iar Instanța a reținut in mod just, drepturile deduse judecații sunt reglementate incepand cu 01.01.2011 prin Art. 2 (Cap.II) din Anexa nr. III la Legea cadru nr. 284/28.12.2010, potrivit căruia „munca prestata de personalul din unitățile sanitare, de asistenta sociala si de asistenta medico-sociala, in vederea asigurării continuității activității, in zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementările in vigoare, nu se lucrează, in cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100% din salariul de baza al funcției indeplinite. Munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător ".
In aceeași lege, prin Anexa I - Familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație", Cap. II, K - Administrația publică sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor, pct. II. - Sporuri și alte drepturi, lit. b) Alte drepturi, pct. 4, se menționează in mod expres ca "prevederile Art. 2 din Anexa nr. III, Cap. II, se aplică și personalului sanitar-veterinar."
Cu evidenta rea-credinta si . care il apreciază nefondat recurenta incearca inducerea in eroare a Instanței de judecata, in legătura cu natura drepturilor solicitate in cauza si cu temeiul obligației de plata a acestora.
Astfel, la fel cum a procedat si la fond, recurenta incearca sa ascundă statutul special al funcționarilor care isi desfășoară activitatea in cadrul Posturilor de Inspecție la Frontiera, ca personal sanitar-veterinar care beneficiază alături de personalul medical, de prevederi speciale in privința acordării sporului pentru munca prestata în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.
Dupa cum a arătat si anterior, temeiul pretențiilor deduse judecații este reprezentat incepand cu 01.01.2011, de Art. 2 (Cap.II) din Anexa nr. III la Legea cadru nr. 284/28.12.2010, astfel cum este completat prin Anexa I - Familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație", Cap. II, K - Administrația publică sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor, pct. II. - Sporuri și alte drepturi, lit. b) Alte drepturi, pct. 4.
Apreciază in acest sens ca suntem in prezenta unei REGLEMENTARI SPECIALE, a unei norme cu caracter special, aplicabila personalului sanitar-veterinar si derogatorie de la regulile generale aplicabile tuturor celorlalți funcționari publici.
In justificarea statutului special de care beneficiază personalul sanitar-veterinar din perspectiva analizata, solicită a se avea in vedere ca Legea cadru nr. 284/28.12.2010 (ignorata de recurenta in apărările sale), reglementează concomitent atat situația generala a funcționarilor publici, cat si situația speciala a reclamanților din prezenta cauza.
Situația generala este reglementata de art. 18 din Legea nr. 284/2010 in sensul in care, întocmai ca in cazul celor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 285/2010 si Art. 7 din Legea nr. 283/2011 (invocate de recurenta), munca suplimentara a funcționarilor plătiți din fondurile publice se compensează cu timp liber corespunzător.
Situația speciala aplicabila in cauza de fata, vizează in mod expres doar anumite categorii de personal, printre care si pe cea a personalului sanitar-veterinar, pentru care munca prestata in condițiile reclamate se plătește cu un spor de 100% din salariul de baza al funcției îndeplinite, fara a se putea compensa cu timp liber corespunzător.
Dupa cum specialul deroga intotdeauna de la general, apreciază ca si situația intimaților din prezenta cauza este una speciala, derogatorie de la prevederile cu caracter general invocate de recurenta ANSVSA.
Situația este similara celei care se regăsește in sistemul sanitar uman, in care, este de notorietate faptul ca personalul care isi desfășoară activitatea in regim discontinuu a fost si este plătit inclusiv la momentul de fata, cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite pentru munca prestată în zilele in care, in mod normal, nu se lucrează.
Considerații cu privire la caracterul just, temeinic si legal, al soluției de admitere a acțiunii si de obligare a recurentei la plata sporului in litigiu.
Soluția de admitere a acțiunii se dovedește a fi una corecta, compensarea prin plata sporului de 100% fiind susținuta pentru întregul interval dedus judecații prin următoarele dispoziții legale:
-art. 20 din Legea nr. 330/2009 pentru intervalul 01.01._10;
-art. 2 (Cap.II) din Anexa nr. III la Legea cadru nr. 284/28.12.2010, astfel cum este completat prin Anexa I - Familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație"", Cap. II, K - Administrația publică sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor, pct. II. -Sporuri și alte drepturi, lit. b) Alte drepturi, pct. 4, incepand cu data de 01.01.2011.
In plus, prin înscrisurile depuse de intimați si de recurenta ANSVSA, in cauza a fost dovedita pe deplin situația de fapt care justifica nașterea dreptului la compensații pentru munca prestata in vederea asigurării continuității activității, in zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementările in vigoare, nu se lucrează, in cadrul schimbului normal de lucru.
Astfel, s-a dovedit dincolo de orice indoiala ca in întregul interval dedus judecații, intimații, funcționari publici din domeniul sanitar-veterinar, si-au desfășurat activitatea in cadrul Posturilor de Inspecție la Frontiera (P.I.F.) organizate in cadrul autorității recurente.
S-a dovedit tot astfel ca datorita specificului muncii lor, pe intreg intervalul de referința (incepand cu 2010) intimații au fost obligați atat prin acte cu caracter normativ, cat si prin dispozitii/regulamente/proceduri interne, sa isi desfășoare activitatea in regim discontinuu (program de tura), inclusiv în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează.
La solicitarea intimaților, recurenta ANSVSA a depus la dosar fisele lunare de pontaj din care rezulta in mod expres faptul ca fiecare dintre intimați si-a desfășurat activitatea lucrativa in aceste condiții speciale. Sub același aspect probator, s-a dovedit in cauza ca prestarea muncii in regim discontinuu, inclusiv in zilele de repaus săptămânal si de sărbători legale, a fost dispusa de către organul ierarhic superior, prin Ordinul ANSVSA nr._/02.12.2008.
P. acest Ordin nr._/2008 s-a stabilit ca munca prestata in zilele in care in mod normal nu se lucrează, se plătește cu un spor de 100% din salariul de baza al funcției îndeplinite, facandu-se astfel aplicarea practica a art. 91 din O.G. nr. 16/2008, astfel cum era la acel moment in vigoare.
Ulterior datei de 01.01.2010, cu toate ca sporul in discuție a continuat sa fie reglementat in condițiile anterior descrise pe larg, el nu a mai fost calculat si implicit, nu a mai fost plătit membrilor de sindicat care si-au desfășurat si isi desfășoară in continuare activitatea in cadrul Posturilor de Inspecție la Frontiera.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor legale aplicabile, curtea reține următoarele:
- În ceea ce privește pretențiile aferente anului 2010
Potrivit disp. art. 20 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ”Munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite. Munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător”.
Art. 30 alin. 7 din aceeași lege statuează însă că ”Prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 și 24 nu se aplică în anul 2010”.
Neaplicabilitatea textului general cuprins în art. 20 din lege nu atrage însă, în lipsa unei prevederi exprese, și inaplicabilitatea textului similar special cuprins în art. 5 din Anexa II a Legii nr. 330.2009, Reglementări specifice personalului contractual din unitățile bugetare subordonate autorităților administrației publice, aplicabil și reclamanților, ca personal din sistemul sanitar veterinar, text potrivit căruia ”(1) Munca prestată de personalul din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, respectiv de personalul din sistemul sanitar-veterinar și de personalul din vămi care își desfășoară activitatea în posturile de inspecție la frontieră, în vederea asigurării continuității activității în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite.
(2) Munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător”.
P. urmare, curtea reține că art. 5 al Legii nr. 330/2009 constituie temeiul legal pentru pretențiile reclamanților aferente anului 2010.
- În ceea ce privește restul pretențiilor
- În ceea ce privește perioada aferentă anului 2011, art. 9 alin. 1 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice statuează fără echivoc că ”(1) În anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător”.
- În ceea ce privește perioada aferentă anului 2012, art. 7 alin. 1 din OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar prevede că ”(1) În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
- În ceea ce privește perioada aferentă anului 2013, art. 2 din OUG nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare prevede că ”Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013”.
P. urmare, pentru perioada 2011 și până în prezent, singura modalitate legală de compensare este cea cu timp liber corespunzător, în actele normative în materie salarială aplicabile în fiecare dintre aceste perioade neexistând reglementări speciale în materie aplicabile personalului sanitar veterinar, astfel că pretențiile reclamanților aferente acestei perioade sunt vădit neîntemeiate.
Față de considerentele de fapt și de drept care preced, curtea apreciază prezentul recurs ca întemeiat, astfel că – în baza art. 496 rap. la art. 488 pct. 8 C.pr.civ. – îl va admite, va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite în parte acțiunea, astfel:
Va obligă pârâta să achite fiecăruia dintre reclamanți sporul de 100% din salariul de bază al funcției deținute, pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu s-a lucrat, aferent anului 2010, actualizate cu rata inflației de la scadența fiecărei obligații și până la plata efectivă.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., va obligă pârâta să achite reclamanților suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Se vor respinge restul pretențiilor reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, cu sediul în București, Piața Presei Libere nr. 1, corp D1, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 4230 din 05.06.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, A. M., B. A., H. F., I. C., I. M., R. M., S. N., T. N., A. C. C., LĂPUȘOIU F., R. V., V. C. F., P. C., B. N., B. E., N. B., D. G., C. S., P. D., O. S. M., M. P., O. L., E. G., A. L., A. A., K. A., H. A. L., B. M., M. R., S. L., B. T., V. I., P. I., S. A., R. D. E., C. T., B. A., N. E., H. N., S. V., I. G., P. M., A. K., U. V., C. G., C. B., S. T., C. A., N. G., D. V., N. G. prin reprezentant S. V. DIN ADMINISTRAȚIA CENTRALĂ – ESCULAP, toți cu domiciliul procesual ales la CA Ciocaniu R. I., în București, .. 27, corp A, parter, .,având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici” .
Casează sentința recurată și, rejudecând, admite în parte acțiunea, astfel:
Obligă pârâta să achite fiecăruia dintre reclamanți sporul de 100% din salariul de bază al funcției deținute, pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu s-a lucrat, aferent anului 2010, actualizate cu rata inflației de la scadența fiecărei obligații și până la plata efectivă.
Obligă pârâta să achite reclamanților suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge restul pretențiilor reclamanților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2014
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red./dact. 2 ex.MN/MN
Jud. fond S. V.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 7872/2014. Curtea de Apel... | Refuz soluţionare cerere. Hotărâre din 16-12-2014, Curtea de... → |
|---|
