Obligaţia de a face. Sentința nr. 1821/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1821/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 1498/122/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința Civilă nr. 1821
Ședința publică din 10.06.2014
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Grefier: T. M.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta V. A. M. în contradictoriu cu pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect „obligația de a face – declinat”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 03.06.2014 și apoi pentru azi, 10.06.2014 când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ /05.07.2013 reclamanta V. A. M. a chemat în judecată pârâții Inspectoratul Școlar Județean G. și Liceul Teoretic T. V., pentru ca, pe calea ordonanței președințiale, aceștia să fie obligați să îi permită înscrierea la examenul de titularizare și suplinire organizat la Liceul Teoretic T. V. G..
În fapt, reclamanta a arătat că a depus documentele pentru înscrierea la examenul de titularizare și suplinire pentru un post de suplinitor de limbi străine, însă i s-a comunicat faptul că figurează pe lista Ministerului Educației și Cercetării cu studii neautorizate.
A precizat însă că a obținut în 2009 diploma de licență în filologie, specializarea limba și literatura engleză și limba și literatura franceză, diplomă ce poartă însemnele Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului și că în baza acestei diplome, a profesat ca și profesor suplinitor calificat începând din anul 2008, anul în care a obținut diploma de licență.
În fiecare an când a mers la Centrul de înscriere la examenul de titularizare, i s-a adus la cunoștință, verbal, faptul că figurează pe lista candidaților cu studii neautorizate din județul G. și nu poate fi înscrisă la concurs.
Or consideră reclamanta că studiile sale - având în vedere faptul că diploma sa este eliberată de Universitatea S. Haret cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării - sunt autorizate și pârâții trebuie să îi permită înscrierea la acest concurs. Mai mult decât atât, atitudinea acestora de a nu se înscrie în concurs vine în contradicție cu faptul că timp de patru ani i-au permis să susțină acest examen de titularizare în baza aceleiași diplome de licență a cărei validitate este pusă acum sub semnul îndoielii.
Menționează reclamanta, de asemenea că nu a primit nicio comunicare din care să rezulte faptul că diploma sa nu ar mai fi validă și consideră că este discriminată în drepturile sale, întrucât acest refuz de a se înscrie la examenul de titularizare o afectează grav, în sensul că nu va mai putea profesa anul școlar următor.
La data de 03.10.2013, reclamanta a formulat cerere precizatoare prin care a arătat că înțelege să se judece în procedura dreptului comun, doar cu pârâtul M. Educației Naționale.
La data de 24.10.2013, pârâtul M. Educației Naționale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă având în vedere că din acțiune rezultă derularea unor raporturi juridice numai între reclamant, în calitate de student și Universitatea S. Haret și o acțiune promovată pentru recunoașterea actului de studii emis de emitentul USH și nu de M. Educației Naționale (fost MECTS) este inadmisibilă în primul rând, fără a exista un fundament legal la baza susținerilor reclamantului, astfel încât se poate naște un raport Juridic doar intre acest emitent și beneficiarul sau, diploma a fost eliberată pe baza raporturilor contractuale între reclamant și universitate, care nu este parte în proces, în sensul executării obligațiilor contractuale din partea instituției. F. de aceste aspecte, universitatea este obligata sa prezinte instanței de judecata contractul de studii încheiat cu reclamantul conform art. 112 Cod procedura civila, iar instanța verifica daca cererea de chemare in judecata îndeplinește condițiile prevăzute de art. 114 C.p.c. Contractele de studii sunt în concordanță cu prevederile regulamentelor de organizare si desfășurare a programelor de studii si cu respectarea legislației in vigoare.
Pe cale incidentală, în cadrul prezentului litigiu, având în vedere că se solicită o recunoaștere a unui act de studii deja eliberat, se solicită verificarea formei de învățământ parcurse de acesta, față de aspectul privind îndreptățirea sau nu a reclamantului la eliberarea unei diplome universitare. Eliberarea diplomei nu reprezintă un act autonom, separat de procesul de învățământ derulat anterior, ei o încununare a acestuia, o confirmare oficială a studiilor parcurse, astfel încât se solicită a se constata că Universitatea S. Haret nu a depus vreo dovada ca a formulat o cerere de acreditare pentru învățământul ID si nici ca s-a supus unei evaluări conform OUG 75/2005 si HG 1011/2011 - forma ID pentru specializarea respectiva, nu se regăsește ca fiind autorizata provizoriu sau acreditata forma de învățământ ID în nici una dintre hotărârile in care se prevăd expres si limitativ structurile instituțiilor învățământ superior acreditate si specializările din domeniile studiilor universitare de licența - HG nr. 1609/2004. HG_. HG 676/2007. HG 635/2008. HG 749/2009. HG 966/2011.
Prin sentința civilă nr.710/C./2013, Tribunalul G., secția civilă, verificând din oficiu propria competență, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ constatând că în cauză este aplicabil criteriu rangului autorității care emite sau încheie actul administrativ, ori refuzul pretins nejustificat exprimat de M. Educației Naționale, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului, atrage competența materială a curții de apel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII a C., la data de 17.03.2014.
Cu privire la admisibilitatea cererii, Curtea constată că prin precizarea la acțiune reclamanta a solicitat ca instanța să oblige pârâtul M. Educației Naționale să îi recunoască diploma de licență dar nu a indicat nici o prevedere legală care să reglementeze o astfel de atribuție a pârâtului și actul prin care se realizează această obligație.
Problema competenței Ministerului Educației Naționale în emiterea unor acte de recunoaștere a diplomelor de licență nu constituie, însă o problemă de admisibilitate a acțiunii ci o problemă de fond.
Potrivit art. 2 alin. 2 din legea 554/2004 Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal iar alineatul 1 lit i definește refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
În aceste condiții prin excepția invocată pârâtul pune în discuție caracterul justificat sau nejustificat ar refuzului său de emitere a actului solicitat, ceea ce reprezintă însuși fondul litigiului.
În consecință instanța va respinge excepția inadmisibilității acțiunii urmând ca apărările invocate de pârât în susținerea acesteia să fie analizate pe fondul pricinii.
Cu privire la fondul pricinii, Curtea constată că M. Educației Naționale nu are nici o competență în emiterea de acte de recunoaștere a unor diplome de licență. Reclamanta s-a plâns de refuzul unor instituții de a o primi la examenul de titularizare dar nu a indicat nici un text de lege care să impună pârâtului ca în astfel de situații să emită un act suplimentar față de diploma de licență pentru a confirma valabilitatea acesteia.
În aceste condiții refuzul de emitere a unui astfel de act de recunoaștere a diplomei de licență apare ca fiind justificat, motiv pentru care acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea formulată de reclamantaV. A. M. domiciliată în G., județ G., ., ., . forme legale în G., jud. G., ..B6, . în contradictoriu cupârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE cu sediul în București, sector 1, . nr.28-30 ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2014.
Președinte, Grefier,
S. D. GheorgheTrotea M.
Red. Jud. SDG/4 ex./2014
.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2675/2014. Curtea de... | Despăgubire. Decizia nr. 9474/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
